Timpul, iulie 1891 (nr. 144-167)
1891-07-22 / nr. 161
ANUL AL TREISPREZECELEA.—No. 161. ABONAMENTELE. In țară pe un an.................................. „ pe 6 luni.................................. „ pe 3 luni.................................. Pentru streinătate, un an ... . Redacția și Administrația 43. — Calea Victoriei, — 43 40 lei 20 lei 10 lei 60 lei EDIȚIA ANTEIA Un exemplar 15 Bani TIMPUL Legea instrucțiunei publice Timpul a avut adeseori ocaziunea sa,și expue vederile cu privire la reforma instrucțiunei publice. In afară de diferitele sisteme cari își împart preferințele celor ce se ocupă de cestiunile școlare este o reformă mai banală, dar tot atât de importantă, care nu mai sufere un moment de întârziere. E vorba de a se pune legea instrucțiunei publice în acord cu starea actuală a învățământului nostru. D. Dim. Sturdza a spus că din 417 articole ale legii instrucțiunei din 1864, 186 nu mai sunt aplicate. Aceste 186 articole se pot împărți, după d. Sturdza, în trei categorii: unele sunt materialmente imposibil de aplicat, altele s’ar putea aplica și unele dintr’casele au și fost aplicate cândva, însă au condus sau ar conduce la resultate așa de rele încât s’a renunțat la idea de a mai face us de densele; în fine altele nu se aplică pentru simplul motiv că legea nu cuprinde nici o sancțiune care să le asigure aplicarea. Pentru a arăta în ce hal a ajuns legea instrucțiunei publice și pentru a dovedi cât este de neapărată o modificare a acestei legi, vom cita numai ca exemplu, câteva cazuri, privitoare la învățământul primar în cari violarea legii se impune oricărui ministru. Legea din 1864 prevede că învățătorii vor fi numiți de prefect. Această dispoziție, când ar fi aplicată, ar da rezultate atât de rele încât a căzut cu desăvârșire în desuetudine. Aceeași lege atribue școalelor primare urbane, trei clase. Aceste școli au azi 4 clase și nimeni nu se gândește a reduce aceste clase la trei spre a respecta legea. Articolul 52 din legea azi în vigoare impune fiecărui institutor de a face pe fiecare an revizorului un raport general despre starea școalei în care profesează. In practică numai directorul face acest raport, nu însă cei patru institutori, cari altminteri ar face raporturi cari s’ar bate în cap unele cu altele. Articolul 64 din lege prescrie ca preoții de sate să predea învățătura religioasă în școalele primare. Mai nicăeri această dispoziție nu e azi aplicată. După legea actuală nu se cere celor ce vor să se facă învățături sătești decât cunoștințele învățământului primar, adică nu li se cere decât cunoștințele pe cari ei sunt chemați a le preda. Oricine poate vedea cât de mult ar da învățământul înapoi daca s’ar aplica asemenea dispozițiuni din lege. Tot în privința recrutării personalului învățătorilor noștri, mai putem spune că legea din 1864 nu prevedea crearea de școli normale primare. Astfel școlile normale ce s’au creat nu au nici o ființă în lege și este absolut ilegală excelenta deprindere ce s’a luat de a cere celor ce vor să devie învățători ca să fi absolvit un curs normal sau seminarial sau să fi trecut câteva clase de liceu. Secția III din lege privitoare la revizori și sub-revizori este astăzi căzută în desuetudine. Aceste exemple sunt toate privitoare numai la învățământul primar. Legea însă e tot atât de defectuoasă în ceea ce privește învățământul secundar și superior. După aceasta își poate cineva face o idee în ce hal se află la noi instrucțiunea publică. Nu credem dar ca să se găsească cineva care să susție că se poate zăbovi cât de puțin cu reforma legii actuale a învățământului. Menținerea stârei de lucruri actuală a învățământului constitue un pericol pentru generațiunile tinere și un guvern care ar crede că poate amâna reforma instrucțiunei publice, nu ar putea, oricare îl ar fi de altminteri meritele, să beneficieze de indulgența noastră. TELEGRAME Tromsoe, 2 August. Vaporul „Amely“ care duce misiunea științifică la Spitzberg a sosit în timpul dimineței; el va pleca probabil Marți. Paris. 