Telegraful Român, 1994 (Anul 142, nr. 1-48)
1994-01-01 / nr. 1-4
Fondator: Mitropolitul ANDREI SAGUNA 1853 FOAIE EDITATA DE ARHIEPISCOPIA ORTODOXA ROMANA A SIBIULUI 1994 SIBIU 1 si 15 ianuarie 1993 Nr. 1—4 LA MULŢI ANI *19941 Prima Ştire despre Unirea Principatelor în Telegraful Român din 5 febr. 1859, Bucureşti, 24 Ianuarie. Alexandru Ioan Cuza, Domnulu Moldovei, este și Domnulu României, prochiematu în unanimitate de adunarea generală a României, la 24 Ianuarie la 7 ore seara ... După alegerea Domnului Alexandru Ioan Cuza se prefăcu capitala României într-o mare de făclii şi lumini. îndată se împroviză o iluminăciune măreaţă şi conductu impuitoriu cu iraclii, precedatu de bande musicale şi de un batalionu miliţie română. O generală entusiasmare cuprinse totu oraşul, care răsuna de urări: „Să trăiască prinţul României, Al. I. Cuza!“ într-aceea telegramele erau în cea mai mare activitate cu răspândirea ştirei acesteia în toate părţile. în Iaşi se primi această ştire cu un entusiasmu fără margini. Prinţul A. I. Cuza îndată şi şi puse un guvern provizoriu în Bucureşti, stătătoriu din D. D. Golescu, Dim. Ghica şi Spătariul (supremul cap al miliţiei) Vlădoianul. Pe foi să aşteaptă Prinţul alesu să vină la Bucureşti şi să-şi depună jurământul constituţionalu. Iaşi 27 Ianuariu v. Aici compuse Alesul Domnu un ministeriu împăcătoriu de toate frângerile, în persoanele D. D. Vasilie Sturza ca ministru preşedinte şi de interne, Postelnicu Vasile Alecsandri ca min. de esterne, Lascar Răducanu Roseti min. de finanţe, Constantin Rola min. de cult şi instrucţiune, Dimitrie Miclescu min. edile, Manolache, C. lepureanu min. justiţiei, şi poliţia emace în mâna colon. S. Mano". Poliţia guvernului nou a şi Început a strânge frânele menţinerii ordinei cu energie de ostaşii. După cum ni se împărtăşeşte şi după cum citim din „B“ şi „Dr. Z.“ apoi oameni blăstămaţi nu lăsară ca bucuria generală cu alegerea Domnului să nu fie tulburată şi ameninţată. O sumă de emigranţi ... să puseră tiptil la pândă prin Galaţi, Focşani şi Botoşani, ca ai ocaziunea alegerilor să se alăture cătră o partidă şi să încingă o revoluţiune... însă noulu guvern iute puse la umbră mai mulţi dintre ei“. Peisaj de iarnă din munţii Cibinului SĂRBĂTOARE, BILANŢ ŞI BINECUVÂNTARE LA ÎNCEPUT DE AN NOU* Iată, cu ajutorul lui Dumnezeu am păşit intr-un An Nou 1994. E o zi în care, Biserica noastră română, cea din Transilvania în special, îşi aminteşte de mai multe evenimente în afară de acela că sărbătorim toţi intrarea intr-un An Nou. Ne vom referi pe rând la aceste evenimente: 1. Numele care este mai presus de orice nume. Bisericeşte astăzi este a opta zi, în care, Mântuitorul Hristos, a cărui Naştere am sărbătorit-o de curând, a fost dus la templu pentru un ritual tradiţional al poporului în mijlocul căruia s-a născut, ocazie cu care însă I s-a dat şi numele, numele de Iisus (Luca îI, 21), aşa cum de altfel profeţise îngerul, Măriei, că se va pune numele lui Iisus (Luca I, 31) şi aşa cum, încă cu sute de ani înainte, se profeţise de către profetul Isaia că numele lui va fi Emanuel adică „cu noi este Dumnezeu“, pentru că va fi Dumnezeu (Isaia VII, 14), într-o zi ca aceasta deci, la opt zile după naştere, a fost dus la templu şi i s-a pus lui numele de Iisus. O primă semnificaţie a sărbătorii este prin urmare ritualul circumciziunii asupra căruia n-am să insist prea mult, dar am să insist asupra faptului că aceasta e, mai ales, ziua în care I s-a dat lui Iisus numele, acel nume despre care Sf. Pavel va spune că „nu există nume mai presus de acesta" (Filipeni II, 9) în cer şi pe pământ, în tradiţia creştină , cea mai veche, numele lui Iisus sau mai bine zis pomenirea nu- T melui Lui, a fost socotită rugăciune. Chiar simpla pomenire a numelui a fost socotită rugăciunea,şi a fost numită aceasta Rugăciunea