Telegraful Roman, 1936 (Anul 84, nr. 1-53)

1936-01-01 / nr. 1

Nr. 1 tul propriu zis. De altfel, nimic nu e mai natural pentru cei ce sunt chemaţi să clă­dească un duh nou intr’o generaţie nouă, decât să vegheze cu grijă părintească şi să îndrume tineretul, cu abnegaţie de apo­stoli, dela cei dintâi paşi până în pragul căsniciei. Această misiune, nepătrunsă niciodată în toată măreţia şi sfinţenia ei, şi-a croit oarecum, prin vreme, cadrul de manife­stare pentru zidirea sufletească a tinere­tului aflător în şcoală şi trecut din această epocă. Există însă un mic semn de între­bare în jurul celor ce sunt de făcut pentru îndrumarea micuţilor cari n’au împlinit vâr­sta de 7 ani. Se poate schiţa rolul preo­tului şi aci? In ce mod şi în legătură cu ce împrejurări? Chestiunea aceasta ne îndeamnă să amintim şi să accentuăm cu toată convin­gerea importanţa reală a celor „şapte ani de-acasă“. In cadrul acestora se urzesc firele în cari se ţese mai apoi întreaga noastră viaţă sufletească. Fericiţi sunt acei dintre muritori cărora li s’a dat posibilita­tea să chivernisească bine şi să piarda cu folos cei şapte ani ai primei copilării! Ei nu vor fi puşi în situaţia neplăcută de-a auzi dela cineva „că le lipsesc cei şapte ani de-acasă“. Odată, demult, demult, familia cre­ştină ştia, putea şi se sârguia să umple cu folos primii ani ai tinereţii. Dintr-un mediu familiar sănătos se putea adăpa la rându-i sufletul neprihănit al copiilor. Astăzi situa­ţia ni se prezintă schimbată în rău. Me­diul din cele mai dese familii prezintă un caracter viciat. Ceea ce nu constitue un se­cret pentru nimeni. Şi totuşi se adaugă zi după zi, fără să poată fi aflate şi întrebu­inţate mijloacele proprii spre reabilitarea moralului familiar, pentru repunerea fami­liei în slujba sa de bună chivernisitoare a virtuţilor şi credinţei creştine. Folosim pri­lejul de a accentua că preotul îşi poate arăta şi de astădată forţa sa morală şi educativă. Fiecare zi oferă bun prilej în acest scop. Trăind în mijlocul părinţilor, el poate interveni, întâmplător sau voluntar, pentru corectarea neajunsurilor de cari su­fere azi familia creştină. Prin sfaturi şi po­veţe, prin grai şi prin faptă, el poate in­sufla mamelor vechea şi sfânta dragoste pentru creşterea fiilor în duhul cel fără de­zminteală al creştinismului. Printr’o acţiune constantă, înfrăţită cu răbdarea, încunu­nată de dragostea pentru cei mici, preo­­ţimea poate şi trebue să reclădească me­diul vechi familiar, din care să se zămis­lească o generaţie de tineret nou, de tine­ret flămând şi însetoşat după evanghelia lui Hristos. Dar, atitudinea preotului se poate ma­nifesta chiar direct spre generaţia de copii. însuşi Mântuitorul Hristos a dat pildă de­spre aceasta. însuşi El a stat de vorbă cu pruncii şi i-a învăţat să rămână cât mai mult în curăţenie trupească şi sufletească. Şi fapta lui trebue să afle imitatori în per­soana celor ce-i propoveduesc Evanghe­lia. Trecând pe uliţele satului, ieşind din casa Domnului, poposind într’o casă de creştini, în tot locul, preotului i se dă oca­zia să stea de vorbă cu pruncii. Această ocazie nu trebue ignorată. Căci folosindu-o cu tact, cu înţelegere şi cu blândeţe reu­şim să smulgem ideile greşite, cari, din pricina unor ameninţări nepricepute por­nite din gura celor mai mari, zac în su­fletul celor mai mulţi copii. In felul acesta, apropiindu-ne de copii, îi apropiem pe ei de slujitorul lui Hristos şi prin aceasta de Hristos însuşi. [Sfârşitul urmează: Pedagogia creştină ortodoxă, de preotul Mihail Bulacu, docent universitar, profesor la seminarul pedagogic universi­tar din Bucureşti. — Lucrare de actualitate în domeniul educaţiei creştine în şcoalele secundare şi şcoalele