Telegraful Roman, 1908 (Anul 56, nr. 1-142)

1908-12-04 / nr. 133

Nr. 133 ABONAMENTUL. Pentru Sibiiu pe an 14 C., 6 luni 7 C., 3 luni 3 C. 50 fii. Pentru monarhie pe an 16 C., 6 luni 8 C., 3 luni 4 C. Pentru străinătate pe an 24 C., 6 luni 12 C., 3 luni 6 C. Sibii­u, Joi 4/17 Decemvrie 1908* Anul LVI. TELEGRAFUL ROMAN. Apare Marița, Joia și Sâmbăta. Abonamentele și inserținnile ■i se adreseze Administrației tipografiei arhidiecezane, Sibiiu, str. măcelarilor 46. INSERȚIUNILE. Corespondențele să se adreseze Redacției „Telegrafului Român“, strada măcelarilor nr. 45. Epistole nefrancate se refuză. Articoli nepublicați nu se înapoiază. Pentru odată 14 fii., — de două ori 24 fii., — de trei ori 30 fii­ rândul cu litere garmand. Nr. 12074 PS. IOM, din îndurarea lui Dumnezeu Arhiepiscop al bisericei ortodoxe din Transilvania și Mitropolit al Românilor greco orientali din Ungaria și Transilvania. Prea onoraților protopresbiteri, onoratei preoți­mi și iubiților noștri poporeni de orice stare și pozițiune din arhidieceza noastră transilvană, dar și milă dela Dumnezeu tatăl și Domnul nostru Ii­­sus Christos, iar dela noi arhierească binecuvântare. Dintre toate dorințele oamenilor nici una nu este atât de mare și de fericinte, ca și acea de a ajunge bi­nele posibil din această lume și de fe­ricirea din ceealaltă lume. O dorință după care aleargă oamenii de la na­ștere pănă la moarte! Dacă însă, pre lângă toate silin­țele, numai unii oameni se văd mai aproape de acea dorință, iar alții sunt departe de ea, cauza este, că cei din­­tâi fiind mai luminați și așa condu­­cându-și mai bine lucrurile lor, își a­­sigură și în această lume o soarte mai bună, care-­i ajută și la fapte bune, pentru fericirea cea vecinică, precând ceilalți, nefiind luminați, și neștiindu-și conduce bine lucrările, nu-și pot asi­gură soarte mai bună și nici fapte mai bune și pentru fericirea cea vecinică. Despre acestea ne vom convinge iubiților, dacă vom privi și numai în jurul nostru, ca să aflăm, nu numai oameni și familii singuratice, dar și popoară numeroase în bună stare, în vază și cinste mai mare, decum sun­tem noi, deși nici acelea nu lucră de­cât tot numai cu două mâni ca și noi, și nu sunt mai creștine decât noi; iar de vom cercetă cauza acelei bune stări, vom află­m cum zisei — că ele sunt mai luminate decât noi și de aceea stau și mai bine decât noi. De vom cercetă mai departe cum au ajuns acelea popoară la mai multă lumină decât noi, vom află iarăș, că numai prin carte sau învățătură câ­știgată la tinerețe, în școalele lor de tot feliul. Pentru a înțelege cât mai bine folosul cel mare al cărții sau învăță­turii, vă vom­ spune pe scurt, iubiților, că cartea ne învață a iubi pre Dum­nezeu și pre­deaproapele, făcând fapte bune și ferindu-ne de cele­ rele; car­tea ne învață a ne iubi patria mamă, pământul în care ne-am născut și am crescut, și în care trăim; cartea învață pe plugariu cum să cultive mai bine pământul, ca să rodească mai mult, ea învață pe meseriaș cum să-și lucre mai bine meseria, pre medic, pre ad­vocat, — cum să și poarte mai bine profesiunile lor și tot asemenea și pre alții. Cartea a făcut satele și orașele cele frumoase, ea a făcut drumurile ferate, telegraful, telefonul și alte ase­menea lucruri mărețe și folositoare; ea este acea comoară bogată ascunsă în holdă de pământ, de care ne spune și sfânta evangelie și pentru care omul înțelept își vinde tot ce are, și cum­pără holda cu acea comoară. De aceea, toți oamenii doritori de viitor mai bun,­­ iubesc cartea, o îmbrățișază cu dra­goste, și o păstrează la loc de frunte în casele lor, ca să-i învețe și să-i lu­mineze în toate trebuințele lor. Din acestea urmează iubiților, că dacă voim și noi a ajunge o soarte și viitor mai bun pre pământ și fe­ricirea cerească, dacă voim a ajunge și noi tot la mai multă vară, cinste și bunăstare, cum au ajuns și celelalte popoară din iubita noastră patrie, a­­tunci trebue să apucăm și noi calea ce au apucat-o acelea, adecă să ne silim și noi a înființa și a susținea școale de