Timpul, noiembrie 1889 (nr. 3-15)

1889-11-25 / nr. 11

SAMBATA 25 NOEMBRE 1889. ABONAMENTELE: » In toată țara, pe an . . . . 40 lei v » pe 6 luni... 20 „ » » „ pe 3 luni. . . 10 „ Pentru streinătate pe an . . 00 Abonamentele se priimesc la Administrație ON­ESEIPLAB10 BANI ZIAR COTIDIAN Director politic im. PALEO­log­ii REDACȚIA : Calea Victoriei, 28 ADMINISTRAȚIA : Strada Academiei, 24. Ediția l­ a Exemplarul IO Bani ANUL X No. 11 ANUNȚURI SI INSERT!T »­R I Linia 30 litere petit pag 10. . . 0 40 Reclame pag. III...................1­50 . „ II , - ... . 2.5z ANUNCIURILF ȘI INSERTTTJNILE sunt exclusiv primite la Agenția Ha­vasÂ[in București, Calea Victoriei No.S­IN PARIS la Agenția Havas, 8 Place de la Bourse și"" la toate sucursalele sale. Scrisorile nefrancate nu se primesc Manuscrisele nepublicate se ani Bich­isci, 24 ianuri 1889 Suntem dintre aceia cari so­cotesc institutele de credit ca o puternică pârghie in desvoltarea sănătoasă a unei națiuni; înțele­gem de minune bine­facerile pe cari instituțiunile financiare sunt chemate a le răspăndi cu mână largă, mai cu seamă țarei noastre, care n’a ieșit incă din grelele în­cercări ale vieței economice, în­cercări produse de un complex de condițiuni sociale, istorice și geo­grafice.—Vom fi intre cei d’intăi cari să ne opunem ferm la discre­ditarea acestor instituțiuni, dis­creditare la care s’ar părea că s’au consacrat sistematic o bună sea­mă, tocmai dintre aceia cărora li se încredințase o misiune diame­­tralmente contraria. Dacă atingem astăzi cestiunea aceasta, n’o facem de­căt fiind călăuziți absolut de binele obștesc, și numai in vederea unei mai trainice ridicări a instituțiunilor noastre de credit. Fiind­că le re­cunoaștem deosebita însemnătate, tocmai pentru aceia am dori să vedem luăndu-se cele mai seri­oase măsuri pentru intemeiarea lor definitivă, și chiar pentru o extindere potrivită cu cerințele societăței moderne. In ultimii ani, publicul a fost viu impresionat de unele neajun­suri ivite, fie din cauza organi­­sațiunei lor chiar, fie numai din cauza lipsei unui control puter­nic și neadormit ce s’ar fi cerut de la Stat. Nimeni n’a uitat incă cele petrecute la diferitele insti­tuțiuni de Credit, unde căți­va societari ’și-au permis intențiunea manifestă de a schimba aceste in­stituțiuni eminamente economice, in instrumente ale unei politice cu totul militante. Aceste tendințe au fost revelate cu multă stăruință in Cameră de u­­nul din deputații cei mai autoriri­­sați, și se știe că guvernul s’a declarat atunci, față cu legea, in neputință de a interveni in mod eficace și de a pune capăt aces­tor tendințe. — Pe de altă parte, este incă vine in mintea tuturor, priveliștea penibilă la care ne-a făcut să asistăm Creditul Urban din Iași, prin neglijența și reau­a­­credință a celor însărcinați cu con­ducerea acelei instituțiuni. Apoi, astăzi chiar, in momentul cănd scrim aceste linii, guvernul este preocupat de niște grave neregu­­larități constatate la societatea de asigurare mutuală Unirea. Se spune că fondul ramurei de in­cendiu ar fi cu desăvârșire sleit, și că însuși fondul asigurărilor de viață de la această societate, ar fi fost grav compromis. Aceste împrejurări, de natură așa de alarmante, sunt menite a deștepta cu un ceas mai curând atențiunea și interesul publicului pe de o parte, și pe de altă parte a hotărî pe guvern la o interven­­țiune serioasă. Suntem îndreptățiți de a cere ca guvernul să dispună de toate mijloacele, pe cari Ji le dă le­gea, spre a se preîntâmpina o­­dată pentru tot­dea­una niște ne­­regularități atât de jignitoare, și spre a se întări in public o de­săvârșită încredere in institutele noastre financiare. Dacă actua­lele legi nu dau guvernului des­tul