Telegraful Român, 1922 (Anul 71, nr. 1-101)
1922-01-20 / nr. 3
Anul LXX Abonamentul: Un an 100 Lei. — Șase luni 50 Lei. Trei luni 25 Lei. Ziarul apare Marția și Vinerea “lU Sibiu, 7 20 Ianuar 1922 Corespondențele tl se adreseze Redacției .Telegrafului Român», Strada Măcelarilor Nr. 45. — Scrisori nefrancate se refuză. — Articole nepublicate nu se înapoiază. — Prețul inserțiunilor, după învoiala — Abonamentele și inserțiunile să se adreseze Administrației ziarului .Telegraful Român». Sibiu, Strada Măcelarilor Nr. 45. 1 Organ național-biseri Nr. 6 F.iocuratura de stat Str. Schewis Nr. 3 n "i* ^co ■■■mm iii . 11 imiri. rrrni ~ th-i------- ' ———— 0 măsură cu meteahnă Domnul director general al teatrelor, dl V. Eftimiu, a luat inițiativa de a înlesni lucrătorilor și lucrătoarelor o participare mai numeroasă la spectacolele teatrului național din București. In sensul acesta a decis, ca de ani înainte, în fiecare Duminecă și zi de sărbătoare la ora 10 a. m. să se dea reprezentații la Teatrul național, anume pentru lucrători și lucrătoare. Prețurile vor fi foarte modeste pentru ca participarea să fie cât mai numeroasă». Și ziarul din care luăm știrea îmbucurătoare nu uită să constate, că «faptul nu poate decât să contribuie la răspândirea culturi în massele poporului». Foarte frumos din partea dlui V. Eftimiu, că s’a gândit și la nevoile sufletești ale unei clase care până acuma nu s’a putut bucura de binefacerile ce le strecoară în suflet arta superioară. S’a zis că arta este aristocratică — prin escelență. Suntem de perfect acord, dacă ne-am înțeles asupra semnificației cuvântului aristocratic. Căci este o aristocrație a sufletului și alta a banului — înlocuit uneori prin palate luxoase și nemărginite latifundii. Și limbi lui Homer «aristos» însemna cel mai bun, cel mai distins. De la Homer însă până în zilele noastre au trecut atâtea veacuri. Cuvântul a avut deci răgaz să se materializeze — cum ar zice Mhiorescu — și să-și piardă semnificația originară. Așa s’a și întâmplat. Cum în lumea veche, ca și în cea de azi, Cel mai bogat devenea de obiceiu — nu însă totdeauna! — prin școală și educație și cel mai distins sufletește, aristosul clasic s’a sinonimizat tot mai mult cu plutosul. Ba mai mult, astăzi partea accidentală a luat rolul determnației, în roține. D vadă, că — de pildă — în fosta Ungare și Austrie titlul de nobil se vindea până în timpul din urmă pe parale, cum se vinde cașcavalul la tejghea. Intr’adevăr arta nu se zămislește decât într’un suflet distins, aristocratic. Dar distincția aceasta nu are nune comun cu bogăția — tocmai din motivul că e de natură deosebită. Superioritatea operei de artă consistă în universalitatea naturii sale. Sub raportul adevărului pe care-l exprimă, deci și sub raportul accesibilității ei din punct de vedere sufletesc. A realiza această accesibilitate și sub raportul material e o chestiune de umanitate. De aceea felicităm pe fostul director general al teatrelor, dl V. Eftimiu, că — trecnd peste testamentul femeilor, cari au închis porțile împărăției lui Dumnezeu — s’a încumetat să ia o măsură dreaptă, cere-i dă și proletarului nevoiaș putința materială de a pătrunde în templul artei. Gestul a trebuit să pornească desigur, dint ’o superioară concepție despre importanța educativă a teatrului pentru sufletul omenesc. Pân’aici deci toate dure. Un singur lucru cui înțeleg: de ce va fi găsit de cuviință dl directorul teatrelor să fxeze tipul reprezentațiilor populare tocmai pe orele 10 a. m., din Dumineci și sărbători, când au loc serviciile divine în bisericile noastre. Firește, nu-mi trece prin gând