Telegraful Roman, 1945 (Anul 93, nr. 1-52)

1945-01-01 / nr. 1

Ní 1 TELEGRAFUL ROMAN Sibiul cărturăresc a Chiotul lui Ion Slavici, că „Soarele culturii noastre naț­onale răsare la Bucu­rești", a străbătut toate plaiurile româ­nești ale Ardealului. Coșbuc aleargă la Sibiu, unde își face pregătirea sufletească spre a putea intra biruitor în Bucureștii tuturor gândurilor și luptelor de mărire națională. Dar umbra marelui Șaguna se îndoie asupra Sibiului, de acolo de sub munții Rășinarilor, apăsătoare și stăpâ­­nitoare. Nicăeri nu surprinzi stăcnirea vreunei ambiții, sau a unei râvne de a se ridica peste această personalitatea, mir­uită de genialitate. Viața se deapănă în lupte mărunte și interese de târgoveți. Abea pe la schimbul veacului răsar între zidurile Sibiului, crainici, fragezi ca vârstă, ves­tind, cu învolburarea primăverii, apropie­­rea ceasului sfânt al răsplătirei celei mari, înfăptuirea visului, cu dorul căruia și-au coborât în mormânt și moșii și părinții. Printre ei este Octavian Goga, care de aici din Sibiu își ia avântul sborului de vultur biruitor. I se alătură Ioan Lupaș și o seamă de tineri în plină fierbere na­țională. Ei, cu organul de cuceritoare pro­pagandă al înaltului crez național „Lucea­fărul“, pregătesc harnici și neodihniți, cu o însuflețire susținută de o credință ne­biruită, vremurile mari ale uniunii națio­nale. Sibiul devine iarăși cetate de scrii­tori, slujitori la unul și acelaș altar al neamului, propovăduind cu focul talen­tului unul și același crez românesc. Se­minarul lui Șaguna se învește cum își înoește vulturul tinerețile, se împodobește cu profesorii Dr. Nicolae Bălan, actualul Mi­tropolit, Ioan Lupaș, Silviu Dragomir, Ro­mul Cândea și Pavel Roșea, cari își fac un cult măreț din datoria pe care o simt, crăcnind neastâmpărată în sângele lor tâ­năr, de a sluji neamul și biserica stră­bună. Da, se face ziuă, aducând soarele libertății și dreptății românești. Marele Mitropolit Șaguna a reînviat vechea mitropolie, împodobită în trecut cu personalități care trăesc peste veacuri și a înzestrat-o cu așezăminte pentru întărirea credinței și răspândirea luminii. Iar peste toate s-a creiat cel mai biruitor instrument întru apărarea ei și a ființei noastre de neam ardelean: Statutul Organic. Pe fă­gașul acesta nu mai rămăsese nimic de clădit. Adevăratul urmaș al lui Șaguna Mitropolitul Nicolae Bălan, a înțeles a­­ceastă realitate și și-a îndreptat toate o­­pintirile să dea mitropoliei ardelene un conținut cât mai strălucitor prin clădirea adevăratei spiritualități ortodoxe și ra­ționale. Au­ contribuit la ajutorarea fraților refugiați din Transilvania și Moldova, do­nând prin Crucea Roșie suma de Lei 2000. Plă­tit lunar laptele unei familii ne­căjite, fără tată, cu cinci copii, dintre care cel mai mare rău bolnav. Ați dat îmbrăcăminte copilașilor lip­siți dela Clinica Infantilă. fire-am ajutat și între noi. Este destul, căci sunteți puțini și mici, și apoi, noi nu uităm dragul cu care vă încălzește întotdeauna îndemnul nostru. In alți ani, Moș Crăciun aducea da­ruri și la școala noastră, mici, e drept, d­ar cu intenția bună de a vă face bucurie. Iertați-i și uu fiți triști că anul acesta vă lasă doar binecuvântare pentru faptele voastre, căci a găsit de bine să dea ce­lor care n'au. Vă va lăsa cu siguranță acasă, dar nu fiți pretențioși, căci are mulți copii moșul; și nu uitați, in seara păcii, pe cei ce așteaptă alinare și delir, oameni, miluindu-i pre și. Credem în voi, ca în cei cărora Iisus Mântuitorul le-a oferit împărăția ceru­rilor. Tinerii trimiși de dânsul la focarele de