drept de control și de in­­tervențiune serioasă, noi credem că guvernul ar fi dator să pre­­sinte de urgență corpurilor le­giuitoare o lege specială in sen­sul arătat, pe care avem credința că eu voie bună îi vor acord­a-o și Camera și Senatul. Ori­cum, este limpede că in­stitutele noastre financiare nu pot fi lăsate in voia intimplărei, sau al unor politiciani puțin scru­­juloși, und­ aut nu stau in trio numai interesele cător­va acțio­nari, ci liniștea publicului, ci in­teresele de viață ale țarei ce se află actualmente intr’o crâncenă aptă economică. Trebue să se pună in sfârșit capăt și neglijen­­țelor de pură gospodărie ale a­­cestor institute, și deplorabilului obiceiu stabilit de partizanii fos­tu­lui regim, de a vedea acolo niște puternice arme de ingerință electorale. Asemenea măsuri, ni se par imperioase pentru desvoltarea și consolidarea creditului public. Vom reveni cu altă ocaziune. Mitropolitu Mihail­ a primit de la trei șefi de biserici oodoxe autocefale răspunsul la circulara sa,care anunță reinstalarea sa. Arhiepiscopii de Cipru, zice că întoarcerea mitropolitulu însemnează și întoarcerea pă­cii, a o­dinei și a iubirei intre popor și cler. Mitropolitul­alcedoniei zice că, întoarcerea șefului biserici sărbești, in condițiuni cano­nice, constitu o victorie a bisericei sărbești. Sântul Sinod­usesc se mărginește a­cem­ei­a pe Mitropolitu Mihail.* Paris, 5 Decembre. Camera a validat alegerea d-lui Robert Mitchell. D. Lon­day a apărat, in numele sufragiului unversal, alegerea d-lui Thirion (Dordonia); ci toată această apărare, d-nu Thirion a fost­nvalidat cu 303 voturi contra 205. Camera a invalidat de asemenea pe d Prevost, deputat bulangist. O depeșe din Mozambic anunță sosirea că­pitanului Trivet­ care a străbătut Africa. Lisabona, 5 Decembre. Împăratul lom Pedro a sosit; el a debar­cat la arsenalul marinei; a fost primit cu onorurile suverane; regele și miniștr­i ’l așteptau la doar cader. Bru­xel, 5 Decemb­e. Discuția asupra interpelărei Bara a con­tinuat azi la Cameră; ministrul justiției a combătut asuțiunile interpelatorului. D. Bara, strigând: Ministrul minte­­ un mare zgomot s’a produs; președintele Camerei a chemat pe d. Bara la ordine, dar dupe ex­­plicațiunile acestuia din urmă, el a retras chemarea la ordine. Ministrul justiției a de­clarat in urmă că ministrul Devolder nu a­­sistase la intreținerea d-lui Pourba­n cu mi­nistrul Bernaart. Deputatul Janson a zis că "îteaptă­­ discuțiunile Camerei, căci e sigur că M­S.-1 - n’ar permite atunci miniștrilor să conserve funcțiunile lor. O mulțime numeroasă se gră­mădea înaintea Camerei și striga­ demisia. TELEGRAME . Ser­viciul Agenției Române­ Viena, 5 Decembre. Regele și Regina Danemarcei au plecat la Copenhaga. Constant­inopol, 5 Decembre. Poarta refusă cererea formulată de Ser­bia, in privința rechi­mărei vice-consulului turc din Vranja. Serbia amenință că-­i va retrage execuatorul. Constantinopol, 5 Decembre. Mahmud­ Djellaledin pașa a fost numit președinte al secțiunei legislative la Poartă. Iradeaua care numește pe Zia-Bey amba­sador la Roma a fost promulgată. Berlin, 5 Decembre. Consiliul federal a adoptat protect­e de lege pentru crearea și Întreținerea unei linii de vapoare intre porturile Germane și Africa Orientală. Tenerif. 4 Decembre-Fostul președinte al consiliului Brasiliei d. Aropreto a­­ sosit la S­t. Vincent și a conferit cu împăratul Dom Pedro, Londra. 