Telegraful Român, 1921 (Anul 69, nr. 2-87)

1921-08-05 / nr. 58

2 tre cele două cartiere de jos, şi sânt reprezen­tate prin doi delfini de aur faţă în faţă, cu ca­pul în sus. Peste toate acestea in mijloc e scutul mic care reprezintă armele Casei domnitoare de Hohenzollern, cu fondul în aur şi argint. Scutul cel mare e ţinut de două lei de aur cu cozile pe spinare, cizelaţi în stil bizantin, stând pe arabescuri de aur. Deasupra scutului mare e coroana de oţel a României, reprodusă aidoma după cea origi­nală. Dedesuptul acestui scut e colanul ordinu­lui Regelui Carol I, sub care e o eşarfă albas­tră, cu marginele de aur, pe care e scrisă de viza casei de Hohenzollern cu litere latine Nihil sine Deo. Pavilionul in care sânt așezate toate aces­tea e de purpură, cu marginele de aur, căptu­șită cu ermelină, având deasupra coroana regală de aur ornată cu nestimate. Nr. 5373 Şcol. CONCURS La şcoala normală ortodoxă română «Andrei Şaguna» sânt vacante următoa­rele catedre: 1. Limba română şi istorie, eventual limba română şi geografie. 2. Limba franceză. 3. Desemn şi caligrafie. 4. Muzică instrumentală. 5. Gimnastică. 6. Lucrul manual, Slojd. 7. Economia. Pentru ocuparea acestora se publică concurs cu termen de 30 zile de la prima publicare în ziarul «Telegraful Român». Cererile de concurs sânt a se adresa Consistorului arh­_ILcezan, prevăzute cu documentele necesare: 1. Carte de botez. 2. Testimoniu școlar. 3. Diplomă de profesor pentru spe­cialitatea respectivă. 4. Eventuale alte documente de ser­viciu. Salarizarea împreunată cu catedra este cea normată prin legile statului. Sibiu, din şedinţa senatului şcolar, ţinută la 8 Iulie 1921. Consistorul arhidiecezan. FOIŞOARA Locuinţa şi sănătatea — Cerinţele unei case sănătoase — Locuinţa nu este numai adăpost de vreme rea pentru familie, ci trebue să mai fie un cen­tru vesel de adunare a familiei şi confortabil, ca fiecare membru să poată lucra, citi d iar co­piii să se poată juca. Locuinţa părinţilor are importanţă foarte mare asupra desvoltării copiilor. Copilul care locueşte într-o cameră spaţi­oasă, luminată de soare, aerisită bine, va avea condiţii mai favorabile de desvoltare, decât au copiii săraci. Criza de locuinţe a făcut de copiii fami­liilor numeroase locuesc aglomeraţi,­in ca­mere mici, unde în care aerul şi soarele pă­trund prea puţin. Ca o casă să fie sănătoasă, trebue să în­deplinească cel puţin următoarele cerinţe: 1. Fiecare cameră să fie bine luminată şi ventilată. 2. Fiecare membru din familie să aibă loc suficient de dormit. 3. Bucătăria care poate servi şi de loc de recreaţie, să fie suficient de mare spre a per­mite adulţilor şi copiilor a şedea, citi, lucra. 4. Să aibă o cămară cu ventilaţie din a­­fară pentru ţinerea alimentelor. 5. Să aibă o bae cu apă caldă şi rece, un canal de scurgere în interior pentru apele murdare, aranjament pentru spălatul şi uscatul rufelor, closet separat pentru fiecare familie. In afară de aceasta, fiecare casă trebue să aibă un spaţiu liber înaintea uşii pe care copiii să se poată juca fără a face aceasta pe stradă, unde e pericol de a fi sdrobiţi de trăsuri. Baia e o necesitate a vieţii şi nu un lux. Nu e bine ca o cameră să aibă prea multe uşi, de­oarece iarna nu se încălzeşte nici­odată şi apoi e lipsită de confort. Aceasta nu însem­nează că locuinţa să fie lipsită de ventilaţie, căci spre a fi sănătoasă trebue să aibă cât mai mult soare şi aer, iar ferestrele să fie propor­ţionate cu mărimea camerilor ca, atunci când se deschid, aerul proaspet să pătrundă in câ­teva minute. Tapiţeriile şi perdelele multiple sânt depozite de praf şi murdărie, contrare i­­gienei, împedecând aerul de a desinfecta ca­­merile. Acestea sânt, în linii generale, cerinţele mi­nime ale unei case sănătoase, şi ar fi de dorit să se ţină seamă de ele in construcţiile, ce se vor face. Revista «Gândirea». A apărut unul 7 al re­vistei clujene Gândirea. Una dintre puţinele re­viste literare în Ardeal, Gândirea şi-a câştigat în vreme scurtă simpatia tuturor cititorilor. Re­vista aduce in fiecare număr, material bine a­­les, articole de actualitate, versuri de valoare aprecieri juste, critică aspră a urâtelor obiceiuri ce se înstăpânesc astăzi asupra societăţii româ­neşti, cronice interesante ş. a. Revista apare de două ori pe lună. Abonamentul 120 lei pe an. TELEGRAFUL ROMAN Nr. 5380 Şcol. CONCURS Din fundaţiunea Dr. Avram Mihaiu sânt vacante 3 burse de câte 400 Lei, pen-, tru conferirea cărora se publică concurs cu termen de 30 zile dela prima publicare în «Telegraful Român». Cererile de concurs sânt a se adresa Consistorului arhidiecezan prevăzute cu documentele: 1. Carte de botez. 