Timpul, noiembrie 1890 (nr. 285-308)

1890-11-25 / nr. 304

f r ANUL XII No. 304 EDIȚIA A DOUA D. CATARGIU COLECTIVIȘTII Nu mai departe de­cât anul trecut, când d. Catargiu se afla in capul guvernului, colectiviștii îl tratau ca representantul cel mai indărătnic al reacțiunei. In persoana d-lui Catargiu ei ve­­deau­ fantoma unui trecut odios, și prezența lui la putere insemna pentru denșii o amenințare in­­drăsneață pentru Constituțiunea noastră, o sfidare aruncată po­porului român. Cine nu-și aduce aminte de furia cu care îl combateau in parlament, in presă și in intru­­nirile lor ? Astăzi toate s’au schimbat. Cine ar fi crezut’o vre­ o dată? D. Catargiu și-a refăcut o virgi­nitate in ochii d-lor colectiviști. El este idolul la care ei se inchină de la mic la mare. La Cameră d. Paladi consultă cu respect pe «venerabilul om de Stat.» Iar in ziarele lor se insistă cu o nemărginită complesență asupra inal­tei personalități a aceluia care a fost Caimacam, membru al locotenenței Domnești, de mai multe ori șef al guvernului și președinte al Camerei. Se măr­turisește chiar că de cinoi ani incoace singurul guvern consti­tuțional a fost acela al d-lui Catargiu. Intr’un curent, colec­tiviștii nu jură azi de­cât in nu­mele d-lui Catargiu și negreșit că d. loan Brătianu ar primi, și acum de a fi soldatul lui. De unde atâta dragoste pen­tru «bătrînul reacționar» de acum un an, pentru «omul incult și ne­ghiob, atât de batjocorit odinioară de d-nii N. Ionescu și Palladi, și de redactorii de la Voința și de cei de la răposata Demo­crație ? Pretextul acestei voite­­face, ’1 știm cu toții. Este dorul de a apăra regimul constituțio­nal contra loviturilor ce i se a­­duc de către actualii guvernanți. Guvernul d-lui General Manu este un guvern personal și toată țara, toate partidele istorice tre­­bue să se scoale ca un singur om ca să restoarne acest guvern ne­fast. Ar fi mult de vorbit in pri­vința iubirei ce afișează astă­zi d-nii colectiviști pentru consti­­tuțiune și pentru regimul parla­mentar cari de altminteri nu sunt amenințate. Dar ar trebui să re­facem istoria celor doui­spre­zece ani de domnie a d-lui I. Bră­­tianu spre a arăta cum in mod sistematic, colectiviștii au falsifi­­cat magiul constituțional,căutând a distruge partidele prin mijloace violente, populând Corpurilor Le­giuitoare cu oameni fără dem­nități, substituind legilor, bunul plac al sbirilor poliției; dar aceste fapte sunt incă prea recente pen­tru ca să avem nevoe să insistăm asupra lor. D. Catargiu uitatla oare, ca și d. Dumitru Brătianu, isprăvile colectiviștilor când erau la putere și insultele cu cari l’au acoperit in scurtul timp cât d-sa a deținut puterea? Noi ne mulțumim a constata că d. Catargiu nu face nimic ca să nu merite laudele colectiviș­tilor. Noi ne mărginim pentru astazi a constata buna opinie «ce na­­ționalis-liberalî» au de d. Catar­­giu. Aplausele colectiviștilor ajung ni se pare, spre a arunca discre­ditul asupra atitudinei ce a luat-o bătrânul șef al micului număr de conservatori disidenți. Dar se vede, după cum a zis-o d. Al. Lahovary, că d. Catargiu vrea să fie «soldații» de d. loan BriL­­tianu-prietenos; d. Morley­­ asista la recep­­țiune care a ținut un ceas. — Sir Fergusson a mai declarat la la Camera Comunelor că Olanda n’a cerut termen pentru semnarea actului conferinței de la Bruxel , dar Engli­­t era in înțelegere cu