5 Decembre. liniei află că Sultanul ar fi dat ordinul Porții să iubească încheierea noului tratat de comerț cu Germania. Belgrad, 5 Decembre. Narodni Dnevnik zice că escesele de lim­­bagiu ale unor ziare in privința Austro-Un­­gariei, nu respund spiritului public in Ser­bia, pricinuiesc încurcături guvernului și n’au nici un folos practic. LA LUCRU Cinstita Voinței Națională, orga­nul societății de exploatare numi­tă Colectivitatea, societate care a avut de consiliu de administrație pe d-nii Maican, Anghelescu, Radu Alb­aiu și alții, reproșează cu o dublă ironie partidului conserva­tor, lenea și incapacitatea sa. Ce fel, ne zice cinstita foae. Camera s’a deschis de opt zile! Ce ați lu­crat in acest timp ? Ce fel, sunteți de atâta vreme la putere, și n’ați făcut nimic. Aveți dreptate onorabililor. Toată lumea știe că in cei 12 ani căt ați avut d­v. puterea pe mănă, ați știut sa vă slujiți cu dânsa. V’ați pus la lucru fără preget și fără intărziere, și cănd ați fost siliți să incetați de a lucra, v’ați retras din afaceri cu câte o avere bunicică, pe care acum o adminis­trați cu înțelepciune, și ceva mai bine de­căt ați administrat averea țărei. Cu această plăcută ocupație aș­teptați acum să vie vremea de a ve pune iarăși pe lucru. Noi, intr’adevăr, de cănd am luat locul d-voastră, n’am fost așa ac­tivi. Ne-am perdut vremea cu di­ferite fleacuri. Am restabilit liniș­tea in țară, și am vindecat buba care copsese in timpul domnielor­­voastre. Am înlocuit cu aur sună­tor teancurile de hăriioare rupte, pe cari d-voastră le puseseră ți in locul aurului. Am răscumpărat fără nici o para Linia Lemberg-Cernăuți, pe cănd d-voastră ne invățaserăți că asemenea operații nu se fac de­căt cu sute de milioane. Am vândut țăranilor moșiile Sta­tului, pe cari erați obicinuiți să le cumpărați numai d-voastră. Aveți dreptate, n’am făcut ni­mic. Andrassy și Klapka Multe și nenumărate au fost apro­­cierile, in acești căți­va ani din urmă, cu privire la sorții de răsboi, locali­zat intei, insă degenerând apoi intr’o conflagrațiune generală. O lungă experiență a doveit că pre­zicerile și prevederile pesimiste nu e­­rau întemeiate , dar totuși izvorul proo­­rociilor n’a secat­ noroc că vin din cănd in cănd in ajutor, și cuvintele dic­tate unor oameni cu însemnătate po­litică, de mare experiență și de o adâncă cunoștință a imprejurărilor. Dăm aici, ca curiositate, cuprinsul unui număr din Correspondance Hon­­groise, in care găsim și prevederi pe­simiste, și corectivul lor, și unele și altele semnate de nume mult cunoscute: „Generalul Klapka a publicat de cu­rând intr’un ziar ungar, o scrisoare in care conjură partidele oposițiunei un­gare de a lăsa in afară din desbaterile parlamentului chestiunile militare, cari se leagă de aspirațiunile naționale ale Ungariei. „Evitați, —scrie generalul,— in discu­țiunile voastre, tot ce ar putea tul­bura buna înțelegere intre popor și ar­mată. Această înțelegere este prima condițiune a isbăndei intr’un resboi cu Rusia, și răsboiul acesta nu se poate înlătura. Va isbucni o dată; vom fi nevoiți să ne apărăm interesele in pe­ninsula balcanică in contra cotropirei ideilor panslaviste. Rusia nu va putea fi pasivă in această luptă, fără a des­­minți politica ei tradițională, căreia datorește puterea și mărirea sa. Vom avea deci, răsboiu cu Rusia, și îl vom face cu sau fără ajutorul Germaniei. Vom apăra la nevoie interesele noas­tre in Orient, și fără aliați.“ Pe de altă­ parte, părerea Comte­­lui Iuliu Andrassy, fost ministru al a­­facerilor streine diferă cu totul de cele de mai sus, „căci Comtele crede că răsbo­­iul cu Rusia se poate înlătura, dacă se va găsi un mijloc de a alcăutui, in urma unei înțelegeri d­intre acea pu­tere și Austro-Ungaria, din țări­e bal­canice o zonă neutră, ast­fel ca ambe­le să se abție de ori­ce amestec in afa­cerea acelor țări, și să renunțe la be­neficiul unei nedumiriri (Vormacht) in peninsulă. „ Comtele Andrassy mai zice că nu e teama unei infrăngeri in cazul u­­nui răsboiu care­­ îndeamnă