Telegraful Român, 1958 (Anul 106, nr. 1-48)
1958-01-01 / nr. 1-2
2 TELEGRAFUL ROMÂN In Arhiepiscopia Sibiului La 30 decembrie 1957 s-au împlinit 10 ani de la proclamarea Republicii Populare Române. Cu acest prilej sărbătoresc, foaia noastră prezintă — în articolele ei — realizările economice şi culturale din ţara noastră, desfăşurarea vieţii bisericeşti, tipăriturile religioase din Arhiepiscopia Sibiului şi alte fapte vrednice de pomenire. Din toate cele scrise se vede că, odată cu statul şi poporul român, a dobîndit libertate şi Biserica noastră şi a propăşit în toate privinţele. Viaţa bisericească s-a dezvoltat în linişte şi Biserica a sprijinit lupta pentru pace şi munca poporului nostru pentru o viaţă mai bună. In aceşti zece ani Arhiepiscopia Sibiului şi Mitropolia Ardealului au avut în frunte trei ierarhi vrednici: Mitropolitul Nicolae Bălan (pînă în 1955), l.P.S. Mitropolit Iustin (1956—1957) şi l.P.S. Mitropolit Nicolae Colan. Mitropolitul Nicolae Bălan, care a condus Biserica ardelenească vreme de 35 ani, a avut marea bucurie să vadă împlinit visul, pentru care a luptat o viaţă întreagă: revenirea fraţilor gr. catolici în sînul Bisericii ortodoxe. Chemarea pe care a făcut-o în mai 1948 pe cîmpia Libertăţii către fraţii gr. cat. să se întoarcă în casa părintească, la Biserica strămoşească, a primit răspunsul cuvenit în marele act al reîntregirii bisericeşti din octombrie 1948. Chemarea aceasta dădea grai însăşi dorinţei preoţilor şi credincioşilor romîni şi venea într-un timp, în care — datorită regimului democratpopular — credincioşii erau liberi să-şi împlinească dorinţa. ' ' l.P.S. mitropolit Iustin a continuat lucrarea de întărire a reîntregirii bisericeşti. Totdeodată a înzestrat Tipografia cu noi maşini, a tipărit cărţi religioase, pe lingă „Telegraful Român“ a scos la lumină revista „Mitropolia Ardealului“, s-a îngrijit de preoţii din parohii, şi a dat un nou avînt întregii lucrări bisericeşti şi sociale. Vlădică tînăr, energic şi luminat a condus Biserica Ardealului spre o nouă înflorire. De aceea între I.P.S. Sa şi Biserica ardeleană s-au stabilit legături de preţuire şi dragoste, care nu se vor şterge niciodată. După alegerea l.P.S. Iustin la Iaşi, în Sibiu a fost ales P.S. episcop Nicolae Colan al Clujului. Noul mitropolit era cunoscut şi preţuit în Sibiu, pentru că aici a fost profesor şi rector al Institutului Teologic. A venit între prieteni. Cu cumpănirea celui ce a trecut prin viaţă cu ochii deschişi şi a cules înţelepciune din cărţile sfinte şi din păţăniile vieţii, I.P.S. Sa ne călăuzeşte pe calea iubirii de Biserică şi de patrie. Unificarea bisericească se adînceşte, parohiile sînt cercetate, bisericile sfinţite, tipăriturile se continuă, în şcoli se formează cîntăreţi şi preoţi pentru bisericile noastre, etc. In Republica Populară Romînă nu numai că am avut libertate de a ne organiza şi a trăi după rînduielile ortodoxe, dar am primit şi sprijin material din partea Statului pentru întreţinerea şcolilor teologice, pentru tipărirea foilor şi cărţilor, pentru preoţi, pentru construcţii de biserici, case parohiale, ş.a. Biserica la rîndul ei a ajutat la munca de ridicare a nivelului de trai şi cultural al poporului şi la străduinţa pentru pace. In felul acesta s-a dat cele ce sínt ale lui Dumnezeu lui Dumnezeu şi cele ce sínt ale poporului, poporului. Privind peste aceşti 10 ani de progres avem încredere că vom face în viitor progrese şi mai mari. Biserica noastră va sprijini şi de acum înainte munca pentru viitorul luminos al unei vieţi tot mai îmbelşugate, străduindu-se pentru mîntuirea sufletului credincioşilor şi pentru o viaţă mai fericită a tuturor. II. 10 ani de viaţă bisericească (Urmare din pag. 1) In cei 10 ani de la întemeierea Republicii Populare Române, între cele dinţii biruinţe dobindite de Biserica noastră ortodoxă romînă — sub semnul largii libertăţi religioase, statornicită de regimul nostru democrat popular şi sub ocirmnuirea Prea Fericitului Patriarh Justinian , se înscrie istorica reîntregire a ortodoxiei româneşti, prin revenirea la vatra dreptei credinţe străbune a preoţimii şi credincioşilor greco-catolici din Ardeal. Odată realizată unitatea Bisericii noastre ortodoxe române, prin revenirea la Biserica strămoşească a fraţilor greco-catolici pe care Roma papală îi ţinuse două veacuri şi jumătate în cătuşe — conducerea Bisericii în frunte cu Prea Fericirea Sa Patriarhul Justinian a trecut cu hotărîre la deslegarea unei alte importante probleme: reîntoarcerea preoţimii ortodoxe la adevăratul apostolat. De altfel, încă de acum zece ani, declarase: „Cum, în primul rînd, misionarii Bisericii noastre din mijlocul credincioşilor sînt pregătiţi în mentalitatea vremurilor de pînă ieri, în această situaţie ei constituie o