2. Testimoniu școlar. 3. Testimoniu de conduită dela ofi­ciul parohial, indicat de respectivul oficiu protopopesc. 4. Alte eventuale documente de re­comandare. Sibiu, 8 Iulie 1921. . Constatorul arhidiecezan „Spicuiri“ Primim următoarele: Sub acest titlu a apărut în nrul 54 al «Te­legrafului Român» observări la articolul meu «Greşeli» din «Biserica şi Şcoala» de la Arad. O analiză mai minuţioasă se impune, ca cercurile de cădere să nu rămână neorientate şi mai vârtos să nu se înstăpânească credinţa că un preot n’a avut destul respect pentru tai­nele sacrosancte ale bisericii noastre dreptmă­­ritoare. Intenţia articolului publicat de mine era, să abat preoţimea din dieceza noastră dela ca­lea greşită pe care au pornit unii, dându-se la ocupaţii incompatibile cu chemarea de propo­­veduitori ai moralei şi ai cuviinţei. Tot atunci am accentuat o activitate pastorală mai substan­ţială, dat fiind rolul important ce-l are şi trebue să­­ aibă preoţimea pentru o sănătoasă canali­zare a trebuinţelor poporului nostru. Cea mai potrivită ocaziune pentru desvoltarea unei ase­menea activităţi este: întrunirea cercurilor reli­gioase, când e pregătit terenul pentru partici­parea populaţiei întregi la serbătoarea anunţată. Momente culminante în viaţa de la sate vor rămânea clipele petrecute în mijlocul credincio­şilor noştri şi urme neşterse vor lăsa în inimile lor, dacă preoţimea se va abate dela trecutul de beatudine contemplativă fără eforturi, ci mai vârtos lumini fulgurante vor despica întunerecul, ca să lumineze calea neamului în caosul în care se sbate mai vârtos populaţia dela sate. A mă achita la asemenea ocaziuni cu săvârşirea sf. maslu, nu mi se pare echivalentul aşteptat nu numai din partea poporului credincios, dar tre­bue să ţinem seamă că asemenea serbări atrag inteligenţa noastră din satele vecine şi din oraşe, ori, reclamată, cooperează miliţia în frunte cu generali şi ofiţeri de toate categoriile, cam­ toţi aşteaptă o pulsaţie mai accentuată chiar şi în viaţa pastorală. Hotărât, preoţimea trebue să se dovedească de un spirit ponderat şi de o forţă constitutivă şi calitativă, ca să nu fie acuzată de simplu formalism. Cât priveşte «nenorocita practică pasto­rală» că am refuzat sfântul maslu pentru anumite boale lumeşti, nu numai că n’a făcut nici o repul­­siune, din contră, părinţii au manifestat cea mai mare gratitudine, pentru că i-am luminat despre natura boalei fiiului lor, tăinuită timp îndelungat şi ajunsă incurabilă ••••• Un preot fără brâu roşu. Congres în Iaşi Sub preşedinţia I. P. S. S. Mitropolitului Pimen, preoţii din Iaşi au ţinut o consfătuire în care s-au discutat mai multe chestiuni importante. I.J­. S S. Mitropolitul a îndemnat pe preoţi, ca la rândul lor să studieze proectul pentru uni­ficarea bisericii, şi eventual să-şi dea părerile, de care se va ţinea seamă. Mitropolitul a invitat pe preoţi să continue propaganda pentru a com­bate adventismul şi a scoate pe unii săteni din rătăcirea, în care au căzut. Preoţii au convenit a face toate sforţările, pentru că să înceapă cât de curând construirea palatului eparhial, care va fi aşezat în strada Alecsandri, in faţa primăriei. Dela sate Serbare în Covasna In ziua sfinţilor apostoli Petru şi Pavel a. c., cu mare solemnitate şi in prezenţa unui nu­meros public, s-au sfinţit în fruntaşa parohie Covasna (prot. Treiscaune) cele două clopote, pe care le-au donat evlavioşii parohieni Gheorgiu Bala cu soţia sa Maria Furtună. Actul sfinţirii s-a săvârşit prin parohul lo­cului, Gheorghe Furtună, şi capelanul Eremie Ticuşan. După citirea pătrunzătoarelor rugă­ciuni şi stropirea cu apă sfinţită şi după sune­tul armonios al clopotelor, care a stors lacrimi de bucurie din ochii tuturor, capelanul Eremie Ticuşan a ţinut o predică ocazională, care a mişcat mult publicul prezent. A spus, Intre altele: Răsboiul cumplit care a secerat floarea naţiunilor, nu a cruţat nici bisericile noastre, singurele locaşuri, unde mai aflam mângăere in zilele grele şi unde se propoveduia dragostea şi bunăvoirea între oameni, când pretutindeni lumea clocotea de ură şi era setoasă de sânge, — zic — nu a cruţit nici bisericile cruntul fla­gel al răsboiului: în 1915 ele au fost despoiate de podoaba lor, de clopote, având ca glasul lor, care pătrundea sufletele de evlavie şi mângăere, să fie schimbat in glasuri groasnice de tunuri aducătoare de fiori şi moarte. Bisericilor li s’au răpit odoarele sfinte şi slujitorii dela altar, dar ele au fost prefăcute In magazii, spitale, şi uneori chiar In grajduri. Bi­

Next