Telegraful Roman, 1912 (Anul 60, nr. 1-137)

1912-01-03 / nr. 1

2 TELEGRAFUL ROMÂN căci limitele rolului meu de astădată este numai să pot constata cu multă plăcere, că la optimismul șirelor mele de mai sus a contribuit hotărâtor și activitatea conferenței oam neglijatului nostru traot al Brașovului. Zic, cam neglijat, căci mai deaproape privit doar numai tradiția mai menține orgoliul acestuia, de primus inter pares! Să am iertare pentru afirmarea mea, dar câtă vreme se vor mai descoperi momente puțin măgulitoare, ca și cele esperiate în sinus conferenții, în zadar sunt angajate la acest trapt aproape tot elementele nepregătite și în parohii cu biserici de peatră și oandee de argint, des afirmata distincție de mai sus nu o mai merităm. Să sperăm însă, că inerția și neglijențele din trecut își vor lua de acum sfârșitul, rehabilitându-ne svonul impurilor de vrednicie. După trei ani de cea mai adorabilă neactivitate în sfârșit iată-ne preoțimea tractuală întrunită iarăși în conferență. Nu voiu să mai știu ce a fost pricina acestei îndelungate pauze ... ci să ne bucurăm, că iată-ne iarăși la viață! Cu venirea noului nostru șef tractual multe reze calde de speranță să străpor viciu prin sufletele noastre, și foarte ferios a înțeles din mijlocul cum să ne strângă în jurul dsale! Și precum în toate afacerile administrative deja se resimte un impuls stăruitor, astfel și cu prilejul conferenței ținute la 9 Decemvrie v. a. o. ui s’a dat sensația multor prisonuri nouă din perspectivă. Taotul și la timp și loc potrivit pășirea energică a noului nostru conducător — abia întrat în funcție — a fost o adevărată revelație pentru cei ce mai purtau decepții din trecut. Ședinței conferenței i-a premers conform ordinal de zi serviciul divin, sf. liturgie împreunată cu invocarea Duhului Sfânt, oficiat în Biserica Sf. Nicolae din Șcheii-Brașovului în presența tuturor membrilor conferinței și a unor prozaționi cu dragoste văzuți, prin preoții Zinovie Popovici din Satulung, Aurel Oancea din Badifalău și Octavian G Simion din Cernatu-Săcelelor, dintre cari cel dintâi a rostit și predica: .Pentru ce sunt în lumea aceasta păpitoșii și cei răi fericiți și încunjurați de plăceri și bucurii, iar drepții sufer ?“ După terminarea ritualelor conferență și-a început lucrările în sala de ședințe a comitetului parohial, unde dl protopresbiter tractul Dr. Vasile Saftu în «realitate de prezident după o alocuție plină de miez și învățături practice a deschis ședința. Ce potrivit a accentuat M. O. D-sau nu perzându-se în asigurări de reciprocitate, sau teorii reci de catedră, obicinuite la astfel de ocasiuni, ci cu suflet curat părintesc și frățesc a stăruit pe larg asupra înțelesului adevărat al conferențelor noastre preoțești, cari deschid preoțimii un teren de muncă atât de vast și variat, fiind conferență totodată mijlocul cel mai potrivit spre ajungerea oricăror dorințe juste ce le am avea. Și într’adevăr, cât de fericit nu încap în cadrul conferențelor ridicarea în plan a tuturor preocupărilor noastre preoțești, cari sunt legitime și raționale — și isbândirea lor. La ce deci . . . atâtea visuri de organizare ce nu se pot împăca noi cu legea noastră fundamentală, nici cu slova canoanelor, ba mai presus de toate sunt oprite prin jurământul de supunere ce l-am depus celui ce ni-a dat darul! Nu uite unii frați preoți, că eventualele doleanțe juste ca le avem, avanzate prin gesturi nervoase și în grupări oen’au aprobarea superiorilor, numai compromit, dar nu ajută cauzei! Cuvântul de deschidere al d!ui prezident a fost întimpinat cu un ropot de aplauze. Constituindu se conferență și alegându-și de notar pe parohul Octavian G. Simion, iar bărbați de încredere pe preoții : Vasile Sfetea și Victor Popea, la propunerea presidiului, din prilejul întrunirii sale conferență espediază o telegramă omagială Espe). Sale înalt Preasfințitului nostru Arhiepiscop și Mitropolit Ioan Mețianu. Un gest atât de frumos și cuminte ce n’ar trebui să lipsească dela nici o conferență din mitropolie. Cetindu-se apoi apelul nominal se constată cu multă bucurie, că afară ce trei membri — împodecați de agende pastorale și morbe — toți preoții din tract au fost presenți! După aranjarea mai multor afaceri de ordin secundar, deschizându se discuțiune asupra serviciului divin