Telegraful Român, 2008 (Anul 156, nr. 1-48)

2008-01-01 / nr. 1-4

ANUL 156, Nr. 1-4 Telegraful Român FOAIE BISERICEASCĂ EDITATĂ DE ARHIEPISCOPIA SIBIULUI 1 și 15 ianuarie 2008 ANUL NOU 2008 Speranţe reînnoite pentru bună înţelegere şi spor duhovnicesc* Prea Cucernici Părinţi, stimate Domnule Prefect, iubiţi credincioşi. Ne-a ajutat Bunul Dumnezeu să ajungem în prima zi a unui Nou An. O sărbătoare întreită care face parte din sărbătorile Crăciunului unite cu cele ale Bobotezei, sărbătoare care constituie pentru noi momentul în care ne încărcăm de forţă spirituală, de binecuvântare dumnezeiască, făcând socoteala celor întâmplate în anul care a trecut, dar, mai ales, înălţând spre Dumnezeu speranţa noastră puternică şi încrederea că Dumnezeu va privi spre poporul Său, chiar dacă el este uneori ne­­putincios şi chiar nemulţumitor. Aş vrea să vă spun în câteva cuvinte importanţa întreită a acestei sărbă­­tori şi voi începe întâi cu importanţa teologică, cu praznicul împărătesc pe care noi îl sărbătorim astăzi, şi anume, Tăierea împrejur. Sunt trei mari evenimente unite între ele, deşi ele au şi elemente care le separă. Primele două, Naşterea Domnului şi Tăierea împrejur, sunt legate şi cronologic fiindcă ele urmează una după alta la opt zile. Dar Botezul Domnului este la o distanţă de 30 de ani, deşi noi îl săvârşim la câteva zile după Tăierea împrejur. Legătura între aceste sărbători pe care o urmăreşte Biserica este cea teologică, într-adevăr avem de a face cu o cronologie teologică. * Cuvânt rostit la Sfânta Liturghie, în ziua de Anul Nou, 2008. Dacă S-a întrupat, născându-Se din Fecioara Maria Fiul lui Dumnezeu,­­ Pruncul acesta, Care era şi Dumne­­zeu şi Om, s-a implicat total în rân- ] duiala pe care Dumnezeu a lăsat-o­­ în poporul ales. Şi-a asumat lucrări de care El nu avea nevoie pentru că era Dumnezeu desăvârşit, dar, luând trupul tuturor oamenilor, a acceptat să primească semnul aces­­ta al circumciziunii, al apartenenţei la poporul ales, lăsat prin legea lui Moise. Tăierea împrejur era un act­ dureros care, de fapt, prefigura jertfa pe care El o va primi de bună­­voie, jertfa pe cruce. De asemenea a acceptat să primească botezul lui loan care era un botez pregătitor, o formă de pregătire a poporului ales. S-a botezat cu trupul omenesc pentru ca păcatele întregii omeniri să le răscumpere, să le jertfească pe­­ cruce prin Jertfa cea mântuitoare. I Iată, toate acestea au o legătură în-­­ tre ele şi legătura esenţială constă­­ în descoperirea lui Dumnezeu, în mod deplin, prin Hristos. Motivul pentru care ne bucurăm noi la fie­­care praznic şi la fiecare sărbătoare bisericească este acela că Dumne­ ן zeu ni se face cunoscut. S-a făcut cunoscut în mod deplin prin Hris­­tos, iar pe Hristos îl avem prezent în viaţa noastră, la Sf. Liturghie, în (continuare în p. 2) . Dr. LAURENŢIU STREZA Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului Taina Bobotezei D­upă ce am intrat cu bucurie în Anul Nou 2008, iată-ne prăz­­nuind după o veche tradiţie, ce urcă până în veacul apostolic - praznicul Botezului Domnului sau Bobotează, în vechime el se serba tot la 6 ianuarie dar împreună cu Naşterea Domnului sau Crăciunul, obicei rămas până astăzi în Biserica Armeană. Ziua Botezului Domnului este o zi de aleasă şi nespusă bucurie pentru că ea vine să întregească şi să lămu­­rească taina întrupării sau a Naşterii lui Hristos. La Crăciun, Iisus se naşte ca prunc dumnezeiesc, iar la Bobotează, Iisus în puterea vârstei - la 30 de ani - se botează în repejunile Iordanului semn al deplinei sale maturităţi. La Crăciun pământul îi pregăteşte Domnului ieslea şi peştera, iar la Bo­­botează, întreaga fire este luminată şi sfinţită prin cufundarea Domnului în repejunile Iordanului. Acolo - la Crăciun - îngerii îi slujesc Mântuitorului, mag şi păstorii I se închi­­nă, iar aici la Iordan, Mergătorul înainte loan se atinge de creştetul