2 August. Generalul Japy, republican, a fost ales senator al Belfortului. D. Richot a fost informat în mod oficial că regele Alexandru al Serbiei va sosi incognito la Paris pe la 13 August și că va petrece acolo vreo 15 zile. Serburg, 2 August. Primirea făcută la Primărie marinarilor ruși, greci și americani a fost foarte cordială ; primarul le-a urat bună-venire ; a vorbit de primirea făcută escadrei franceze la Kronstadt, primire care întărește amiciția franco rusească. Comandantul încrucișătorului rusesc Amiral Komiloff a mulțumit ; el a adăugat că la întoarcere escadra franceză va zice care este smpatia Rusiei pentru Francia. Prefectul a băut pentru uniunea națiunilor franceze, grece și americane. La banchetul care s’a dat apoi deputatul Cabart Dauneille a exprimat speranța că într’un rezbel apropiat rușii și francezii se vor sprijini mutualmente și intr’un mod frățesc. Berlin, 31 Iulie S’a descoperit la Deutsche Baneke o delapidare făcută de un amploiat care făcea speculațiune de bilete de ruble fără ca se fie autorizat. Dacă banca va recunoaște aceste angajamente, ea va perde atuncea 1,100,000 mărci. Toulouse, 31 Iulie. In urma concesiunilor reciproce, greva tramvaiurilor s’a sfêrșit; lucrul va fi reluat azi. Milan, 31 Iulie Azi s’a deschis congresul lucrător național preparator aceluia de la Bruxelles, 250 de delegați erau de față, sunt 400 de adesiuni. S’a început discuția asupra oportunităței de a cere o legalizare defensivă în favoarea lucrătorilor. Anarhiștii s’au opus. Wasington, 31 iulie Secretarul răspunzănd unei petițiuni a evreilor americani în privința emigrărei evreilor ruși a declarat că emigrarea săracilor este contrarie legei. Lemberg, 31 iulie După gazeta „Losca“ autoritățile din Galiția au primit ordinul de a preveni pe pesoanele care ar cere pașapoarte pentru România că după o circulare recenta a guvernului român se pretinde viza autorităților consulare sau diplomatice române, cu scopul de a împedica emigrarea săracilor în România. Petersburg, 31 iulie Novoie-Vremia anunță că copiii evreilor străini, cari nu au dreptul să domicilieze în Rusia, nu vor fi primiți în școlile superioare, colegiuri sau licee cu începere de la toamna anului 1891. Viena, 30 Iulie. împăratul a confirmat marelui vizir Kiamil-Pașa marele cordon al Sf. Ștefan. Berlin, 2 August. Gazeta Germaniei de Nord anunță că doctorul a constatat că umflătura genuchiului împăratului s’a îmbunătățit, în câteva zile se va putea pune un bandagiu, care să permită mișcările. Starea generală a împăratului continuă a fi satisfăcătoare. Petersburg. 2 August. Ofițerii francezi au vizitat palatul de iarnă și palatul Ermitagiului. Apoi a asistat la parada pompierilor. Amiralul Gervais purta cordonul St. Anne de clasa întăia, ceilalți comandanți de asemenea cordonul St. Anne dar de clasa a II-a cu briliante. Mulți ofițeri purtau ordinul St. Stanislas-Coburg. 2 August. Gazeta de Coburg este autorizată să declare că știrea în privința tensiunei dintre curtea din Berlin și cea din Coburg este neîntemeiată și tendențioasă. Kommistrul instructiunei Cu toate jurămintele României că nici o schimbare nu se va face în guvern, cu toate ifosele oficioase ce numita gazetă pune în a desminți absolut toate știrile privitoare la criza ministerială ce domnește în stare latentă chiar din ziua formărei actualului guvern, totuși s’a dovedit, o dată mai mult, că toată lumea are mult mai bun simț decât toți Voltairii de la România, căci chiar în numărul său de astăzi acest din urmă oficios se va vedea silit să anunțe retragerea d-lui G. Dem. Theodorescu de la departamentul instrucțiune și intrarea d-lui senator P. Poni în minister. Noi nu putem vedea decât cu mulțămire introducerea în cabinet a unui om de valoarea și comștința în ale școalei, cum e d. Poni și trebue să recunoaștem că guvernul conservator al d-lui Catargiu