Telegraful Român, 1922 (Anul 71, nr. 1-101)

1922-01-20 / nr. 3

2 Nou guvern. In urma votului de neîncredere dat în ședința parlamentului din 17 l. e., dl prim ministru Take Ionescu s'a prezentat în ziua următoare la palat și a înaintat Suveranului demisiunea întregului cabinet. Maiestatea Sa, primind această demisiune, a încredințat pe dl Ionel Bră­­tianu cu formarea noului guvern. TELEGRAFUL ROMAN Dispozițiuni salutare Proectul-ordonanța prefecturii din Cluj care prevede măsuri ca în Dumineci și sărbători să se închidă cârciume­e timp de 36 ore, pe în­treg teritorul județului Cojocna, iar toate cele­lalte localuri să nu servească băuturi alcoolice, — după aprobar­ea forurilor mai înalte, — a fost pus în aplicare în zilele acestea. Prin asemenea dispoziție salutară populația județului, pe lângă câștigul moral și material, va fi ferită de a cădea cu totul în brațele al­coolismului, știut fiind că muncitorimea de la sate și orașe, cu deosebire în timpul liber, în Dumineci și sărbători, se lasă amețită de miro­sul otrăvitor al alcoolului, cheltuindu-și golo­ganii câștigați cu trudă în z­iele de lucru, iar de altă parte sdruncinâ­ndu și sănătatea, fă­­cându-se cu vremea ncapabili de muncă. A­emenea dispoziții sânt pentru poporul muncitor de o netăgăduită însemnătate atât din punct de vedere religos moral, cât și din punct de vedere social și sanitar. Citind această ordonanță, voi să amintesc o împrejurare, care s’ar putea repeta și în ju­dețul Cojocna, și atunci bucuria celor ce iau ase­menea lăudabile hotărâri nu va fi încununată cu deplin succes. Voi să amintesc că în județul nostru al Albei inferioare s’a luat asemenea dispoz­ții, atât sub stăpânirea străină, cât și sub actuala stăpâ­nire, fără să se f gâsd vre­un mod ca acestea măsuri să fie respectate fără im­potrivire. Această împrejurare am sulevat-o într’un articol publicat în 1919 in «Gazeta Poporului» spunând între altele, că orce lege sau dispoziție numai atunci poate aduce roade binecuvântate pentru țară și popor, când atât stăpânitorii, cât și stăpâniți, o vor pătrunde și ținea cu sfințenie. Prevederea mea s’a împlinit, căci abia a trecut o jumătate de an de când a intrat în vi­goare ordonanța prefecturii noastre, dată în 1919, și așa pe neobservate, cu toate că și azi e afi­­­șată o donanța în localurile publice, cuprinzând pedepse aspre în bani și temniță, atât pentru cărciumari, cât și pentru consumători, — nici unii nici alții nu mai țin seamă de ea. Trăim în țară liberă, zic oamenii noștri, și au dreptate. După ce unii contravenienți au fost arătați, că cârciumarul a vândut, iar oaspeții au consumat beutură în localul cârciumei in timpul oprit, au fost amendați de cătră pretură cu sume foarte bagate­e (5—20 lei), încât oame­nii noștri și-au permis apoi luxul să bea pentru pedeapsă. Dela o vem­e administrații de sat — pri­măria și judecătoria, — n’a mai făcut arătare, — cârciumani azi nu se mai feresc, și țin locașu­­l­le deschise în zilele de Dumineci și sărbători, fără ca ordonanța să fie scoasă dir vigoare. Subsemnatul am intervenit, cu deosebire sub guvern­ele străine, ca să fie pedepsiți, nu atât cârciumarii, cât mai mult oamenii administrației locale; urmarea a fost că cu toate dovezile pro­duse contra celor vinovați, n’au fost pedepsiți, ci mai mult am atras asupra mea ura oameni­lor interesați în cauză. Văzând cei de jos că autoritatea superioară e ușoară, nepăsătoare, nu s’au mai supus ordonanței, și astfel se ex­plică și neexecutarea ordonanței e date de fostul pre­fect al județului nostru. Sântem deci de convingerea nestrămutată că dacă în ordonanța prefectului din Cluj nu vor fi prevăzute pedepse și pentru neimplinirea datorințelor organelor de control, începând din juratul satului până la prefectură, atunci tot acelaș rezultat va avea această ordonanță a pre­fectului din Cluj, că și altele de felul