oficial. Conferență — după o lungă desbatere plină de învățăminte, la care aproape fiecare membru și-a oferit contribuția părerilor sale, constati cu cea mai deplină mulțămire că serviciul celebrat de preoții mai sus amintiți a fost foarte frumos și pe deplin succes, iar predica bine pregătită și cu multă căldură rostită. Spre a se introduce apoi o uniformitate în serviciul divin — deocamdată cel puțin în traotul Brașovului, conferență roagă pe anul prezident ca împreună cu preoții Octavian G. Simion și Zenovie Popoviciu, să pregătească un proiect de Itinerar, pe care proxima conferență tractuală — stabilindu-l definitiv — să fie obligator pentru toți preoții din protopresbiteri. A urmat la ordine disertațiunea părintelui Ioan Bratu din Dârstele Brașovului, despre împărăția lui Dumnezeu“. Tratatul a fost urmărit cu cea mai mare atenție, și pe lângă unele binevoitoare observări, autorul este felicitat exprimându i-se mulțămită protocolară. Spre a răspunde punctului 16 din „Instrucțiunea pentru conferențe” a Prea Vener. Consistor, s’a urmat apoi împărțirea tractului în 4 grupuri religioase și anume : Grupul I. Brașov, aparținându-i preoți din parohiile: 1. Brașov-Scheiu. 2. Brașov-Cetate. 3. Brașov-Topile, 4. Brașov- Vechiu. 5. Brașov Stupini și 6. Brașov- Dârste. Grupul II. Sărele. aparținându-i: 1. Bacifalău. 2. Tarcheș. 3. Crrnatu. 4. Satulung joseni și Suseni. 5. Târlungeni. 6. Purcăreni și 7. Zizin. Grupul III. Preșmer, la care aparțini 1. Preșmer. 2. Herman. 3. Sâmpetruți 4. Bod. Grupul IV. Feldioara, la care aparțin: 1. Feldioara. 2 Rotbav. 3. Mieruș. 4. Alața. 6. Crisbav. 6. Hibiu și 7. Țățari. Trecând și peste acest obiect norocos resolvit, au urmat rapoartele despre activitatea preoțimii tractuale sub înrâurirea înțeleptelor sfaturi arhierești. Nedispunând însă conferență nici de timpul necesar de a le trata amănunți, iar pe de altă parte considerându-le ca un obiect ce cade mai mult în competința oficiului protoprezbiteral, totuși pentru studierea lor și modul cum au să fie tratate în conferență, se alege o comisiune constătătoare din P. C. Presidiu și preoții Zenovie Popoviciu și Octavian Snotion. Acestei comisiuni i se încredințează apoi și pregătirea tuturor lucrărilor necesare și stabilirea întreg programului pentru conferența anului viitor. Și acum să revin la punctul cel puțin măgulitor, pe durere — îmi confirmă ponLsia asupra stărilor noastre din traot atinse la începutul acestui raport. Preotul Popoviciu interpelează presidiul în causa unor abuzuri de rit și specale ordinare, pe afirmative le-ar săvârși unii preoți uitați de sine din arhidieceză, prin slujbe străine de credința și ritul nostru ortodox, cari esploatează fraudulos naivitatea poporului credincios spre rușinea tagmei preoțești și periclitarea orecinței adevărate, — și întru cât ar fi adevărate aceste stări, cere și propune conferenței a-și esprima indignarea, iar prin convus să se remonstreze la P. V. Consistor pentru depărtarea acestor răi servitori ai altarului, din sinul clerului nostru ortodox! Când colo în focul disensiunii ce a produs această interpelare, spre surprindere penibilă a întregii conferențe, — se afirmă și constată, că astfel de indivizi decăzuți și poreciți ,pască'iași* ce „dau cu pravila“, s’ar afla chiar și între membrii acestei conferențe. S’au numit chiar ou numele unii asupra cărora planau astfel de nedumeiri, dintre cari asupra unuia s'au dovedit — spre bucuria conferenței — nedumeririle de neîntemeiate! Nu așa stă lucrul cu al doilea, oare absent fiind n’a putut răspunde. Conferența a înfierat aspru aceste povârnișuri spre decadență, iar preștint a asigurat-o că va lua cele mai întinse măsuri pentru instigarea pasurilor arătate și cele mei drastice dispoziții pe seama celor păcătoși. S’a luat apoi un condus, ca înalt Preasfințitul nostru Stăpân să emită o părintească pastorală pentru orientarea credincioșilor. Stând deoparte și privind disensiunile estraordinar de vehemente și totuși la niveu, cri s’au dat în jurul acestei nedorite afaceri, aici mi am formulat îndemnurile de încredere, că multă energie proaspătă e depositată în preoțimea conștientă, deci numai de am ști-o întrebuința la locul potrivit! Au urmat apoi tot felul de propuneri, oari s’au predat comisiunii alese spre studiare și cari toate mi-au