că această coincidență ar fi fost căutată anume. La baza ei văd mai mult o scăpare din vedere, care poate și trebue să fie îndreptată. Lucrătorii sânt liberi în Dumineci și sărbători și după ines». Atesta și este timpul potrivit pentru reprezentațiile cari oricât de populare ar fi, vor să fie ceva mai mult decât riscai adunări de la Dacia. Va zice poate cineva, cu nu prea multe scrupule de cucerire: «Muncitorul are toată libertatea să aleagă mire două biserii». Fie. Dar dacă le alege pe amândouă? Și asta tocmai findcă se’mpacă așa de minunat una cu alta. Atunci? Credem că avem tot dreptul să rugăm pe actualul director general al teatrelor, ea îndreptând meteahna evidentă a unei dispoziții atât de fericite în principiu, să des Chesarului cel al Chesarului și lui Dumnezeu cel al lui Dumnezeu. Neculce Botezul Domnului în Sibiu A patra oară dela fericitul eveniment al întregirii neamului s’a cel bat în centrul mitropoliei noastre praznicul Botezului Domnului cu mare solemnitate și paradă militară. Din incidentul praznicului de ieri întreg orașul a îmbrăcat haină de sărbătoare. Prăvăliile au fost închise, dar pe foarte multe edificii arborate stindardele naționale. încă înainte de ora 9 era deja postată înaintea catedralei și rezenței arhiepiscopești o companie de onoare din Regimentul 90 în frunte cu muzica militară. La ora 9 preoțimea îmbrăcată în ornate, în frunte cu corul, conduce pe I. P. S. Sa Mitropolitul nostru Nicolae în biserică. Muzica intonează «la rugăciune». După intrarea în catedrală I. P. S. Sa celebrează sfânta liturghie asistat de preoții: Lazar Troeanu, Dr. G. Proca, Dr. V. Bologa, Dr. A. Crăciunescu, Dr. V. Stan, Ios îf Serafim, Marcu Jantea, Mihail Ston, Pompeiu Morușca, Trandafir Sorobeț, Patriciu Marcu, Valeriu Hurdu și daconii Sofroniu Morariu, Dimitrie Antal și George Jurebiță, în prezența autorităților miliare în frunte cu dl general D. Papp, și a autorităților civle în frunte cu dl prefect Dr I. Cornișa și a unei mari mulțimi de credincioși. Răspunsurile liturghice le a dat corul mixt condus de dl profesor T. Popovici. După terminarea sfintei liturghii a urmat procesiunea în Piața Ferdinand, unde s-a celebrat sfințirea apei. Cortegul a fost foarte impunător, înainte mergea compania de onoare, apoi urma muzica militară, care atât la mergere cât și la întoarcere a cântat imnuri religioase, urma corul mixt, preoțimea celebrantă, apoi sub baldachin I. P. S. Sa mtropolitul nostru Nicolae în splendide ornate arhierești cu mitra și cârja. După baldachin urmau cinii generali cu ofițerimea din garnizoană, autoritățile civile și public imens. In piața mare erau postate trupele garnizoanei, iar în mijlocul pieței era așezat un Pedin, pe care s’a oficiat sfințirea apei, și aici a cântat corul mixt. La rostirea rugăciunei, din partea I. P. S. Sale mibmob'tu’ui, pentru Majestatea Sa Regle Ferdinand, muzica militară a intonat Imnul Regie. La finea slujbei, corul mixt acompaniat de muzea mlitară, a cântat «In Iordan». I. P. S. Sa botează apoi pe cei prezenți. A urmat defilarea armatei admirată de cei prezenți. In decursul defilării I. P. S. Sa a stropit pe soldați cu apă sfințită. In ordinea ’n care a mers procesiunea în piață, a urmat întoarcerea la catedrală. I. P. S Sa a continuat în catedrală stropirea cu apă sfințtă, apoi a dat binecuvântarea și a împărțit anafora. Se apropia ora douăsprezece și jumătate, când preoțimea a condus pe I. P. S. Sa la reședință. Ordinea exemplară a fost susținută de ostași sub conducerea dlui colonel Muntean. Pentru aranjarea și decorarea pieții se cuvine comenduirii pieții toată recunoștința.