acesta. Dorim ca roadele binefăcătoare ale ordo­nanței date pentru combaterea alcoolismului să iasă cât mai curând la iveală, și dorin ca ase­menea dispozițiunii lăudabile să se ia la toate județele, să se voteze chiar lege din partea parlamentului. Biserica de sine înțeles va da tot con­cursul său organelor administrative, pentru ca po­porul, fără deosebire de clasă socială, să înțe­leagă mai b­ne, că asemenea dispoziții nu sânt luate decât în interesul obștei. Preoțimea română va avea posibilitatea să desfășoare acțiune de luminare a poporului cu mai multă întețire, prin faptul că fiind închise localurile de petreceri în Dumineci și sărbători, va putea strânge pe păstor­ul lor la școală, în casa naț­onală, pentru a le da hrana sufletească de care au neapărată trebuință. Pe de altă parte obștea română să aibă în vedere că bunăoară și in America, de vre-o câțiva ani încoace s’a opr­i vânzarea de băuturi spirtuoase. Deci, dacă in America, cu bunăstarea și cultura sa înaintată, se oprește consumarea de băuturi spirtuoase nu numai în Dumineci și săr­bători, ci în toate zilele, oare cetățenii României mari nu se pot abținea de a consuma otrăvuri cel puțin în zilele de Dumineci și sărbători când fiecare creștin trebuie să se adape cu băutură duhovnicească? Totul se poate face cu dreaptă înțelegere și bunăvoință din partea tuturor celor interesați. In interesul conservării neamului nostru cerem de la factorii cu cădere să aducă legi cu măsuri excepționale pentru cei ce le vor călca în picioare, deoarece nerespectarea legilor aduce cu sine demoralizare. Binefacerile, ce ar resulta pe urma astorfel de legi, vor fi pentru toată țara de netăgăduită însemnătate. Pr. Ioan Crăciun. FOISOARA O revistă nouă pentru copii Căciunul ne-a adus un dar plăcut: pri­mul număr al unei reviste: «Lumea copiilor». O sărbătoare sufletească, și pentru ochi și pen­tru inimă. Cel ce va trage la îndoială epitetul ace­sta — și aici rog pe fiecare să o tragă la în­doială, pentru ca să se convingă despre cele afirmate — va avea o deosebită satisfacție, ce­­tind «Lumea copiilor». Ne trudim să oferim copiilor o lectură plă­cută, folositoare, înălțătoare de inimi — căutăm prin librării și prin biblioteci ce este bun pen­tru dânșii, ca să le dăm o directivă spre o țintă vrednică de avut înaintea ochilor, lată aici o lectură, care este cât se poate de recoman­dabilă. Superlativele se ocolește din principiu acela care știe că superlativul nu poate fi nici­odată ajuns, că este o țară fermecată, visată numai aici însă ești tentat să lauzi mai apăsat, în timpul nostru de denigrare îndesată, fiindcă te învită publicația la așa ceva. Judecați și d voastră. Pe o hârtie din timp de pace — acum, când se tipăresc cărți și reviste prețioase pe hârtie maculatură — într’un format atrăgător, de carte de legst (20X25), cu o copertă fru­moasă (desen, o droaie de copii, de orășeni și de țărani cum citește Lumea copiilor) ne oferă revista pe 24 de pagini un material ales în nu­mărul ei excepțional. Vrea să fie o recomandare pentru ce are să ne ofere de aici înainte și recomandarea este mult promițătoare. I­nstrațiie sânt ale dlui A»y Murnu, pe care îl cunoaște publicul ro­mânesc din cărțile cu povești ale lui Dulfu. Ceea ce a prestat în numărul acesta al revistei pentru copii dl Murnu, este vrednic de laudă. Ilustrațiile acestea ar putea să fie în ori­și­ce carte pentru copii din străinătatea înaintată. Te dorești iară copil, ca să poți gusta frumusețea gravurilor acestora. Materialul literar va da intremânt sufle­tesc escelent copilașilor noștri. Avem d.