Telegraful Român, 1974 (Anul 122, nr. 1-48)

1974-01-01 / nr. 1-2

Nr. 1—2 TELEGRAFUL ROMÂN Gheorghe Vornicu: Umbra lui Horea Profesorul octogenar din Arad, Gheorghe Vor­nicu, prezintă în cartea sa o suită de tablouri din frămîntata istorie a Transilvaniei, după înfrînge­­rea răscoalei lui Horea, Cloşca şi Crişan, care apărută în 1973 în Editura Eminescu din Bucu­reşti. Personajul principal al cărţii este Gheorghe Nicola, vărul lui Horea, pe sufletul căruia apasă o grea mustrare de conştiinţă, simţîndu-se vinovat de prinderea conducătorului răscoalei populare din Munţii Apuseni, în ziua de 27 decembrie 1784. Cartea cuprinde şi pagini din istoria Bisericii Ortodoxe Române din Transilvania acelor vremi. Sunt înfăţişate suferinţele îndurate de unii preoţi şi credincioşi pentru păstrarea credinţei ortodoxe, în lupta ce se ducea de către cercurile conducă­toare străine de neamul nostru, pentru trecerea românilor la uniaţie. Astfel, sub titlul: Un preot surghiunit, este descrisă pe larg peregrinarea prin Ţara Româ­nească a „popi Ioanăş“ din Mesteacănul Munţilor Apuseni. Acesta fiind găzduit pentru cîteva zile la Mănăstirea Cozia şi fiind întrebat care este motivul venirii lui acolo, el răspunde: „Venit-am la dumneavoastră ca la nişte fraţi buni, să ne descărcăm sufletele de amar şi să ne alinăm neca­zurile ...“ (p. 18). Văzînd aici multele cruci şi icoane, precum şi alte obiecte de valoare, „preotul ardelean, oarecum stingherit de atîta bogăţie, se mira şi se gîndea: Cît de departe sîntem noi, cu bisericile şi preoţii ortodocşi din Ardeal, hăituiţi ca fiarele sălbatice, cu biserici şi mănăstiri dărî­­mate de acel general Bucov ! Cînd în Ardealul nost, nici nouă vlădicie ortodoxă, cu vlădici sîrbi ca Nichitici, nu-şi are scaunul său hotărît, ci stă în casa unui ţăran din Răşinarii Sibiului ! Dar poa­te va veni odată şi dreptatea noastră!“ (p. 20). Povestind mai departe călugărilor de la Cozia despre suferinţele românilor transilvăneni şi răs­coala moţilor din anul 1784, referindu-se la viaţa bisericii din Transilvania, părintele Ioanăş zice: „S-a spus că cine dintre noi românii trece la uni­rea cu biserica Romei, iobag sau popă, va avea aceleaşi drepturi ca şi ceilalţi locuitori catolici din împărăţie ... Dar grofii, domnii noştri de pămînt, nici n-au vrut să audă de patenta împă­rătească ... Pînă la urmă s-a văzut că a fost o înşelătorie. Cum îmi spunea un român unit, ne-am vîndut sufletul.. . fără să cîştigăm ceva. Atunci n-a mai vrut nimeni să treacă la uniaţie, cum nici eu n-am vrut. Ba şi din cei trecuţi s-au întors în sînul bisericii noastre străbune, aducînd o nouă urgie pe capul lor. Iată povestea tristă a naţiei noastre româneşti din Ardeal: nedreptate, silă, sărăcie, batjocură şi obidă !“ (p. 29). Din carte mai rezultă un adevăr istoric, care a fost un mare bine pentru Biserica din Transil­vania, şi anume faptul cum din Ţara Românească duceau în desagă unii ciobani numeroase cărţi de slujbă, care erau împărţite bisericilor, lucru care ştim că a contribuit la menţinerea unităţii români­lor şi la păstrarea credinţei strămoşeşti. Chiar per­sonajul principal al cărţii, care un timp a trăit la Mănăstirea Cozia, în speranţa că i se va ierta păcatul de a fi vîndut pe vărul său Horea, de multe ori a trecut munţii încărcat cu cărţi de slujbă „pentru bisericile pravoslavnice din Transil­vania, atît de mult cerute de fraţii lipsiţi de slova sfîntă a graiului nost“ (p. 190). Pr. Nicolae Leşe Adunare Eparhială Duminică, 25 noiembrie 1973, a avut loc la Sibiu sesiunea anuală a Adunării Eparhiale a Arhi­episcopiei de Alba-Iulia şi Sibiu. în capela Institutului nostru Teologic Universi­tar din Sibiu s-a săvîrşit cu acest prilej Sf. Litur­ghie arhierească de către