Telegraful Român, 1922 (Anul 71, nr. 1-101)
1922-01-20 / nr. 3
2 Nou guvern. In urma votului de neîncredere dat în ședința parlamentului din 17 l. e., dl prim ministru Take Ionescu s'a prezentat în ziua următoare la palat și a înaintat Suveranului demisiunea întregului cabinet. Maiestatea Sa, primind această demisiune, a încredințat pe dl Ionel Brătianu cu formarea noului guvern. TELEGRAFUL ROMAN Dispozițiuni salutare Proectul-ordonanța prefecturii din Cluj care prevede măsuri ca în Dumineci și sărbători să se închidă cârciumee timp de 36 ore, pe întreg teritorul județului Cojocna, iar toate celelalte localuri să nu servească băuturi alcoolice, — după aprobarea forurilor mai înalte, — a fost pus în aplicare în zilele acestea. Prin asemenea dispoziție salutară populația județului, pe lângă câștigul moral și material, va fi ferită de a cădea cu totul în brațele alcoolismului, știut fiind că muncitorimea de la sate și orașe, cu deosebire în timpul liber, în Dumineci și sărbători, se lasă amețită de mirosul otrăvitor al alcoolului, cheltuindu-și gologanii câștigați cu trudă în ziele de lucru, iar de altă parte sdruncinându și sănătatea, făcându-se cu vremea ncapabili de muncă. Aemenea dispoziții sânt pentru poporul muncitor de o netăgăduită însemnătate atât din punct de vedere religos moral, cât și din punct de vedere social și sanitar. Citind această ordonanță, voi să amintesc o împrejurare, care s’ar putea repeta și în județul Cojocna, și atunci bucuria celor ce iau asemenea lăudabile hotărâri nu va fi încununată cu deplin succes. Voi să amintesc că în județul nostru al Albei inferioare s’a luat asemenea dispozții, atât sub stăpânirea străină, cât și sub actuala stăpânire, fără să se f gâsd vreun mod ca acestea măsuri să fie respectate fără impotrivire. Această împrejurare am sulevat-o într’un articol publicat în 1919 in «Gazeta Poporului» spunând între altele, că orce lege sau dispoziție numai atunci poate aduce roade binecuvântate pentru țară și popor, când atât stăpânitorii, cât și stăpâniți, o vor pătrunde și ținea cu sfințenie. Prevederea mea s’a împlinit, căci abia a trecut o jumătate de an de când a intrat în vigoare ordonanța prefecturii noastre, dată în 1919, și așa pe neobservate, cu toate că și azi e afișată o donanța în localurile publice, cuprinzând pedepse aspre în bani și temniță, atât pentru cărciumari, cât și pentru consumători, — nici unii nici alții nu mai țin seamă de ea. Trăim în țară liberă, zic oamenii noștri, și au dreptate. După ce unii contravenienți au fost arătați, că cârciumarul a vândut, iar oaspeții au consumat beutură în localul cârciumei in timpul oprit, au fost amendați de cătră pretură cu sume foarte bagatee (5—20 lei), încât oamenii noștri și-au permis apoi luxul să bea pentru pedeapsă. Dela o veme administrații de sat — primăria și judecătoria, — n’a mai făcut arătare, — cârciumani azi nu se mai feresc, și țin locașulle deschise în zilele de Dumineci și sărbători, fără ca ordonanța să fie scoasă dir vigoare. Subsemnatul am intervenit, cu deosebire sub guvernele străine, ca să fie pedepsiți, nu atât cârciumarii, cât mai mult oamenii administrației locale; urmarea a fost că cu toate dovezile produse contra celor vinovați, n’au fost pedepsiți, ci mai mult am atras asupra mea ura oamenilor interesați în cauză. Văzând cei de jos că autoritatea superioară e ușoară, nepăsătoare, nu s’au mai supus ordonanței, și astfel se explică și neexecutarea ordonanței e date de fostul prefect al județului nostru. Sântem deci de convingerea nestrămutată că dacă în ordonanța prefectului din Cluj nu vor fi prevăzute pedepse și pentru neimplinirea datorințelor organelor de control, începând din juratul satului până la prefectură, atunci tot acelaș rezultat va avea această ordonanță a prefectului din Cluj, că și altele de felul