a făcut o achizițiune din cele mai însemnate în persoana valorosului profesor universitar de la Iași. E drept că unele din ideile dlui Poni nu le împărtășim ; aflăm însă câ d-sa a renunțat la câteva din aceste idei care nu constitue principiile fundamentale ale sistemului d-sale de organizare a învățământului de toate gradele. Așa, ni se asigură ca d. Poni a renunțat la ideea, după noi greșită, a inamovibilității învățătorilor. Trebue să sperăm că prin intrarea d-lui Poni în minister, guvernul va pune în capul programului său, pentru sesiunea viitoare, reforma învățământului care pentru noi are o importanță atât de capitală. Venirea d-lui Poni la departamentul instrucțiunei pare a fi fost de toți dorită și, ca dovadă, aflăm cu plăcere că însuși d. G. Cam. Theodorescu a renunțat, fără nici o obiecțiune, la portofoliul său în favoarea unui om care și-a legat numele de o reformă atât de însemnată și a făcut bucuros acest sacrificiu, în folosul larei și în interesul partidului liberal-conservator. LUNI ȘI MARȚI 22-23 IULIE 1891 B'TEI MI ——— ANUNCIURI ȘI INSERȚII Linia 30 litere petit pag. IV ... . 0.40 Reclame...................„ III ... . 1.50 ...........................„ II . . . . 2.50 In Paris anunciurile se primesc la Agenția Havas, 8 Place de la Bourse. Redacția și Administrația 43, — Calea Victoriei. — 43 Un exemplar 15 Bani Republica evreiască De câtăva vreme Lupta publică în toate zilele două articole scrise de d. G. Panu; unul, în coloana întâi, tratează despre Regalitate și sfătuește pe Români să o suprime ca un ce învechit și réu, să gonească pe regele Carol sau pe oricare altul și să proclame Republica. Cel de al douilea se ocupă de chestia israelită, acid. Panu se pronunță cu totul în favoarea evreilor. D. Panu zice că e o barbarie d’a’I împedica să intre în țară, atunci când părăsesc Rusia unde sunt persecutați, și e de părere că evreii sunt la noi un element util și folositor. D-sa se miră de sentimentul care există în țară în contra lor, și de greutatea cu care îl naturalizăm. In rezumat, d. Panu e de părere că Românii fac rou încercând a opune elementului israelit o resistență oarecare. Trebuesc rădicate barierele care opresc bine reü năvălirea mulțimii de israeliți flămânzi grămădiți la granițele noastre; trebuesc suprimate în țară toate restricțiile legale care împiedecă puțin desvoltarea lor economică ; trebuesc în fine naturalizați cu grămada Ovreii și înzestrați cu toate drepturile politice, căci, d. Panu ne-o spune, naturalizarea Ovreilor este politicește mult mai puțin primejdioasă decât naturalizarea a oricărui alt neam de oameni. Nu am vrea să supărăm pe d. Panu în campania ce a întreprins pentru apărarea intereselor israelite, dar nu putem să nu-i amintim că pe când d-șa blamează măsurile ce se iau sau ce ar trebui să se ia pentru a împedica invazia israeliților, depeșile din New York ne anunță că Statele Unite care au întinderea Europei și 68 de milioane de locuitori, nu lasă să debarcheze câteva familii israelite care emigrase din Rusia. Asemenea am putea zice d-lui Pann care pretinde că ar fi mult mai puțin periculos pentru țară să naturalizăm zece mii de evrei decât zece mii de Greci, Bulgari, etc., că și aci se înșala cel puțin din punctul de vedere românesc. Căci cei zece mii de Bulgari ori Greci naturalizați și statorniciți în țară se vor însura cu zece mii de românce și copii lor asemenea, astfel că la al douilea ori al treilea neam nu mai afl în vinele lor decât un sfert de sânge bulgăresc ori grecesc și trei sferturi de sânge românesc. Pe când cei zece mii de Ovrei vor lua zece mii de Ovreice cu care vor avea 80 ori 100 de mii de copii, cari la rândul lor se vor căsători cu același număr de Ovrei sau Ovreice și așa mai nainte, fără ca să fie vre-o dată vre-o legătură între el și neamul românesc. Ce s’ar întâmpla dar, daca țara, convinsă și ea de argumentația puternică a d-lui Panu, că nu poate trăi fără Ovrei, i-ar