cultură din apus și din răsărit (Atena și Constantinopol), se întorc învolburați de râvna de a se dărui plenar bisericii orto­doxe și problemelor mari, care așteaptă deslegare. Mitropolitul bucuros de această râvnă îi îmbărbătează și îi îndrumează spre lanurile ce așteaptă o rodnică des­­țelenire, întemeiază cu ajutorul tipografiei, clădită de arele Șaguna, diferite biblioteci: Biblioteca „Bunului Păstor“, Seria Didac­tică“, „Seria Teologică“, „Popasuri Duhov­nicești“, „Veniți la Hristos“, „Studii Biblice“, „Problemele Vremii“ și „Chemări către ti­neret“. Intre colaboratorii acestor biblioteci amintim pe Nicolae Colan, actual episcop de Cluj, Dr. Nicolae Popoviciu, episcop de Oradea, Dr. Dumitru Stăniloae, Ștefan Meteș, Dumitru Călugăr, Dr. Hracil Iosif, Gheorghe Maior, Profesor Aurel Nanu, Diaconul Nicolae Mladin, Dr. Nicolae Ter­­chilă, Dr. Grigorie T. Marcu, Dr. Liviu Stan, Dr. Nicolae Neaga, Grigorie Popa și mulți alți iubitori și cinstitori de orto­doxie românească. Dar cel mai harnic muncitor in acest ogor al Domnului, este însuși Mitropolitul Dr. Nicolae Bălan. Asupra acestui plan roditor de muncă se suprapune azi planul major, în chinui­toarea pribegie a cărturarilor de la univer­sitatea Clujană. Nu ca să-l covârșească, ci ca să-l întregească întru măreția nea­mului. Dintre acești cărturari roditori de știință românească amintim pe fostul rec­tor, Camil Negrea, flancat cu voinicesc elan de Tiberiu Moșoiu. Lucian Blaga își materializează artistic preocupările sale filosofice, flancat și el, tot atât de voini­cește de profesorul D. D. Roșca, muncin­­du-se a pune în atenția intelectualității ro­mânești filosof­ia lui Hegel, a lui Descartes, a lui Taine și Miguel de Unamuno. Di­namicul O. Ghibu clădește harnic temeiu­rile unei educații naționale, în vreme ce Lucian Bologa, de la Școala Normală „An­drei Șaguna“ stărite să ne introducă în actualitatea ideilor pedagogice ale lui Kirschensteiner. C. Diacoviciu desgroapă neodihnit urmele strămoșilor noștri, aici în plaiurile Ardealului, în vreme ce I. Lupaș cu asistenții săi, clădește cu multă râvnă istoria Românilor din Dacia. Romul Cân­dea, dinamic și neastâmpărat, scoate la iveală măreția faptelor de vitejie din tre­cut, in vreme ce Bezdechi înfățișază mi­nunat, prin studii și traduceri, frumusețea clasicismului elin și latin, dându-ne folo­sitoare traduceri, chiar și din sfinții pă­rinți ai bisericii ortodoxe. E poate unul dintre cei mai harnici lucrători în lanul clasicismului antic. Alături de Bezdechi amintim de Naum, tot îndrăgostit al cla­sicismului străbun. Și sunt încă mulți alții cărturari, vrednici întru pomenire, care își deapănă firul vieții, între zidurile Sibiului, pe care însă în clipa de față nu suntem in situația să-i pomenim­ Da, Sibiul strălucește de-apururi prin rodirea sa majoră, atât pe plan național, cât și pe plan cultural. 7 ° SftNBU Nr. 11.203/1944 Ep. Publicațiune Consiliul arhiepiscopesc ortodox ro­mân din Sibiu dă în întreprindere faso­narea în stânjini și transportarea la Sibiu a unei cantități de 235 stânjini lemne de foc, esență fag, destinate spre exploatare în parchetul pe exercițiul silvic 1944—45 din pădurea numită „Ciuha", situată în hotarul comunei Vurpăr. Cei ce doresc a lua în întreprindere exploatarea acestor lemne, vor înainta până la 12 ianuarie 1945, oferte în scris la Consiliul arhiepiscopesc ort. român în Sibiu, unde se pot vedea zilnic condițiu­­nile și se dau informațiuni. Odată cu înaintarea ofertelor, ofer­tanții vor depune la Casieria arhiepisco­piei ort, în Sibiu o garanție de Lei 120,000 (una sută