primare, pentru P. C. preoţi profesori de religie şi cateheţi. Fo­losind mult material din scrierile Sf. Părinţi şi marilor pedagogi creştini ai pedagogiei moderne şi utilizând şi elemente ale psi­hologiei religioase patristice, ca şi ale psi­hologiei experimentale moderne, lucrarea se prezintă cu o structură ştiinţifică şi to­tuşi clară, pe înţelesul tuturor, tratând cele mai importante capitole ale educaţiei. Pre­­tul 200 Lei exemplarul. TELEGRAFUL ROMÂN 3 Probleme-Recensii-Comentarii Presa de Crăciun. — Aspectul ziarelor din ajunul marilor sărbători bi­sericeşti e altul decât cel de totdeauna. Ele îmbracă o haină primenită şi so­lemnă. Preocupările lor, politice sau de altă natură pur cotidiană, cedează locul preocupărilor spirituale. Apar aproape toate cu paginile sporite, frumos ilustrate şi cu bogate suplimente literare. Nivelul lor e mai ridicat. In locul obişnuitei ciorne zilnice cu influenţă nocivă asupra sufletului omenesc, în ziarele de sărbă­tori găseşti merinde duhovnicească şi gân­duri creştineşti cari ne arată cărarea spre azurul cerului. In locul obişnuitelor insanităţi pe cari le colportează şi le di­fuzează în lume cu mare desinvoltură, în locul «întâmplărilor sensaţionale» cari otrăvesc şi macerează sufletul omenesc, în în locul ideilor cari alimentează curen­tele dizolvante şi dăunătoare acestui su­flet, în ziarele de sărbători — zile de reculegere şi de distindere sufletească — găsim articole închinate marilor eveni­mente prăznuite de lumea creştină. Evi­dent, fac abstracţie de unele ziare care şi-au făcut un crez din desavuarea sistematică a creştinismului. Deasemeni, constatările mele de mai sus nu vizează acele ziare cari apar tot timpul într-o frumoasă şi creştinească altură. Aceste gazete din urmă au marele merit de a fi sesizat configuraţia spirituală a a vremii noastre şi de a se fi pus în slujba unor idealuri neperitoare. Biserica şi neamul. Înlături, deci, cu idealurile perimate cari încorsetează şi zăgăzuiesc sufletul neamului nostru în ascensiunea lui către glorie şi către Dumnezeu. Marelui eveniment al Naşterii Dom­nului ziarele i-au consacrat numere fe­stive. Nota prevalentă a acestor ziare e cea spirituală. Un mare adevăr se des­prinde din aceasta: acela că omul n'a încetat să caute pe Dumnezeu. Dacă totuşi sunt puţini acei cari ÎL găsesc, de vină e omul, care nici după întruparea lui Dumnezeu nu s'a apropiat mai mult de El. Pruncul Isus a adus mântuirea tu­turor oamenilor din toate timpurile , în eterna scurgere a vremurilor. Necre­dinţa în Dumnezeu este un semn de me­diocritate spirituală. Sufletul omului e chinuit şi devastat de gânduri negre atâta timp cât nu primeşte în el lumina lui Dumnezeu şi a evangheliei Sale. Arşiţa sufletului nostru nu putem s'o potolim decât la izvoarele pure şi înviorătoare ale acestei evanghelii. In drumul vieţii noa­stre, străjuit în şir de spini, nu găsim popasuri mai odihnitoare şi mai zidi­toare de suflet, nu găsim ostroave mai senine şi mai pline de lumina cea neîn­serată a cerului decât învăţăturile cu­prinse în sfânta evanghelie. Răsadul idea­lurilor neperitoare îl găsim în această Carte a Cărţilor care spintecă veacurile cu adevărurile ei eterne şi prăvălitoare. In ea găsim îndemnuri calde şi călău­zite fără greş către o viaţă mai pură şi către fericirea după care veşnic însetează sufletul nostru. Şi orizonturile sufletului nostru îşi primesc lumina lor din izvo­rul nesecat, cu pajişti pururi însorite, al Cuvântului dumnezeesc. In deşerturile su­fletului nostru fiecare adiere a cerului lasă rotocoale de lumină. Cum să nu ne bucurăm atunci când vedem că în ziua cea mare a Naşterii Mântuitorului chiar şi ziarele, în locul preocupărilor profane de totdeauna, aduc