Telegraful Român, 1933 (Anul 81, nr. 1-79)

1933-01-01 / nr. 1-2

Anul LXXXI Sibiu: 1 Ianuar 1933 1 ii I im ii ii ■»■MnTnBnriMnpnmiMgriiaMriMttnMaMMMTnwOTMBMMWMiiMiiifMmMMMiritti ibi t.imîi iubm iiirnu» iiar ■■■ Nr. 1—2 Abonamentul i Un an 500 Lei. — Șase luni 250 Lei. — Trei mnni 120 Lei — Pentru străinătate un an Lei. — Pentru America 4 Dolari. Ziarul apare Marția și Vineria. Corespondențele să se adreseze Redacției Telegraful Român Strada Mitropoliei Nr. 45. — Scrisori ne­francate se refuză. Articole nepublicate nu se înapoiază. Prețul inserțiunilor: un șir petit 6 Lei pentru odată, dacă se pu­blică de mai multe ori se dă rabatul cuvenit. Abonamentele și Inserțiunile să se adreseze Administrației ziarului Tele­graful Român, Sibiu, Str. Mitropoliei Nr. 45 £ 53. Biblioteca Meteana ASTRA Nr. 1932 Preș. Nicolae, din Indurarea lui Dumnezeu arhi­episcop al arhiepiscopiei orto­doxe române de Alba-Iulia și Sibiu și mitropolit al românilor orto­docși din Ardeal, Bănat, Crișana și Maramurăș. Iubitului cler și popor: dar și milă­ilela Dumnezeu Tatăl și de la Domnul nostru Isus Hristos "Oile mele glasul meu ascultă și eu le cunosc pe ele și vin după mine; și eu le dau lor viață veș­nică și nu vor pieri un veac și nimeni nu le va răpi pe ele din mâna mea. Tatăl meu, care le-a dat mie, mai mare decât toți este, și nimeni nu poate să le răpească pe ele din mâna Tatălui­­ mem. Ioan 10, 21—29: ’ La praznicul Nașterii Dom­nului și Mântuitorului nostru Isus Hristos, peste care am trecut înainte cu câteva zile și a cărui lumină plină de du­hovnicească bucurie strălu­cește și acum în inimile noa­stre. V’am trimis cuvântul meu de învățătură — și astăzi, în ziua care este începutul unui An Nou în viața lumii, vin iarăși la Voi, iubiții mei fii sufletești, cu urările mele și cu povețele pe cari dragostea mea părintească mă îndeamnă să Vi merinde le împărtășesc ca o sufletească pentru anul în care am intrat. Din toată inima mea Vă urez ca anul nou, peste pra­gul căruia am pășit cu ziua de astăzi, să Vă fie tutu­rora un an bun și aducător de bucurii pentru sufletele Voastre, aducător de mulțu­mire și îndestulare în casele și familiile Voastre, de roade îmbelșugate pe urma muncii Voastre, și împreună cu mine să Vă rugați Tatălui celui ceresc, să trimită din noianul bunătăților sale cât mai multă dragoste și bună înțelegere între toți fiii bisericii și nea­mului nostru, liniște și întru toate bună sporire peste țara noastră, bunăvoire între po­poare și pace pentru toată lumea. Dar gândul meu, cu care mă apropiu de Voi în această zi a Anului Nou, se ridică mai presus de acestea și se oprește la dorința pe care V’o arăt și la chemarea pe care V’o fac: să ascultați întru toate de voința cea sfântă a lui Dumnezeu și pe ea să o luați ca lege a vieții Voastre. Nu cunosc eu un mai cuprinzător program de viață pe care să Vi-l pun la inimă în această zi a Anului Nou, când oa­menii au obiceiul să-și facă planuri de viitor și să-și cro­iască programe pentru munca lor, ca acesta unul: să vrei și tu creștine ce vrea Dumne­zeu, să-ți legi voința ta slabă și clătinitoare de voința cea sfântă și neschimbăcioasă a Părintelui tău din rprurî Pe ea să o faci stăpână peste cugetele și simțămintele tale, peste vorbele și faptele tale, peste toată viețuirea ta pe acest pământ. Numai ascultând de voia lui Dumnezeu se poate introduce rânduială bună în viața statelor și popoarelor, în societate și în familii, în sufletele oamenilor și în traiul lor de fiecare zi. Și dacă mai întreba, de unde putem cunoaște voia lui Dumnezeu, ți-aș răspunde, îna­inte de toate din inima ta, din conștiința ta, căci scris este: „Foarte aproape de tine este cuvântul, în gura ta și în inima ta și în mânile tale este, ca să-l faci“ [V Moisi 30, 14]; dar în tot cu­prinsul și în toată măreția ei și-a descoperit Dumnezeu voința sa prin glasul Dom­nului și Mântuitorului nostru Isus Hristos. El, Unul născut Fiu a lui Dumnezeu, s’a pogorât din slava Tatălui în peștera din Vifleem, a venit pe pă­mânt între oameni și le-a ve­stit voia Tatălui, a