Timpul, mai 1876 (nr. 23-39)

1876-05-04 / nr. 24

Anul I. - No. 24 Un nu ni ír 10 bani. ir 4 Abonamente: In România pe an 40 lei ^ « pe ö luni 20 » * pe 3 luni 10 » In străinătate plus portul, pe an 20 lei Anunoiurile : linia 20 bani Reclamele : « 50 »TIMPUL Din cansa tjilei 1 Maiü­­ h­arul n a eșit erî. Domnii căror sa trimis tfiarul, schim­­­bânduși domiciliul, sunt rugați a înainta biroului nou domniei lor adresă. Marți 4 Maiti, 1876. Abonamentele Se fac în Strada Lipscani Tip. Dorothea A. J­­ănescu. Ese: Duminica, Marti, Joi și Sâmbătă. Articolii nepublicați se ard. ROMANIA Bucur­esci. aS După șapte ani de luptă și încor­dări pe tote căile și prin tote mijlo­acele, coaliția ajungând la guvern, ne așteptam s’o vedem însemnând cel d’Intâmü pași ce făcea în sfera puterei prin împlinirea uneia măcar din acele­­ promisii cu cari a măgulit atâta timp mulțimea incultă și credulă. Nimic însă din tote acestea pene acum.... Nimic!... Dăr pene când! Romanul spune c’o i­­ronie amară că mulțimea să mai în­­găduescă câți­va ani, pentru realizarea acelor munți de aur, rîuri de lapte și miere, cu făgăduiala căror capii coa­liției au mințit pe cei slabi de îngeri și creeri. In numarul de ere, ne spune cu sângele rece al unui caiet­: „Decă câte­va fiile de când ai noștri au ve­nit la putere. Vedeți vr’o schimbare? Nimic. Apoi nu trebue să admirați tac­tul și înțelepciunea cu care scra să lu­­creze ai noștri!?“ — Dar desființarea monopolului tu­tunurilor! — Dar desființarea licențelor pen­tru băuturile spirtuase! — Dar desființarea timbrului! — Dar scăderea impositului! — strigă pe tate stradele găgăuții cari au crezut în promisiile absurde ale coaliției, pene le-a furat votul. „Răb­dare câți­va ani, și vom vedea!“ Céea cum respunde principalul organ al gu­vernului, acelora cu credulitatea și pe umerii cărora patronii sei s’au înălțat Atcolo de unde urgia țetei ’i-a aruncat­­ acum șapte ani. Nu respunde însă tot ast­fel și ad­versarilor sei. Cu aceștia nu mai înțe­lege să amâne de ații pe mâne. Acum când s’a verjut domn pe ad­ministrație, magistratură, armată, fi­nance , acum când pare să conducă li­bertatea alegerilor cu toiagul magic al influenței morale, ce ’î mai pasă lui de țeră? Acum are de furcă cu aceia cari prin patriotismul și capacitatea lor ’i- au constrâns a sta șapte ani cu ochii sticliți și jinduind la bugetul Statului.­­ Unul dintre aceștia este și generalul Fior­escu, căruia juna și brava nostră armată, cum și toți aceia cari țin la desvoltarea mijlocelor de apărare na­țională, îl datoresc cea mai adâncă re­­cunoscință. Cititorii seiu póte că un tener per­­dut, din aceia cari nu pot sau nu vor a înainta prin meritul lor, pentru a se recomanda ministrului de resbel, a crezut de cuviință a insulta pe unul din redactorii Românului. In loc de recompensă, acel om a fost constrâns să demisioneze din ar­mată. Ce voiți ? Nu se pare pădure fără uscături. Acum când patronii Românului sunt la putere, când au mâna plină de fa­voruri și protecții, acel nefericit tenor care s’a îmormântat de viu, declară c’a insultat pe acel redactor din în­demnul generalului Florescu și acesta a făcut’o nu din interes de bani, ci nu­mai ademenit de promisiuni de înainta­re în fiu, iar în urmă ordonat sub pe­­­ dépsa d’a V se retrage funcțiunea de care era învestit.