Telegraful Român, 1974 (Anul 122, nr. 1-48)
1974-01-01 / nr. 1-2
Nr. 1—2 TELEGRAFUL ROMÂN Gheorghe Vornicu: Umbra lui Horea Profesorul octogenar din Arad, Gheorghe Vornicu, prezintă în cartea sa o suită de tablouri din frămîntata istorie a Transilvaniei, după înfrîngerea răscoalei lui Horea, Cloşca şi Crişan, care apărută în 1973 în Editura Eminescu din Bucureşti. Personajul principal al cărţii este Gheorghe Nicola, vărul lui Horea, pe sufletul căruia apasă o grea mustrare de conştiinţă, simţîndu-se vinovat de prinderea conducătorului răscoalei populare din Munţii Apuseni, în ziua de 27 decembrie 1784. Cartea cuprinde şi pagini din istoria Bisericii Ortodoxe Române din Transilvania acelor vremi. Sunt înfăţişate suferinţele îndurate de unii preoţi şi credincioşi pentru păstrarea credinţei ortodoxe, în lupta ce se ducea de către cercurile conducătoare străine de neamul nostru, pentru trecerea românilor la uniaţie. Astfel, sub titlul: Un preot surghiunit, este descrisă pe larg peregrinarea prin Ţara Românească a „popi Ioanăş“ din Mesteacănul Munţilor Apuseni. Acesta fiind găzduit pentru cîteva zile la Mănăstirea Cozia şi fiind întrebat care este motivul venirii lui acolo, el răspunde: „Venit-am la dumneavoastră ca la nişte fraţi buni, să ne descărcăm sufletele de amar şi să ne alinăm necazurile ...“ (p. 18). Văzînd aici multele cruci şi icoane, precum şi alte obiecte de valoare, „preotul ardelean, oarecum stingherit de atîta bogăţie, se mira şi se gîndea: Cît de departe sîntem noi, cu bisericile şi preoţii ortodocşi din Ardeal, hăituiţi ca fiarele sălbatice, cu biserici şi mănăstiri dărîmate de acel general Bucov ! Cînd în Ardealul nost, nici nouă vlădicie ortodoxă, cu vlădici sîrbi ca Nichitici, nu-şi are scaunul său hotărît, ci stă în casa unui ţăran din Răşinarii Sibiului ! Dar poate va veni odată şi dreptatea noastră!“ (p. 20). Povestind mai departe călugărilor de la Cozia despre suferinţele românilor transilvăneni şi răscoala moţilor din anul 1784, referindu-se la viaţa bisericii din Transilvania, părintele Ioanăş zice: „S-a spus că cine dintre noi românii trece la unirea cu biserica Romei, iobag sau popă, va avea aceleaşi drepturi ca şi ceilalţi locuitori catolici din împărăţie ... Dar grofii, domnii noştri de pămînt, nici n-au vrut să audă de patenta împărătească ... Pînă la urmă s-a văzut că a fost o înşelătorie. Cum îmi spunea un român unit, ne-am vîndut sufletul.. . fără să cîştigăm ceva. Atunci n-a mai vrut nimeni să treacă la uniaţie, cum nici eu n-am vrut. Ba şi din cei trecuţi s-au întors în sînul bisericii noastre străbune, aducînd o nouă urgie pe capul lor. Iată povestea tristă a naţiei noastre româneşti din Ardeal: nedreptate, silă, sărăcie, batjocură şi obidă !“ (p. 29). Din carte mai rezultă un adevăr istoric, care a fost un mare bine pentru Biserica din Transilvania, şi anume faptul cum din Ţara Românească duceau în desagă unii ciobani numeroase cărţi de slujbă, care erau împărţite bisericilor, lucru care ştim că a contribuit la menţinerea unităţii românilor şi la păstrarea credinţei strămoşeşti. Chiar personajul principal al cărţii, care un timp a trăit la Mănăstirea Cozia, în speranţa că i se va ierta păcatul de a fi vîndut pe vărul său Horea, de multe ori a trecut munţii încărcat cu cărţi de slujbă „pentru bisericile pravoslavnice din Transilvania, atît de mult cerute de fraţii lipsiţi de slova sfîntă a graiului nost“ (p. 190). Pr. Nicolae Leşe Adunare Eparhială Duminică, 25 noiembrie 1973, a avut loc la Sibiu sesiunea anuală a Adunării Eparhiale a Arhiepiscopiei de Alba-Iulia şi Sibiu. în capela Institutului nostru Teologic Universitar din Sibiu s-a săvîrşit cu acest prilej Sf. Liturghie arhierească de