Telegraful Român, 1958 (Anul 106, nr. 1-48)

1958-01-01 / nr. 1-2

2 TELEGRAFUL ROMÂN In Arhiepiscopia Sibiului La 30 decembrie 1957 s-au împlinit 10 ani de la proclamarea Republicii Popu­lare Române. Cu acest prilej sărbătoresc, foaia noastră prezintă —­ în articolele ei — realizările economice şi culturale din ţara noastră, desfăşurarea vieţii biseri­ceşti, tipăriturile religioase din Arhiepis­copia Sibiului şi alte fapte vrednice de po­menire. Din toate cele scrise se vede că, odată cu statul şi poporul român, a dobîn­­dit libertate şi Biserica noastră şi a propă­­şit în toate privinţele. Viaţa bisericească s-a dezvoltat în linişte şi Biserica a spri­jinit lupta pentru pace şi munca poporu­lui nostru pentru o viaţă mai bună. In aceşti zece ani Arhiepiscopia Si­biului şi Mitropolia Ardealului au avut în frunte trei ierarhi vrednici: Mitropolitul Nicolae Bălan (pînă în 1955), l.P.S. Mi­tropolit Iustin (1956—1957) şi­ l.P.S. Mi­tropolit Nicolae Colan. Mitropolitul Nico­lae Bălan, care a condus Biserica ardele­nească vreme de 35 ani, a avut marea bucurie să vadă împlinit visul, pentru care a luptat o viaţă întreagă: revenirea fraţi­lor gr. catolici în sînul Bisericii ortodoxe. Chemarea pe care a făcut-o în mai 1948 pe cîmpia Libertăţii către fraţii gr. cat. să se întoarcă în casa părintească, la Biseri­ca strămoşească, a primit răspunsul cuve­nit în marele act al reîntregirii bisericeşti din octombrie 1948. Chemarea aceasta dă­dea grai însăşi dorinţei preoţilor şi cre­dincioşilor romîni şi venea într-un timp, în care — datorită regimului democrat­­popular — credincioşii erau liberi să-şi îm­plinească dorinţa. ' ' l.P.S. mitropolit Iustin a continuat lucrarea de întărire a reîntregirii biseri­ceşti. Totdeodată a înzestrat Tipografia cu noi maşini, a tipărit cărţi religioase, pe lingă „Telegraful Român“ a scos la lumină revista „Mitropolia Ardealului“, s-a îngri­jit de preoţii din parohii, şi a dat un nou avînt întregii lucrări bisericeşti şi sociale. Vlădică tînăr, energic şi luminat a condus Biserica Ardealului spre o nouă­ înflorire. De aceea între I.P.S. Sa şi Biserica arde­leană s-au stabilit legături de preţuire şi dragoste, care nu se vor şterge niciodată. După alegerea l.P.S. Iustin la Iaşi, în Sibiu a fost ales P.S. episcop Nicolae Co­lan al Clujului. Noul mitropolit era cunos­cut şi preţuit în Sibiu, pentru că aici a fost profesor şi rector al Institutului Teologic. A venit între prieteni. Cu cumpănirea ce­lui ce a trecut prin viaţă cu ochii deschişi şi a cules înţelepciune din cărţile sfinte şi din păţăniile vieţii, I.P.S. Sa ne că­lăuzeşte pe calea iubirii de Biserică şi de patrie. Unificarea bisericească se adîn­­ceşte, parohiile sînt cercetate, bisericile sfinţite, tipăriturile se continuă, în şcoli se formează cîntăreţi şi preoţi pentru biseri­cile noastre, etc. In Republica Populară Romînă nu numai că am avut libertate de a ne organiza şi a trăi după rînduielile or­todoxe, dar am primit şi sprijin material din partea Statului pentru întreţinerea şco­lilor teologice, pentru tipărirea foilor şi cărţilor, pentru preoţi, pentru construcţii de biserici, case parohiale, ş.a. Biserica la rîndul ei a ajutat la munca de ridicare a nivelului