Timpul, iulie 1876 (nr. 65-83)

1876-07-22 / nr. 82

Y JOUT 22 IULIE ABONAMENTELE In România pe an ................................... 1. n. 4o Pe 6 luni..................................................... . » 20 Pe 3 luni................................................... . » 10 In străinătate plus portul pe an........... » » 20 Un exemplar.................................................. bani 10 Abonamentele încep de la 1 și 15 ale fiecărei luni Anuncurile se priimesc și la tipografia Dorothea Mănescu, strada Lipscani, No. 3. BULETIN TELEGRAFIC Viena. 31 —Corespondința politică publică soirea din Belgrad că comandantele milițielor sârbe, Petre Jokovik, dovedit culpabil de atacul asupra remorcherului austriac Tisa, este destituit. Același organ publica din Varșovia următorele : Imperatorele Rusiei este acceptat în Varșovia pentru finele lui August. El va asista la manevrele armatei și va sta optile. Ea publică amănuntele bătăliei de la Verbica și consideră biruința Muntenegrenilor ca consecință a ușorității lui Muktar-pașa, care a fugit; opt batalioni ar fi încinse și blocate de către Muntenegreni la Bilek. Constantinopole, 1 August. Se scrie de la Nișa că Turcii au luat ofensiva, au respins pe Serbi, au ocupat întăriturele lor și au pătruns in interiorul Serbiei înaintând spre Giurgudovatzi. Telegramele de la Vidin anundă asemenea că Turcii au luat ofensiva. O telegramă de la Podgoritza face cunoscut că Muntenegrenii au fost bătuți lângă Antivari. Londra. 1 August.—In Camera lorzilor lordul Derby declară că politica viitore a guvernului, aternă de la resultatele resbelului și de la posibilitatea de a obține conlucrarea și altor puteri. Guvernul va căta să evite orice modificare ce nu ar fi absolut necesară. Resoluțiunea propusă de lordul Stratheden a fost combătută de către lordul Derby. Propunerea, cerea ca Camera să se însărcineze cu tote măsurile necesare pentru menținerea absolută a tratatului din 1856. Acestă propunere a lorduui Stratheden s’a respins. No. 82 ELE IN TOATE ZILELE DE LUCRU ANUL 1 — 1876. BI UKOUL REDACȚIEI ȘI ADMINISTRAȚIEI în Pasa gini Komán No, 5 INSEKȚIUNI: Linia de 30 litere petit pag. IV......... 20 ban Linia de 30 litere petit pag. III......... 50 . BUCURESCI, 21 IULIE 1876 Raportul d-lui Stolojanu, în contra foștilor miniștri, este a$I la ordinea $i lea a Camerei. D. Stolojanu, care a început cariera sa publică, prin a fi acuzat ca procur la Tribunalul Doljin, de un furt de 10 lire de la un țigan și care forte greu s’a spălat de acestă acusare sub ministerul d-lui Cariagdi din anul 1865; d. Stolojan care, ca advocat, are reputația cea mai tristă în Craiova; d. Stolojan care ca om politic a participat la tote mișcările sedițiase cari ai avut loc în cele din urmă timpuri, și care ca publicist, prin fiarele cari le scotea în Craiova, a întrecut tote marginile violenței, nu numai în contra guvernelor conservatore, ori cari au fost, dar chiar în contra personei Domnitorului pe care l-a tratat cu cuvintele cele mai nedemne, L-a insultat și amenințat în tote modurile; d. Stolojanu care a fost, ni se pare, daca nu e raportorul, dar cel puțin cel intern care a luat cuvântul în chestia Strasberg, ațci este vice-președintele Camerei, raportorul comisiei de anchetă în contra foștilor miniștri, censorul suprem al Adunărei și trage la baza moralității sale pe omeni ca d-nii Catargi, Florescu, Cantacuzino, Lahovary, Costaforu, Tell, Crețulescu, etc. Nu ne coborâm în amănunțimile acestui raport, căci ar cere, pentru a le combate, colane întregi, dosare, documente, cari se vor produce mai tânjiți, suntem siguri, și cari vor sfărâma tot acest nomol de minciuni, de insulte, de ăcusori ridicole, basate pe documente,adunate prin o procedură care nu numai c’a aruncat o desfidere tuturor regulelor bunei cuviințe și a procedărilor ce orice guvern regulat datoresce predecesorilor săi, pentru ca și densul să se bucure de aceleașî prerogative, dar chiar regulelor celei mai