numelui. Sau rugăciunea lui Iisus. Sau rugăciunea inimii. Sau rugăciunea mintii. Sau rugăciunea pogorârii mintii în inimă, cu zicerea cuvintelor: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul". Este una din cele mai scurte rugăciuni pe care, mai ales călugării, sunt îndemnaţi să o spună cu timp şi fără timp, dar nu numai ei. Pentru că este o rugăciune la îndemâna tuturor. Este rugăciunea care se spune în orice împrejurare, în orice timp, şi care, la nevoie, poate fi prescurtată. Prescurtată până la simpla rostire a numelui. „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul“, se poate prescurta la: „Doamne Iisuse, miluieşte-mă pe mine păcătosul“. Sau „Doamne Iisuse miluieşte-mă". Sau „Doamne Iisuse!“ Sau „Iisuse!“. Vedeţi, când staţi de vorbă cu un călugăr care poartă metaniile, el, stând de vorbă cu oricine, dă cu degetul mare câte o boabă din metanie. Nu este aşa un joc. Nu este nici vreun oarecare tic. Este semnul că el, chiar în timp ce stă de vorbă cu cineva, sau se află pe drum, sau lucrează şi are o mână liberă, el spune această rugăciune şi, ca să marcheze zicerea rugăciunii, dă câte o boabă din metanie. Pe măsură ce dă o boabă din metanie, el rosteşte o rugăciune. Aceasta este rugăciunea numelui lui Iisus. Ea aduce binefacere, binecuvântare, ajutor de la Dumnezeu, chiar prin simpla rostire a numelui. Iată de ce, în această zi, să ne aducem aminte cu deosebire şi cu tărie de numele Domnului, numele cu care a fost botezat în lume, numele de Iisus, şi cu orice împrejurare chemarea pe care o facem prin rugăciune, s-o facem către numele Lui, ca să ne stea pururea într-ajutor. Şi să zicem ori de câte ori avem posibilitatea, ori de câte ori ne aducem aminte, şi bine ar fi să ne aducem aminte cât mai des: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi păcătoşii". 2. Un mare părinte bisericesc şi un mare model de slujire creştină. Tot astăzi Biserica Ortodoxă sărbătoreşte pe unul din marii părinţi ai Bisericii, pe Sfântul Vasile cel Mare, care a jucat în istoria Bisericii creştine, în istoria Bisericii Ortodoxe, un rol foarte important în definirea credinţei, prin multele tratate pe care le-a scris, dar şi un rol tot atât de important în aplicarea credinţei, adică în trecerea de la principii şi de la învăţături la fapte. în acelaşi timp el a avut un rol deosebit în stabilirea regulilor de viaţă ale monahilor. Dacă arfi să mă refer chiar la acest fapt din urmă, şi să încep cu el, voi spune că într-adevăr Sf. Vasile cel Mare este acela care a dat cele mai importante reguli de viaţă monahală. Regulile mari şi regulile mici după care s-a organizat apoi întregul monahism ,atât în Orient cât şi în Occident. Noi, răsăritenii mai ales, urmăm regula monahală a Sfântului Vasile cel Mare. De aceea apusenii numesc monahismul nostru, monahism bazilian. Pentru că ei au întemeiat multe alte ordine călugăreşti şi, au dat fiecărui ordin călugăresc o regulă aparte. Nu cu foarte mari diferenţe între ele, dar trebuie să se ştie că la baza tuturor regulilor diferitelor ordine călugăreşti, rămân Regulile Sfântului Vasile cel Mare. Spuneam apoi că, el este acela care a încercat transformarea în faptă a învăţăturii, a principiilor creştine, într-adevăr a organizat în Eparhia lui din Cezareea Capadociei o mulţime de instituţii de ajutorare a celor în nevoi şi suferinţe. A organizat spitale pentru bolnavi, case pentru orfani şi pentru săraci, mai ales cu cantine, case pentru drumeţi, case pentru văduve, deci o seamă întreagă de instituţii care, s-au şi numit în istorie după numele lui,y' Vasiliade şi, după exemplul lui, atât în Răsărit cât şi în Apus, Biserica a întemeiat primele spitale. Şi la noi în ţară primele spitale au fost întemeiate de Biserică, îndeosebi în mănăstiri. Dar nu numai la noi. Peste tot în lume exemplul lui a fost urmat. Biserica