de trai şi cultural al poporului şi la străduinţa pentru pace. In felul acesta s-a dat cele ce sínt ale lui Dumnezeu lui Dumnezeu şi cele ce sínt ale poporului, po­porului. Privind peste aceşti 10 ani de progres avem încredere că vom face în viitor pro­grese şi mai mari. Biserica noastră va sprijini şi de acum înainte munca pentru viitorul luminos al unei vieţi tot mai îm­belşugate, străduindu-se pentru mîntuirea sufletului credincioşilor şi pentru o viaţă mai fericită a tuturor. II. 10 ani de viaţă bisericească (Urmare din pag. 1) In cei 10 ani de la întemeierea Republicii Populare Române, între cele dinţii biruinţe do­­bindite de Biserica noastră ortodoxă romînă — sub semnul largii libertăţi religioase, statornicită de regimul nostru democrat popular şi sub o­­cirmnuirea Prea Fericitului Patriarh Justinian , se înscrie istorica reîntregire a ortodoxiei româ­neşti, prin revenirea la vatra dreptei credinţe străbune a preoţimii şi credincioşilor greco-cato­­lici din Ardeal. Odată realizată unitatea Bisericii noastre ortodoxe române, prin revenirea la Biserica stră­moşească a fraţilor greco-catolici pe care Roma papală îi ţinuse două veacuri şi jumătate în că­tuşe — conducerea Bisericii în frunte cu Prea Fericirea Sa Patriarhul Justinian a trecut cu ho­­tărîre la deslegarea unei alte importante pro­bleme: reîntoarcerea preoţimii ortodoxe la ade­văratul apostolat. De altfel, încă de acum zece ani, declarase: „Cum, în primul rînd, misionarii Bisericii noastre din mijlocul credincioşilor sînt pregătiţi în mentalitatea vremurilor de pînă ieri, în această situaţie ei constituie o piedică în ac­tivitatea Bisericii. După un program bine chib­zuit şi un corp de îndrumători bine pregătit, pre­­oţimea noastră trebuia orientată şi convinsă pen­tru acest apostolat”. De aceea, pe lingă institutele teologice de grad universitar ale Bisericii noastre ortodoxe, au luat fiinţă cursuri de îndrumare misionară, în cadrul cărora, cei mai de seamă profesori ai teologiei noastre, îndepărtînd sgura aşezată , rătăcirile trecutului peste adevărurile învăţăturii lui Hristos, împlinise între preoţimea noastră porunca apostolului nemuritor: „Innoient duh­il minţii voastre să vă îmbrăcaţi în omul cel nou“. (Efes. IV, 23—24). Aceste cursuri au fost pri­mite cu entuziasm de marea majoritate a preo­ţimii noastre, deoarece ele răspundeau năzuinţii tuturor celor ce voiau să-şi împlinească pe de­plin îndatorirea lor de păstori duhovniceşti. Dar, poate că roadele cursurilor de îndru­mare misionară, nu ar fi fost atît de bogate, dacă Sf. Sinod al Bisericii ortodoxe, nu ar fi purtat de grijă ca lumina lor să nu se stingă încetul cu încetul, ci să fie mereu alimentată prin men­ţinerea în cugetele preoţimii noastre a unei per­manente preocupări pentru problemele teologice, legate de viaţa şi activitatea de zi cu zi a pre­­oţimei. In acest scop au luat fiinţă — potrivit hotă­­rîrii Sf. Sinod — conferinţele preoţeşti pe pro­topopiate, care reprezintă o prelungire a cursu­rilor de îndrumare. Aceste conferinţe întreţin o mişcare duhovnicească necontenită în sînul preo­­ţimei, o ţine legată de conducerea bisericească, susţin unitatea de preocupări în toată Biserica şi, în acelaşi timp, ţin