Telegraful Român, 1970 (Anul 118, nr. 1-48)
1970-01-01 / nr. 1-2
Nr. 1—2 Un deceniu in numărul de pe decembrie 1969 al răspînditei reviste „Magazin istoric“, pe lingă alte interesante materiale este cuprins și articolul întitulat: „Cifre despre războaie“, semnat de Petre Iacob, în care sunt redate, pe bază de cercetări realizate de către specialişti, o seamă de date cuprinzînd cu deosebire jertfele umane, pe care le-a înghiţit în decursul vremii crudul şi hidosul zeu al războiului. Se arată astfel că între anii 1200—1945 „cerul continentului nostru n-a fost niciodată complet senin“ şi că în acest interval de peste 7 secole Europa a cunoscut 7111 operaţii militare sau războaie mici sau mai mari. Napoleon de pildă se lăuda că „poate să-şi permită să cheltuiască 30.000 de oameni lunar“, de unde rezultă că armatele lui erau considerate drept monedă, pe care îşi putea îngădui s-o cheltuiască după bunul plac în realizarea ambiţiilor sale militare. Războaiele napoleoniene au şi costat, pe lingă, alte imense comori spirituale şi materiale, peste 560.000 de oameni, la care se adaugă circa 1.200.000 de ostaşi morţi din cauza bolilor, frigului şi foametei. Ca urmare a dezvoltării mijloacelor de distrugere create de mintea omenească, pierderi în oameni şi bunuri de tot felul şi suferinţe omeneşti care nu pot fi redate de nici un fel de cifre au provocat cu deosebire ultimele două războaie mondiale. Astfel, primul război mondial a înghiţit 9,5 milioane de vieţi în lupte şi aproximativ 10 milioane de morţi în urma bolilor şi lipsurilor de tot felul. Al doilea război mondial, în care au fost angajate 72 de ţări cu un efectiv de 110 milioane oameni mobilizaţi, a costat omenirea aproximativ 34—38 milioane de făclii omeneşti stinse pe cîmpurile de luptă sau prin acţiunea de distrugere a unor populaţii de către nazişti, la care se mai adaugă aproape 30 milioane de mutilaţi, militari şi civili, bărbaţi, femei şi copii. In lumina acestor date vom spune deci cu un gînditor român, care arată că „dacă la popoarele care sînt silite să-și apere drepturile proprii, războiul poate fi considerat ca o dureroasă necesitate, în schimb, la potapriile care caută să încalce drepturile altora el devine cea mai odioasă dintre crime“. Intr-adevăr, cumplita tragedie a războaielor, arătată și în cifrele de mai sus, a lăsat urme adin ei în viaţa popoarelor, care, aşa cum ne dovedesc evenimentele zilelor noastre, nu vor să se mai repete aceste groaznice măceluri. Este adevărat că pacea nu este instaurată în chip deplin în lume, că focare de război mai există în Vietnam, în Orientul Apropiat, focare pe care le dorim cît mai curînd stinse, totuşi după cel de-al doilea război mondial s-au născut şi dezvoltat puternice forţe sociale şi politice, care, ca niciodată, desfăşoară în chip organizat o intensă activitate pentru ca războaiele să dispară definitiv din viaţa omenirii. „Va veni o zi — spunea marele scriitor francez V. Hugo — cînd tunurile nu vor mai fi decît piese de muzeu, arătate oamenilor ca nişte instrumente barbare, de care ei se vor mira că au putut exista vreodată“. Prin unirea tuturor forţelor păcii, acest ideal — hrănit de masele largi de oameni, care vor să muncească, să creieze, să aibă privirile cît mai senine, să-şi trăiască în chip paşnic viaţa — este posibil de realizat. Alături de multe alte popoare, în realizarea acestui nobil scop este angajat şi poporul nostru, cu toate forţele sale. Drept mărturie stau activitatea sa de zidire a unei vieţi cît mai frumoase şi mai drepte pentru toţi cei ce muncesc, cît şi colaborarea, în stiritul respectului şi avantajului reciproc, cu celelalte popoare, la care se adaugă multele iniţiative, în stiritul zidirii păcii în lume, pe care ţara noastră le-a adus în diverse organisme internaţionale. Pe această linie se înscrie şi „ideea unui deceniu al dezarmării pe perioada 1970—1980“, formulată de România şi concretizată într-o rezoluţie a Comitetului politic al Adunării Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite. Ideea unui asemenea deceniu a fost formulată de ţara noastră în cadrul tratativelor pentru dezarmare de la Geneva, avînd ca obiectiv imediat dezarmarea nucleară, iar ca scop final