­e. o minunată poveste a lui Perrault (Frumoasa din Misiunea preotului — Vorbire ținută de prot. Dr. I. Dobre la conferența preoțească de toamnă a tractului Deva — 0.1. conferență, On. frați în Hristos. — Cu viu dar am așteptat această zi de întrunire co­legială, în conferența preoților, când dându-ne seamă de muz­ca noastră în vestirea evanghe­liei, să găsim metoadele cele mai bune, să ne întărim cu armele cele mai iscusite pentru ma­rea ș plina de răspundere chemare ce ni s’a încredințat. Pe lângă bucuria revederii de astăzi, nu pot să nu vă descoper păre ea de rău, că starea mea sanitară nu mi-a îngăduit să iau parte la sf. parastas, la evocarea vieții marelui arhiereu Andrei, Care trimis de provedință, a ridicat b­serica și neamul din umilință și întunerec la viață demnă, pe calea progresului, dându-i cea mai solidă organizație. Dâra de lumină ce a lăsat acest extraor­dinar bărbat, va lumina încă multe veacuri că­rările ce trebui să bată slujitorii altarului. Pute­rea de muncă, energia și talentul, lăpădarea de sine și însuflețirea plină de dragoste ce au îm­podobit marele lui suflet, treduc să rămână pu­rurea îndemnuri pentru inimile devotate bisericii. N’a fost nici­odată în scurgerea vremilor ușoară chemarea preotului român în mijlocul unui popor năcăj­i, sărac și stors până la mă­duvă de asupritori și de nedreptatea legilor, — dar putem spune, nici când rolul lui nu e mai greu, mai însemnat și mai cu răspundere ca în zilele noastre, astăzi, când lupta pentru cele materiale și pământești a di­strus pare că toate preceptele morale, tot idealismul din suflete, și a ridicat vițelul de aur în altar de zeița e, astăzi, când îndurerata maică, ce ne a ocrotit în viforoasele vremuri și ni-a alinat durerile prin dulcile-i mân­gâieri, sf. biserică stă intrisintă, când se vede tot mai mult în Dumineci și zile de prăznuire părăsită de banii ei fii, și obidită, când atâți ră­tăciți o hulesc și o defalmau, necinstindu-i dati­­nele și rânduelile. Nu este preot, nu este român cu dragoste de neam și lege, care privinț aceste răni ce infectează organismul de viață a poporului să nu dorească cât mai curând îndreptarea și re­venirea la echilibru moral. Și ochii mulț'mn­i din fiecare sat stau În­dreptați numai spre acela, care singur poate frânge pânea credinței cele- lipsiț, și de mân­­gâere și pace între frați, spre preotul său, ca spre îndreptătorul credinții, îndrumătorul pe urmele lui Hristos. Cu drept spune marele Crisostom: «Când cetatea Domnului este păzită de preve­derea și înțelepciunea păstorului­, săgețile duș­mane nu o pot dărâma, și locuitorii ei rămân nevătămați». Și o puternică pârghie avem prin tradiția de veacuri în conștiința poporului ro­mân, care socotește pe preot de servitor al Domnului, săvârșitor al celor sfinte. A­ci e taina sub a cărei putere stăpânește el în agrul lui Hristos inimile păstoriților, și sădește in ele să­m­ânța evanghelică, ducându le spre desăvâ­șire și m­obilizâ­ndu le cu veșnicile raze de lumină, pădure adormită), în traducerea inedită a re­­gretat lor A­nghel și Iosif, apoi tot de ei, trad. fabulei «Greerul și Furnica», (a lui La Fon­taine). O poezie de preotului Soricu: Școlărița, care va împodobi de aici înainte cărțile de școală — cum o mamă bătrână de 72 de ani învață să citească, pentru ca să aibă putința să slovenească numele copilului ei pe crucea sub care zace el îngropat, ca soldat — o­ poveste de Crăciun de Selma Lagerlöf, vestita scriitoare suediană (în traducerea ului d­rector al școalei normale din Sibiu V. Stan, pseud. Sica). Poezii de recital de dna Aurelia Popp, Teo cor, Ține, Sch­țe de Alfred Moșoiu, D. Caselli, Gala Ga­­lacteon, Pora O notă muzicală: «Păsărica’n timpul iernii», de măiestrul Kiriac (textul de Creangă), apoi o mulțime de glume din viața copiilor și ilustrații poștașe. Numărul acesta s-a tipărit în 30.000 de ex. și se vinde cu 3 lei. Dela 29 Ianuarie va apărea regulat în fiecare săptămână, în câte 16 pagini cu prețul de 2 lei. (abon. 100 lei anual, 50 lei jum­an, 25 lei patr. an.) Edi­tor este cunoscutul fost conducător al institutului de editură «Mi­nerva» din București, dl G. Filip. Dsaie i se

Next