Telegraful Român, 2016 (Anul 164, nr. 1-48)

2016-01-01 / nr. 1-4

Fondator: Mitropolit Andrei Şaguna, 1853 Publicaţie bisericească a Arhiepiscopiei Sibiului Telegraful Român Anul 164­8 nr. 1-4­1 si 15 ianuarie 2016 » Proclamarea anului 2016 drept „Anul omagial al educaţiei religioase a tineretului creştin ortodox şi Anul comemorativ al Sfântului Ierarh Martir­­ Antim Ivireanul şi al tipografilor bisericeşti" Cuvântul Preafericitului Părinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, rostit vineri, 1 ianuarie 2016, în Catedrala patriarhală La propunerea noastră, în şedinţa de lucru din 28-29 octombrie 2014, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a declarat anul 2016 drept Anul omagial al educaţiei religioase a tineretului creştin ortodox şi Anul comemorativ al Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul şi al tipografilor bisericeşti în Patriarhia Română. I. De ce este importantă educaţia religioasă a tineretului? Religia este lumină pentru înţelegerea universului şi a vieţii, ca dar al lui Dumnezeu, pentru a promova valorile familiei, ospitalităţii, dreptăţii, păcii, solidarităţii, înţelegerii şi co­muniunii între oameni. Credinţa în Dumnezeu este cea mai mare zestre spirituală pe care Familia, Biserica, Şcoala şi Comu­nitatea o pot transmite co­piilor, pentru că ea îi ajută pe tineri să facă deosebire între valori eterne şi valori efemere, şi le formează per­sonalitatea, învăţându-i să cultive bunătatea şi omenia, iubirea de Dumnezeu şi de semeni, recunoştinţa faţă de generaţiile trecute şi responsabi­litatea faţă de prezent şi de viitor. Valorile oferite de educaţia religi­oasă sunt reper spiritual esenţial şi liant existenţial între toate cunoştinţele dobân­dite prin studiul celorlalte discipline şcolare. Predarea Religiei în Şcoală are valenţe educaţio­nale profunde, prin rolul ei formativ în viaţa copiilor şi a tinerilor, demonstrat şi de studiile educaţionale şi socio­logice în domeniu. Ora de Religie contribuie la reducerea efectelor negative ale crizei contemporane de identitate şi de orientare, întrucât propune modele viabile de bunătate, sfinţenie şi convieţuire umană, întrucât libertatea reprezintă un mare Dar oferit de Dumnezeu omului, educaţia religioasă trebuie asumată în mod liber, conform dorinţei părinţilor şi a copiilor. Li­bertatea însă nu este indiferenţă spirituală, ci capacitate­a omului de a alege valori spirituale, care îmbogăţesc viaţa persoanei şi a comunităţii umane. Promovarea educaţiei religioase, care include deopo­trivă evidenţierea unor repere spirituale ca lumină pentru viaţă şi a unei elementare culturi religioase, constituie şi un act de mărturisire a identităţii profunde a sufletului familiei româneşti şi a tradiţiei învăţământului românesc, care a început în şcolile înfiinţate de Biserică în apropierea lăcaşurilor de cult. Părinţii copiilor înţeleg necesitatea intensificării co­operării dintre Familie, Biserică şi Şcoală, astfel încât educaţia religioasă primită acasă să fie consolidată în mod complementar prin educaţia copiilor şi a tinerilor în Şcoală şi în viaţa Bisericii. In această per­spectivă, poate fi valorificat şi materializat cadrul oferit de parteneriatul dintre parohie şi şcoală, pentru ajutorarea elevilor din familiile sărace şi pentru desfăşurarea de activităţi educaţionale artistice, social­­culturale şi social-filantropice, mai ales în timpul vacanţelor şi al unor evenimente solemne cu semnificaţie naţională sau patriotică, în completarea orei de Religie, Patriarhia Română, prin proiectele „Hristos îm­părtăşit