acesta. Dorim ca roadele binefăcătoare ale ordonanței date pentru combaterea alcoolismului să iasă cât mai curând la iveală, și dorin ca asemenea dispozițiunii lăudabile să se ia la toate județele, să se voteze chiar lege din partea parlamentului. Biserica de sine înțeles va da tot concursul său organelor administrative, pentru ca poporul, fără deosebire de clasă socială, să înțeleagă mai bne, că asemenea dispoziții nu sânt luate decât în interesul obștei. Preoțimea română va avea posibilitatea să desfășoare acțiune de luminare a poporului cu mai multă întețire, prin faptul că fiind închise localurile de petreceri în Dumineci și sărbători, va putea strânge pe păstorul lor la școală, în casa națonală, pentru a le da hrana sufletească de care au neapărată trebuință. Pe de altă parte obștea română să aibă în vedere că bunăoară și in America, de vre-o câțiva ani încoace s’a opri vânzarea de băuturi spirtuoase. Deci, dacă in America, cu bunăstarea și cultura sa înaintată, se oprește consumarea de băuturi spirtuoase nu numai în Dumineci și sărbători, ci în toate zilele, oare cetățenii României mari nu se pot abținea de a consuma otrăvuri cel puțin în zilele de Dumineci și sărbători când fiecare creștin trebuie să se adape cu băutură duhovnicească? Totul se poate face cu dreaptă înțelegere și bunăvoință din partea tuturor celor interesați. In interesul conservării neamului nostru cerem de la factorii cu cădere să aducă legi cu măsuri excepționale pentru cei ce le vor călca în picioare, deoarece nerespectarea legilor aduce cu sine demoralizare. Binefacerile, ce ar resulta pe urma astorfel de legi, vor fi pentru toată țara de netăgăduită însemnătate. Pr. Ioan Crăciun. FOISOARA O revistă nouă pentru copii Căciunul ne-a adus un dar plăcut: primul număr al unei reviste: «Lumea copiilor». O sărbătoare sufletească, și pentru ochi și pentru inimă. Cel ce va trage la îndoială epitetul acesta — și aici rog pe fiecare să o tragă la îndoială, pentru ca să se convingă despre cele afirmate — va avea o deosebită satisfacție, cetind «Lumea copiilor». Ne trudim să oferim copiilor o lectură plăcută, folositoare, înălțătoare de inimi — căutăm prin librării și prin biblioteci ce este bun pentru dânșii, ca să le dăm o directivă spre o țintă vrednică de avut înaintea ochilor, lată aici o lectură, care este cât se poate de recomandabilă. Superlativele se ocolește din principiu acela care știe că superlativul nu poate fi niciodată ajuns, că este o țară fermecată, visată numai aici însă ești tentat să lauzi mai apăsat, în timpul nostru de denigrare îndesată, fiindcă te învită publicația la așa ceva. Judecați și d voastră. Pe o hârtie din timp de pace — acum, când se tipăresc cărți și reviste prețioase pe hârtie maculatură — într’un format atrăgător, de carte de legst (20X25), cu o copertă frumoasă (desen, o droaie de copii, de orășeni și de țărani cum citește Lumea copiilor) ne oferă revista pe 24 de pagini un material ales în numărul ei excepțional. Vrea să fie o recomandare pentru ce are să ne ofere de aici înainte și recomandarea este mult promițătoare. Instrațiie sânt ale dlui A»y Murnu, pe care îl cunoaște publicul românesc din cărțile cu povești ale lui Dulfu. Ceea ce a prestat în numărul acesta al revistei pentru copii dl Murnu, este vrednic de laudă. Ilustrațiile acestea ar putea să fie în orișice carte pentru copii din străinătatea înaintată. Te dorești iară copil, ca să poți gusta frumusețea gravurilor acestora. Materialul literar va da intremânt sufletesc escelent copilașilor noștri. Avem d.e. o minunată poveste a lui Perrault (Frumoasa din Misiunea preotului — Vorbire ținută de prot. Dr. I. Dobre la conferența preoțească de toamnă a tractului Deva — 0.1. conferență, On. frați în Hristos. — Cu viu dar am așteptat această zi de întrunire colegială, în conferența