către P. S. Episcop-vicar Emilian înconjurat de preoţi şi diaconi, prezenţi fiind î. P. S. Mitropolit Nicolae al Ardealului şi deputaţii eparhiali. La sfîrşitul Sf. Liturghii s-a citit rugăciunea de invocare a Duhului Sfînt. S-a trecut apoi în Aula Institutului Teologic, unde î. P. S. Mitropolit Nicolae al Ardealului a deschis lucrările Adunării Eparhiale, reliefînd, în cuvîntarea rostită, necesitatea de a tinde permanent spre desăvîrşire în toate compartimentele noastre de viaţă, precum şi faptul că ceea ce s-a realizat în Arhiepiscopie şi în anul 1973 este rodul unei lucrări colective. Din plenul adunării s-au trimis telegrame omagiale: Domnului Nicolae Ceauşescu, Preşedintele Consiliului de Stat, Domnului Emil Bodnăraş, Vicepreşedintele Consiliului de Stat, Domnului Ion Gheorghe Maurer, Preşedintele Consiliului de Miniştri, Domnului prof. Dumitru Dogaru, Preşedintele Departamentului Cultelor, Domnului Gheorghe Nenciu, Vicepreşedintele Departamentului Cultelor, Comitetului Naţional pentru apărarea Păcii. Telegramă omagială s-a trimis de asemenea P. F. Părinte Patriarh Justinian. A urmat apoi prezentarea rapoartelor şi anume: Raportul general al Secţiilor unite, lucrat de P. C. vicar Tr. Belaşcu, raportor fiind P. C. prof. I. Şarlea (Sărmaş), care s-a ocupat de activitatea generală a Arhiepiscopiei, ca de ex.: Activitatea social-patriotică, lupta pentru apărarea păcii, vizite ale unor delegaţii străine la Centrul arhiepiscopesc, misiuni la parohii etc.; Raportul Secţiei bisericeşti, lucrat de P. C. cons. Gh. Bota, raportor fiind P. C. prof. David Lazăr (Tg. Mureş), care s-a ocupat de activitatea administrativă de la Centrul eparhial, protopopiate şi parohii, consfătuirile cu P. C. protopopi, de mişcările de personal, hirotoniri în anul 1973 (peste 30), întrajutorarea între parohii etc.; Raportul Secţiei culturale, lucrat de P. C. cons. Gh. Papuc, raportor fiind P. C. prof. P. Boeriu (Mediaş), care s-a ocupat de şcolile de învăţămînt teologic, de conferinţele preoţeşti de orientare şi administrative, de activitatea editorială a Centrului arhiepiscopesc, de lucrarea predicatorială şi social-patriotică a preoţilor etc.; Raportul Secţiei economice, lucrat de P. C. cons. R. Mihălţian, raportor fiind dl. Georgescu (Tîrnăveni), care a adus în atenţia Adunării Eparhiale activitatea economică a Centrului arhiepiscopesc, modul în care au fost gospodărite fondurile Arhiepiscopiei şi celelalte bunuri materiale, sursele mai importante de venituri, investiţiile mai deosebite în anul 1973, ca de ex: Continuarea lucrărilor la biblioteca mitropolitană şi catedrala din Sf. Gheorghe, reamenajarea tipografiei eparhiale şi înzestrarea cu maşini noi etc. Raporatele au fost aprobate, iar în cadrul dezbaterilor au luat cuvîntul următorii deputaţi: Dl P. Deji (Făgăraş), dl Z. Albu (Sebeş), P. C. prof. pens. S. Vlad (Sibiu), dl I. Tătaru (Mediaş), dl Gr. Brak (Topliţa), dl C. Rucăreanu (Sighişoara), P. C. prot. N. Todor (Sibiu), dl N. Popa (Sighişoara), P. C. prot.. Şarlea (Sărmaş), P. C. prof. V. Negrea (Alba Iulia), P. C. prot. D. Lazăr (Tg. Mureş), dl Mişu Traian (Tg. Mureş) şi P. S. Episcop-vicar Emilian, cu toţii reliefînd unele aspecte practice din parohii şi venind cu unele sugestii pentru o lucrare mai rodnică în viitor, în cuvîntul de încheiere a sesiunii Adunării Eparhiale, I. P. S. Mitropolit Nicolae al Ardealului a subliniat aportul nepreţuit al obştei credincioşilor şi preoţilor din Arhiepiscopie în lucrarea desfăşurată şi în roadele obţinute în 1973, cărora, prin mijlocirea deputaţilor eparhiali, le mulţumeşte, precum şi forurilor superioare bisericeşti şi de stat pentru tot sprijinul primit. „Comuniunea Românească La redacţia gazetei