copiilor” şi „Alege şcoala!’’, doreşte să cultive legătura copiilor cu o comu­nitate vie, rugătoare, mărturi­sitoare şi solidară cu oamenii aflaţi în dificultate. Prin aceste proiecte ea se străduieşte să cultive în copii şi tineri duhul pri­eteniei şi al comuniunii, să prevină abandonul şcolar în familiile sărace şi în cele în care părinţii sunt plecaţi la muncă în străinătate. Prin birourile de cate­heză parohială, prin taberele de copii pe care le organizează în cadrul acestor proiecte, Biserica doreşte să suplinească lipsa de afecţiune părintească, lipsa atmo­sferei de familie, descoperă copii talentaţi şi-i încurajează să-şi cultive talantul în folosul Bisericii şi al societăţii. Pentru Biserică şi societate, familia are un rol esenţial în stabilirea reperelor valorice ale copiilor. Familia creştină, compusă din bărbat, femeie şi copii, reprezintă spaţiul intim cel mai de preţ pentru cultivarea iubirii conjugale, a iubirii părinteşti, a iubirii filiale şi a iubirii frăţeşti. Lipsa de iubire şi comuniune în familie duce la înstrăinarea între membrii acesteia, la violenţă conjugală, la violenţă domestică, la divorţ, care are efecte dramatice pentru copii, la abandonul şcolar, la alcoolism şi la alte rele. De aceea, în educaţia copiilor şi a tinerilor, este mare nevoie de cooperare între Familie, Şcoală şi Biserică. (continuare în p. 2) ^ΙλολΙι Dorinţa­­ fierbinte după Dumnezeu -începutul călătoriei cu Hristos spre Postul Mare V­iaţa spirituală a fiecărui credincios nu se formează şi nu se dezvoltă la întâmplare, nedirijată. Ea co­incide cel mai adesea cu viaţa liturgică, adică cu modul în care ne integrăm în rânduiala Bisericii şi trăim lucrările tainice şi dumnezeieşti ale acesteia. Credinciosul se naşte, creşte şi se întăreşte duhovniceşte în Biserică; în acest sens, putem înţelege cultul divin, adică totalitatea rânduielilor şi slujbelor liturgice ale Bisericii, ca pe o „şcoală” pe care o urmăm cu toţii şi în cadrul căreia progresăm în cunoaşterea lui Dumnezeu şi în împlinirea poruncilor Sale mântuitoare, în locaşul sfânt, închinat lui Dumnezeu, sfânta Biserică, noi primim, la vremea cuvenită, cele şapte Sfinte Taine, sau o parte din ele, cu ajutorul cărora ne sfinţim viaţa, trecând spiritual prin tot ce a trecut Hristos pentru mântuirea noastră. Ne naştem din nou în viaţa în Hristos, prin Sfântul Botez; ne întărim în această viaţă nouă, prin Taina Mirungerii, pe­­cetluindu-ni-se principalele organe ale simţurilor cu pecetea Sfântului Duh; ne unim cu Hristos, prin Sfânta Euharistie, devenind „purtători de Hristos". Prin Taina Mărturisirii dobândim curăţirea de păcate, pentru a ne uni din nou cu Hristos. Familia este pecetluită prin Taina Cununiei, ca în ea să se nască şi să crească fii pe care sa-i închinăm lui Dum­nezeu. Suferinţele trupeşti şi sufleteşti ne sunt alinate prin Taina Sfântului Maslu. Celor pe care Dumnezeu îi cheamă spre slujirea Preoţiei le este rânduită Taina Hirotoniei, pentru a deveni „ iconomi ai tainelor lui Dumnezeu ”. La aceste mijloace sfinte şi simţitoare se adaugă ierurgi­­ile, acele lucrări prin care se sfinţesc şi se binecuvântează atât omul, materia şi mediul lui de viaţă, cât şi vieţuitoarele şi întreaga natură. (continuare în p. 2) Radu Petrescu-Muscel Preotul muscelean Gheorghe Cotenescu, participant la Congresul preoţesc din Sibiu (martie Ί9Ί9) | pagina 4 Din cuprins:­ ­ LAURENŢIU, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului | Alexandru Dădîrlat Kitsch-ul şi viaţa religioasă | paginile 6 şi 8 Lect. Dr. Daniel Mihoc Agrafa | pagina 7

Next