cele 1’alte puteri face in acest moment demersuri spre a hotăra pe Olanda a semna acest act. Nu e cu putință de a indica acum na­tura acestor demersuri. — Comitetul numit de către depu­tații irlandezi, pentru a conferi cu d. Gladstone, era însărcinat a se înțelege cu șefii liberalilor asupra putinței de a introduce in noul proiect asupra home­rule o clausă care să acorde Parlamentului irlandez controlul asu­pra poliției irlandeze și soluțiunea chestiuni funciare. Dacă d. Gladstone și majoritatea liberalilor ar aproba acestă clausă, d. Parnell ar fi dispus să se retragă numai de­cât. Comitetul a raportat intr’o întrunire a deputaților irlandezi, care s’a ținut dupe amiazi că d.­­Gladstone a expri­mat dorința de a conferi cu parneliș­­tii numai asupra cestiunei politice ir­landeze și asupra soluțiunii chestiunii agrare. Deputațiunea a primit din n­ou mandatul de a negocia cu d. Gladstone; întrunirea s’a amânat­ pe mâine. TELEGRAME Serviciu Agenției S­a­mi­a d­e Austro-U­ngaria­ Viena, 5 Decembre. — Politische Co­­respondenz anunță că Regina Natalia a presentat azi Scupcineî un memoriu asupra relațiunilor de stabilit intre densa și Regele Alexandru. Deva, 5 Decembre. — Azi la orele 2 fără un sfert după amiază s’au simțit două sguduiturî ușoare de cutremur de pământ in direcția Răsăritului; ele erau însoțite de bubuituri. Budapesta, 5 Decembre —Ministrul apărărei naționale a combătut cu oca­­siunea discuțiunei budgetului depar­tamentului de resbel, aserțiunea după care un abis ar exista intre spiritul armatei și națiunea el a zis că un asemenea abis există poate in presa din opoziție, dar că nu se găsește ni­­căeri in țară. Ministrul a mai declarat că nu se simte de­o­cam­dată nevoe de a în­ființa o a doua Academie militară, dar dacă s’ar dovedi trebuința inființărea ei, ar fi de dorit ca această A­cademie să fie stabilită in Ungaria. D. Polon, deputat din extrema­­stângă, a înfățișat două propuneri pri­vitoare la fabrica de arme ungurească: una care invită pe ministrul apărărei a face indată demersurile trebuin­cioase pentru înființarea unei fabrici ungurești de arme și de muniții și a presenta cât se poate de curând Ca­merei un proect de lege in această privință ; a doua propunere e privi­toare la numirea unei comisiuni de 15 membri însărcinată a cerceta pricinile lichidărei fabricei ce există. Engliteza Londra, 5 Decembre.—Camera Co­munelor a consimțit a intra in discu­­țiune pe articole a­bilului asupra dij­melor, dar discuțiunea s-a amânat până la 22 Ianuarie. — Sir Fergusson a declarat la Ca­mera Comunelor că Sultanul din Witu nu e incă prins,­dar recompensa făgă­duită pentru prinderea lui­ remâne in vigoare. D. Gladstone a primit delegațiunea deputaților irlandezi in chipul cel ma COPII SAU NEBUNI Colectiviștii au început să-și dea a­­rama pe față. După ce au văzut că alegătorii nici gând n’au să le erte păcatele , dupe ce s’au convins că nici ncurcă­turile parlamentare nu-i pot scăpa de amarul vieței de opoziție,— ei s’au hotărât să recurgă la ultimul mijloc ce numai desperarea naște. Violența și amenințarea. Aceste arme demodate, de cari de alt­fel colecti­viștii au uzat și abuzat in multe oca­­siuni, sunt scoase și azi la iveală. Ei cred că in fața lor guvernul se va face teacă de pământ și le va ceda puterea. Iată un adevăr ce scrie Voința Na­țională de eri: „ Codrul și respăntiile sunt ale