contribuit la întărirea credinței, că dorul de muncă e viu în sinul fraților preoți. S'a mai decis ca pentru decorul serviciilor divine la convențrile preoțești să se înființeze un cor din membrii mai tineri ai conferenței, elegându se spre acest scop o comise constătătoare din preoții D. Grecian și I. Ludu să studieze modalitatea. Cu acestea mântuindu se materialul conferenței actuale, la o oră destul de înaintată (orele 3 și jum. p. m.) prezidentul constatând interesul cel neașteptat de mare, pe membrii l-au arătat tuturor obiectelor desbătute și lăudând chipul cum și-a îndeplinit conferență datorințele impuse, cu toate că actuala sesiune nu o poate considera decât un început de por>ferență, închide ședința. La cuvintele presidiale conferență prin fostul păr, Debu mulțămește P. O. D. proto presbiter pentru zelul și rarul tact cu care a condus desbaterile și-l asigură de nestrămutata sa alipire, dorind cele mai desăvârșite succese frumoaselor începuturi ce le a îmbobocit! Dee bunul Dzeu, ca credințele pe el le-am făurit, depărtându-ne din conferență să le vedem întrupate cât mai curând, iar energicului nostru șef isbândă frumoaselor îndemnuri ce le are spre binele și folosul bisericii și al neamului Rap. Din despărț. „Asociațiunii“. Prelegeri publice în Săliște. — 26 Decemvrie v. A patra prelegere economică se ține în 11 Decemvrie v. 1911. Vorbește cu mult zel și însuflețire domnul învățător Petru Giura despre „Creșterea pomilor”. In introducere face o scurtă repunere asupra prelegerilor de pănă aoi, cualificând sfaturile și îndrumările date de atâtea și atâtea isvoare de câștig, atunci însă, când ascultătorii vor căuta să le aplice și până în praga economă proprie, — și adaugă, că un ram însemnat, ușurător de greutăți și aducător de cele de lipsă în casa omului și pomăritul. Înfățișează și caracterisează mai deaproape starea pomăritului local, scoțând sentința examinătoare, că „mai lipsește mult până să se apropie de o îngrijire și cultivare rațională“. Acest „mult“ învățătorul Giura îl cuprinde și desvoaltâ în frumoasa sa prelegere, arătând într’un stil și o limbă înțeleasă de toți, condițiile de desvoltare, soiurile mai potrivite și priiicioase pământului nostru, cum ea se purcede la însemnarea locului unde sunt a 88 pune altele, când și cum să se facă gropile spre sădire a altoilor, cum să se răze rădăcinile și crengi e altoilor la sădire,, la ce depărtare să se pună unul de altar, pe coroană și ca de a se lăsa pomilor spre a putea crește și aduce roadă frumoasă, ce trebue făcut cu altoile oferite aduc din depărtări și pe tren au înghețat puțin, de asemenea cu cele date în veștezire, cum trebuesc îngropate și legate de par. Ce îngri re se cade altoilor sădiți în anul I.,03 trebue făcut cu altoi oari nu sunt cspeți, dar întârzie cu înverzitul; cum trebue făcută înoirea, cum se poate îngoșa trunchiul altoilor subțiri, cum sunt a se vindeca ranele sau alte boale ce privin la altoi și pomi meri, cum să se apere pomii de rupere în pasuri de producere prea îmbelșugată, ce trebue flaut dacă în locul unui pom bâtan vrem să sădim o altoaie tinără, ce trebue făcut cu pomii mari sau poame rele. Despre toate aceste frânturi și cerințe la o cultivare rațională a pomăritului, prelegătorul vorbește cu multă competință cunoscătoare, dând la toate îndrumările și sfaturile de lipsă. De încheere mai spune, ci nu e bine a se cultiva mai multe soiuri de poame într’un pom, cum s’ar putea preschimba grădinile și locurile părăsite în grădini frumoase și pline de vață — de pomi aducători de roadă bogată. Nu uită a aminti și a recomanda soiurile mai rentabile, precum că pe hotar e mai bine să se cultive numai un soiu de poame, cari să se coacă odată. In legătură, părintele Dr. Dum. Borosa, petește din „Vatra familiară“, „Calea inimei“, o bucată plină de povețe și sfaturi familiare.