Telegraful Român, 1922 (Anul 71, nr. 1-101)

1922-01-20 / nr. 3

Anul LXX Abo­namentul: Un an 100 Lei. — Șase luni 50 Lei.­­ Trei luni 25 Lei. Ziarul apare Marția și Vinerea “lU Sibiu, 7 20 Ianuar 1922 Corespondențele tl se adreseze Redacției .Telegrafului Român», Strada Măcelarilor Nr. 45. — Scrisori nefrancate se refuză. — Articole nepublicate nu se înapoiază. — Prețul inserțiunilor, după învoiala — Abonamentele și inserțiunile să se adreseze Administrației ziarului .Telegraful Ro­mân». Sibiu, Strada Măcelarilor Nr. 45. 1 Organ național-biseri Nr. 6 F.iocuratura de stat Str. Schewis Nr. 3 n "i* ^co ■■■mm iii . 11 imiri. rrrni ~ th-i------- ' ———— 0 măsură cu meteahnă Domnul director general al teatrelor, dl V. Eftimiu, a luat inițiativa de a înlesni lucrătorilor și lucrătoarelor o participare mai numeroasă la spectacolele teatrului național din București. In sensul acesta a decis, ca de ani înainte, în fiecare Dumi­necă și zi de sărbătoare la ora 10 a. m. să se dea reprezentații la Teatrul național, anume pentru lucrători și lucrătoare. Pre­țurile vor fi foarte modeste pentru ca par­­ticiparea să fie cât mai numeroasă». Și ziarul din care luăm știrea îmbucurătoare nu uită să constate, că «faptul nu poate decât să contribuie la răspândirea cultur­i în massele poporului». Foarte frumos din partea dlui V. Ef­timiu, că s’a gândit și la nevoile sufletești ale unei clase care până acuma nu s’a putut bucura de binefacerile ce le strecoară în suflet arta superioară. S’a zis că arta este aristocratică — prin escelență. Suntem de perfect acord, dacă ne-am înțeles asupra semnificației cu­vântului aristocratic. Căci este o aristo­crație a sufletului și alta a banului — în­locuit uneori prin palate luxoase și nemăr­ginite latifundii. Și limbi lui Homer «aristos» însemna cel mai bun, cel mai distins. De la Homer însă până în zilele noastre au trecut atâ­tea veacuri. Cuvântul a avut deci răgaz să se materializeze — cum ar zice Mh­­iorescu — și să-și piardă semnificația ori­ginară. Așa s’a și întâmplat. Cum în lu­mea veche, ca și în cea de azi, Cel mai bogat devenea de obiceiu — nu însă tot­deauna! — prin școală și educație și cel mai distins su­fletește, aristos­ul clasic s’a sinonimizat tot mai mult cu plutos­u­l. Ba mai mult, astăzi partea accidentală a luat rolul determ­nației, în roț­ine. D vadă, că — de pildă — în fosta Ungare și Austrie titlul de nobil se vindea până în timpul din urmă pe parale, cum se vinde cașcavalul la tejghea. Intr’adevăr arta nu se zămislește de­cât într’un suflet distins, aristocratic. Dar distincția aceasta nu are nune comun cu bogăția — tocmai din motivul că e de natură deosebită. Superioritatea operei de artă con­sistă în universalitatea naturii sale. Sub ra­portul adevărului pe care-l exprimă, deci și sub raportul accesibilității ei din punct de vedere sufletesc. A realiza această ac­cesibilitate și sub raportul material e o chestiune de umanitate. De aceea felicităm pe fostul director general al teatrelor, dl V. Eftimiu, că — tre­cnd peste testamentul fem­eilor, cari au închis porțile împărăției lui Dumne­zeu — s’a încumetat să ia o măsură dreaptă, cere-i dă și proletarului nevo­iaș putința materială de a pătrunde în templul artei. Gestul a trebuit să por­nească de­sigur, dint ’o superioară con­cepție despre importa­nța educativă a tea­trului pentru sufletul omenesc. Pân’aici deci toate dure. Un singur lucru cu­i înțeleg: de ce va fi găsit de cuviință dl director­ul teatrelor să f­xeze t­ipul reprezentații­lor populare tocmai pe ore­le 10 a. m., din Dumineci și sărbători, când au loc serviciile divine în bisericile noastre. Fi­rește, nu-mi trece prin gând că această