elementare morale, înfrângând chiar dispozițiele condicei penale. Aceste pretinse documente, adunate în asemenea mod, cele mai multe n’au nici un caracter de autenticitate; ele pot forte bine să fie produsul falsurilor unor impiegați atrași prin vr’o promisie sau speriați prin vr’o amenințare. Dar chiar daca ar fi exacte, trunchiate cum sunt, despărțite de ceea ce precedă și de ceea ce urmază, presintate într’un ordin perfid,desnaturate, strâmbate din adevăratul lor sens, totuși ele n’afi atins scopul care ’și’l promiteau imoralii lor adunători, adică d’a dovedi presiunea electorală esercitată de guvernul trecut. Tot ce ar putea dovedi, este un fapt de care nu s’a ascuns nici o dată guvernul conservator și pe care l-a mărturisit cu multă realitate, atât la tribună cât și în presă, este că : nu s’a desinteresat ca guvern conservator și care avea răspunderea destinelor țârei, de lupta electorală din care ei adunările representative, cari în spiritul și litera Constituției nóstre, sunt stăpâne pe sorta țârei. Acestă atitudine a fostului guvern, care este legală și reală, și care se justifică prin exemplele din tote țârile lumei, este mult mai puțin demoralisătare decât atitudinea ipocrită a unor guverne cari, după ce întrebuințază mijlocele de terore, amenințând proprietatea și persona, pentru a sdrobi pe adversarii lor politici,—totuși declară că ei nu se amestecă întru nimic, că comitetele au făcut totul, fără să explice că o administrație și o justiție din cele mai amovibile sunt puse la ordinile și discreția acestor comitete. Fostul ministru al justiției pare a fi unul din miniștrii în contra cărora turbarea roșilor se deslănțuiesce mai mult. Presupuind că depeșile ce i se atribuie ar fi adevărate, presupuind că impiegații subalterni de la cari le-a dobândit prin căi necalificabile, nu le-ar fi improvisat pentru trebuințele dilel,—ce resultă din ele? Că înainte de alegerile Senatului, s’au schimbat câțiva funcționari. Apoi ura și pasiunea, permis’au comisiei să cerceteze daca aceste schimbări erau pentru și cu ocazia alegerilor? Acesta nu resultă de nicăiri. Cari sunt clar acele numiri cari aveau să schimbe fața țarei ? Un grefier la Craiova, un ajutor de grefă la Focșani și judecător de Instrucție la Craiova, unde ordinea fiind amenințată pe față de actualul raportor și tovarășul sed Candiano, deja cunoscut prin resvrâtirea de la Ploesci, era trebuință a se întări autoritățile însărcinate cu menținerea linișcei. Apoi la Craiova s’ar fi încercat presiunea electorală în două colegiuri, din cari unul, ântâiul, a fost așa de independinte încât nici roșii nu s-au putut mișca, și cel d’al dcilea care era sciut că aparține în veci oposiției, și acesta schimbare era să se facă prin numirea unui grefier și unui jude instructor, omeni fără nici o influență ca alegători ? Apoi vom acuza de ingerință în alegeri pe d. Ferechidis care a schimbat mai totă magistratura, de la president până la grefier, într’o lună de zile, și în ajunul chiar al alegerilor schimba mai toți judecătorii de instrucție și mai toți procurorii de la mai tote tribunalele. După maxima inchizitorială a comisiei, d. Ferechidis ar fi mai culpabil decât d. Lahovary, cu totă distanța care există de la un grefier la un president. Acestea tote apar de la sine, din simpla citire a vestitelor documente. Ce va rămânea din ele, când prin comparații de date, prin producerea documentelor originale, se va stabili că ele sunt tote străine chestiei electorale și că ministrul din contra, cum se vede chiar din aceste depeșe a refulat cererile ridicole mai mult decât culpabile ale unor prefecți. Cât pentru chestia financiară nu ne idouim că aprobările d-lui Stolojan, atât de competente în aceste materii, cum a dovedit-o prin partea ce a luat la concesia Strasberg, se vor sfărâma de miniștri competing. Insă ceea ce este nepomenit, ceea ce nu s’ar vedea nici la Peile roșii, dacă ar fi o cameră la dânșii, este a se face un cap de acusație