* In a treia prelegere, ținută în 15 Decemvrie v. 1911, protopopul Dr. Ioan Lupaș, mai bine de o oră reține atențiunea publicului ascultător cu istorisirea desvoltării literaturii noastre bisericești din vremile cele mai vechi pe ni în present. Arată că ,desvoltarea literaturii bisericești“ atârnă de la situația bisericii noastre așezată tocmai în zona de lupte și ciocniri dintre biserica apuseană și răsăriteană. Că oarecare lit. bis. s’a putut îndripa și fără de cunoașterea cetiului și a scrisului — și numi prin legătura strânsă și curată ce a ținut întotdeauna și ț ne și astăzi pe fiii neamului nostru cu biserica, cari cercetând o zi de zi, ascultând slujba ei și fără a cunoaște fața slovelor, a descifrării și așezarea lor pe hârtie, numai din auzite au învățat a cunoaște partea cea mai mare de rugăciuni, versuri și texturi dumnezești, după cari deși cu mici sau mai mari deosebiri potriveau și lucrau și altele, și estfal asemenea semințelor aruncate în pământ după o vreme mai lungă sau mai scurtă de asimilare în ălța și răsăria din pământul bun al sufletelor neamului nostru firesc de literatură bisericească, după cum se resimte aceasta în multe producte ale literaturii noastre poporale și în o mulțime de proverbe românești foarte asemănătoare sau direct identice cu sentințe din sfânta scriptură. Cele mai vechi urme despre cari se susține că ar fi existat, fără a se mai păstra și astăzi, se zie că ar fi un manuscris de liturgie* din secolul al 11-lea sau 12-lea într un codice slavonesc al „bibliotecii din Praga”. Dimitrie Cantemir amintește, că Românii ar fi avut cărți scrise cu alfabet latic înainte de sinodul din Florenți 1439, după această dată le-ar fi distrus însă reacțiunea ortodoxă, pornită de Harcul Eugenicus din Efes. Prima urmă de literatură bisericească care se poate vedea și astăzi, spune că e o traducere din sf. scriptură: „Paptele apostolilor“, de niște preoți din Maramorăș, păstrat la o mănăstire din Moldova, la Voroneț, întitulată „Praosiu** și e lanată în urma învățăturilor husterale lui Ioan Hessu (Va urma:) Școala pentru economia și industra de casă a Reuniunii femeilor române din Sibiiu. Prospect. Reuniunea fmeilor române din Sibiu, în urma experiențelor făcute la toala de menaj și industrie de casă, a hotărât a aduce programului de până acum unele modificări pe care le află necesare, pentru a putea da elevelor, care frecvertzezi aceste cursuri, pregătirea necesară. Runiunea, având în vedere slaba pregătire a fetelor noastre pentru marea și frumoasa chemare pe ele au în vieață, și constatând puțina educțiune națională pe care o pinesc în școlile străne, a hotărât a face din școala de merit nu numai un curs de bucătărie, ci un curs de completare al studiilor, un curs, îț aerc elevele pe lângă partea teoretică și practică a ocupațiunilor casnice să poată primi și Instrucțiunea necesară în tote direcțiunile, precum: economia de casă, igena, pontabilitatea mentereză, ehnia alimentară, noțiuni pentru creșterea copiilor, literatura româneasă, cursuri de grădinărie etc., pentru a putea corspunde pretențiunilor timpului de azi, care oere de la femee pe lângă însușirile casnice și o instrucțiune mai îngolită. In special se va da atențune în acest curs educațunii naționale, de care se simte atâta trebuință în țara noastră. Pentru ca elevele să poată primi instrucțunea și educațiunea necesară, Reuniunea a găsit nesuficient timpul de trei luni, care forma pănă acum un curs, și anul acesta a hotărât ca durata cursului să fie de cinci luni. Școala pentru economia și industria de vacă, are o secțiune economică și una industrială. Instrucțiunea secțiunei economice cuprinde o parte teoretică și una practică. Partea practică. 1. Prepararea bucatelor simple, prepararea bucatelor pentru eraziune. 2. Cunoașterea, conservarea și prepararea cărnurilor albe (paseri, viței), a cărnurilor roșii (vită, porc, berbece), a vânatului, a vacilor, broaștelor, melcilor etc. 3. Cunoașterea și prepararea legumelor, conservarea lor sub diferite forme, precum : uscate, sărate, observe în oțet, conserve procedeul Rex. 4. Cunoașterea fructelor, pregătirea lor pentru trebuințele zilnice și conservarea lor sub diferite forme, precum: uscat, pompot, marmeladă, dulceață, șerbet, sirop, lieher, vin. 5. Prepararea panii, si a cozonacilor (colac.) și a diatelor prăjituri. 6. Aranjarea meselor, prezentarea bucatelor și modul de a le servi la diferite ocțiuni. 7. Compunerea listei de bucate pentru ocaziuni și pentru familie, potrivit cu starea materială, cu anotimpul, cu starea smnitară, cu etatea și cu ocupțiunea mebril or familial. 8. Zogirea păsărilor de curte. 9. Curățirea odăilor și păstrarea ordinei. 10. Spălatul și călcatul rufelor simple și al celor întărite; spălatul și valoa-