a dori o înțelegere, ci considerațiunea că nici victoria, nici înfrângerea unuia din cei doui adversari, n’ar aduce deslega­­rea chestiunei Orientului. Ori­care ar fi influența —Austro- Ungară sau Rusă— care ar birui in urma răsboiului, in pe­ninsula balcanică, noua stare de lucr­uri n’ar fi de­cat un armistițiu intre beli­geranți, și, la prima ocasiuni—armata învinsă reorganisată fiind—un al d­o­­ilea resboi ar isbucni, și a­șa mai încolo. Nimeni n’ar putea să prevadă resul­­tatul unei asemenea lupte, care ar fi o calamitate, și pentru învingător, și pentru învins. I­eforme in Creta Se asigură că Firmanul relat­iv,la Cre­ta re­duce numărul membrilor adunărei naționale de la 80 la 60. Poarta insărcinându-se a întreține gen­­darmeria, nu va mai lăsa Cretei jumătatea din veniturile vamale. Reformele propuse sunt următoarele : reorganisarea tr­ibunale­­lor ordinare, reducerea numărului lor; re­­organisarea școalelor musulmane și creștine, protecțiunea industriei locale ; garanții pen­tru mersul regulat al administrației ; lucrări de adâncire și de lărgire a porturilor Re­­tirno, Candia ei Canea; crearea unei scol­­navale; organisarea arsenalului; instituirea Camerelor de comerț; crearea unei scoale de comerț; organisarea unei bănci agricole in folosul populațiilor; isprăvirea și construi­rea de drumuri. NECONSECINȚ­A Nu se așteaptă, credem, nici Națio­nalul, nici România, să plângem d’im­­p­­reună cu densele, asupra nestatorniciei ce ele descoperă in lumea aceasta de neajunsuri parlamentare și de pointagiuri greșite. Căci, de, nu suntem noi de vină dacă stimații noștri confrați au luat drept parte­a lor proprie, ceea­ ce li se dedese cu împrumut. N’au voit, nici u­­nul, nici altul, să ’și dea seama, că nu toate ale lor erau glasurile de la vota­rea biuroului Senatului; au crezut și n’au cercetat. Spuneau, ce e drept, bieții partizani ai guvernului, că ajutase și ei oare­cum la acel triumf pe care o exploatau ad­versarii, dar nu se cuvenea să insiste; ar fi părut, altmintrelea, că se laudă de o bine­facere, faptă, pe care morala creștină o gonește. Și nici de cum n’ar zice nimic acei partizani ai guvernului, dacă, după votarea comisiei de răspuns, cu a cărei prilej s’a dovedit unde este majoritatea, foile așa zișilor amici ai d-lui L. Catargiu, ar fi ajuns la pocă­ință. Dar pănă intr’atăt de mare le este îndărătnicia, că le place mai bine să se lege de capul unor nevinovați, de­căt să recunoască greșala unei socoteli a lor. De ce faceți, stimați confrați, pe se­natori răspunzători de chibzuelile d-v. cele din urmă, și nu recunoașteți că în­dreptățesc cele de mai înainte? Cu ce drept le cereți să fie cu d-v., cănd ști­ați bine că vă sunt adversari, și trebuia s’o știți, de vreme ce voiați să-i trimi­­teți pe acasă, inainte chiar de a da ochi cu dânșii ? N’aveați majoritate ina­inte de deschidere, n’aveți nici acum, nu vă voia camerile la 15 Noembrie și nici azi nu vă primesc, mai statornicie de­căt aceasta se poate ? Și mai era ne­voie să’i corupă cine­va, și sa’i cumpere pentru a avea voturi in contra-vă, pe acei deputați și senatori cari inși­ vă re­­cunoșteați că vă erau vrăjmași ? Ei sunt statornici, dar d-v. sunteți necon­­secinți.­ ­ ȘTIRILE ZILEI Circulara d-lui ministru al agricultu­­rei, industriei, comerciului și domeniilor, din 23 Noembrie 1889, către d-nii pro­prietari de vite din țară. Domnul meu. In urma interveniii­or făcute pe cale diplomatică, guvernul italian a consim­țit a permite intrarea in regatul Italiei a vitelor de proveniență romană, cu con­dițiune ca exportul lor din România să se facă in mod exclusiv prin portul Con­stanța. Odată cu această decisiune a guvernu­lui italian, societatea italiană Cirio, a in-

Next