­­ Și Românul ar voi să ne obiecte­ze că acel individ declară „pe onórea și consciința lui, în facia lui Dumne­­zeu și a ómenilor“. Prea bine, dar nu sunt individe de cari geme cafeneua din colțul pieței și care pentru a fece franci jură că asistați când s’a uns te­melia turnului de la Colțea ? Și un alt exemplu, chiar în cabinetul actual. I0că d. M. Cogâlnicenu­­ pate să ne spună că sunt omeni cari se jură chiar pe copiii lor când spun neadevărurile cele mai patente! Ori­cine înțelege că omul care a cu­tezat să insulte, care a refuzat să dea satisfacere celui insultat și care a scris cuvintele subliniate de mai sus, este din acel morii vii pe cari ori­ce socie­tate care se respectă, îi râde din rân­durile ei. Cum se face că tocmai cei de la Românul să aibă compătimire pentru asemenea prdură ? Cum se face că tocmai el, în mână cu declarația u­­nui asemenea sperjur a tot ce este sa­cru și cavalerism, să vină a acusa pe generalul Florescu de complicitate în­­tr’o faptă atât de infamă? Să se gân­­dască bine, că sunt acuzații monstruo­­se, ca cea de fac­ă, cari, departe d’a atinge pe acei căror sunt aruncate, întinde o umbră odiosă asupra celor cari le aruncă. Cât pentru cel d’al doilea document pe care se întemeiază Românul, că ministrul de resbel a ordonat libera­rea lefel pe doă luni, — întrebăm pe totă lumea seriosă și dreptă : cărui funcționar se póte refusa acestă înles­nire, când mai cu semn pune înainte strâmtorări vedite ? Pentru ce însă aces­t ziar nu accen­tuiază mai mult asupra faptului că acel individ care prin infamia lui, se făcuse nedemn de a purta epoletele de ofițer, a fost constrâns să demisioneze din armată ? Ne oprim aci, —­ pentru că voim să mai revenim asupra acestei afaceri mai pre-larg. Am atins-o în trecut numai, pentru a proba că cu adversarii lor cei de la Românul nu înțeleg amânare. Credeți are că acastă impactență o au numai pentru „cel de sus? Nu, setea lui de resbunate merge până în straiele cele mai de jos ale societăței. Acele cete de bătăuși cari provocau pe cetățenii pacinici ai capitalei, cari asasinau pe cei cari nu luptau cu el sau li se opuneau, și cari, cănd erau încolțiți de agenții ordinei publice, în­­tr’o clipă se prefăcea­i în mielușel și în­­cepeau să suiere că, 31, nevinovații, au fost insultați și schingiuiți,—acele ban­de au început de acum campania lor pentru alegerile viitore. Una din aceste cete, compusă de vr’o 40 de desperați, a îngrozit era totă suburbia lancului. Planul lor de­­­ bătălie era forte simplu. Atacați în marto­r- '-'•*> a-.*-« r ..­.noouly nt­ votase cu partida conservatore, alun­­gându’i din casă în casă și nu’l lasau de­cât atuncea când cadeau ca morți. Nici rugile bătrânilor, nici țipătul femeilor, nici plânsul copiilor, ni­mic nu îmblâmjia pe acel ianiceri al demagogiei cari de acum încep a exercita influența morală pe spezele bieților cetățeni. Gróna a început de la două ore după prănțt și a ținut pănă la zece ore noptea. Agenții ordinei publice se ascundeau și el cami pe unde apucau. Ce voiați să facă când balzacul roșu domnesce ? Dintre victimele acestui preludiu al campaniilor electorale, trei inși sunt mai grav răniți și se află deja în agonie la spitalul Colțea, secția chirur­­gicală: Călin Rusescu, din suburbia Iancu­iul, în patul No. 126; Alexandru Dimitriu, din aceeași suburbie, în patul No. 125; Grigore Dragomir, din