Telegraful Român, 1922 (Anul 71, nr. 1-101)

1922-01-24 / nr. 4

Anul LXX Sibiu, 11/24 Ianuar 1922 Nr. 6 Procuratura de stat Str. Schewis Loco Abo­namentul: Corespondențele == pulps*­ î dor, după învoială “ Un an 100 Lei. — Șase luni 50 Lei. să se adreseze Redacției .Telegrafului Român», Strada e și inserțiunile Trei luni 25 Lei. Măcelarilor Nr. 45. — Scrisori nefrancate se refuză. — să se afiei ziarului .Telegraful Ro-Ziarul apare Marția și Vinerea Articole­ nepublicate ni se Înapoiază. da Măcelarilor Nr. 45. Nr. 4 Cursul pastoral La cursul pastoral, care se va des­chide la 1. Februarie a. c. st. nou sau anunțat și sunt primii următorii preoți din arhidieceza noastră: 1. loan Cotean, Țichindeal (prot. Agnita). 2. loan Alexandru, Ilimbav (prot. Agnita). 3. Pavel Borzea, Viștea-de-sus (prot. Avrig). 4 Aurel Mușat, Ucea-de-sus (prot. Avrig). 5. Gregoriu Chialda, Avrig (prot. Avrig). 6. Traian Maxim, Avrig (Avrig). 7. Dragomir Trandafir, Arpașul de jos (Avrig). 8. Victor Pușcariu, Sohodol (Bran). 9. Ioan Leuca, Merchiașa (Cohalm). 10. Laurențiu Oprea, Deva (Deva). 11. Aurelian Oprean, M hâești (Dobra). 12. Alexandru Popa, L­ia (Făgăr­ș). 13. Nicolae Todea, B­așa (Geoagiu). 14. Petru Lula, Bobâlna (G»Oagm). 15. Iosif Ham­ceș, Glod (Geoagiu). 16. Andrei Ludu, Hunedoara (Hunedoara) 17. loan Manica, Cerișor (Hunedoara). 18. Ioan Laslo, Fueș-B gara (Ilia). 19. Aurel Crișan, Godinești (Ilia). 20. loan Crăciun, Spring (Mercurea). 21. loan Popa, Apoldul­ de jos (Mercurea). 22. Ioachim Marcu, Broșteni (M­ăcurea)­­ 23. Nicolae Săcășan, Cinadhe (Mercurea). 24. loan Radu, Alma (Mediaș). 25. loan Chiș, Ernea săsească (Mediaș). 26. Ambrosiu Suciu, Agârbiciu (Mediaș). 27. Sever Păcurariu, Ghe­m»r (Oraștie). 28. Aurel Baciu Orăștioara­ de Jos (Orăștie). 29. Zaharie M hă­țan, Limb­ (Sebeș) 30. loan Ghiș­, Răchita (Sebeș). 31. loan Bogdan, Totoiu (Sebeș). 32. Toma Modran, Bungard (Sibiu). 33. loan Bânda, Roș­a (Sibiu). 34. Traian Petrișor, Gușterița (S­biu) 35. Man Lungu, Reșinariu (S­biu). 36. loan Boiu, Sibiu (Sibiu). 37. George Simplăceanu, Compel (Sibiu). 38. An­drei Moldovan, Hendorf (Sighișoara). 39. Romul Puica, Sasch­i (Sighișoara). 40. Ieroteiu Visereanu, Criș (S­ghișoara). 41. Ilie Ioanoviciu, Șoimușul­ român (Târ­nava). Toți acești preoți anunțați și primiți sânt datori a se prezenta la curs cu toată punctualitatea și fără întârziere. In ziua de desch­dere a cursului se va face sfânta liturghie în biserica cate­drală, după care va urma deschiderea so­lemnă a cursului în Seminarul «Andreian». In tot decursul celor 28 de zile pre­oții vor avea locuința îmtreț­nerea gra­tuită în seminar. Salutăm preoțimea noastră, care a îmbrâț­șat intențiile arhiereului nostru și a grăbit a se anunța la primul curs pentru perfecționarea preoți­or din cura anima­­ram. Sântem convinși că preoții noștri se vor infăț­șa la timp cu demn­tate și cu dragostea pentru cel­ ce l­a înfințat și­­ conduce cu mare însuflețire. Protopopii din câteva protopopiate n’au anunțat pe nimenea la curs. Intr’u­­nul din numerele viitoare le vom da nu­mele acest­ea, ca să se cunoască cei ce n’au trebuință de mai multă lumină. Lista noului guvern. «Monitorul Oficial* I apărut Joi seara vici o ediție specială cu decre­tul de numire al noului guvern, publică urmă­toarea listă: /. /. C. Brătianu, președinția și răsboiul; General Artur Văitoianu, la interne; Al. Constantinescu, agricultură și ad inte­rim la domenii; Dr. C. Angelescu, instrucțiunea publică și ad interim la comunicați; I. C. Duca, afacerii străine; Vintilă I. C Brătianu, finanțele; Ch. Mărzescu, munca și ocrotirile sociale; I. Inculeț, ministru de stat; /. Nistor, ministru de stat; C. Banu, culte și arte și ad interim , lucrări publice; loan Th. Florescu, justiție; Vasile P. Sassu, industria și comerțul; N. Zigre, subsecretar de