Telegraful Român, 1927 (Anul 75, nr. 1-95)

1927-07-22 / nr. 53-54

Nr. 53—54 Anul LXXV Abonamentul: Un an 500 Lei. — Șase luni 250 Lei. — Trei ani 130 Lei. — Pentru străinătate un an 900 Lei. Pentru America 4 Dolari. — Ziarul apare Marția și Vinerea . Prețul inserțiunilor: un șir petit 6 Lei pentru odată, dacă se publică de mai multe ori se dă rabatul cuvenit. Abonamentele și inserțiunile­­ [UNK] să se adreseze Administației ziarului „Telegraful Ro­­mân”, Sibiu, Strada Mitropoliei Nr. 45, Sibiu, 22 iulie 1927 elegraful Organ național-bisericesc Onor. Internat de fete al Asociațiunii (Str. Șaguna) Sibiu ■­­ m corespondențele să se adreseze Redacției „Telegraful Român“, Strada ■ [UNK] Mitropoliei Nr. 4E>;­— Scrisori nefrancate se refuză — Articole nepublicate nu se Înapoiază = Gratuit Regele Ferdinand întâiul Vuțet de jale, vuet de sfâșietoare du­rere, izbucnește astăzi din inima Țării Mari Românești. Și vuetul sboară, zguduitor, tot mai departe, până în maluri dunărene, până la Nistru, până la mare, și de-acolo în munți, câmpii și plaiuri, peste Oit, Mureș, Cri­­șuri și până ’n apele îngălbenite ale Tisei ce stă de strajă la hotar... Suveranul care a strâns, cu mână de oțel, sub sceptrul Său fiii risipiți ai unui neam martir și i-a făcut liberi pe pămân­tul desrobit. Căpitanul erou, urcat pe tron în cea­sul când bubuitul de tunuri cutremura i văzduhul unui continent întreg și sunetul său se restrângea de alte continente; înțeleptul cetățean care și-a sacrificat legăturile de familie pe altarul sfânt al patriei; Cel mai iubitor și cel mai iubit Pă­rinte al poporului, care l-a nemurit cu nu­mirea obștească de «Rege al țăranilor». Bunul român și bunul creștin, în care n’a lâncezit, nici în zile de cea mai neagră răstriște, încrederea tare în Dumnezeu și în vlaga vieții supușilor săi, și a cărui evlavie curată ruga totdeauna Cerul, ca poporul nostru românesc, bun și cucernic, să culeagă în pace toate roadele binecu­vântate ale trudelor de veacuri, propășind în liniște, frăție și muncă harnică, — Regele Ferdinand I al românilor. Și-a dat marele suflet în mânile Atot­puternicului Dumnezeu, după cea mai glo­rioasă și binecuvântată domnie de 12 ani, 9 luni, 9 zile, astăzi în ziua Sf. Proroc l­ie, la ora 2 și 15 minute din noapte, la Castelul Peleș în Sinaia. Prin grația lui Dumnezeu și voința națională, Ferdinand­­, moștenind coroana României, se urcă pe tron în ziua de 28 Sept. (11 Oct.) 1914, după trecerea la cele veșnice a primului rege al României, a slăvitului Său unchi Carol I, care prin bărbăția poporului și vitejia armatei, iz­bândise independența și întemeiase regatul. In vremi de grea cumpănă, cu pri­mejdii de-o parte, și speranțe de alta, și a început oblăduirea domnitorul cel mai vrednic de slavă al țării, Ferdinand I. După răsboiul desrobirii, la încoro­narea Sa și a scumpei Sale soții Maria, părtașă în suferințe și bucurii, marele Su­veran a grăit celor învredniciți de Dum­nezeu să fie de față la sărbătoare. Cea dintâi grijă a Noastră, a fost ca neamul în fruntea căruia s’a așezat Pronia cerească, să nu piardă prilejul de a și asigura dreptul d'a trăi netrunchiat și de sine stătător; luptele, jertfele și toată s­trada generațiilor trecute, care de-a lungul veacurilor a izbutit să înalțe treptat clădi­rea trainică a statului nostru independent, îmi luminau zarea și îmi întăreau sufletul întru împlinirea datoriei Mele sfinte de Domn și de român... Am purtat răsboiul întregirii neamului și biruind restriștele am văzut înfăptuita unitatea națională de atâta vreme așteptată... Unite pentru vecie, cu Regatul român, s'au declarat într'un sin­gur glas: mănoasa Basarabie, dulcea Bu­covină, falnicul Ardeal, mândrul Bănat, fericita Crișană, Sătmarul și Sălagiul, — a reînviat țara lui Negru Vodă dela Olt și istoricul Maramurăș al lui Dragoș Vodă... * In proclamația din acelaș an al înco­ronării, Regele se adresează cătră poporul român zicând: Cu inima plină de dragoste și credință mărturisesc dorințele sufletului Meu. Vreau ca țărănimea, stăpână pe veci pe ogoarele ce le-a dobândit, să le dea toată puterea de rodire în folosul ei și al binelui obștesc. Vreau ca muncitorimea, credincioasă patriei, să-și afle soarta tot mai prosperă într'o viață de armonie și de dreptate socială. Vreau ca, în hotarele României­ Mari, toți fiii buni ai țării, fără deosebire de re­ligie și de naționalitate, să se folosească de drepturi egale ale tuturor Românilor, ca să ajute cu toate puterile Statul, în care Cel-de-Sus a rânduit să trăiască împreună cu noi. Vreau ca românii din toate straturile sociale, însuflețiți de năzuința unei depline înfrățiri naționale, să se folosească toți de legitima ocrotire a statului Vreau ca în timpul domniei Mele, printr'o întinsă și înaltă desvoltare cultu­rală, patria noastră să-și îndeplinească menirea de civilizație ce­ revine în rena­șterea Orientului european, după atâtea vea­curi de cumplite sbuciumuri. Sânt sigur că, în îndeplinirea marei noastre datorii, voi avea sprijinul tuturor bunilor fii ai țării, nedespărțiți în gând și în faptă în jurul tronului. Acestei sfinte misiuni, în neclintită unire cu poporul nostru, voi închina toate pute­rile Mele de om și Rege și asupra ei chem, în această zi solemnă de înălțare sufletească, binecuvântarea celui Atotputernic. * Ca simbol al unității noastre națio­nalei, Suveranii își fac, în 1919 și 1920 călătoria triumfală în țările dornice de-a admira pe marii desrobitori. In drumul său prin Basarabia, Buco­vina, Ardeal, fapta Suveranului a făcut ca mândria națională se încolțească mai adânc în sufletele desmoșteniților de soartă, plu­gari și intelectuali. Poporul de țărani a sărbătorit atunci pe Regele românilor cu un avânt ce în­trece cadrul închipuirii. Sute de mii de oameni au defilat în fața Suveranilor, ca să le aducă prinosul dragostei; — au venit și cei străini de neamul no­stru pentru a depune la picioarele Dom­nitorului omagii de bucurie și credință; in Ardeal au sosit chiar și unguri de la Dobrițin, rugând pe Regele Ferdinand, ca în numele civilizației și al umanității să treacă Tisa și să salveze Ungaria de du­hul anarhiei și al distrugerii. La chiotele de bucurie ale credincio­șilor Săi supuși, Regele a răspuns în cu­vinte care vor străluci pe vecie în pagi­nile istoriei noastre.

Next