Telegraful Român, 2018 (Anul 166, nr. 1-48)

2018-01-01 / nr. 1-4

3 ^9-3^3 Fondator: Mitropolit Andrei Şaguna, 1853 Publicaţie bisericească a Arhiepiscopiei Sibiului Telegraful Român 1 şi 15 ianuarie 2018 Anul 166­8 nr. 1-4 SIBIU Teodor BACONSCHI La sfârşitul lui 2017, omenirea a ajuns să numere 7,6 miliarde de persoane. Ţin minte, vag, cât m-a sur­prins, acum numai câţiva ani, depăşirea pragului de 7! Dincolo de surprizele, ca şi de amneziile noastre (datorate vieţii de rutină cotidiană), faptul e aici: spe­cia umană creşte într-un ritm nemaivăzut! în 2050, vom fi peste 10 miliarde... între timp, multe probleme endemice de tip social, alimentar sau medical vor fi aproape rezolvate, graţie evoluţiilor spectacu­loase din sfera ştiinţei şi a tehnologiei. Alte probleme­­ precum accesul tot mai limitat la surse de apă potabilă — le vor lua lo­cul, sporind riscurile de conflict. Putem crede că viitorul apropiat nu ne preiveşte direct, însă nu putem spune că, sondând urmă­toarele decenii, când sunt toate şansele să lă­săm locul altor generaţii, ne-am eliberat de orice responsabilitate morală, dimpotri­vă! Ceea ce urmea­ză va reprezenta deo­potrivă decorul istoric şi patrimoniul pe care le vom lăsa moştenire nu doar unei umanităţi abstracte, ci chiar copiilor şi nepoţilor noştri. Din ce în ce mai des şi mai mult putem antici­pa chipul pe care-l va lua viitorul acesta apropiat, cel puţin din punct de vedere ştiinţific şi tehnologic, era transportului pe bază de energie fosilă (hidrocarburi) va face treptat loc maşinilor electrice. Toată planeta va fi conectată la internet. Vom intra în era computerelor cuantice. Medicina va face progresele spectaculoase, de la manipularea celulei stem, până la chirurghia ro­botică şi producerea de organe artificiale, cu ajutorul imprimantelor 3D. O primă colonie temporară îşi va găsi locul pe Marte, iar călătoriile spre Lună vor de­veni „accesibile” celor cu venituri un pic peste medie. Mai mult, deşi unele dintre predicţiile făcute vor avea o direcţie şi un calendar diferite, e la fel de posibil să apară mutaţii şi evoluţii la care­­ acum — nici nu ne putem gândi. Una dintre întrebările care ne vin în minte în acest context „profetic” e însă legată de formula coabită­rii interumane: pe ce temei vom putea asigura pacea. CÂTEVA ÎNTREBĂRI, LA ÎNCEPUT DE AN evitând noi catastrofe provocate de om? Pe acest plan, răspunsurile sunt ceva mai complicate decât ne-am aștepta. E sigur, de pildă, că factorul demografic va remodela peisajul geopolitic. Peste numai câteva de­cenii, China, India şi Africa vor găzdui peste jumătate din populaţia globală. Ele vor deveni ipso facto prin­cipalele pieţe. încet, încet, economiile lor se vor occi­­dentaliza­­cu ajutorul transferului de tehnologie, care a început deja să le accelereze dezvoltarea). Nu exagerăm, dacă ne imaginăm că aceste foste spaţii „exotice” (în raport cu logica etnocentrică a Oc­cidentului) vor reprezenta cele mai puternice eco­nomii ale lumii. Ceea ce ne duce implicit la concluzia că rolul primordial al civilizaţiei euro-america­­ne, de matrice iudeo-creştină, se va reduce proporţional. Occidentul va pieri sau va supravieţui nu­mai dacă globa­­lizarea pe care a inspirat-o dinamica sa istorică va continua să prevaleze. Adică numai dacă proiecţia planetară a va­lorilor „noastre” nu va fi stopată de imense state deja dezvoltate, care ne-au preluat tehnologiile, dar nu şi principii­le organizatorice de sorginte creştină: personalismul, cultura libertăţii, umanismul democratic. Valorile Asiei sunt diferite, predominant colectiviste, pragmatice, lip­site de finalismul eshatologic al dinamicii istorice oc­cidentale. Altfel spus, dacă Occidentul nu-şi va depăşi ura de sine (ca atitudine nihilistă faţă de propriul trecut şi faţă de tradiţia spirituală de origine evanghelică), el are prea puţine energii argumentative pentru a-şi salvgarda stilul de viaţă consacrat. Dacă fenomenul globalizării va implica un proces de occidentalizare stopat prin contraponderea unor valori străine de suc­cesul nostru istoric bimilenar, e de presupus că vom fi periferici sau poate chiar irelevanţi. Veţi spune, la o adică: şi ce ne pasă nouă, românilor? Ne pasă, pentru că am devenit o parte a Occidentului în sens strategic şi civilizaţional! Iată de ce o parte (desigur modestă) a răspunsului la întrebările schiţate în acest text trebuie să vină şi din sânul elitelor intelectuale româneşti... BIBLIOTI­KA „ASTRA" | Din cuprins: Pr. Conf. Dr. Constantin Necula Păcatul abaterii din Vocație... | pagina 2 Prof. Univ. Dr. Elena Macavei Partenie Cosma (1837-1924). Statutul Organic al Mitropoliei Transilvaniei -150 de ani | pagina 5 Maria Berényi E pâstratâ oare în mod cuvenit moștenirea lui Emanuil Gojdu?­ paginile 5 și 7 Treptele urcuşului duhovnicesc (I)­ ­ LAURENŢIU, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului Viaţa spirituală a unui credincios este o permanentă călătorie împreună cu Hristos, având ca sprijin şi călă­uză rânduielile liturgice ale Sfintei Biserici, săvârşite în praznicele şi sărbătorile anului bisericesc, ca adevărate popasuri duhovniceşti. Ţinta acestei călătorii este Învierea Domnului, act unic şi mântuitor, la care ajungem reiterând (repetând-trăind) întreaga viaţă şi activitate a Mântuito­rului Hristos şi urmându-L, prin nevoinţele noastre, pe drumul Golgotei, prin a cărei Jertfa ne-a împăcat cu Tatăl şi ne-a adus din moarte la viaţă. Pregătirea credincioşilor pentru a putea urca împreună cu Domnul pe drumul cel greu al Crucii, până la măreaţa înviere, ţinta finală a călătoriei, se face prin jertfa Postului Mare. Timp de 47 de zile, efortul personal al fiecăruia, prin postul de bucate, dublat de postul de păcate şi desăvârşit prin fapte bune, se contopeşte în lucrarea sfântă a Bisericii, care transformă tristeţea pocăinţei în bucurie pascală. (continuare în p. 2)

Next