viaţa bisericească necontenit încadrată în actualitatea socială. Prin înţelepciunea conducerii Bisericii noas­­stre ortodoxe, învăţămîntul teologic a fost re­adus sub privegherea Bisericii pe care trecutele regimuri îl îndepărtaseră de matca sa, aservindu-l intereselor lor egoiste. Reorganizarea învăţămîntului teologic sub îndrumarea şi purtarea de grijă a conducerii bi­sericeşti nu s-a limitat, însă, numai la Institute de grad universitar. Au fost înfiinţate şcoli de cîntăreţi şi seminarii monahale, din care se re­crutează şi se vor recruta viitorii studenţi ai In­stitutelor teologice. Toate aceste şcoli bisericeşti — înzestrate cu un regulament clar şi precis de organizare şi funcţionare, cu programe analitice întocmite de Sf. Sinod şi cu un corp didactic bine ales — se bucură de părintească grije din partea superiorităţii Bisericii noastre ortodoxe. Tot în vederea ajutorării preoţimei noastre, pentru a-şi împlini misiunea sa apostolică a fost reorganizată şi editura Institutului Biblic şi de misiune, care avea datoria să pună la îndemână preoţimii ortodoxe, cărţi de cult şi tipărituri de orientare şi îndrumare. In cei 10 ani care s-au scurs, Institutul Biblic şi de misiu­ne­ ortodoxă a înfăptuit o operă de real folos pentru preoţimea noastră şi pentru întreaga Ortodoxie. In afara cărţilor de cult s-au tipărit în aceşti ani cărţi al căror răsunet a depăşit hotarele Ortodoxiei ro­­mîneşti. Revistele Sf. Patriarhii, „Biserica Ortodoxă Romînă“, „Ortodoxia“ şi „Studii Teologice”, au căutat şi au izbutit să ajute la îndrumarea preo­ţimei spre adevăratul apostolat evanghelic, pu­­blicînd studii şi articole, menite să contribuie la limpezirea problemelor legate de viaţa şi activi­tatea Bisericii ortodoxe române. Literatura teo­logică a Bisericii noastre s-a mai îmbogăţit şi prin apariţia revistelor: „Mitropolia Moldovei „Mitropolia Ardealului“, „Mitropolia Timişorii“ şi „Telegraful Român“ transformată in foaie pen­tru credincioşii de la sate. Cunoscînd bine starea şi menirea pe care Sf. Părinţi şi dascăli ai Bisericii ortodoxe au statornicit-o aşezărilor călugăreşti.­­ Sf. Sinod s-a preocupat de viaţa schiturilor şi mănăstirilor ortodoxe. Pentru luminarea monahilor şi a mo­nahiilor, fraţilor şi surorilor din mănăstirile noastre, nu s-a limitat numai la treiera seminariilor monahale. Un program de în­­văţămînt — cursuri şi şcoli — a fost în­tocmit şi pus în aplicare în toate aşezările călu­găreşti. Această fericită îmbinare a rugăciunii şi a muncii — isvorîtă din tradiţiile monahismu­lui ortodox, — a fost realizată în mod practic prin atelierele ce s-au deschis la mănăstirile noastre ortodoxe. Toate aceste înfăptuiri sînt rodul binecuvîn­­tat al întîistătătorului Bisericii noastre , al de­plinei libertăţi religioase, pe care a instaurat-o şi pe care o asigură cîrmuirea Statului nostru democrat popular, al unităţii de gîndire şi de ac­ţiune, care există în rîndurile fiilor Bisericii noastre şi al înţelepciunii cu care Sf. Sinod a ştiut să readucă pe toţi slujitorii altarelor orto­doxe pe calea adevăratului apostolat poruncit de Sfintele Evanghelii şi de bunele tradiţii ale Orto­doxiei româneşti. Prof. TRAIAN BELAŞCU vicar arhiepiscopesc . Nr. 1—2

Next