Telegraful Român, 2013 (Anul 161, nr. 1-48)

2013-01-01 / nr. 1-4

.­­ n Fondator: Mitropolit Andrei Şaguna, 1853 . Publicaţie bisericească a Arhiepiscopiei Sibiului Telegraful Român Anul 161 , nr. 1-4­1 şi 15 ianuarie 2013 BIBLIOTECA „ASTRA* SIBIU TIMPUL CA DIMENSIUNE A VIEŢII CREŞTINE I­I Cuvântul ÎPS Părinte Mitropolit Laurenţiu la trecerea în Noul An - 2013 Preacuvioşi şi Preacucernici Părinţi, Iubiţi credincioşi, Dăm slavă Bunului Dumnezeu că ne-a învrednicit să ajungem acest moment de trecere dintr-un an în altul, în stare de rugăciune, mulţumindu-I Celui Preaînalt pentru toate darurile revărsate, în anul care a trecut, asupra noastră şi asupra întregului popor român, dar, în acelaşi timp, cerând mila şi ajutorul Său pentru noul an pe care îl avem înainte. Nu puteam încheia acest an şi să-l întâmpinăm pe cel nou în alt mod mai plăcut decât prin această rugăciune de preamărire şi de mulţu­mire adresată Mântuitorului, săvârşind rânduiala Sfântului Acatist al Domnului nostru Iisus Hristos. După această mulţumire adusă lui Hristos, împăratul tuturor, „Alfa şi Omega, începutul şi Sfârşi­tul” (Apoc. 21,6). Cel care a venit pe pământ să ne mântu­iască şi, prin înomenirea Sa, a sfinţit timpul, intrând în timp, i-am înălţat rugăciuni pentru întărirea noastră în noul an. Acatistul a fost încununat apoi de patru rugăciuni, una mai minunată decât alta. Pri­ma rugăciune, care însoţeşte acest acatist, este alcătuită de Sfântul Isaac Sirul şi se adre­sează Domnului Hristos, Cel care „ a plâns pentru Lazăr şi lacrimi de întristare şi de mi­lostivire ” a vărsat pentru el, şi Care este rugat să primească lacrimile noaste de pocăinţă şi, prin pătimirile Sale sfinte, să vindece patimile noastre şi să schimbe întreaga noastră viaţă, îndreptându-ne la păşunea Sa cea duhovnicească şi numărându-ne între oile turmei Sale. Prin cea de a doua rugăciune, luată de la Tedeumul de mulţumire, am adus lui Hristos, Domnul, Stăpânul şi Binefăcătorul nostru, slavă, cântare, laudă şi mulţumire pentru binefacerile ce au fost asupra noastră, a robilor Săi, rugându-L să ne învrednicească „a spori în dreapta credinţă, în dragostea” către El „şi cea către aproapele şi întru toate faptele cele bune A treia rugă­ciune prin care am marcat intrarea în noul an, specifică doar tradiţiei liturgice româneşti şi slavone, este adresată Preasfintei Treimi, prin care se cere ca Dumnezeu să bine­cuvânteze „cununa anului ce a sosit”, iar întreg poporul să dobândească: „sănătate şi mântuire şi întru toate bună sporire”. Rânduiala se încheie cu „Altă rugăciune de intrare în noul an ”, din tradiţia liturgică greacă, adresată lui Dumnezeu, Cel în Treime lăudat, Cel „ mai presus de timp ”, Care stăpâneşte vremurile şi anii, prezentul, tre­cutul şi viitorul, şi prin care se cere Celui Atotputernic să binecuvânteze cu harul Său noul an, rânduind oamenilor, pământului şi vieţuitoarelor toate cele necesare, pentru a veni pe pământ împărăţia Sa, a bunătăţii, a dreptăţii şi a păcii. Această rânduială liturgică prevăzută pentru noaptea trecerii dintre ani a fost aprobată de Sfântul Sinod pentru a se săvârşi în mod uniform în bisericile din toată ţara, răspunzând dorinţei tot mai multor credincioşilor de a se