Telegraful Român, 1974 (Anul 122, nr. 1-48)

1974-01-01 / nr. 1-2

Pag. 2 TELEGRAFUL ROMÂN La început de an (Urmare din pag. 1) cit mai des făptura — şi, în acest scop, vreme cuvenită este şi acum la început de an nou, cînd sîntem încă învăluiţi în lumina marelui praznic al Naşterii Domnului — de a ne cîntări credinţa, faptele, vorbele, gîndurile, cît şi ţinuta noastră cea dinafară şi ceea ce găsim bun în noi să ţinem şi să facem să crească şi mai mult, iar ramurile uscate, patimile, apucăturile rele, năravurile dău­nătoare nouă, familiilor noastre, semenilor noştri, societăţii, să le aruncăm din fiinţa noastră. »Ce este bun să ţineţi" — zice Apostolul. Să ţinem mai întîi de toate la Legea noastră bătrî­­nească, la credinţa noastră strămoşească ortodoxă, la Biserica în care s-au închinat moşii şi strămoşii noştri, care s-a dovedit „bună" în a ne face să trăim după voia lui Dumnezeu şi în ascultare şi dragoste faţă de ţara noastră. Pe de altă parte, la înnoirea anului fiind, să ne înnoim şi noi haina sufletului, pe care să căutăm a o păstra cît mai nepătată, „căci întru înnoirea vieţi (se cade) să umblăm" — după cum tot Sf­ Apostol Pavel ne îndeamnă (Rom. 6, 4), întru primenirea continuă a vieţii noastre lăuntrice. Bun s-a dovedit totodată tot ceea ce au creat înaintaşii noştri, ca port, cîntec, muzică, poezie şi alte forme de manifestare a artei, lucruri la care de asemenea să ţinem. Bun, negrăit de cinstitor şi necesar este bunul simţ al poporului nostru, la care să ţinem ca la ochii din cap, simţul echilibrului, al cumpătării în toate, care nu i-a îngăduit ieşiri extravagante în ceea ce priveşte moravurile, îmbrăcămintea, diverse „mode", nu totdeauna sănătoase, de care s-au ţinut şi se mai ţin doar cei rupţi de obştea cea mare a poporului, cei fără nici un ideal superior. Căci, în privinţa modului de a ne îmbrăca de pildă cum spunea scriitorul şi preotul G. Galaction, „trebuie să fie cineva spăimîntător de gol la minte şi la inimă ca să nu mai găsească pe pămînt alt­ceva mai vrednic de cultivat decît acoperişul trupului" ! Vestimentaţie care să nu lezeze bunul simţ trebuie să avem mai ales atunci cînd mergem la biserică, unde nu se cuvine să sustragem prin nimic atenţia semenilor noştri. îmbrăcămintea noastră să fie „potrivită cu sfinţenia", cum spune Sf. Scriptură (Tit 2, 3). Bună şi demnă de toate atenţia este şi rînduiala moştenită de la înaintaşi ca în familiile noastre să fie cît mai mulţi copii, familiile fără copii fiind considerate ca neîmplinite, ba chiar sub un fel de pedeapsă divină, aşa cum era în V. Testa­ment. Dacă părinţii noştri şi noi înşine ne-am născut şi am crescut în case modeste, de la 4—5 copii în sus, strînşi în jurul unor măsuţe, adesea pe scăunele cu 3 picioare ca să putem încăpea şi ajunge cu toţii la castronul cu mîncare, cu atît mai mult se cuvine acest lucru astăzi, în noile condiţii de viaţă. Negrăit de bun s-a dovedit în acelaşi timp şi spiritul de economie şi fuga sau oroarea faţă de risipă, pe care l-am moştenit de la înaintaşi şi în care trebuie să ne creştem şi noi vlăstarele. Iată doar cîteva teme, din mai multele desigur, asupra cărora se cuvine să medităm la popasul duhovnicesc pe care îl facem la început de an, lucruri pe care bine este a le ţine şi a le cultiva cît mai mult în anul care ne stă în faţă şi în cei ce vor veni, spre binele şi bucuria noastră, cît şi a obştei din care facem parte. Gh. Papuc Nr. 1—2 r­e An jubiliar pentru intiistătătorul Mitropoliei Banatului Sărbătorită totdeauna intr-un cadru intim la Centrul eparhial, ziua naşterii Intîistătatorului Mitropoliei Banatului, I. P. S. Mitropolit Nicolae, a fost de această dată subliniată aparte, ca mar­­cînd împlinirea a cincizeci de ani de viaţă şi tot­odată a treizeci de ani de slujire la sfîntul altar. Astfel, în 21 noiembrie 1973, la praznicul In­trării în Biserică a Maicii Domnului, după săvîr­­şirea Sf. Liturghii şi rugăciunea de mulţumire pen­tru un astfel de prilej în catedrala mitropolitană, a avut loc o recepţie la care au participat: Prea Sfinţitul