tot feliul, pentru a învăță și noi carte, în aceeaș măsură, în care învață toate popoarele din lumea mare, cu viitor mai bun și mai ferice. După ce însă un asemenea lucru mare și însemnat, cum e și înființarea și susținerea de școli, se cer și jertfe mai mari și mai însemnate, și după ce un mare număr din comunele noa­stre bisericești mai mici și mai să­race, nici pe lângă cea mai mare si­­lința, nu pot aduce atari jertfe, în mă­­sura recerută și de legile patriei, la înființarea și susținerea școalelor lor confesionale, pentru a ajută și pre acei frați ai noștri din asemenea co­mune mici și sărace, la înființarea și­­susținerea de școale și prin aceasta la luminarea și înaintarea lor. Veneratul nostru sinod arhidiecezan, în conștiința datorinței sale, prin concluzul Nr. 129 din anul acesta­, a aflat de bine a de­cretă întreprinderea unei colecte be­nevole la credincioșii arhidiecezei noa­stre, pentru întemeierea unui fond cul­tural din care să se ajute școalele noa­stre avizate la sprijinul nostru, și alte asemenea scopuri culturale, iar între­prinderea acelei colecte a concretut-o Veneratului nostru Consistor, care m’a invitat pre mine a o aduce la cunoștința clerului și poporului no­stru, cerând binevoitorul sprijin al tu­turor alor noștri. Urmând acelei invitări consisto­riale și considerând și eu aceasta de o întreprindere fericită, vin­a vă arătă iubiților, și la această ocaziune, că pre­cum toate popoarele mai înaintate de­cât noi, numai prin învățătură au ajuns la vază, bunăstare și poziția de care se bucură în societate, așa și noi tot numai prin învățătură ne putem ridică la asemenea vază și bunăstare; că pre­cum toate popoarele mai înaintate nu­mai prin școale de tot felial ,și-au câ­știgat învățătura, care le-a ridicat la vază și bunăstare, la bine și fericire, tot așa și noi tot numai prin școale de tot feliul, ne putem câștigă învă­țătura de lipsă la înaintarea noastră, și în fine, că precum toate popoarele mai înaintate numai prin jertfe însem­nate ,și-au înființat și își susțin școa­lele lor, tot asemenea și noi tot nu­mai prin jertfe însemnate putem în­ființa și susținem școalele noastre de tot feliul. De unde urmează, că dacă voim a ne ridică și noi la vază și bunăstare și prin aceasta și la bine și fericire, atunci trebue să jertfim și noi, tot mai mult, pentru înființarea și susținerea școalelor noastre, căci dacă n’am face aceasta nici acum, așa zi­când, în ceasul al 11-lea, atunci vom rămânea și mai departe în urma al­tora, iar soartea noastră ar deveni tot mai tristă și dureroasă. Și cine ar fi mai mult chemați la asemenea jertfe, decât fruntașii popo­rului, preoții, învățătorii și ceilalți frun­tași și inteligenți ai noștri, de sus pănă jos, cari cunosc mai bine neprețuitele foloase ale învățăturii, și se și bucură de rodurile ei, — acei fruntași, cari sunt și în mai bună stare materială, și cari acum au cea mai bună ocaziune a-și arătă dragostea cătră popor și prin sprijinirea acestei întreprinderi folo­sitoare. Din aceste motive și considera­­țiuni, în interesul iubitului nostru po­por, în interesul iubitei noastre patrii și al maicei noastre biserici străbune, apelez și rog pre toți ai noștri, înce­pând dela Venerabilii membri consi­storiali, dela Onorabilii protopresbi­­teri, profesori, și alți funcționari bise­ricești ai noștri, apoi dela Onorații preoți, învățători, advocați, medici, co­mercianți, proprietari și industriași, pănă la toți ceilalți ai noștri, să jert­fească fiecare după putință la această întreprindere salutară, pentru a ajută și pe frații noștri cei mai săraci la în­vățătură și înaintare, fiind și ei membri ai familiei noastre cei mari, ai bise­ricei și ai neamului nostru. Pentru a convinge și mai mult pre toți ai noștri despre neapărata tre­buință, și despre foloasele înființării unui asemenea fond cultural, aflu de bine a mai aminti, că și noi, ca și alte popoară, numai prin învățătură ne mai putem susține­, și prin urmare, că aju­torarea alor noștri la învățătură este nu numai cea mai sfântă datorință