stat. Disolvarea parlamentului. Parlamentul actual a fost disolvat prin decret regal. Noile alegeri se vor face în primele zile ale lunei Martie, iar convocarea parlamentului, care va avea car­act­­ de constituantă, se va face la sfârșitul lui Martie. Din cercuri preoțești primim următorul ar­ticol: Partidul național din Ardeal, așa cum e condus astâzi, nu poate înt uni simpatia preoțimii noastre ortodoxe. O ruptură e inevitabilă, dacă conducătorii acestui par­­tid mai continuă a fi exponenții regiona­lismului amestecat cu un pronunțat con­­f­sion­aJism unit catolic. F­OIȘOARA Sentimentul religios la români In vrem­le vechi de grea încercare, când din coline în coline buciumele vestiau primejdia ce amenința țara și chemau vitejii la datorie, patria mică avea destule brațe ca să împedece puhoiul greu, ce «ca o mare tulburată» venia să nimicească viața paciinicilor locuitori. Dârzi se ridicau ost­­ii țării in fața nevoilor, fiindcă aveau un suflet, nutriau nădejdea dreptății și aveau mai pe sus de forte încredere în ajutorul putern­c al Celui de sus, potriv­t cuvintelor cro­nicarului, că «nu bat cei mu­țt pe cei puțini, ci numai cum vrea Dumnezeu». Dar nu numai umilii locuitori ai cătunelor credeau in drepta­tea ce va să vie. Figurile cucernice ale voivo­zilor noștri to­te au strălucit de acest simț pu­ternic al religiunii, de această vi­tute a credin­ții. Ea a fost piatra din capul unghiului, pe care am pus temelie trainică așezământului strămo­șesc. Și pe brazdele tăiate de înaintași au pășit cutezătoare rânduri-rânduri generații, care și-au legat de suflet îngrijirea moștenirii părintești, care nu s’au legănat la suflarea aspră a vântu­rilor dela răsărit și apus, ci asemănătoare oame­­nilor, despre cari zice Scriptura: «De veți avea credință cât un grăunte de muștar zice-vei­ mun­telui acestuia mută-te, și Se va muta», au împli­nit cuvântul profetic al Evangheliei, mutând munții ce despărțiau până acum frate de frate, încât falnicii Carpați au deven­t ceea ce i-a lăsat Dumnezeu să fie, șira spinării patriei noastre». (Din cuvântarea I. P. S. Sa­e mitropolitului no­stru Nicolae, la sărbătoarea eroilor). Fericit a fost poporul nostru, că la mij­ocul­­ luptelor în­cleștate, între viață și moarte, a știut să păstreze și să se hrănească din frumoasele virtuți crești­nești, fiindcă «lipsa de credință religioasă s’a dovedit totdeauna o rădăcină putredă in viața popoarelor, căci ea nu satisface trebuințele su­fletești ale oamenilor și de regulă, biruința este acelora cari știu să-și păstreze sentimentele re­ligioase». (Friedrich von Helwald) Am păstrat aceste sentimente și am devenit biruitori. Dar fară îndoială că in toate frământările poporului nostru oropsit am avut grația provedinții divine care ne a luminat mintea și intăr­i sufletul, că zice bătrânul Neculce «Când este mila lui Dum­nezeu, slujește și mintea omului și banii folo­sesc; iară când este mânia lui Dumnezeu, atunci nici mintea nu slujește, nici prietenii, nici banii». Față de aceste constatări înă­țătoare din trecutul nostru nu putem produce dovezi mă­gulitoare pentru timpurile de față. Cu adâncă mâhnire sufletească vedem cum multele din frumoasele rosturi și obiceiuri îndreptățite ale bătrânilor noștri pier încetul cu încetul, pentru ca să fie înlocuite cu spoiala ușoară a civiliza­ției moderne, care pentru cei mulți se resumă la o totală desconsiderare a învățăturilor de cre­dință și a preceptelor etice, singure menite să dea posibilitatea unei desvăltări trainice atât individului, cât și națiunei. Ne trebue rege­nerare morală, pe toate terenele, începând dela cei mai mari pân’ la cei mai mici. De aceea țin de bine să arăt, in cadrul literaturii române, tuturor acelora cari atingând marea cu degetul, — cred, că Învățăturile reli­gioase, etice și de credință sânt pentru ce

Next