dezarmarea generală şi totală. înfăptuirea acestei cerinţe duce, pe de o parte, la înlăturarea pericolului unui nou război, iar pe de altă parte sumele enorme pe care le înghit în ar al dezarmării mările de tot felul ar permite realizarea mai devreme a unor lucrări puse în slujba binelui general, ar ajuta la înlăturarea atîtor plăgi sociale, la ridicarea țărilor slab dezvoltate etc. In ajutorarea acestor ţări mai puţin dezvoltate, ţara noastră a dat de asemenea un mărinimos exemplu, prin aceea că, în cadrul „Anului internaţional al educaţiei — 1970“, Guvernul român a oferit Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie , Ştiinţă şi Cultură — UNESCO, tipărirea gratuită a 30.000 exemplare de abecedare pentru una din ţările în curs de dezvoltare, în care UNESCO aplică programe de alfabetizare. Fie deci ca acest deceniu în care am păşit să fie nu numai un deceniu al dezarmării, ci şi un deceniu de cît mai multă lumină, de cît mai multă prosperitate spirituală şi materială pentru toate popoarele lumii, un deceniu care să constituie temelia unor cît mai multe, nesfîrşite decenii de pace, de propăşire în bine, de colaborare, de frăţietate, de vieţuire cît mai plină de bucurie pentru toţi oamenii planetei noastre. T. R. TELEGRAFUL ROMAN Informaţii ■ între 25 şi 28 noiembrie 1969, Conferinţa Bisericilor europene a organizat la Gwatt (Elveţia) o reuniune de lucru, la care au participat reprezentanţi de culte din întreaga Europă. Această reuniune s-a declarat în favoarea continuării tratativelor asupra dezarmări, interzicerii totale a producerii de arme bactericllogice şi chimice, ratificarea tratatului de neproliferare etc. întrunirea a lucrat pe trei grupe de lucru, avînd ca teme: Creştinul şi Biserica sa în slujba păcii, Bisericile în slujba păciii şi Un sistem european de securitate. p Duminică, 21 decembrie 1969, după Sf. Liturghie, î. P. S. nostru Mitropolit Nicolae al Ardealului a rostit în faţa credincioşilor din Catedrala mitropollitană o cuvîntare, în care i-a informat asupra evenimentelor mai importante din viaţa Arhiepiscopiei şi a întregii Biserici Ortodoxe Române din ultima perioadă de an, ca de pildă: Binecuvîntarea bisericii din Mag; Sfinţirea bisericii din Cîlnic; Sărbătoarea Institutului Teologic Universitar Protestant din Cluj-Sibiu, cu care prilej oaspeţi străini au vizitat şi Centrul nostru mitropolitan, rămînînd deosebit de impresionaţi de frumuseţea şi bogăţia spirituală a cultului nostru; Adunarea eparhială; Şedinţa Sf. Sinod; Lucrările Adunării Naţionale Bisericeşti ş.a. ■ Secretarul Generel al Consiliului Ecumenic al Bisericilor, E. C. Blake, a trimis Bisericilor membre un mesaj de Crăciun, în care arată, printre altele, că Naşterea Domnului este în primul rînd sărbătoarea păcii, că Iisus a ales să trăiască printre masele de jos pentru a da nădejde acestor oameni, condamnînd pe cei ce se încred în bogăţie şi privilegii. ■ Cu prilejul aniversării a 100 de ani de la naşterea lui Gandhi, printre altele evenimentul a fost serbat şi printr-o ceremonie care a avut loc în oraşul Suva, la care au luat parte creştini, hinduşi şi musulmani, ceea ce a exprimat spiritul de frăţietate de care era animat marele bărbat de stat indian. An nou — făptură nouă (Urmare din pag. 1) Are această făptură şi conştiinţa că fiecare faptă bună, fiecare acţiune pozitivă înseamnă o sărbătoare, o frumuseţe, o floare mai mult în lume, o rază de lumină în plus, o adiere de bună mireasmă, încă un fruct în marele pom al vieţii. Aflîndu-ne deci la început de an nou, la începutul unui drum pe care am făcut doar cîţiva paşi, să luăm ferma hotărîre de a ne însuşi şi noi cît mai multe din trăsăturile care caracterizează făptura cea nouă, astfel încît călătoria anului în curs şi a celor care vor mai veni după el să ne fie cît mai cinstitoare, cît mai îmbucurătoare pentru cei din jurul nostru, cît mai demnă de numele de creștin ortodox pe care îl purtăm. Gh. Papuc Pag- 3 Adunarea Eparhială La 7 decembrie 1969 a avut loc, la Sibiu, sesiunea ordinară a Adunării Eparhiale din Arhiepiscopia Ortodoxă Română de Alba-Iulia şi Sibiu, sub preşedinţia I. P. S. Mitropolit Dr. Nicolae Mladin al Ardealului şi în prezenţa P. S. Episcop-vicar Visarion