Telegraful Român, 1994 (Anul 142, nr. 1-48)

1994-01-01 / nr. 1-4

Fondator: Mitropolitul ANDREI SAGUNA 1853 FOAIE EDITATA DE ARHIEPISCOPIA ORTODOXA ROMANA A SIBIULUI 1994 SIBIU 1 si 15 ianuarie 1993 Nr. 1—4 LA MULŢI ANI *19941 Prima Ştire despre Unirea Principatelor în Telegraful Român din 5 febr. 1859, Bucureşti, 24 Ianuarie. Alexandru I­­oan Cuza, Domnulu Moldovei, este și Domnulu României, prochiematu în una­nimitate de adunarea generală a Româ­niei, la 24 Ianuarie la 7 ore seara ... După alegerea Domnului Alexandru Ioan Cuza se prefăcu capitala României într-o mare de făclii şi lumini. îndată se împroviză o iluminăciune măreaţă şi conductu impuitoriu cu iraclii, prece­­datu de bande musicale şi de un bata­­lionu miliţie română. O generală entu­­siasmare cuprinse totu oraşul, care ră­suna de urări: „Să trăiască prinţul Ro­mâniei, Al. I. Cuza!“ într-aceea telegramele erau în cea mai mare activitate cu răspândirea şti­­rei acesteia în toate părţile. în Iaşi se primi această ştire cu un entusiasmu fără margini. Prinţul A. I. Cuza îndată­ şi şi puse un guvern pro­vizoriu în Bucureşti, stătătoriu din D. D. Golescu, Dim. Ghica şi Spătariul (su­premul cap al miliţiei) Vlădoianul. Pe foi să aşteaptă Prinţul alesu să vină la Bucureşti şi să-şi depună jurământul constituţionalu. Iaşi 27 Ianuariu v. Aici compuse Ale­sul Domnu un ministeriu împăcătoriu de toate frângerile, în persoanele D. D. Vasilie Sturza ca ministru preşedinte şi de interne, Postelnicu Vasile Alec­­sandri ca min. de esterne, Lascar Ră­­ducanu Roseti min. de finanţe, Constan­tin Rola min. de cult şi instrucţiune, Dimitrie Miclescu min. edile, Manolache, C. lepureanu min. justiţiei, şi poliţia emace în mâna colon. S. Mano". Poliţia guvernului nou a şi Început a strânge frânele menţinerii ordinei cu energie de ostaşii. După cum ni se împărtăşeşte şi după cum citim din „B“ şi „Dr. Z.“ apoi oa­meni blăstămaţi nu lăsară ca bucuria generală cu alegerea Domnului să nu fie tulburată şi ameninţată. O sumă de emigranţi ... să puseră tiptil la pândă prin Galaţi, Focşani şi Botoşani, ca ai ocaziunea alegerilor să se alăture că­­tră o partidă şi să încingă o revoluţiu­­ne... însă noulu guvern iute puse la umbră mai mulţi dintre ei“. Peisaj de iarnă din munţii Cibinului SĂRBĂTOARE, BILANŢ ŞI BINECUVÂNTARE LA ÎNCEPUT DE AN NOU* Iată, cu ajutorul lui Dumnezeu am păşit intr-un An Nou 1994. E o zi în care, Biserica noastră română, cea din Transilvania în special, îşi aminteşte de mai multe evenimente în afară de a­­cela că sărbătorim toţi intrarea intr-un An Nou. Ne vom referi pe rând la aceste evenimente: 1. Numele care este mai presus de orice nume. Bisericeşte astăzi este a opta zi, în care, Mântuitorul Hristos, a cărui Naştere am sărbătorit-o de curând, a fost dus la templu pentru un ritual tradiţional al poporului în mijlocul căruia s-a născut, ocazie cu care însă I s-a dat şi numele, numele de Iisus (Luca îI, 21), aşa cum de altfel profeţise îngerul, Măriei, că se va pune numele lui Iisus (Luca I, 31) şi aşa cum, încă cu sute de ani înainte, se profeţise de către profetul Isaia că numele lui va fi Emanuel adică „cu noi este Dumnezeu“, pentru că va fi Dum­nezeu (Isaia VII, 14), într-o zi ca aceasta deci, la opt zile după naştere, a fost dus la templu şi­ i s-a pus lui numele de Iisus. O primă semnificaţie a sărbă­torii este prin urmare ritualul circumciziunii asupra căruia n-am să insist prea mult, dar am să insist asupra faptului că aceasta e, mai ales, ziua în care I s-a dat lui Iisus numele, acel nume des­pre care Sf. Pavel va spune că „nu există nume mai presus de acesta" (Filipeni II, 9) în cer şi pe pământ, în tradiţia creştină , cea mai veche, numele lui Iisus­­ sau mai bine zis pomenirea nu- T melui Lui, a fost socotită rugă­ciune. Chiar simpla pomenire a numelui a fost socotită rugăciune­a,şi a fost numită aceasta Rugăciunea numelui. Sau rugăciunea lui Iisus. Sau rugăciunea inimii. Sau rugă­ciunea mintii. Sau rugăciu­nea pogorârii mintii în inimă, cu zicerea cuvintelor: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumne­zeu, miluieşte-mă pe mine păcă­tosul".