preoților, când dându-ne seamă de muzca noastră în vestirea evangheliei, să găsim metoadele cele mai bune, să ne întărim cu armele cele mai iscusite pentru marea ș plina de răspundere chemare ce ni s’a încredințat. Pe lângă bucuria revederii de astăzi, nu pot să nu vă descoper păre ea de rău, că starea mea sanitară nu mi-a îngăduit să iau parte la sf. parastas, la evocarea vieții marelui arhiereu Andrei, Care trimis de provedință, a ridicat bserica și neamul din umilință și întunerec la viață demnă, pe calea progresului, dându-i cea mai solidă organizație. Dâra de lumină ce a lăsat acest extraordinar bărbat, va lumina încă multe veacuri cărările ce trebui să bată slujitorii altarului. Puterea de muncă, energia și talentul, lăpădarea de sine și însuflețirea plină de dragoste ce au împodobit marele lui suflet, treduc să rămână pururea îndemnuri pentru inimile devotate bisericii. N’a fost niciodată în scurgerea vremilor ușoară chemarea preotului român în mijlocul unui popor năcăji, sărac și stors până la măduvă de asupritori și de nedreptatea legilor, — dar putem spune, nici când rolul lui nu e mai greu, mai însemnat și mai cu răspundere ca în zilele noastre, astăzi, când lupta pentru cele materiale și pământești a distrus pare că toate preceptele morale, tot idealismul din suflete, și a ridicat vițelul de aur în altar de zeița e, astăzi, când îndurerata maică, ce ne a ocrotit în viforoasele vremuri și ni-a alinat durerile prin dulcile-i mângâieri, sf. biserică stă intrisintă, când se vede tot mai mult în Dumineci și zile de prăznuire părăsită de banii ei fii, și obidită, când atâți rătăciți o hulesc și o defalmau, necinstindu-i datinele și rânduelile. Nu este preot, nu este român cu dragoste de neam și lege, care privinț aceste răni ce infectează organismul de viață a poporului să nu dorească cât mai curând îndreptarea și revenirea la echilibru moral. Și ochii mulț'mni din fiecare sat stau Îndreptați numai spre acela, care singur poate frânge pânea credinței cele- lipsiț, și de mângâere și pace între frați, spre preotul său, ca spre îndreptătorul credinții, îndrumătorul pe urmele lui Hristos. Cu drept spune marele Crisostom: «Când cetatea Domnului este păzită de prevederea și înțelepciunea păstorului, săgețile dușmane nu o pot dărâma, și locuitorii ei rămân nevătămați». Și o puternică pârghie avem prin tradiția de veacuri în conștiința poporului român, care socotește pe preot de servitor al Domnului, săvârșitor al celor sfinte. Aci e taina sub a cărei putere stăpânește el în agrul lui Hristos inimile păstoriților, și sădește in ele sămânța evanghelică, ducându le spre desăvâșire și mobilizându le cu veșnicile raze de lumină, pădure adormită), în traducerea inedită a regretat lor Anghel și Iosif, apoi tot de ei, trad. fabulei «Greerul și Furnica», (a lui La Fontaine). O poezie de preotului Soricu: Școlărița, care va împodobi de aici înainte cărțile de școală — cum o mamă bătrână de 72 de ani învață să citească, pentru ca să aibă putința să slovenească numele copilului ei pe crucea sub care zace el îngropat, ca soldat — o poveste de Crăciun de Selma Lagerlöf, vestita scriitoare suediană (în traducerea ului drector al școalei normale din Sibiu V. Stan, pseud. Sica). Poezii de recital de dna Aurelia Popp, Teo cor, Ține, Schțe de Alfred Moșoiu, D. Caselli, Gala Galacteon, Pora O notă muzicală: «Păsărica’n timpul iernii», de măiestrul Kiriac (textul de Creangă), apoi o mulțime de glume din viața copiilor și ilustrații poștașe. Numărul acesta s-a tipărit în 30.000 de ex. și se vinde cu 3 lei. Dela 29 Ianuarie va apărea regulat în fiecare săptămână, în câte 16 pagini cu prețul de 2 lei. (abon. 100 lei anual, 50 lei juman, 25 lei patr. an.) Editor este cunoscutul fost conducător al institutului de editură «Minerva» din București, dl G. Filip. Dsaie i se