coincidență ar fi fost căutată anume. La baza ei văd mai mult o scăpare din ve­dere, care poate și trebue să fie îndrep­tată. Lucrătorii sânt liberi în Dumineci și sărbători și după ines». Atesta și este timpul potrivit pentru reprezentațiile cari oricât de populare ar fi, vor să fie ceva mai mult decât riscai adunări de la Dacia. Va zice poate cineva, cu nu prea multe scrupule de cucerir­e: «Muncito­rul are toată libertatea să aleagă mire două biseri­i». Fie. Dar dacă le alege pe amândouă? Și asta tocmai findcă se’m­­pacă așa de minunat una cu alta. Atunci? Credem că avem tot dreptul să ru­găm pe actualul director general al tea­trelor, ea îndreptând meteahna evidentă a unei dispoziții atât de fericite în principiu, să des Chesarului ce­l al Chesarului și lui Dumnezeu ce­l al lui Dumnezeu. Neculce Botezul Domnului în Sibiu A patra oară dela fericitul eveniment al întregirii neamului s’a cel bat în centrul mitropoliei noastre praznicul Botezului Domnului cu mare solemnitate și paradă militară. Din incidentul praznicului de ieri în­treg orașul a îmbrăcat haină de sărbă­toare. Prăvăliile au fost închise, dar pe foarte multe edificii arborate stindardele naționale. încă înainte de ora 9 era deja po­stată înaintea catedralei și rez­­enței ar­­hiepiscopești o companie de onoare din Regimentul 90 în frunte cu muzica mi­litară. La ora 9 preoțimea îmbrăcată în or­nate, în frunte cu corul, conduce pe I. P. S. Sa Mitropolitul nostru Nicolae în bi­serică. Muzica intonează «la rugăciune». După intrarea în catedrală I. P. S. Sa celebrează sfânta liturghie asistat de preoții: Lazar Troeanu, Dr. G. Proca, Dr. V. Bologa, Dr. A. Crăciunescu, Dr. V. Stan, Ios îf Serafim, Marcu Jantea, Mihail Sto­n, Pompeiu Morușca, Trandafir S­o­­robeț, Patriciu Marcu, Valeriu Hurdu și d­aconii Sofroniu Morariu, Dimitrie Antal și George Jurebiță, în prezența autorități­lor miliare în frunte cu dl general D. Papp, și a autorităților civ­le în frunte cu dl prefect Dr I. Cornișa și a unei mari mulțimi de credincioși. Răspunsurile liturghice le a dat corul mixt condus de dl profesor T. Popovici. După terminarea sfintei liturghii a urmat procesiunea în Piața Ferdinand, unde s-a celebrat sfințirea apei. Corteg­ul a fost foarte impunător, înainte mergea compania de onoare, apoi urma muzica militară, care atât la mer­gere cât și la întoarcere a cântat imnuri religioase, urma corul mixt, preoțimea celebrantă, apoi sub baldachin I. P. S. Sa m­tropolitul nostru Nicolae în splendide ornate arhierești cu mitra și cârja. După baldachin urmau cinii generali cu ofițerimea din garnizoană, autoritățile civile și public imens. In piața mare erau postate trupele garnizoanei, iar în mijlocul pieței era așe­zat­­ un­ Pedin, pe care s’a oficiat sfințirea apei, și aici a cântat corul mixt. La rosti­rea rugăciunei, din partea I. P. S. Sale mibmob'tu’ui, pentru Majestatea Sa Re­­g­le Ferdinand­­, muzica militară a into­nat Imnul Regie­. La finea slujbei, corul mixt acompa­niat de muz­ea m­litară, a cântat «In Iordan». I. P. S. Sa botează apoi pe cei pre­zenți. A u­rmat defilarea armatei admirată de cei prezenți. In decursul de­filării I. P. S. Sa a stropit pe soldați cu apă sfințită. In ordinea ’n care a mers procesiu­nea în piață, a urmat întoarcerea la cate­drală. I. P. S Sa a continuat în catedrală stropirea cu apă sfinț­tă, apoi a dat bine­cuvântarea și a împărțit anafora. Se apropia ora douăsprezece și ju­mătate, când preoțimea a condus pe I. P. S. Sa la reședință. Ordinea exemplară a fost susținută de ostași sub conducerea dlui colonel Muntean. Pentru aranjarea și decorarea pieții se cuvine com­enduirii pieții toată recunoștința.

Next