­ Este una din cele mai scurte rugăciuni pe care, mai ales călu­gării, sunt îndemnaţi să o spună cu timp şi fără timp, dar nu nu­mai ei. Pentru că este o rugăciu­ne la îndemâna tuturor. Este ru­găciunea care se spune în orice împrejurare, în orice timp, şi care, la nevoie, poate fi prescurtată. Prescurtată până la simpla ros­tire a numelui. „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, mi­­luieşte-mă pe mine păcătosul“, se poate prescurta la: „Doamne Iisuse, miluieşte-mă pe mine pă­cătosul“. Sau „Doamne Iisuse mi­luieşte-mă". Sau „Doamne Iisuse!“ Sau „Iisuse!“. Vedeţi, când staţi de vorbă cu un călugăr care poartă metaniile, el, stând de vor­bă cu oricine, dă cu degetul mare câte o boabă din metanie. Nu este aşa un joc. Nu este nici vreun oarecare tic. Este semnul că el, chiar în timp ce stă de vorbă cu cineva, sau se află pe drum, sau lucrează şi are o mână liberă, el spune această rugăciune şi, ca să marcheze zicerea rugăciunii, dă câte o boabă din metanie. Pe mă­sură ce dă o boabă din metanie, el rosteşte o rugăciune. Aceasta este rugăciunea numelui lui Iisus. Ea aduce binefacere, binecuvân­tare, ajutor de la Dumnezeu, chiar prin simpla rostire a numelui. Iată de ce, în această zi, să ne aducem aminte cu deosebire şi cu tărie de numele Domnului, nu­mele cu care a fost botezat în lu­me, numele de Iisus, şi cu orice împrejurare chemarea pe care o facem prin rugăciune, s-o facem către numele Lui, ca să ne stea pururea într-ajutor. Şi să zicem ori de câte ori avem posibilitatea, ori de câte ori ne aducem amin­te, şi bine ar fi să ne aducem a­­minte cât mai des: „Doamne Ii­­suse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi păcătoşii". 2. Un mare părinte biseri­cesc şi un mare model de slu­jire creştină. Tot astăzi Biserica Ortodoxă sărbătoreşte pe unul din marii pă­rinţi ai Bisericii, pe Sfântul Va­sile cel Mare, care a jucat în istoria Bisericii creştine, în isto­ria Bisericii Ortodoxe, un rol foarte important în definirea cre­dinţei, prin multele tratate pe care le-a scris, dar şi un rol tot atât de important în aplicarea credinţei, adică în trecerea de la principii şi de la învăţături la fapte. în acelaşi timp el a avut un rol deosebit în stabilirea re­gulilor de viaţă ale monahilor. Dacă ar­­fi să mă refer chiar la acest fapt din urmă, şi să încep cu el, voi spune că într-adevăr Sf. Vasile cel Mare este acela care a dat cele mai importante reguli de viaţă monahală. Regu­lile mari şi regulile mici după care s-a organizat apoi întregul monahism ,atât în Orient cât şi în Occident. Noi, răsăritenii mai ales, urmăm regula monahală a Sfântului Vasile cel Mare. De aceea apusenii numesc monahis­mul nostru, monahism bazilian. Pentru că ei au întemeiat multe alte ordine călugăreşti şi, au dat fiecărui ordin călugăresc o regulă aparte. Nu cu foarte mari dife­renţe între ele, dar trebuie să se ştie că la baza tuturor regulilor diferitelor ordine călugăreşti, ră­mân Regulile Sfântului Vasile cel Mare. Spuneam apoi că, el este acela care a încercat transformarea în faptă a învăţăturii, a principiilor creştine, într-adevăr a organizat în Eparhia lui din Cezareea Ca­­padociei o mulţime de instituţii de ajutorare a celor în nevoi şi su­ferinţe. A organizat spitale pentru bolnavi, case pentru orfani şi pentru săraci, mai ales cu can­tine, case pentru drumeţi, case pentru văduve, deci o seamă în­treagă de instituţii care, s-au şi numit în istorie după numele lui,y' Vasiliade şi, după exemplul lui, atât în Răsărit cât şi în Apus, Biserica a întemeiat primele spi­tale. Şi la noi în ţară primele spitale au fost întemeiate de Bi­serică, îndeosebi în mănăstiri. Dar nu numai la noi. Peste tot în lume