îndemnuri fericite şi se străduiesc, măcar acum, să potenţeze idealurile superioare ale omului? Cine nu visează pentru neamul lui un alt climat moral, sau acele restituţii morale cari l-au călăuzit în vremurile lui de mărire şi cari sunt menite să-l ducă ia­răşi la mărire ? Chiar şi în viaţa unui neam lucrurile trebue ierarhizate: pri­matul se cuvine celor spirituale. Aceasta este ideia centrală din articolul dlui O. Goga, publicat în numărul de Crăciun al ti­nerei reviste «Linia Dreaptă». Mai multă alipire faţă de biserică. Orientările spi­rituale ale neamului trebue să poarte pa­ternitatea bisericii. Aceleaşi gânduri cre­ştine le întâlnim în articolele din revista «­Sfarmă-Piatră», semnate de Nichifor Crainic. (Un minunat articol întitulat Naştere şi cunoaştere), de Toma Vlă­­descu, Dragoş Protopopescu şi alte con­­dee însemnate din publicistica română şi creştină. In coloanele temerarului ziar naţionalist «Porunca Vremii» întâlnim articole închinate datinilor străbune. De asemeni în ziarele „fara Noastr­“, «Curentul», «Universul» şi «Viaţa Ilu­strată». Aceasta din urmă revistă, de sub conducerea rectorului Academiei teo­logice din Sibiu, este un permanent ham­bar duhovnicesc. — Să trec în revistă toate ziarele şi toate revistele cari au închinat pagini întregi sărbătorii Naşterii Dom­­nului, îmi este imposibil. Pentru toate ziarele cari au contribuit la înviorarea sufletului nostru, prin numerele lor de Crăciun, eu ridic aici un cuvânt de laudă şi doresc să se erijeze in probleme spirituale cât mai des posibil. [/_ s. * Pr. loan Moţa: 42 de ani de ga­zetărie. Orăştie. 1935, Lei 40. Intr'o broşură extinsă (88 pg.), păr. prof. I. Moţa descrie, cu vioiciune şi plasticitate de încercat publicist, ac­­tivitatea îndelungată a P. C. Sale pe tărâmul ziaristicii poporale, a cărei bună parte din istorie se identifică cu istoria vieţii preotului luminător şi ani­mator de la Orăştie. Cine citeşte bro­şura, nu cunoaşte numai strădaniile ace­stui apostol al slovei româneşti, ci un întreg trecut de lupte naţionale pentru libertate, o îndelungată fază din pro­gresul în lumină al neamului românesc din Ardeal. Biserica noastră, al cărei slujitor este acest spornic luptător naţional cu arma nobilă a condeiului, se mândreşte cu dânsul, iar ziarul nostru îi exprimă omagiile de gratitudine şi călduroase felicitări.* Nicolae Firu: Date noi privitoare la istoricul bisericii sf. Adormiri din Oradea, Oradea, 1935, Lei 20. Vrednicul istoric al bisericii biho­­rene, publică câteva acte nouă — înso­ţite de comentar — în legătură cu ri­dicarea bisericii ortodoxe din Oradea care și-a sărbătorit, în 1934, 150 de ani de existenţă. E preţios îndeosebi un conspect al familiilor, care au con­tribuit cu bani şi lucru la aceasta. * Sfinţire de biserică. — In 21 Noem­­vrie 1935, la sărbătoarea „Intrării în Biserică a Maicii Domnului", s-a sfinţit, în cadrul unei frumoase solemnităţi, bi­serica din comuna Codlea, protop. Bra­­nului. Actul sfinţirii, împreunat cu ser­viciul divin, a fost săvârşit de către un sobor de 9 preoţi, sub conducerea p­r. protop. Vasile Stoicanea. Răspunsurile la sf. liturghie, au fost date de corul şcoalei primare din localitate, sub con­ducerea dlui director I. Pascu. La sfârşit vorbeşte păr protopop, scoţând în re­lief însemnătatea actului. Rosteşte o frumoasă rugăciune şi aduce elogii preo­tului parohial G. Fr. Preşmereanu. Răspunde parohul, arătând greu­tăţile întâmpinate la renovarea bisericii. Aduce mulţumiri Reuniunii de femei din localitate, de sub conducerea dnelor Silvia Preşmerean şi Ana Pascu, cari din fondul Reuniunii şi prin colectă au făcut iconostasul şi au introdus lumina electrică. Mulţumeşte apoi tuturor dona­torilor