douăzeci­­mii) *n numerar. Oferte fără garanția de Lei 120,000 și supraoferte nu se primesc. Sibiu 2S Decemvrie 1944. Consiliul arhiepiscopesc Comunicat redacțional Cu numărul de față „Telegraful Român“ revine la apariția săptămânală. In cursul celor aproape patru luni, cât a apărut zilnic, din inițiativa și cu binecu­vântarea I. P. Sf. Mitropolit Nicolae, foaia noastră și-a împlinit misiunea ce și-a pro­­pus-o la 4 Sept. 1944 s să aducă cetito­rilor, și cu deosebire preoților noștri, în­­tr'o vreme de aprigă rostogolire a eveni­mentelor și de neregulată sosire a ziarelor din Capitală, știrile cele mai conștiincios verificate și să lămurească punctul de vedere creștin față de problemele ridicate la suprafața vieții românești de no­ile îm­prejurări. Desigur, cu toate că știrile nu se mai fugăresc acum în acelaș ritm de mai îna­inte și cu toate că în linii mari s'a des­lușit pe seama preoțimii principiile de o­­rientare în noul orizont politic și social, am fi putut totuși continua să scoatem foaia zilnic. Dar dificultățile de ordin fi­nanciar, actuala situație a transporturilor care împedecă parvenirea la timp foii la abonați, și mai ales dificultatea a aprovizionării cu hârtia necesară, ne si­lesc să renunțăm la acest gând ispititor. Dacă foaia a putut apărea și până acum zilnic, aceasta o datorează în mare măsură ajutoarelor cari ne-au venit dela o serie de parohii, cu atâta înțelegere și bunăvoință, lucru pentru care le adu­cem și lor și Prea Cucernicilor Parohi cari le păstoresc, cele mai simțite mulțu­miri. Experiența aceasta ne-a arătat că dacă s'ar asocia toate eparhiile din Mi­tropolia Ardealului, ar putea să scoată ușor o foaie zilnică. Cu atât mai ușor ar putea să facă aceasta Biserica ortodoxă română întreagă. Rămâne ca experiența aceasta să fie folosită cândva în viitor, încercându-se a se publica o foaie zilnică într-un număr impunător de pagini, cu un număr mai mare de condeiuri, pentru a croi o pârtie mai largă cugetării și sim­țirii creștine în opinia publică românească. Redacția ziarului „TELEGRAFUL ROMÂN“ mai multă prudență! Dăm acest sfat Păr. Dr. Nic. Brânzeu care sub titlul :,Să înceteze nedreptățile" vorbește in ,,Unirea" blăjeană din 16 Dec. 1944 de o „concepție nazistă" pe care ar fi practicat-o fostul regim în favorul­ Bi­sericii ortodoxe și în defavorul celei unite. Și voind să specifice măsurile fostului regim în care s-ar fi manifestat acest tra­tament de favoare față de Biserica orto­doxă, nu reușește să numere de­cât trei: bugetarea unui număr de parohii, „îm­proprietărirea mănăstirilor“, și decretul lege Nr. 620, privitor la trecerea patrimo­niului bisericesc împreună cu comuni­tatea credincioșilor, când aceasta face o trecere. Ultimul decret, care nici nu fost aplicat, nu însemna decât abolirea unui privilegiu al confesiunii catolice și cu­prindea o dispoziție egală pentru toate confesiunile: „împroprietărirea mănăstiri­lor “ reprezenta retrocedarea unei fărămi­­turi din bunurile secularizate de Statul român sau luate de statul austro-ungar și dăruite confesiunii catolice și unite. Iar bugetarea unui mic număr de parohii în Vechiul Regat era o neînsemnată micșo­rare a disproporției ce există între nu­mărul parohiilor unite și ortodoxe în ra­port cu numărul sufletelor. Dacă e cazul să se vorbească de un „nazism confesional“, de teoria unui „Her­renvolk religios", apoi acesta a fost prac­ticat în tot Evul mediu și până azi de catolicismul latifundiar și încărcat de pri­vilegii în dauna oropsitului „neam schis­matic“ de valahi. Azi, când deodată cu zorile unei ere adevărat democratice tre­­bue să se purceadă la o egalizare și în acest sector, e caraghios să-i auzim pe beneficia­ri acestui „nazism“ milenar, ca­racterizând de „nazism“ orice încercare de­ a reduce ceva din privilegiile lor. Da, să înceteze nedreptățile ! Epoca de dreptate și egalitate care începe, să­ ne aducă o egalizare sinceră și în situațiile materiale ale confesiunilor. 