piedică în activitatea Bisericii. După un program bine chibzuit şi un corp de îndrumători bine pregătit, preoţimea noastră trebuia orientată şi convinsă pentru acest apostolat”. De aceea, pe lingă institutele teologice de grad universitar ale Bisericii noastre ortodoxe, au luat fiinţă cursuri de îndrumare misionară, în cadrul cărora, cei mai de seamă profesori ai teologiei noastre, îndepărtînd sgura aşezată , rătăcirile trecutului peste adevărurile învăţăturii lui Hristos, împlinise între preoţimea noastră porunca apostolului nemuritor: „Innoient duhil minţii voastre să vă îmbrăcaţi în omul cel nou“. (Efes. IV, 23—24). Aceste cursuri au fost primite cu entuziasm de marea majoritate a preoţimii noastre, deoarece ele răspundeau năzuinţii tuturor celor ce voiau să-şi împlinească pe deplin îndatorirea lor de păstori duhovniceşti. Dar, poate că roadele cursurilor de îndrumare misionară, nu ar fi fost atît de bogate, dacă Sf. Sinod al Bisericii ortodoxe, nu ar fi purtat de grijă ca lumina lor să nu se stingă încetul cu încetul, ci să fie mereu alimentată prin menţinerea în cugetele preoţimii noastre a unei permanente preocupări pentru problemele teologice, legate de viaţa şi activitatea de zi cu zi a preoţimei. In acest scop au luat fiinţă — potrivit hotărîrii Sf. Sinod — conferinţele preoţeşti pe protopopiate, care reprezintă o prelungire a cursurilor de îndrumare. Aceste conferinţe întreţin o mişcare duhovnicească necontenită în sînul preoţimei, o ţine legată de conducerea bisericească, susţin unitatea de preocupări în toată Biserica şi, în acelaşi timp, ţin viaţa bisericească necontenit încadrată în actualitatea socială. Prin înţelepciunea conducerii Bisericii noasstre ortodoxe, învăţămîntul teologic a fost readus sub privegherea Bisericii pe care trecutele regimuri îl îndepărtaseră de matca sa, aservindu-l intereselor lor egoiste. Reorganizarea învăţămîntului teologic sub îndrumarea şi purtarea de grijă a conducerii bisericeşti nu s-a limitat, însă, numai la Institute de grad universitar. Au fost înfiinţate şcoli de cîntăreţi şi seminarii monahale, din care se recrutează şi se vor recruta viitorii studenţi ai Institutelor teologice. Toate aceste şcoli bisericeşti — înzestrate cu un regulament clar şi precis de organizare şi funcţionare, cu programe analitice întocmite de Sf. Sinod şi cu un corp didactic bine ales — se bucură de părintească grije din partea superiorităţii Bisericii noastre ortodoxe. Tot în vederea ajutorării preoţimei noastre, pentru a-şi împlini misiunea sa apostolică a fost reorganizată şi editura Institutului Biblic şi de misiune, care avea datoria să pună la îndemână preoţimii ortodoxe, cărţi de cult şi tipărituri de orientare şi îndrumare. In cei 10 ani care s-au scurs, Institutul Biblic şi de misiune ortodoxă a înfăptuit o operă de real folos pentru preoţimea noastră şi pentru întreaga Ortodoxie. In afara cărţilor de cult s-au tipărit în aceşti ani cărţi al căror răsunet a depăşit hotarele Ortodoxiei romîneşti. Revistele Sf. Patriarhii, „Biserica Ortodoxă Romînă“, „Ortodoxia“ şi „Studii Teologice”, au căutat şi au izbutit să ajute la îndrumarea preoţimei spre adevăratul apostolat evanghelic, publicînd studii şi articole, menite să contribuie la limpezirea problemelor legate de viaţa şi activitatea Bisericii ortodoxe române. Literatura teologică a Bisericii noastre s-a mai îmbogăţit şi prin apariţia revistelor: „Mitropolia Moldovei „Mitropolia Ardealului“, „Mitropolia Timişorii“ şi „Telegraful Român“ transformată in foaie pentru credincioşii de la sate. Cunoscînd bine starea şi menirea pe care Sf. Părinţi şi dascăli ai Bisericii ortodoxe au statornicit-o aşezărilor călugăreşti. Sf. Sinod s-a preocupat de viaţa schiturilor şi mănăstirilor ortodoxe. Pentru luminarea monahilor şi a monahiilor, fraţilor şi surorilor din mănăstirile noastre, nu s-a limitat numai la treiera seminariilor monahale. Un program de învăţămînt — cursuri şi şcoli — a fost întocmit şi pus în aplicare în toate aşezările călugăreşti. Această fericită îmbinare a rugăciunii şi a muncii — isvorîtă din tradiţiile monahismului ortodox, — a fost realizată în mod practic prin atelierele ce s-au deschis la mănăstirile noastre ortodoxe. Toate aceste înfăptuiri sînt rodul binecuvîntat al întîistătătorului Bisericii noastre , al deplinei libertăţi religioase, pe care a instaurat-o şi pe care o asigură cîrmuirea Statului nostru democrat popular, al unităţii de gîndire şi de acţiune, care există în rîndurile fiilor Bisericii noastre şi al înţelepciunii cu care Sf. Sinod a ştiut să readucă pe toţi slujitorii altarelor ortodoxe pe calea adevăratului apostolat poruncit de Sfintele Evanghelii şi de bunele tradiţii ale Ortodoxiei româneşti. Prof. TRAIAN BELAŞCU vicar arhiepiscopesc . Nr. 1—2