Răşinăreanu, în dimineaţa zilei, membrii Adunării au participat la Sf. Liturghie slujită de un sobor de protopopi, preoţi şi diaconi, în capela Institutului Teologic Universitar, şi la sfîrşitull căreia s-a făcut invocarea Sf. Duh. După aceea, au trecut în sala de lectură a Institutului ,unde aveau să se desfăşoare lucrările Adunării. Lucrărilor le-a premers o cuvîntare a î. P. S. Mitropolit Nicolae în care a subliniat că activitatea bisericească din cuprinsul Arhiepiscopiei s-a încadrat, în curgerea anului 1969, nu numai în specificul ei, ci şi în viaţa întregii Biserici Ortodoxe Române şi în viaţa Patriei noastre, apoi în mişcarea ecumenistă şi în lupta pentru pace a popoarelor lumii. Activitatea în Arhiepiscopie s-a axat şi pe linia înfrăţirii cu cultele conlocuitoare, realizîndu-se un progres evident şi în spirit ecumenist. I. P. S. Mitropolit Nicolae a rezumat şi activitatea desfăşurată de Biserica Ortodoxă Română peste hotare, ca şi contribuţia adusă de profesori ai Institutului Teologic din Sibiu în îmbogăţirea acestei activităţi, subliniind, în mod deosebit, în încheiere, şi „ataşamentul nezdruncinat faţă de Patrie". întrîndu-se în ordinea de zi, a fost prezentat Raportul general al Secţiilor unite (referent P. C. vicar Traian Belaşcu, raportorul prof. Iorgu D. Ivan), care a oglindit realizările şi evenimentele mai însemnate din cuprinsul Arhiepiscopiei, în anul 1969, realizări care arată că preoţimea şi credincioşii, înfrăţiţi, se străduiesc spre înflorirea Bisericii şi propăşirea Patriei noastre scumpe. Raportul a reliefat şi evenimentele petrecute pe plan general bisericesc şi pe plan extern şi la care Arhiepiscopia a fost prezentă prin reprezentanţi ai săi. A urmat apoi Raportul general al Secţiei administrative-bisericeşti (întocmit de P. C. consilier Ioan Nicoară, raportor fiind P. C. prof. Dr. Vasile Coman-Braşov) şi care a înfăţişat documentat chipul în care s-a desfăşurat viaţa bisericească în Arhiepiscopie în anul 1969. In mod deosebit, raportul a subliniat că preoţimea şi credincioşii s-au dovedit a fi conştienţi de răspunderile pe care ei le au nu numai faţă de Biserică, dar şi în legătură cu făurirea lumii noi, lume de progres nebănuit chiar în trecutul apropiat. Raportul a consemnat cu multă mulţumire alegerea P. S. Episcop Visarion Aştileanu ca vicar al Mitropoliei Ardealului, urîndu-i viaţă îndelungată şi activitate rodnică în slujba Bisericii şi a Patriei. P. C. prof. Ioan Şarlea (Sărmaş) a prezentat Raportul general al Secţiei culturale (întocmit de P. C. consilier Ioan Vlad), care a evidenţiat activitatea culturală-bisericească în cuprinsul Arhiepiscopiei în anul trecut, amintindu-se activitatea de la Institutul Teologic Universitar, a Seminarului Teologic de la Cluj. Cursurile de îndrumare misionară, Conferinţele de orientare, revista „Mitropolia Ardealului", ziarul „Telegraful Român" etc. Raportul general al Secţiei economice (întocmit de dl consilier Dr. Ioan Floca, referit fiind Tuliu Georgescu), a prezentat situaţia economică-financiară din Arhiepiscopie în anul 1969 şi perspectivele ei pentru viitor. Această situaţie s-a dovedit prosperă şi promite a fi asemenea şi în viitor. Remarcăm faptul că la toate rapoartele prezentate au luat cuvînt mulţi membri ai Adunării Eparhiale, aducînd contribuţii substanţiale constructive. După citirea rapoartelor, P. C. vicar Traian Belaşcu a exprimat aprecieri pozitive asupra lor, iar P. S. Episcop Visarion Răşinăreanu a remarcat atmosfera caldă în care s-au desfăşurat lucrările Adunării Eparhiale, în numele membrilor mireni ai Adunării Eparhiale, Dl prof. Iorgu Ivan a adus asigurarea că credincioşii din Arhiepiscopie îl vor sprijini pe I. P. S. Mitropolit în munca ce o desfăşoară pentru promovarea intereselor Bisericii noastre strămoşeşti şi înflorirea Patriei noastre scumpe. Lucrările Adunării au luat sfîrşit printr-o cuvîntare a I. P. S. Mitropolit Nicolae, în care s-a accentuat îndatorirea preoţirii şi credincioşilor de a-i sluji lui Hristos în Biserică şi prin Biserică, cît şi Patriei, de a sluji pentru pacea şi înflorirea tuturor prin devotament şi dăruire de sine în slujba idealurilor superioare bisericeşti, patriotice şi uma D. Călugăr mare.