ban­diților, sunt ale lor fiind­că ei ațin po­tecile lor, și nu-i poți scoate din a­­ceste domenii și nu le poți sfărâma imperiul lor de noapte de cat cu forța publică, cu potera, cu baioneta și glonțul. » Miniștrii M. Sale au ajuns la a­­ceeași formulă de domnie ca și ban­diții codrilor. «Pentru ei, ca și pentru miniștrii codrului și ai răspântiei, nu există alt sistem de eliminare de­cât f­orța brutală. Asemenea accese de furie nu do­vedesc alt­ceva de­cât că marele par­tid a perdut ori­ce speranță de a cuceri puterea pe calea legala. Pe de altă parte, le atragem aten­țiunea că in vremea in care trăim, calea legală e singura care poate duce la rezultate bune, iar toate cele­lalte sunt apanajul numai al copiilor sau al nebunilor și conduc de rîpă. O LĂMURIRE D. Lascar Catargiu a decla­rat in ședința de alaltă­ seri a Camerei că guvernul actual este inconstituțional. Până aci n’avem­ nimic de zis. D. Catargiu e liber să facă o a­­semenea declarațiune. Dar d. Ca­­­­targiu a făcut această declara­ DUMINICĂ 25 NOEMBRE 1890. țiune in numele partidului libe­ral-conservator și d. general Ma­nu sa observat imediat, și cu drept curent, că această declara­ție nu o poate face de­cât in numele a unui mic număr de persoane care faceau parte din fosta organizație a partidului li­beral-conservator. Ca probă despre aceasta, putem spune că acum un an când d. Catargiu a vrut să se organiseze in afară de d-nii general Manu, Al. Lahovari, Gr. Peucescu și de amicii d-lor, mai mulți mem­brii ai fostului comitet central al partidului liberal-conservator s-au intrunit la d. Peucescu și au iscălit următorul proces-ver­­bal care este subsemnat de ma­joritatea membrilor care compu­­neau fostul comitet central al par­tidului liberal-conservator: tustă, căci toți deputații și senato­­­rii partidului fac parte de­ drept din comitetul central, iar membrii co­mitetului central n’au fost toți con­vocați. In fine, convocarea se făcuse pen­tru modificarea statutelor iar nu pentru alegerea unui n­ou comitet. Sub­semnații, ca unii ce rămânem credincioși hotărîrilor anterioare ale partidului, desaprobăm aceste acte, și declarăm că vom urma ca și in trecut aceiași politică care se­ află in concordanță cu resoluțiunile so­lemne votate de comitetele noastre, resoluțiuni cari au priimit aproba­­țiunea corpului electoral și a majo­rităților parlamentare. Urmează 50 de iscălituri. PROCES-VERBAL Comitetul central al partidului liberal-conservator, intrunindu­se in ziua de 13 Septembre 1888, a de­cis cu unanimitate de voturi (afară de unul), că alianța încheiată cu e­­lementele liberale din fosta opoziție­­unită trebue denunțată, și că par­tidul liberal-conservator are de aci inainte datoria de a continua lupta cu propriele sale forțe. Această hotărîre a fost reinnoită prin manifestul adresat alegătorilor la­ 18 Septembre 1888 de către co­mitetul executiv in calitatea sa de comitet electoral. Țara a răspuns la acest apel dând, in­­ ambele corpuri legiuitoare, ma­joritatea diferitelor elemente con­servatoare, și de atunci inainte di­recțiunea politică a trecut de la comitetele electorale in reprezenta­­țiunea legală a țărei. In sinul representa­țnei națio­nale, toate elementele conservatoare­­ si-au dat mâna tot la 2 Noembre 1888, cu aprobarea unonim­ă a comitetu­lui executiv și a informulat un pro­gram comun cuprins in Adresa Camerei din acel