şi sprijinitorilor morali şi ma­teriali. După masa comună, a urmat ser­barea asociaţiei „Oastea Domnului", la care au participat săteni din comunele judeţului Braşov. A fost o frumoasă manifestaţie cu caracter religios-cultural, care a produs adâncă impresie asupra celor ce au participat. Coresp. * Conferinţe preoţeşti. — Preoţimea tractului Zarand s'a întrunit în confe­rinţă pastorală de toamnă, în Brad, în zilele de 29 şi 30 Nov. a. c. Conferinţa s'a început cu serviciul divin şi cu invocarea Duhului sfânt. Au servit mai mulţi preoţi în frunte cu P. C. Prof. Ioan Indrei. La priceasnă a predicat păr. T. Perianu. Mânecând dela textul sf. ap. Pavel [2 Cor. 4­8—10] arată lupta ce trebue să o ducă preotul cu diferitele curente ale lumii de azi, pentru ca să-și ajungă scopul misiunii în formarea caracterelor religios-morale. După terminarea serviciului divin, cei prezenţi s-au întrunit în edificiul nou al casei culturale, unde păr. protopop rosteşte cuvântul de deschidere. După ce se constată absenţa alor 10 preoţi de la conferinţă, se citesc dă­rile de seamă asupra cărţii de istorie bisericească, de Pr. Şt. Meteş, — dări de seamă făcute de preoţii N. Florea, M. Popovici, N. Stanciu, Şt. Corpadea şi V. Perian, scoţându-se în deosebi în evidenţă, din cartea amintită, părţile, referitoare la viaţa bisericească din ţi­nutul Zarand. După masă s’a slujit vecernia, şi a ţinut o meditaţie P. I. Boloţiu. A 2-a zi, Sâmbătă 30 Noemvrie, la sărbătoarea Sf. Andrei, preoţimea a comemorat amintirea marelui Arhiereu Andrei Şaguna. La comemorare au luat parte şi elevii liceului ort. rom. din Brad cu întreg corpul profesoral. După parastas, Pr. I. Tisu, într-o frumoasă conferinţă, ţinută în sf. bise­rică, a scos în relief munca uriaşă des­­voltată de Şaguna pe teren bisericesc cultural şi naţional. După terminarea serviciului divin, preoţimea a continuat lucrările în casa culturală. Au prezentat referate Pr. A. Barna, I. Comşa, N. Florea, asupra in­troducerii sărbătorii hramului bisericii, cu misiuni, pelerinagii şi mărturisirea credincioşilor, luând parte şi soc. Sf. Gheorghe, Oastea Domnului, şi Reuniu­nile de femei. S'a decis apoi înfiinţarea unei reu­niuni de înmormântare pentru tractul întreg şi s'a ales un comitet pentru al­cătuirea statutelor. De încheere, P. C. părinte protopop mulţumeşte preoţimii pentru munca tot mai strădalnică ce o desfăşoară în parohii. Pr. Alex. Fugară* Cercuri religioase. — In 13 Oc­­tomvrie c., au luat parte la cercul reli­gios din comuna Dacia (Stena), protop. Rupea, păr. prot. Al. Brotea, preoţii L Buzea, I. Drăghici, I. Muntean, P. Morar şi I. Florea, servind sf. liturghie în sobor. A predicat, la sfârşitul sf. liturghii, păr. I. Muntean din Grânari, desvoltând pe­­ricopa zilei cu citatul: „Sufletul, deşi e nevăzut, se face văzut prin faptele sale" (Sf. Vasile cel Mare]. Predica, pe lângă luminarea minţii credincioşilor, a picurat în sufletele lor hotărârea de a urma calea Samarineanului. După amiazi s-a săvârşit sf. Maslu. A predicat apoi păr. prof. Al. Brotea din Rupea, despre: Cum este aplicată învăţătura creştină de veacuri în viaţa omenirii şi cum ar trebui de fapt să fie trăită şi înţeleasă. P. C. Sa, se ocupă şi de minunile de la Maglavit, cum tre­­buesc înţelese, spre a nu cădea în ido­latrie. La sfârşitul slujbei, parohul lo­cului, Ier. Buzea, a mulţumit C. preoţi pentru truda fiecăruia, arătând în acelaş timp credincioşilor scopul cercurilor re­ligioase. In 3 Noemvrie c., văduvită parohie liberă, datorită cercului religios, s-a în­vrednicit de o sărbătoare plină de înăl­ţare sufletească. Au participat la să­vârşirea utreniei şi a sf. liturghii, preoţii Ier. Buzea, N. Şolcă și L Florea. A pre-

Next