exemplul lui a fost urmat. Biserica a întemeiat primele orfe­linate, primele case de bătrâni, urmând mereu exemplul aces­tui mare sfânt. întreaga organi­zare a Vasiliadei, a acestor insti­tuţii­­filantropice, era sprijinită pe ajutorul preoţilor, cu ajutorul că­lugărilor, al călugăriţelor şi, în­treaga susţinere materială a lor, era din subscripţie publică. Din donaţiile credincioşilor. El angaja prin urmare întreaga Biserică în opera lui de caritate, potrivit cu cuvântul Mântuitorului: „Ceea ce aţi făcut unuia din aceş­tia mai mici ai mei, adică aproa­pelui, Mie Mi-aţi făcut“ (Matei XXV, 40). De aceea a rămas în istorie ca un mare părinte duhov­nicesc, ca un mare model, ca un mare exemplu pentru Biserică, şi, atunci când Biserica a putut, i-a urmat întotdeauna exemplul. Iată, astăzi ne aducem aminte şi de acest sfânt cu care se în­cepe anul, pentru că a murit în­tr-o zi ca aceasta. 3. Şaguna — începătorul a toate. Tot într-o zi ca aceasta, e bine să ne amintim şi de un mare gân­ditor, părinte şi binefăcător al Transilvaniei. De aceea spuneam la început că ziua aceasta e im­(Continuare în pag. a 4-a) Dr. ANTONIE PLAMADEALA Mitropolitul Ardealului * Cuvânt rostit în Catedrala mi­tropolitană de ANUL NOU 1994 (înregistrare). Rugăciune la Cumpăna dintre ani* Pomeneşte, Doamne, pe fraţii noştri români de pretutindeni şi-i miluieşte pe dânşii şi pe noi după mulţimea milei Tale. Că­mările lor le umple de tot binele, căsniciile lor în pace şi în unire le păzeşte; pe prunci îi creşte, tinereţile le călăuzeşte, bătrâne­ţile le întăreşte, pe cei slabi de suflet îi îmbărbătează, pe cei risi­piţi îi adună, pe cei rătăciţi îi întoarce şi-i împreună cu sfânta Ta sobornicească şi apostolească Biserică. Pe cei bântuiţi de du­huri necurate, îi slobozeşte, cu cei ce călătoresc pe ape, pe uscat şi prin aer, împreună călătoreşte; văduvelor le ajută, pe orfani îi apără, pe cei robiţi îi izbăveşte, pe cei bolnavi îi tămăduieşte. Adu-ţi aminte, Doamne, şi de cei ce sunt în judeciţi, în închi­sori, în prigoniri, în amară robie şi în orice fel de necaz, nevoie şi strâmtoare. Adu-Ţi aminte Dumnezeule, şi de toţi cei ce au trebuinţă de marea Ta milostivire, de cei ce ne iubesc şi de cei ce ne urăsc pe noi... Adu-Ţi aminte, Doamne, Dumnezeul nos­tru, şi de tot poporul Tău şi peste toţi varsă mila Ta cea bo­gată, împlinind tuturor cererile spre mântuire... însuţi, tutu­ror toate le fii, Cel ce ştii pe fiecare şi cererea lui, casa şi tre­buinţa lui. Izbăveşte, Doamne, ţara noastră şi toate oraşele şi satele, de foamete, de ciumă, de cutremur, de potop, de foc, de sabie, de venirea asupra noastră a altor neamuri şi de războiul cel dintre noi... Cercetează-ne cu bunătatea Ta, Doamne; ara­­tă-Te nouă cu bogatele Tale îndurări; vremuri bine întocmite şi de folos ne dăruieşte­ pământului ploi line spre rodire trimi­­te-i; binecuvintează cununa anului bunătăţii Tale. Fă să înceteze dezbinarea Bisericilor... Pe noi pe toţi ne primeşte­m împără­ţia Ta, fii ai luminii şi fii ai zilei arătându-ne; pacea Ta şi dra­gostea Ta dăruieşte-le nouă, Doamne, Dumnezeul nostru, că binecuvântat şi preamărit eşti în veci Amin. * Text din Liturghia Sf. Vasile cel Mare. Citiţi în pag. 3: Românii din Olanda se roagă lui Dum­nezeu pentru salvarea vieţii lui Ilie Ilaşcu şi manifestă în faţa Ambasadei Rusiei de la Haga. A î&cllclL cau­ţLttcL mtcL Străin de toţi, pierdut in suferinţa Adâncă a nimicniciei mele, Eu nu mai cred nimic şi n-am tărie. Dă-mi tinereţea mea, redă-mi credinţa Şi reapari din cerul tău de stele; Ca să te-ador de-acum pe veci, Marie! M. Eminescu Răsai asupra mea, lumină lină, Ca-n visul meu ceresc d-odinioară; O, Maică sfântă, pururea fecioară, In noaptea gândurilor mele vină. Speranţa mea tu n-o lăsa să moară Deşi al meu e un noian de vină; Privirea ta de milă caldă, plină, Indurătoare-asupra mea coboară. REn^iOT.aEa«sc!H3S!0ii*ntt.zn!wiisnju3i

Next