3 Imățătura zilei Vor veni mulți în numele Meu, și vor zice: „Eu sunt Hristosul“, și „Vremea se apropie“. Să nu mergeți după ei. Luca 21, 8 CALENDAR CREȘTIN Biserica ortodoxă prăznuește 1 Duminecă 34 Dec. — C. Melania Luni 1 Ian. — Täer. I. S. Vas. Iosif Micu și privesc chipul miniatural, așa cum e reprodus în cartea de atâtea ori citată a păr. consilier episcopesc Dr. Sebastian Stanca Ip. 931. E senin și potolit ca iscălitura așter­nută bătrânește [ Doamne, cu cătă tihnă mai scriau bătrânii! —], în colț sus, la stânga. Parcă te îmbie să vii ia „tata-moșu“ pe ge­nunchi, să-ți mai toarcă un basm... Era paroh dreptcredincios în Feldioara. In 2 Septemvrie 1916, ca toți bârsanii cu inimă de leu, a ieșit întru întâmpinarea oști­rilor desrobitoare ale Regelui Ferdinand I cu prapori și norod în sărbătoare. Având în București un băiat bolnav, în zilele aceleiași luni, s’a dus împreună cu maica preoteasă [nasc. Țipeiu], să-l cerceteze. Roata norocului s’a întors vremelnic în favorul ungurilor — și ’n paguba nu numai a părintelui Iosif, care la 3 iunie 1917 a fost arestat și deținut două luni și jumătate, cu preoteasă cu tot, „la strajă“, în Brașov Printre alte amabilități cazone un ofițer Ie-a asvârlit în obraz injurie de „porc și scroafă­­ bătrână”. * De-acolo, mai departe la Cluj,,­ în tem­nița honvezilor. Lista de bucate: invariabil terciu cu mămăligă ; uneori zeamă de bostan porcesc. Tratament: de pușcăriaș de rând tuns până la epidermă și barba, „rade". 17 octomvrie 1917 : sorocul procesului. Trei ani și trei luni pentru părintele Iosif; maica preoteasă Maria, numai [?] doi ani și două luni. Pasă-mi­ te era mai slăbuță,­­biata. Simetria osândelor, era oricum respectată. La 1 Martie 1918, dânsa a fost eliberată. Părintele Iosif, deși grațiat de împăratul Carol de Habsburg, a fost reținut în chip abuziv până’n Noemvrie 1918, când revoluția știută a sfărmat și porțile temniței sale. GRJG In catedrala mitropolitană din Sibiu Duminecă în 31 Decemvrie 1944, servesc: Prot. Mih. Neaga, duhovnicul Nicodim Belea și prof. Dumitru Călugăr; diaconii: Ana­tolie Scurtu și Simion Ma­­carie.— Predică: duh. Nicodim Belea 1st Oastea Domnului predică, după masă la ora 4 prof. Mihail Neagu. Luni, la 1 ianuarie 1945, tăerea îm­prejur : Sfântul Vasile, servesc: Cons. slavi. Emilian Cioran, Ieronim Grovu și prof. M­i. Neagu; diaconii: loan Circov și cons. Alexandru Popa. Predică: prot. Mihail Neagu. La Oastea Dom­nului predică: preotul Dr. loan Chi­­pariu, de la parohia Sibiu-Inferior. AVIZ 3e aduce la cunoștința P. Onor. Ofi­cii protopopești și parohiile, că în urma scumpirii hârtiei, tiparului și a mânei de lucru s­au majorat taxele de Abonament și publicare a Concurselor pe a. 1945, după cum urmează: Pe an Parohie de cl. I Lei 7000, Pe an Parohie de cl. II Lei 5000, Pe an Parohie de cl. III Lei 3000. Pe an de sprijin . . . Lei 20000. Pe­­/7 an și T/< an, + resp. 1/4 din­ sumele de mai sus: Concurs de protopop *­­Lei 4000 + 60+246= 4306. Concurs pentru cântăreț bisericesc Lei 4000+­ 60+246= 4306. Administrația TELEGRAFULUI ROMÂN Sibiu Lei 10.000-7-150+612=10762. Concurs de paroh el. I Lei 6000+ 90+366= 6456, Concurs de paroh cl. II Lei 5000+ 75+306= 5381. Concurs de paroh cl. III

Next