și cel mai mare interes al nostru tutu­ror, dar și una dintre cele mai mari fapte bune. Căci care altă faptă e mai bună, decât luminarea celor nelu­minați, sau decât învățarea celor ne­învățați, ca să devină și ei membri folositori ai societății și ai neamului nostru ? De aceea când știm, că dela îna­intarea noastră în cultură depinde vii­­­­torul nostru, și când e vorba de spri­­jinirea culturii noastre, să nu se scuze nimeni cu sărăcia, căci chiar pentru a ne mântui de ea, voim a ne cul­tivă și lumină; și că deși nu suntem bogați, suntem însă mulți, și dacă vom contribui toți, după starea cu care ne-a binecuvântat Dumnezeu, ne vom a­­propia tot mai mult de scopul ce-l ur­mărim. Să nu ne scuzăm, nici cu spe­sele ce le-am avea unii ori alții, în casele noastre, căci acelea le putem ușor împuțina, dacă ne vom mai re­strânge, în traiu, în vestminte, și mai ales în petreceri costisitoare, și alte lucruri netrebnice, pentru cari se chel­­tuesc bani grei, și dacă vom jerfi la această colectă numai o mică parte din cruțările ce vom face, restringân­­du-ne dela cheltuieli zadarnice, atunci ne vom surprinde înșine de frumoa­sele rezultate. Să nu fie nimănui spre greutate cererea acestei jertfe, căci nu o fac pentru mine, ci pentru folosul vostru, al fiilor și nepoților voștri; iar pentru ca să vă conving cât de mult țin și eu însumi la luminarea și cultura iu­bitului nostru popor, cu drag mă îm­părtășesc și eu la aceasta colectă de­­astă dată cu 4000 coroane, plătibile în anul ce vine 1909, și apoi mai ofer și din plata mea anuală de 24,000 coroane, pe fiecare an câte 5%, adecă câte 1200 cor. pe întreagă durata vieții mele. După acestea trimitem fiecărui preot câte un exemplar din acest apel, pentru ca mai întâi să-­l cetească în comitetul parohial, întrunit anume spre acest scop, de o parte ca să propună și sinodului parohial, votarea unui o­­fert, și din banii bisericei, unde va fi posibil, iar de altă parte, pentru ca mai întâi membrii comitetului paro­hial să sprijinească cu căldură această colectă. După aceea să se cetească și poporului în biserică, în a doua zi a sărbătorilor nașterii Domnului, după ce în ziua primă se va fi cetit pastorala îndatinată la aceste sărbă­tori. De sine înțeles, că și la aceea cetire, preoții vor arătă poporului ne­prețuitele foloase ale învățăturii, cari numai prin jertfe se pot câștigă. Atât pentru însemnătatea cea mare a cauzei, cât și pentru a pre­­merge tuturor cu bun exemplu, preoții cari și la alte colecte s’au distins cu oferte însemnate, să-și arete și la acea­sta ocaziune iubirea și îngrijirea lor de popor, îmbrățișând cu toată căldura ce o merită și aceasta colectă, în­­scriindu-se mai întâi dânșii în coala de colectă cu câte un ofert potrivit, apoi mai oferind și deosebit câteva procente și din plata lor, pe timp de 3—4 ani. Ofertele se pot face nu numai în bani, ci și în hârtii de valoare, sau în acții de bănci. Fiindcă la publicarea acestui apel în biserică poate nu vor fi toți popo­­renii de față și nici pregătiți cu ceea ce ar voi­a oferi, preoții să meargă pe la casele lor, rugând pre fiecarele și mai ales pre fruntași, advocați, me­dici, funcționari de bănci și toți alții, să contribue fiecare cât va putea și cât va voi, la aceasta colectă. Colecta să se înceapă în sărbă­­torile nașterii Domnului, și să se ter­mine în cursul lunei lui ianuarie 1909, iar rezultatul, dimpreună cu coala de colectă, să se transpună ca­sei con­sistoriale, pe calea oficiului protopres­­biteral, de unde pentru controlă se va publică și în «Telegraful Român», și se va înainta și Veneratului nostru si­nod arhidiecezan. Rugând ferbinte și pre bunul Dumnezeu, să ne ajute și la aceasta salutară întreprindere, și împărtășin­­du-vă tuturor binecuvântarea arhie­rească, am rămas Sibiiu, 30 Noemvrie 1908, ziua numelui fericitului marelui nostru Ar­hiereu Andreiu, al vostru tuturor de tot binele voitor loan Mețianu m. p., arhiepiscop și mitropolit. P. S. La acest fond se pot oferi și acții de ale înființândei bănci cul­turale «Lumina».

Next