a întemeiat primele orfelinate, primele case de bătrâni, urmând mereu exemplul acestui mare sfânt. întreaga organizare a Vasiliadei, a acestor instituţiifilantropice, era sprijinită pe ajutorul preoţilor, cu ajutorul călugărilor, al călugăriţelor şi, întreaga susţinere materială a lor, era din subscripţie publică. Din donaţiile credincioşilor. El angaja prin urmare întreaga Biserică în opera lui de caritate, potrivit cu cuvântul Mântuitorului: „Ceea ce aţi făcut unuia din aceştia mai mici ai mei, adică aproapelui, Mie Mi-aţi făcut“ (Matei XXV, 40). De aceea a rămas în istorie ca un mare părinte duhovnicesc, ca un mare model, ca un mare exemplu pentru Biserică, şi, atunci când Biserica a putut, i-a urmat întotdeauna exemplul. Iată, astăzi ne aducem aminte şi de acest sfânt cu care se începe anul, pentru că a murit într-o zi ca aceasta. 3. Şaguna — începătorul a toate. Tot într-o zi ca aceasta, e bine să ne amintim şi de un mare gânditor, părinte şi binefăcător al Transilvaniei. De aceea spuneam la început că ziua aceasta e im(Continuare în pag. a 4-a) Dr. ANTONIE PLAMADEALA Mitropolitul Ardealului * Cuvânt rostit în Catedrala mitropolitană de ANUL NOU 1994 (înregistrare). Rugăciune la Cumpăna dintre ani* Pomeneşte, Doamne, pe fraţii noştri români de pretutindeni şi-i miluieşte pe dânşii şi pe noi după mulţimea milei Tale. Cămările lor le umple de tot binele, căsniciile lor în pace şi în unire le păzeşte; pe prunci îi creşte, tinereţile le călăuzeşte, bătrâneţile le întăreşte, pe cei slabi de suflet îi îmbărbătează, pe cei risipiţi îi adună, pe cei rătăciţi îi întoarce şi-i împreună cu sfânta Ta sobornicească şi apostolească Biserică. Pe cei bântuiţi de duhuri necurate, îi slobozeşte, cu cei ce călătoresc pe ape, pe uscat şi prin aer, împreună călătoreşte; văduvelor le ajută, pe orfani îi apără, pe cei robiţi îi izbăveşte, pe cei bolnavi îi tămăduieşte. Adu-ţi aminte, Doamne, şi de cei ce sunt în judeciţi, în închisori, în prigoniri, în amară robie şi în orice fel de necaz, nevoie şi strâmtoare. Adu-Ţi aminte Dumnezeule, şi de toţi cei ce au trebuinţă de marea Ta milostivire, de cei ce ne iubesc şi de cei ce ne urăsc pe noi... Adu-Ţi aminte, Doamne, Dumnezeul nostru, şi de tot poporul Tău şi peste toţi varsă mila Ta cea bogată, împlinind tuturor cererile spre mântuire... însuţi, tuturor toate le fii, Cel ce ştii pe fiecare şi cererea lui, casa şi trebuinţa lui. Izbăveşte, Doamne, ţara noastră şi toate oraşele şi satele, de foamete, de ciumă, de cutremur, de potop, de foc, de sabie, de venirea asupra noastră a altor neamuri şi de războiul cel dintre noi... Cercetează-ne cu bunătatea Ta, Doamne; arată-Te nouă cu bogatele Tale îndurări; vremuri bine întocmite şi de folos ne dăruieşte pământului ploi line spre rodire trimite-i; binecuvintează cununa anului bunătăţii Tale. Fă să înceteze dezbinarea Bisericilor... Pe noi pe toţi ne primeştem împărăţia Ta, fii ai luminii şi fii ai zilei arătându-ne; pacea Ta şi dragostea Ta dăruieşte-le nouă, Doamne, Dumnezeul nostru, că binecuvântat şi preamărit eşti în veci Amin. * Text din Liturghia Sf. Vasile cel Mare. Citiţi în pag. 3: Românii din Olanda se roagă lui Dumnezeu pentru salvarea vieţii lui Ilie Ilaşcu şi manifestă în faţa Ambasadei Rusiei de la Haga. A î&cllclL cauţLttcL mtcL Străin de toţi, pierdut in suferinţa Adâncă a nimicniciei mele, Eu nu mai cred nimic şi n-am tărie. Dă-mi tinereţea mea, redă-mi credinţa Şi reapari din cerul tău de stele; Ca să te-ador de-acum pe veci, Marie! M. Eminescu Răsai asupra mea, lumină lină, Ca-n visul meu ceresc d-odinioară; O, Maică sfântă, pururea fecioară, In noaptea gândurilor mele vină. Speranţa mea tu n-o lăsa să moară Deşi al meu e un noian de vină; Privirea ta de milă caldă, plină, Indurătoare-asupra mea coboară. REn^iOT.aEa«sc!H3S!0ii*ntt.zn!wiisnju3i