afla cu toţii în aceste momente deosebite, la sfârşitul anului şi la începutul unuia nou, în locaşul cel sfânt al Bisericii lui Hristos, în aceste momente ne gân­dim la un lucru foarte im­portant, şi anume, la ceea ce reprezintă pentru noi, timpul ca dimensiune a vieţii creş­tine, adică perioada dintre naştere şi plecare la Domnul, interval în cadrul căruia ne putem câştiga viaţa veşnică. Pentru creştini, timpul nu trebuie pierdut sau irosit cu preocupări mărunte, ome­neşti şi trecătoare, pentru că fiecare clipă din viaţa noastră are o importanţă deosebită şi nu se mai întoarce niciodată. La Dumnezeu nu este timp, pentru că El este veşnic, mai presus de timp şi în afara timpului, şi totuşi Cel veşnic s-a înomenit, adică a luat trup omenesc devenind Dumne­­zeu-Omul, Cel născut din Fecioara Maria în peştera din Bethleem. Am serbat acest eveniment acum câteva zile. La 8 zile serbăm Tăierea împrejur, ambele evenimente fiind legate cronologic, cel de-al doilea urmând, după rânduiala iudaică, la 8 zile după cel dintâi. Atunci când serbăm trecerea într-un nou an nu facem altceva decât să recunoaştem că noi înşine am mai petrecut încă o perioadă de timp, pe care tot noi, oamenii, am mă­surat-o. Dacă Dumnezeu le-a dat înţelepciune oamenilor să poată calcula mişcările astrelor, luându-le ca puncte de referinţă în măsurarea timpului, iată că au apărut astfel de sisteme, numite calendare, perioada de timp fiind împărţită în ani, luni, săptămâni, zile, ore, minute şi secunde. Măsu­rarea timpului ne ajută pe noi în viaţa cea de toate zilele, pentru a ne îngriji de câştigarea celor de trebuinţă vieţii acesteia. în mod special, însă, anul liturgic bisericesc, care se suprapune peste cel civil, ne ajută să ne câştigăm mân­tuirea, adică viaţa veşnică, pentru a trece dincolo de timp. Când vom trece dincolo, când ne va chema Stăpânul a toate, va trebui să dăm socoteală de fiecare moment și (continuare în p. 2) t Arhiepiscop IOAN SELEJAN al Episcopiei Covasnei şi Harghitei Sensul şi valoarea vieţii -­­ Viaţa ca dar al lui Dumnezeu A­nalizând conceptul de „viaţă” în marile religii ale lumii, putem trage o concluzie aproape unanimă, că viaţa este un dar al Creatorului. Suntem obişnuiţi ca, atunci când primim un dar, să aşteptăm să-l vedem, să-l ţinem în mâinile noastre, să-l punem la loc de cinste în casele noastre şi să se bucure de el toată familia. Recunoaştem cu toţii că am primit fiecare acest dar al vieţii, însă unde este el aşezat în noi, căci acest dar este personal, chiar dacă vorbim şi de o viaţă comunitară?! Omul, în căutarea adevărului şi în cercetarea lumii înconjurătoare, a descoperit mai întâi astrele cerului şi apoi a început a se descoperi pe sine. Şi astăzi, omului îi este mai uşor să descopere alte corpuri cereşti în galaxia noastră decât să se descopere pe sine, omul fiind o mare bibliotecă cosmică. (continuare în p. 5) Din cuprins: Pr. Dr. Cristian MUNTEAN Educaţie religioasă şi educator (I) | pagina 4 Pr. Prof. Dr. Nicolae Chifăr împăratul Constantin cel Mare - împlinirea unui destin | pagina 6 Dr. Constantin Ittu Prologul istoriei constantiniene: tetrarhia | pagina 7 Ciprian Iulian Toroczkai De ce S-a întrupat Fiul lui Dumnezeu?­­ pagina 11

Next