suburbia Oborul vechiu, în patul No. 9. Meseria lor de plăpumari și croitori, arată că sunt cei mai liniștiți omeni din lume. Apoi bine, domnule Prim-ministru, acestea sunt bunătățile ce promiteal țerei în programa domniei tale? Cu a­­semenea fapte voiescl înfrățirea parti­delor ? Esel ore predestinat să nu stai o ții măcar la putere fără să se verse sânge? Nu uita însă că sângele chiarnă resburarea; nu uita dră șl că dacă v’ați trebuit șapte ani de luptă și încordări, ca să reveniți la cârma țerei, vor fi de ajuns încă câte­va fapte ca cele din Senat și din suburbia Iancului, pentru ca într’un moment să cădeți pentru tot­­dea­una. Publicăm mai la vale discursul d-lui Al. Lahovari, ținut în ședința de vineri a Camerei. Atragem atenția cititorilor noștri a­­supra discursului acesta, pentru că în puține cuvinte arată în totä hidosa go­liciune coaliția și scopul ce a urmărit. Citirea lui este instructivă mai cu se­­mă pentru acel cari an încă ilusir, cari cred încă în pocăință și în aceia ale căror fapte desmint tot­dea­una făgăduelele. BULETIN TELEGRAFIC Berlin, 11 Maiü, — Contele Andrassy a fost primit de către Imperatul Guillaume și in urma a avut o lungă audiență la C­arul Rusiei care a sosit. Seara, s’a ținut cea d’ânteia conferință între câte trei miniștri. C­onstantinopoli, 11 Maiü.—Marele Vizir Mah­mud a fost destituit; Hussein-Avni este chiemat. JLUAM.LU­UUUVIVUIV y» înlocuit prin Cheril-Effendi. Buda-Pesta. 11 Main—In Camera deputaților, respunzând unor interpelațiuni, președintele ca­binetului, Tisza a expus compromisul încheiat cu Austria. Camera a luat în unanimitate act de delarațiunea lui Tisza Paris. 12 Main.—Ricard, ministrul de inter­ne, a murit grabnic de boli de inimă. Londra, 12 Maiü. —Camera comunelor a res­ pins votul de neîncredere propus, din causa for­mei în care era redactată proclamațiunea pen­tru titlu de Imperătesă dat Reginei B­erlin, 12 Main.—Cu ocaziunea primirea lui Andrassy, de către Imperatul Alexandru, acesta­­arătând decorațiunile ordinelor St. George și Maria Theresa, pentru merite, singure pe care le purta pe pept, a­u zis: «Bată baza politicei mele» Conferințele miniștrilor merg forte fa­vorabil. M­onitorul Imperiului <zice: « In urma agita­țiune! populațiunea din Salonic, inmormântarea consulilor s’a amânat până la sosirea vaselor și ajutorelor de trupe. Constantinopoli, 12 Maiü.—S’au numit: Meh­­met-Rush­di, Mare-Vizir; Hussein-Avni, mini­stru de resbel; Avni-pașa, generalisim; Trai­­ rulich-Effendi, Șeik-Islam. Constantinopoli, 13 Maiü.—Hussein-Avni s’a numit tot­de­odată ministru de resbel și gene­ral șef peste totă armata. Viena, 13 Main.—Se spune din sorginte au­tentică că înțelegerea dintre cele trei puteri ale Nordului s’a acentuat la Berlin mai tare și mai complect ca tot­deauna, basa acestei înțe­legeri este dorința de a executa în mod energic pacificarea în fața nonei situațiuni din Orient și de a protege pe supuși­ străin! din Turcia Or ce știre privitore la intervenție de ocupare sau măsurî analoge de natură radicală este cu totul lipsită de or ce teme!. Vederile puterilor depuse intr’un memoru, în intențiunea de a face să ia parte și cele­alte puteri la politica comună a celor trei Imperii, va fi comunicat re­­presentanților lor la Berlin prin Principele Gottschakoff. In urma acestei stări de lucruri

Next