P. S. Episcop-vicar Emilian înconjurat de preoţi şi diaconi, prezenţi fiind î. P. S. Mitropolit Nicolae al Ardealului şi deputaţii eparhiali. La sfîrşitul Sf. Liturghii s-a citit rugăciunea de invocare a Duhului Sfînt. S-a trecut apoi în Aula Institutului Teologic, unde î. P. S. Mitropolit Nicolae al Ardealului a deschis lucrările Adunării Eparhiale, reliefînd, în cuvîntarea rostită, necesitatea de a tinde perma­nent spre desăvîrşire în toate compartimentele noastre de viaţă, precum şi faptul că ceea ce s-a realizat în Arhiepiscopie şi în anul 1973 este rodul unei lucrări colective. Din plenul adunării s-au trimis telegrame oma­giale: Domnului Nicolae Ceauşescu, Preşedintele Consiliului de Stat, Domnului Emil Bodnăraş, Vicepreşedintele Consiliului de Stat, Domnului Ion Gheorghe Maurer, Preşedintele Consiliului de Mi­niştri, Domnului prof. Dumitru Dogaru­, Preşe­dintele Departamentului Cultelor, Domnului Gheorghe Nenciu, Vicepreşedintele Departamentu­lui Cultelor, Comitetului Naţional pentru apăra­rea Păcii. Telegramă omagială s-a trimis de asemenea P. F. Părinte Patriarh Justinian. A urmat apoi prezentarea rapoartelor şi anume: Raportul general al Secţiilor unite, lucrat de P. C. vicar Tr. Belaşcu, raportor fiind P. C. prof. I. Şarlea (Sărmaş), care s-a ocupat de activitatea generală a Arhiepiscopiei, ca de ex.: Activitatea social-patriotică, lupta pentru apărarea păcii, vi­zite ale unor delegaţii străine la Centrul arhi­­episcopesc, misiuni la parohii etc.; Raportul Sec­ţiei bisericeşti, lucrat de P. C. cons. Gh. Bota, ra­portor fiind P. C. prof. David Lazăr (Tg. Mureş), care s-a ocupat de activitatea administrativă de la Centrul eparhial, protopopiate şi parohii, con­sfătuirile cu P. C. protopopi, de mişcările de per­sonal, hirotoniri în anul 1973 (peste 30), întraju­torarea între parohii etc.; Raportul Secţiei cultu­rale, lucrat de P. C. cons. Gh. Papuc, raportor fiind P. C. prof. P. Boeriu (Mediaş), care s-a ocu­pat de şcolile de învăţămînt teologic, de confe­rinţele preoţeşti de orientare şi administrative, de activitatea editorială a Centrului arhiepiscopesc, de lucrarea predicatorială şi social-patriotică a preoţilor etc.; Raportul Secţiei economice, lucrat de P. C. cons. R. Mihălţian, raportor fiind dl­­. Georgescu (Tîrnăveni), care a adus în atenţia Adu­nării Eparhiale activitatea economică a Centrului arhiepiscopesc, modul în care au fost gospodărite fondurile Arhiepiscopiei şi celelalte bunuri mate­riale, sursele mai importante de venituri, investi­ţiile mai deosebite în anul 1973, ca de ex­: Con­tinuarea lucrărilor la biblioteca mitropolitană şi catedrala din Sf. Gheorghe, reamenajarea tipogra­fiei eparhiale şi înzestrarea cu maşini noi etc. Raporatele au fost aprobate, iar în cadrul dez­baterilor au luat cuvîntul următorii deputaţi: Dl P. Deji (Făgăraş), dl Z. Albu (Sebeş), P. C. prof. pens. S. Vlad (Sibiu), dl I. Tătaru (Mediaş), dl Gr. Brak (Topliţa), dl C. Rucăreanu (Sighişoara), P. C. prot. N. Todor (Sibiu), dl N. Popa (Sighi­şoara), P. C. prot.­­. Şarlea (Sărmaş), P. C. prof. V. Negrea (Alba Iulia), P. C. prot. D. Lazăr (Tg. Mureş), dl Mişu Traian (Tg. Mureş) şi P. S. Episcop-vicar Emilian, cu toţii reliefînd unele as­pecte practice din parohii şi venind cu unele su­gestii pentru o lucrare mai rodnică în viitor, în cuvîntul de încheiere a sesiunii Adunării E­­parhiale, I. P. S. Mitropolit Nicolae al Ardealului a subliniat aportul nepreţuit al obştei credincioşi­lor şi preoţilor din Arhiepiscopie în lucrarea des­făşurată şi în roadele obţinute în 1973, cărora, prin mijlocirea deputaţilor eparhiali, le mulţu­meşte, precum şi forurilor superioare bisericeşti şi de stat pentru tot sprijinul primit. „Comuniunea Românească La redacţia gazetei