Episcop Visarion al Aradului cu însoţi­torii,­ostenitori ai Centrului eparhial Timişoara, membrii Consiliului arhiepiscopesc şi Adunării Eparhiale, preoţi şi credincioşi din oraş, precum şi cord catedralei mitropolitane. Du­pă intonarea imnului arhieresc au luat cu­vîntul: P. Cuv. Arhim. dr. Timotei Seviciu, vicar eparhial, din partea clerului Eparhiei, domnul profesor Vasile Vărădean din partea credincioşi­lor şi domnul prim-rabin dr. Ernest Neuman în numele reprezentanţilor cultelor religioase din lo­calitate, care au subliniat importanţa evenimentu­lui şi au făcut înaltului Ierarh urări de sănătate, viaţă lungă şi plină de roade în ogorul Bisericii şi al Patriei, al înfrăţirii dintre credincioşii diver­selor culte din ţara noastră. A răspuns înalt Prea Sfinţitul Mitropolit Nicolae, care a scos în lumină faptul că în slu­jirea împlinită la altar a împletit mereu trei vir­tuţi: A credinţei în Dumnezeu, a dragostei şi devotamentului faţă de patrie şi popor, a muncii pline de nădejdi pentru bunăînţelegere între oameni. (Continuare în pag. 4) 4. 1 * Botezul Domnului Sărbătoarea „Botezul Domnului" (Bobotează) datează din primele veacuri ale creştinismului şi face parte din ciclul celor 12 sărbători mari (împărăteşti) din cursul anului bisericesc. Despre Botezul Domnului nostru Iisus Hristos în apele Iordanului istorisesc toate cele patru evanghelii. Sf. loan Botezătorul anunţa obştea care venea la el că s-a apropiat „împărăţia cerurilor", cerînd celor ce-i ascultau înlăturarea patimilor şi păca­tele de tot felul de care erau cuprinşi, părăsirea cărărilor lor rele, ceea ce Sf. Scriptură exprimă prin cuvîntul „pocăinţă" şi să se hotărească a duce o viaţă nouă, plăcută lui Dumnezeu, spre a deveni membri ai acestei împărăţii a cerurilor. Din acest motiv botezul Sf. loan se numeşte „botezul pocăinţei". Despre Sf. loan Botezătorul, Sf- Evanghelist Matei ne spune că »el este acela despre care grăia profetul" zicînd „Vocea celui ce strigă în pustiu: Gătiţi calea Domnului, drepte faceţi cărările lui" (Matei 3, 3). Aşa se face că cei ce ce veneau „se botezau de el în apa Iordanului, mărturisindu-şi păcatele lor" (Matei 3, 6). Mărturisirea ce se făcea avea de scop, ca respectivul să se lapede de viaţa sa păcă­toasă de pînă atunci. Botezul lui Sf. Ioan Botezătorul şi înainte­­mergătorul Domnului nostru Iisus Hristos, nu le aducea acestora de fapt iertarea păcatelor, şi nici nu-i punea pe ei în stare graţială, ci îi pregătea numai sufleteşte pentru a se putea face părtaşi botezului cu apă şi cu duh al Mîntuitorului Iisus Hristos. De altfel Sf. loan Botezătorul nici nu putea avea puterea iertării păcatelor, fiindcă mîntuirea încă nu era îndeplinită prin moartea pe cruce a Domnului Hristos. De aici rezultă că botezul, pe care-l împărtăşea Botezătorul nu putea fi iden­tic cu botezul creştin adus de Mîntuitorul Iisus Hristos. Botezul creştin săvîrşit în numele Sf. Treimi, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfînt, iartă celor ce s-au împărtăşit de el toate păcatele, atît pe cel original cît şi cele personale, în funcţie de vîrsta persoanei. După obiceiul iudeu, nimeni nu putea deveni învăţător sau preot, înaintea împlinirii vîrstei de 30 ani. Supunîndu-se acestei rînduieli, Dumnezeu- Omul nu şi-a început activitatea mesianică îna­intea împlinirii vîrstei legiuite. Astfel, pe cînd loan Botezătorul îşi desfăşura activitatea sa în pustiul Iudeei, nu departe de rîul Iordanului, a venit şi Domnul Iisus din Ga­­lileea în părţile Iordanului la loan, cerîndu-i ca să-i împărtăşească botezul pocăinţei (Matei 3, 13—14). Botezătorul refuză, zicînd: Eu am tre­buinţă să fiu botezat de tine şi Tu vi la mine". Prin aceasta, Ioan Botezătorul a recunoscut că Domnul nu are păcate, de care trebuie să se „pocăiască“. Dacă Iisus nu avea păcate, El trebuie să fi luat chiar în acel moment, cînd şi-a cerut botezul, păcatele altora asupra Sa şi voieşte acuma să le expieze ca şi cînd acele păcate ale celorlalţi, luate asupra Sa, ar fi ale Sale propri. Proorocul loan, fiind luminat de Duhul lui