suferit chi­nuri și batjocuri, s’a jertfit pe lemnul crucii, în groapă a stat, dar a înviat a treia zi și înălțându-se la ceruri de pe Tronul măririi sale de-a dreapta Tatălui ne repetă asi­gurarea: „Iată eu cu voi sunt în toate zilele până la sfâr­șitul veacului“ [Matei 23, 28]. El este Păstorul cel bun și colasul lui cheamă toată su­flarea omenească la o viață nouă, la viața cea trăită după voia lui Dumnezeu. El vede sbuciumul nepu­tincios în care se sbat oa­menii de astăzi, alergând ade­seori după învățături greșite și căutând drumuri primejdi­oase în traiul lor — și cu glasul lui plin de iubire le zice: „Ceea ce nu adună cu mine, risipește“ [Luca 11,23]. El vede truda de toate zilele a sta­telor și guvernelor lor pentru a ieși din încurcăturile și gre­utățile care s-au abătut asupra lumii — și cu glas apăsat le zice: „Fără de mine nu puteți face nimic“ [loan 15, 5]. Și­­ mei, încrezător în lucrul său îl caută și stau să asculte gla­sul lui, le zice: „Oile mele gla­sul meu ascultă și eu le cu­nosc pe ele și vin după mine; și eu le dau lor viață veș­nică“. Glasul acesta e blând și dulce, cald și luminos, plin de iubire și de înțelepciune cerească. O, ar putea să amu­țească toate celelalte glasuri cari răsună astăzi în urechile oamenilor și umplu lumea cu zgomotul lor, dar ar trebui să ne copleșească desnădejdea în mijlocul încurcăturilor vieții zilelor noastre, dacă acest sin­gur glas al Păstorului celui bun ar înceta să-și cheme oile sale. Dar El le cheamă cu stă­ruință la pășunea duhovni­cească a vieții celei bune. Vă îndemn, deci, să ascultați cu­vintele lui, căci ele ne vorbesc de o iubire fără margini, care cunoaște oile toate, și de o mână a Părintelui, din care nimenea nu poate să le ră­pească pe ele. Și dacă ai pier­dute dintre cei scumpi ai Voștri Vă umplu inimile cu îngrijo­rare și durere, ascultați glasul care Vă vorbește de Păstorul cel bun, care lasă pe cele nouăzeci și nouă de oi, care nu s’au rătăcit, și aleargă după cea de-a suta, care s’a pier­dut, și aflându-o a pune pe umerii săi, bucurându-se. Iubiții mei fii sufletești! In legătura aceasta a vorbei vreau să Vă spun că tocmai acum se împlinesc zece ani de când, de aici de lângă scaunul No­stru de păstorire, a pornit, cu binecuvântarea Noastră, o miș­care de trezire a sufletelor la o mai vie credință și la o mai însuflețită viețuire creștinească, printre fiii bisericii noastre. Era la scurtă vreme după răs­­boiul cel mare, care ne-a dat unirea neamului românesc sub acoperemântul statului nostru național. Vedeam cu jale pu­stiirea ce o produsese în su­fletele creștinilor noștri și n viața lor crâncenul răsboi, și în acelaș timp simțeam nevoia mare de a clădi viața cea nouă în statul nostru de curând închiegat pe neclintitele teme­lii ale evangheliei Domnului Hristos. Căci numai așa îi pu­team da chezășie de trainică dăinuire în viitor, vrednică de jertfele scumpe care ni l-au dat. Și atunci, între alte multe măsuri pe cari le-am luat pen­tru ajungerea acestei ținte mărețe, a fost și aceasta una: am chemat aici lângă Noi­ca împreună­ lucrător al Nostru pe un cucernic preot din Munții­ Apuseni, pe părintele Iosif Trifa, și i-am încredințat mi­siunea de a frânge pânza cea pentru suflete și de-a împrăștia în casele credincioșilor noștri lumina lui Hristos prin mijlo­cul tiparului. Așa a pornit cu începutul anului 1922 gazeta creștinească pentru popor «Lu­mina Satelor». La scurt timp după aceea, prin râvna iubi­tului Nostru împreună-lucrător către lucrul Domnului și către mântuirea sufletelor a pus la cale o tovărășie numită «Oa­stea Domnului», ai cărei mem­brii sau hotărât să asculte cu mai multă luare aminte glasul Domnului, să-l primească în inimi și să-și potrivească după el toată viața lor. La început s’au găsit împreună numai o mână de oameni, dar binecu­vântarea Domnului a fost cu ei, și numărul lor a sporit zi de zi și an după an, astfel încât astăzi „Oastea Domnu­lui" numără aproape 70.000 de membri. Nici nu știm să se găsească la noi o altă so­cietate având un număr atât *253P*f

Next