an, Adresă care a fost votată cu 95 voturi contra 37 și a fost presintată M. S. Regelui de către P­. Lascar Catargiu atunci președinte al Camerei, și unul din leaderii partidului liberal-conser­vator. Această politică căreia este cre­dincios guvernul prezidat de d. Ge­neral Manu, a dobândit clar vitreita aprobațiune a țărei, a parlamentu­lui și chiar a comitetelor partidului liberal-conservator. Sub­semnația ca unii ce rămânem fideli acestei politice, nu putem de­cât să desaprobăm ori­ce pornire care ar contrazice această linie de purtare, și considerăm ca neregu­late niște” decisiuni luate in ziua de 27 ’Decembre 1889 de 42 per­soane din caii unele chiar străine comitetului central. Aceste decisiuni, chiar când ar fi fost luate de majoritatea comite­tului bucureștean, ar fi o abatere de la linia de purtare ce­­ și-a croit partidul liberal-conservator, și ar insemna usurparea prerogativelor reprezentațiunei legale a țărei de către niște­ comitete electorale lo­­­cale. Intru­cât insă aceasta este opera unei mici minorități a comitetului central, nu putem vedea aci de­cât niște decisiuni cari nu leagă de­cât pe acei cari le-au votat. Și aceasta mai ales, că nici nu s’au păzit mă­car formele prescrise de statute. Ast­fel acele 42 persoane au reales un n­ou comitet executiv, pe când art. 25 din statute prevede că co­mitetul executiv este permanent. Apoi, adunarea era ilegal consti­ CHESTIA SCOLARA in GERMANIA împăratul Wilhelm despre școalele germane.-Protesta­rea in contra u­­nul curent francez.—întrebările împăratului.-Școala, patriotis­mul și democrația socială.— * Proletariatul bacalaur­ea­­­tului. Nu va fi fără interes a se cunoaște mai cu deamănuntul discursul ținut de împăratul Wilhelm II in confe­rința intrunită la Berlin pentru re­forma școlară in Germania.—discurs Ce ni s’a comunicat era de Agenția telegrafică intr’un rezumat foarte sumar, împăratul, in vorbirea ce a ținut asupra fondului chestiei, a inceput a spune că nu e vorba de o ches­tie școlară politică, ci numai de mă­suri tehnice și pedagogice, pentru a crește tinerimea conform cu cerin­țele actuale ale situației in lume a patriei. Mai änteiu dorește împăratul ca desbaterile să nu se numească pe franțuzește: «Enquête», ci pe nem­țește, «Schulfrage». Pe lângă întrebările puse confe­rinței de ministrul Cultelor, împă­ratul anunță că pune și el câte­va intrebări privitoare la higiena șco­lară, reducerea materialului de in­­vetat, planuri pentru unele studii, să nu se mai pună toată greutatea asupra examenelor și să se evite incărcarea școlarilor cu prea multă muncă. împăratul e mai ales in contra importanței prea mari ce se dă În­vățământul­ui clasic unilateral in Germania, mai ales de la 1870 in­coace, înainte, școala avea un rol hotă­­rîtor in viața națională. Așa inainte de 1864, 1866 și 1870 școala a fost purtătoarea in toate unghiurile fă­rei a ideei unităței germane. Cu anul 1871 insă, când s’a făcut in sfârșit unirea, când s’a câștigat Al­sacia și Lorena, se pare că școala și-ar fi socotit rolul patriotic ter­minat și­­ și-ar fi intors toată aten­țiunea spre știință și invetare, mai mult de­cât spre formarea carac­terelor și spre trebuințele vieței mo­derne. Dacă școala ar fi făcut ceea­ ce trebue să se aștepte de la densa, ea ar trebui să inceapă lupta im­­potriva social-democrației. Colegiile invățătorești ar fi trebuit să instru­

Next