Dumnezeu, îndată a cunoscut că Cel ce stă în faţa lui este Mielul lui Dumnezeu, „Fiul lui Dum­nezeu" (Matei 3, 11). Cu înfiorare sfîntă căuta să-l îndepărteze de la botez şi era gata ca el să fie botezat de Hristos. însă Iisus a zis: „Lasă acum, căci aşa se cuvine să plinim toată drep­tatea". loan a înţeles rostul cuvintelor Mîntuitoru­lui şi l-a botezat (Matei 3, 15). Astfel adevărul a fost împlinit de Hristos, botezîndu-se de către loan în apele Iordanului. Prin aceasta El a dat exemplu de smerenie pentru toţi creştinii. Botezîndu-se, Iisus a ieşit îndată din apă şi iată i s-au deschis cerurile şi loan a văzut pe Duhul lui Dumnezeu pogorîndu-se ca un porumb şi lă­­sîndu-se peste Dînsul. Şi iată s-a auzit glas din cel care zicea: „Acesta este Fiul Meu"... (Matei 3, 16—17). Acest fap­t a fost necesar pentru loan spre a se convinge că cel ce s-a botezat a fost Fiul lui Dumnezeu (loan 1, 31—34). La Botezul Mîntuitorului Iisus Hristos s-a des­chis lumii în Dumnezeu trinitatea persoanelor Sf. Treimi. Dumnezeu Tatăl, care a vorbit din ceruri, Fiul Său „cel iubit", cel ce s-a botezat în apele Iordanului, şi Duhul Sfînt care s-a pogorît asupra Lui în chip de porumb. Din acest motiv Botezul Domnului sau Bobo­tează se mai numeşte şi »Arătarea Domnului", sau „Praznicul luminilor". Domnul nostru Iisus Hristos, fiind fără de păcat, n-avea nevoie de pocăinţă, dar a ieşit în lume ca fondator al unei împărăţii duhovniceşti binecuvîntate a lui Dumnezeu. în această împă­răţie, după învăţătura Lui, nu se poate intra fără botez (Matei 28, 19—20). Botezul deschide împărăţia cerurilor celor ce-1 primesc, după cuvîntul Evanghelistului: „De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh nu va putea să intre în împărăţia lui Dumnezeu" (Ioan 3, 3—7). „Pocăiţi-vă şi să se boteze fiecare dintre voi întru numele lui Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor şi veţi lua darul Sf. Duh" (F. Ap. 2, 38). Făgăduinţa Sf Duh spre iertarea păcatelor e dată şi pruncilor membrilor Bisericii noastre. Noul Testament, prin Botezul Domnului, apare lumii măreţ şi solemn; în acest timp, din ceruri, s-a auzit glasul Tatălui; în apă s-a botezat Fiul Său cel iubit, asupra căruia, în chip văzut, a stat Duhul Sfînt. Sf. Scriptură cunoaşte trei feluri de naşteri: Cea trupească, cea din botez şi cea din înviere. Fără naşterea prin Botez, nu este cu putinţă naşterea prin înviere (Sf. Grigorie Teologul, Cuvînt la Sf. Botez). Pentru a intra în sînul Bisericii este necesar botezul cu apă şi Duh. Aşa fiind, şi pruncii din părinţi ortodocşi trebuiesc botezaţi, pentru a nu-i lăsa lipsiţi de împreunarea cu Hristos şi pentru a nu se întîmpla să moară nebotezaţi şi nemîntuiţi. Sf. Irineu zice: „Mîntuitorul a venit ca pe toţi să-i mîntuiască, pe cei care se nasc din nou prin El în Dumnezeu: prunci, tineri şi bătrîni" (Contra eresurilor 2, 22). Pentru a primi botezul, pruncii credincioşilor noştri n-au nevoie de pocăinţă, fiindcă ei n-au păcate personale ci numai pe cel strămoşesc. Sf. Ap. Petru, Pavel ş. a. au botezat atîtea „case" sau „familii" din care, desigur, nu puteau lipsi copiii. După pilda chezaşilor, care au venit la Mîn­tuitorul, a sutaşului, care a dat chezăşie, pentru sluga sa, a femeii cananeence care a dat chezăşie pentru fiica ei ş. a. (Matei 8, 5—13; 15, 21—28). Biserica a rînduit chezăşia duhovnicească a părin­ţilor spirituali la botezul copiilor, numiţi „naşi". Ei garantează că vor lua sub ocrotirea lor pe fiii lor spirituali, spre a-i creşte în credinţa, propo­văduită de Biserica Ortodoxă. După cum Hristos-Domnul nu şi-a început activitatea Sa mesianică fără botez, e necesar ca şi creştinul să-şi înceapă viaţa sa pămîntească prin botez.Din acest motiv Botezul Domnului este mare praznic în Biserica noastră, el serbîndu-se in 6 ianuarie, iar în 7 ianuarie sărbătorim pe Sf. loan Botezătorul. Condacul praznicului spune: „Arătatu-te-ai as­tăzi lumii şi lumina Ta, Doamne, s-a însemnat peste noi, care cu cunoştinţă te lăudăm, venit-ai şi te-ai arătat lumina cea neapropiată“. Pr. Chiril Pistrui

Next