penală pentru divergințele de aprețuiri asupra unei situații financiare între d. Stolojan și d-nii Mavrogheni și Cantacuzino,—și chiar pentru erori dacă ar fi în aceste perversiuni, erori cari există in budgetul cel mai perfect din lume, căci budgetul fiind totdeauna făcut pentru viitor, fiind prin urmare o operă de previsiune iar nu de constatare, va conține negreșit orecare erori în plus sau în minus forte lesne de constatat după ce faptele s’au împlinit. Dar aceste erori au fost totdeauna mai mici în bugetele d-lor Cantacuzino și Mavrogheni, decât în bugetele vestite ale d-lui Bratianu. A se vedea raportul convingător din 1869 al d-lui Manolache Costache, șeful cabinetului actual. Dar daca d. I.C. Brătianu n’ar fi făcut, decât asemenea erori, merita cel mult a fi trimis înaintea unei Curți de omeni cu minte pentru a’l condamna la pedepsa de odihnă perpetuă pentru crima de incapacitate. Insă ceea ce merită calificarea cea mai severă, este tentativa infamă d’a voi să se atingă chiar onorea unui om ca d. Cantacuzino, aplicându-i-se art. 140 pentru sustragere de bani publici, sub cuvânt că în nenumăratele contracte, cari le-a dat în ministerul d-sale, s’ar fi găsit unul pentru nișce topuri de hârtie dar fără licitație și că prin acesta s’ar fi violat articolul.... din legea comptabilității. Rușinea nu se urcă în obraz când vedem până unde barbarea pasiune pate împinge pe unii omeni fără pudure și fără scrupul. Dacă se pote raționa cu fiarele sălbatice, dacă se pote raționa cu furnisorii guilotinei din 1798, dacă se pote raționa cu comunarzii din 1871, cari puneau la zid pe preoți și gendarmi pentru a’i împușca numai pentru că erau preoți și gendarmî, am încerca și noi să raționăm. Ce pedepsesce art. 140? Este sustragerea de bani publici de un depositar al acestor bani cu gândul d’a și’i însuși. 1. Legea comptabilităței nu este violată căci art.... în excepțiile sale prevede tocmai cazul în care unele lucruri se pot da și fără licitație. 2. Chiar în cas când s’ar fi violat legea, ar fi o simplă abatere nepedepsită de condica penală și care ar putea, cel mult, atrage o responsabilitate politică. 8. Daca s’ar fi demonstrat că pentru a călca legea, d. Cantacuzino a luat bani de la antreprenor, — punem ipotezele cele mai absurde, — și s-a împărțit cu colegii săi, totuși acesta ar fi faptul de mituire, iar nu faptul de sustragere de bani de către un depositar public, — fapt care, ca să’l facem priceput domnilor roșii, este acela, de exemplu, al casierului de la casa de Depuneri și al complicelui séu Ant. Arion. Lăsând acum argumentele juridice și privind lucrurile în sine, iată dar ce a putut descoperi în cestia de roua administrație a finanțelor publice în curs de cinci ani, în care timp miniștrii au făcut împrumut ca cel de 75 milione al împrumutului domenial, ca cel de 35 milione și mai bine al rentei, atâtea concesii importante, și cât pentru contracte ca cel cu topul de hârtie, după centralizarea care există, și care face că tote asemenea contracte vin la consiliul de miniștrii, — o fi dat cel puțin vr’o zece pe săptămână dacă nu mult, în timp de cinci ani..— iată dar totă neregula ce s’ar fi găsit. Acestă neregulă nici că există; dar din neant, aduni ceea ce poți, — și d. G. Cantacuzino, om nu numai onorabil, dar care are și o stare de 40 mii galbeni, venit anual, se acasă pentru acest fapt de delapidator de bani publici, și colegii săi cari pe basa iscălitura sele au încuviințat acesta afacere aministrativă cu totul secundară, sunt tratați ca complici. Dar ce vreți? Era trebuință de nițel noroi pe fața omenilor de inimă și cuget, cari au avut nenorocitul curagiu d’a voi sa opună o slabă dignă demagogiei depravate din acesta țară. Gădii din anticitate își încoronau victimele cu flori; câlâii moderni au obiceiul d’a insulta victima înainte d’a o jertfi. Demagogii noștri se arată demni de acesta nobilă tradiție. Am discutat, pe cât desgustul ne-am permis, acestă operă neauzită.