noastre au sosit „de peste mări şi ţări“, cum spun basmele romaneşti, două numere, 1 şi 2, ale unei noi publicaţii, scrisă in „limba sfîntă“ a „vechilor cazanii“, limbă născută şi cîntată de-a lungul arcului carpatic, în care s-au rugat, şi-au împărtăşit ghidurile, durerile şi bucuriile, limbă în care s-au plămădit doinele şi baladele noastre nemuritoare, în care moşii şi strămoşii noştri au creat opere ce înfruntă veacurile, fiind traduse la ora actuală în multe graiuri ale Pămîntului. Publicaţia se numeşte „Comuniunea Românească“, avînd ca subtitlu „Revistă de cultură şi artă“. Ea apare la Detroit, S.U.A., avînd ca editor pe domnul Gheorghe Alexe, cunoscut nu numai ca teolog cu studii de specialitate, ci şi condeier talentatînţelesul titlului, care este cît se poate de sugestiv, îl explică dl. Gh. Alexe în articolul programatic din nr. 1 al revistei, intitulat: „Adeverire“, din care reţinem şi următorul pasaj: „Aproape de două ori milenară, „Comuniunea Românească“ este taina cea din veac ascunsă a fiinţei noastre naţionale. Ea este, înainte de toate, împărtăşirea tuturor românilor din aceeaşi „românie“, adică din sinea cea mai adîncă a neamului, care ne structurează, din veac şi peste veac, personalitatea şi identitatea etică in faţa tuturor seminţiilor pălmuitului“. In nr. 1 (ianuarie—martie) 1973 al revistei mai citim titlul ca: „Popas în Apuseni“, „Troiţe Vîlcene“ ş. a., în pag. 8 fiind încrestată şi împlinirea a 120 ani de neîntreruptă apariţie a „Telegrafului Român“. Nr. 2 (aprilie—iunie) 1973 începe cu articolul: „Premizele unei culturi româno-americane“, urmînd apoi altele ca: „Avram Iancu inedit“, „Deşteaptă-te române“, în care sînt redate relatările cîntăreţului bisericesc Gh. Ucenescu de la bis. Sf. Nicolae-Braşov, elev al lui A. Pan, asupra modului în care s-a născut acest cîntec patriotic. Maiîntîlnim Luceafărul lui Eminescu în traducere englezească şi alte interesante materiale. Revista vine astfel, alături de altele, în întâmpinarea a ceea ce dl Gh. Dobre, cetăţean american de origine română din Cleveland, a exprimat cu prilejul neuitatei vizite în Statele Unite ale Americii a Domnului Preşedinte al Consiliului de Stat, Nicolae Ceauşescu, prin cuvintele: „Ne păstrăm tradiţiile şi limba maternă şi sîntem mîndri că provenim dintr-o ţară cu o cultură foarte bogată şi o istorie demnă. Sîntem totdeauna dornici să ne împărtăşim din cultura şi arta poporului român.“ „Telegraful Român“ salută cu toată căldura apariţia acestei noi publicaţii în grai românesc şi îi urează roade bogate în propăvăduirea frumuseţilor plaiurilor natale şi a multiplelor creaţii ale binecuvântatului nostru popor, în cultivarea nobilului simţământ ce ne apropie şi ne uneşte pe toţi cei cărora Alecsandri ne-a spus atît de potrivit: „Eu ţi-s frate, tu mi-eşti frate / In noi doi un suflet bate“. .. Pag. 3 An jubiliar pentru... (Urmare din pag. 2) Corul catedralei a executat apoi cîteva piese religioase în timp ce ierarhului sărbătorit i s-au făcut daruri simbolizând principalele laturi ale slujirii şi misiunii arhiereşti. înalt Prea Sfinţia Sa s-a întreţinut cu toţi cei ce au ţinut să-l felicite personal. La orele 13 a fost servită o masă oficială, în cadrul căreia au toastat Prea Sfinţitul Episcop Visarion şi membru al Consiliului arhiepiscopesc. A vorbit de asemenea reprezentantul autorităţilor locale de stat. Tuturor a răspuns I. P. S. Mitropolit Nicolae. Identitatea ce se statorniceşte între viaţa unui ierarh şi cea a eparhiei pe care o păstoreşte a făcut ca jubileul Intîistătătorului Mitropoliei Banatului să constituie pentru toţi fiii săi sufleteşti o adevărată sărbătoare. Intru mulţi ani, înalt Prea Sfinţite Părinte Mitropolit! Rep.