noastre au sosit „de peste mări şi ţări“, cum spun basmele romaneşti, două numere, 1 şi 2, ale unei noi publicaţii, scrisă in „limba sfîntă“ a „vechilor cazanii“, limbă născută şi cîntată de-a lungul arcului carpatic, în care s-au rugat, şi-au împărtăşit gh­idurile, durerile şi bucu­riile, limbă în care s-au plămădit doinele şi ba­ladele noastre nemuritoare, în care moşii şi stră­moşii noştri au creat opere ce înfruntă veacurile, fiind traduse la ora actuală în multe graiuri ale Pămînt­ului. Publicaţia se numeşte „Comuniunea Româ­nească“, avînd ca subtitlu „Revistă de cultură şi artă“. Ea apare la Detroit, S.U.A., avînd ca edi­tor pe domnul Gheorghe Alexe, cunoscut nu numai ca teolog cu studii de specialitate, ci şi condeier talentat­înţelesul titlului, care este cît se poate de suges­tiv, îl explică dl. Gh. Alexe în articolul progra­matic din nr. 1 al revistei, intitulat: „Adeverire“, din care reţinem şi următorul pasaj: „Aproape de două ori milenară, „Comuniunea Românească“ este taina cea din veac ascunsă a fiinţei noastre naţionale. Ea este, înainte de toate, împărtăşirea tuturor românilor din aceeaşi „românie“, adică din sinea cea mai adîncă a neamului, care ne structurează, din veac şi peste veac, personalitatea şi identitatea etică in faţa tuturor seminţiilor păl­muitului“. In nr. 1 (ianuarie—martie) 1973 al revistei mai citim titlul ca: „Popas în Apuseni“, „Troiţe Vîl­­cene“ ş. a., în pag. 8 fiind încrestată şi împlinirea a 120 ani de neîntreruptă apariţie a „Telegrafului Român“. Nr. 2 (aprilie—iunie) 1973 începe cu articolul: „Premizele unei culturi româno-ameri­­cane“, urmînd apoi altele ca: „Avram Iancu inedit“, „Deşteaptă-te române“, în care sînt redate relatările cîntăreţului bisericesc Gh. Ucenescu de la bis. Sf. Nicolae-Braşov, elev al lui­ A. Pan, asupra modului în care s-a născut acest cîntec patriotic. Mai­­întîlnim Luceafărul lui Eminescu în traducere englezească şi alte interesante mate­riale. Revista vine astfel, alături de altele, în întâm­pinarea a ceea ce dl­ Gh. Dobre, cetăţean ame­rican de origine română din Cleveland, a exprimat cu prilejul neuitatei vizite în Statele Unite ale Americii a Domnului Preşedinte al Consiliului de Stat, Nicolae Ceauşescu, prin cuvintele: „Ne păs­trăm tradiţiile şi limba maternă şi sîntem mîndri că provenim dintr-o ţară cu o cultură foarte bogată şi o istorie demnă. Sîntem totdeauna dor­nici să ne împărtăşim din cultura şi arta poporu­lui român.“ „Telegraful Român“ salută cu toată căldura apariţia acestei noi publicaţii în grai românesc şi îi urează roade bogate în propăvăduirea frumuse­ţilor plaiurilor natale şi a multiplelor creaţii ale binecuvântatului nostru popor, în cultivarea nobi­lului simţământ ce ne apropie şi ne uneşte pe toţi cei cărora Alecsandri ne-a spus atît de potrivit: „Eu ţi-s frate, tu mi-eşti frate / In noi doi un suflet bate“. .. Pag. 3 An jubiliar pentru... (Urmare din pag. 2) Corul catedralei a executat apoi cîteva piese religioase în timp ce ierarhului sărbătorit i s-au făcut daruri simbolizând principalele laturi ale slujirii şi misiunii arhiereşti. înalt Prea Sfinţia Sa s-a întreţinut cu toţi cei ce au ţinut să-l felicite personal. La orele 13 a fost servită o masă oficială, în cadrul căreia au toastat Prea Sfinţitul Episcop Visarion şi membru al Consiliului arhiepiscopesc. A vorbit de asemenea reprezentantul autorităţi­lor locale de stat. Tuturor a răspuns I. P. S. Mitropolit Nicolae. Identitatea ce se statorniceşte între viaţa unui ierarh şi cea a eparhiei pe care o păstoreşte a făcut ca jubileul Intîistătătorului Mitropoliei Ba­natului să constituie pentru toţi fiii săi sufleteşti o adevărată sărbătoare. Intru mulţi ani, înalt Prea Sfinţite Părinte Mitropolit! Rep.

Next