Stăpânului şi-L botează, iar îngerii îi slujesc lui Iisus îndată după ieşirea din apă. Acolo cerul trimite steaua cea luminoasă să vestească venirea Lui pe pământ, aici­ ­Taina Sf. Treimi cerurile se deschid, iar Duhul Sfânt se coboară asupra lui Iisus în chip de porumbel şi glasul Tatălui se aude din cer: „Tu eşti Fiul Meu cel iubit întru care bine am voit!" (Matei 3,17). Botezul Domnului în Iordan de la loan este taina restaurării ontologice a întregii firi înconjurătoare, fire care era supusă şi ea păcatului şi stricăciunii în urma căderii protopărinţilor noştri. Botezul Domnului la Iordan este taina descoperirii Sfintei Treimi în întreaga sa plenitudine şi splendoare: Fiul Se botează în apă, Duhul Sfânt Se coboară în chip de porumbel iar Tatăl îl mărturiseşte din cer. Taina Treimii descoperită la Iordan este, de fapt, împlinirea în chip lămurit a tainei creaţiei istorisită în cartea Facerii, în cap. 1 când Tatăl a creat prin Fiul cu împreună-lucrarea Sf. Duh toate cele văzute şi cele nevăzute. Taina Bote­­zului Domnului este taina trecerii în chip minunat prin mare şi prin noi (1 Cor. 10, 1) a poporului ales sub conducerea lui Moise proorocul, este în acelaşi timp şi taina potopului prin care Dumnezeu a pierdut păcatul şi stricăciunea şi l-a salvat pe Noe şi (continuare în p. 3)­­ VISARION RĂȘINĂREANU Episcop-Vicar Sibiu ANDREI ŞAGUNA, CONTEMPORANUL NOSTRU׳ » D­acă studiem lucrurile din per­­spectivă istorică, fără îndoială că el nu poate fi contemporan cu noi, pentru că realizările sale impresio­­nante au aparţinut epocii în care a trăit şi celei imediat următoare, a fost omul epocii sale, trimis de Dumnezeu ״ la plinirea vremii" (Gal. 4, 4), ca ״ să răscumpere" poporul român din Transilvania, să deschidă o epocă nouă în is­­toria Bisericii şi a neamului, pe care trebuie să o numim, după numele său ״ epoca lui Şaguna". Pentru că numai un ierarh de excepţie ca Andrei Şaguna putea să ridice Biserica Orto­­doxă a Transilvaniei din starea de umilinţă în care au ţinut-o atâtea veacuri cei străini de neamul şi legea noastră şi să o aşeze pe un piedestal măreţ, de unde să o admire şi să o preţuiască nu numai ai săi, ci şi aceia care o oprimaseră­­ până atunci. Numai un ierarh de excep­­ţie ca Andrei Şaguna putea să se implice cum a făcut el în viaţa naţional-politică a românilor transilvăneni în Revoluţia din 1848/49, în deceniul ״ absolutist" care a urmat, apoi în cel ״ liberal" şi chiar după crearea statului dualist Austro- Ungaria în 1867. A devenit astfel ״ di­­plomatul" de necontestat al Revolu­­ţiei din 1848/49, iar apoi adevăratul ״ lider" al celor care militau pentru obţinerea de drepturi naţional­­politice pe seama românilor. A fost ultimul mare ierarh ״ conducător al naţiunii", după cum bine sesiza unul din cercetătorii operei sale, istoricul american Keith Hitchins. Numai un ierarh de excepţie ca Andrei Şaguna putea să restaureze vechea Mitropolie ortodoxă a Ar­dealului - desfiinţată de autorităţile habsburgice -, înlăturând cu tenaci­­tate toate adversităţile pe care le-a întâmpinat timp de 15 ani, până în 1864, când a devenit arhiepiscop al Sibiului şi mitropolit al Ardealului, al întregului Ardeal ortodox. Numai un ierarh de talia lui An­­drei Şaguna putea să dea Bisericii sale autocefale cea mai temeinică organizare, prin Statutul organic din 1868, după care s-a condus până în 1925, lege fundamentală prin care a instituit autonomia Bisericii faţă de statul austro-ungar, precum şi sino­­dalitatea, adică participarea laicatu­­lui - alături de cler - la conducerea în­­tregii vieţi bisericeşti la toate nivelele (parohie, protopopiat, eparhie), iar prin Congresul naţional-bisericesc al întregii Mitropolii, Şaguna a creat un adevărat Parlament al românilor ardeleni, în care se dezbăteau zile în şir probleme de interes pastoral­­misionar, cultural, economic şi chiar naţional. Şi atunci, nu este de mirare că din rândul ״ deputaţilor" acestor Congrese se vor recruta unii dintre viitorii memorandişti, dar şi marii militanţi pentru realizarea unităţii noastre de stat din 1918. Prin organizarea dată Bisericii sale prin Statutul organic din 1868 (ca şi prin manualul său de Drept cano­­nic, tradus în limbile germană şi rusă), Şaguna a fost recu­­noscut nu numai de teologii şi istoricii români, ci chiar şi de unii străini, ca unul din cei mai străluciţi organizatori şi legiuitori bisericeşti din întreaga Ortodoxie. Numai un ierarh de excep­­ţie ca Andrei Şaguna putea să organizeze şi să îndrume întreaga operă culturală românească din Ardeal, prin cele două gimnazii (de la Braşov şi Brad), prin cele aproximativ 800 de şcoli ״ poporale" din Arhiepiscopia Sibiului (la care se adaugă şi cele din eparhiile Aradului şi Caransebeşului), îndrumate de preoţii şi învăţătorii ״ confesionali" formaţi în Institutul Teologic-Peda­­gogic din Sibiu, reorganizat în această formă tot de Andrei Şaguna încă din primii ani de activitate. Şi tot aici tre­­buie să notăm şi ״ tipografia dieceza­­nă" (devenită apoi ״ arhidiecezană") creată de el încă din 1850 şi care îşi continuă neîntrerupt activitatea (fi­­ind cea mai veche tipografie din ţară cu existenţă neîntreruptă), în care au văzut lumina peste două sute de (continuare în p. 2) Pr. Prof. Dr. Mircea PĂCURARIU 2008 - an comemorativ Mitropolit Andrei Şaguna Adunarea Eparhială a Arhiepiscopiei Sibiului a apro­­bat, la propunerea Consiliului eparhial, declararea anului 2008 drept ״ an comemorativ Şaguna". Motivaţia unei astfel de decizii este în legătură cu îm­­plinirea, în acest an, a două secole de la naşterea acestui mare ierarh (20 decembrie 1808) şi a 135 de ani de la mutarea sa în veşnicie (1873). S-a stabilit şi un calendar al desfăşurării manifestări­­lor comemorative. Astfel, menţionăm: 1. Publicarea, în fiecare număr al ״ Telegrafului Ro­­mân", a unor articole dedicate personalităţii mitropoli­­tului Andrei Şaguna. 2. Numărul din decembrie 2008 al ״ Telegrafului Ro­­mân" va fi dedicat în întregime împlinirii celor 200 de ani de la naşterea lui Şaguna. 3. ״ Revista Teologică” va consacra nr. 4/2008 come­­morării mitropolitului Andrei Şaguna. 4. Se vor publica trei volume comemorative (un volum de studii dedicate lui Şaguna, o antologie din scrierile sale şi un volum - ״ Corespondenţa lui Şaguna"). 5. în prima parte a anului universitar 2008/2009 (lunile octombrie-decembrie 2008) Facultatea de Teologie ״ Andrei Şaguna" va organiza un simpozion dedicat patronului instituţiei, cu participarea tuturor factorilor locali şi a reprezentanţilor altor facultăţi teologice. 6. A doua conferinţă preoţească (din sem. al II-lea 2008) va avea ca temă prezentarea personalităţii mitro­­politului Andrei Şaguna. 7. Se va realiza un film documentar ״ Şaguna" (cu concursul instituţiilor de resort). 8. Se va edita un pliant ״ Şaguna". 9. Se va grava o medalie ״ Şaguna". 10. Se vor organiza pelerinaje şi se va oficia Sf. Litur­­ghie arhierească, la Răşinari, în Duminicile din 29 iunie (comemorarea trecerii la cele veşnice) şi 21 decembrie (aniversarea naşterii). 11. Duminică, 30 noiembrie 2008, se va oficia Sf. Liturghie arhierească în catedrala mitropolitană iar în toate parohiile din Arhiepiscopie se vor săvârşi slujbe de pomenire. 12. Profesorii de religie vor organiza, pe tot parcur­­sul anului 2008, pelerinaje, cu elevii, la mausoleul de la Răşinari. Orice alte iniţiative, care ar viza cinstirea şi pomenirea ctitorului Mitropoliei Ardealului vor fi binevenite. Rugăm conducerea protopopiatelor din eparhie a în cu­­noştinţa preoţii şi prin ei credincioşii despre îndatorirea noastră a tuturor de a aduce cinstire şi a înălţa rugăciuni pentru odihna sufletului şi fericirea veşnică a pururi pome­­nitului arhiereu al lui Hristos şi păstor cu alese virtuţi al ro­­mânilor transilvăneni, în vremuri de încercare pentru ei.

Next