pofti pe toți să șadă la masa noastră și să împărtășească cu noi, cu o absolută egalitate, toate bunurile și toate drepturile pe care poate să le acorde? Este evident că numărul acestor musafiri, deja enorm și în disproporție cu ceea ce este în oricare altă parte a lumei, va spori încă cu o repeziciune nemai pomenită până acum. Viața e aspră prin țările vecine și e încă bună în România. Se știe că acum vre-o 50 ori 60 de ani erau încă foarte puțini evrei în Moldova și nu erau mai deloc în Muntenia; acești puțini și alții cari au venit dupe ei, dând de belșugul țărei românești, au prosperat așa de bine incât au devenit azi o jumătate de milion. Și, lucru interesant de observat și pe care poate să-l observe chiar d. Pana daca își vade osteneala să se uite în broșura publicată în fiecare an de ministerul de interne cuprinzând tablouri statistice de mișcarea populațiunei din țară. In județele de dincoace de Milcov, unde elementul israelit e încă puțin numeros, sporul populațiunei române în fiecare an este însemnat și egal cu acel ce se constată în țările cele mai favorizate în această privință, cum sunt Norvegia, Rusia, etc. Din contra în județele moldovenești, acest spor este cu mult mai scăzut; populațiunea crește foarte puțin, dacă nu rămâne staționară; vorbim de populația rurală. Cât pentru populația urbană romană nu numai că ea nu crește, dar chiar dispare repede din orașe. Aceasta ni se pare a fi o dovadă îndestulătoare că vecinătatea elementului israelit nu-I priește așa de mult populațiunei române pe cât ar vrea d. Panu să ne facă să o credem, căci în definitiv, a dispare, a peri este cea mai bună dovadă că nu-ți merge bine. In același timp (și aci tot statistica vorbește) populația israelită sporește în proporții extraordinare. Dacă numărul lor s’a însoțit în 50 de ani prin nașteri și imigrări, nu e exagerat de a presupune că în 20 de ani se va înzeci. Acum avem deja un Ovrei la cinci Moldoveni; mâine vom avea un Ovrei la două Români și poate chiar, dacă am aplica părerile d-lui Panu, la un Român două Ovrei. Aceștia devenind și alegători și eligibili și formând partea cea mai puternică și cea mai bogată din populația Moldovei, în curând jumătate și poate chiar toți deputații din Moldova ar fi Ovrei și e probabil că cu timpul lucrul s’ar întinde și la restul țărei. Republica pe care vrea s’o proclame d. Panu ar deveni în curând o republică evreiască. Iată idealul pe care d. Panu îl propune Românilor și in particular tinerimel pe care are pretenția s’o îndoctrineze. Mărturisim, chiar cu riscul de a fi tratați de ruginiți, că visăm alt viitor pentru neamul nostru și că nu vrem republica d-lui Panu chiar cu d sa Ga președinte. E. L. Fortificațiile din Belgia Noul credite.—Generalul Brialmont acuzat.— Raportul comisiunei. Se anunță din Bruxelles câ guvernul belgian cere Camerei un nou credit de 14 milioane pentru terminarea lucrărilor de fortificații de la Meusa. Dacă e să se dea crezăment știrilor care circulă printre diferitele grupuri parlamentare, e de prevăzut că acest credit va întîmpina mari greutăți. Președintele consiliului, d. Beernaert a declarat Camerei că creditele pentru aceste fortificațiuni nu vor trece peste cifrele „foarte exacte“ stabilite de către serviciul de geniu. Acum guvernul declară că s’a înșelat și că fără de vot a fost indus în eroare de către autoritățile militare. Pare insă că această justificare nu convine de loc inspectorului general Brialmont care, îndată ce a aflat despre declarațiunea guvernului belgian, s’a grăbit a se întoarce din Constantinopole, unde fusese chemat a -și da părerea în vederea unor proiecte de întărire a capitalei Turciei. Generalul Brialmont nu va lăsa probabil fără răspuns acuzarea ce guvernul o aduce autorităților militare. Raportul comisiunea Camerei asupra budgetului extraordinar al Belgiei se ocupă pe larg de chestiunea creditelor pentru fortificațiile Meusel și conclusiunile acestui raport, făcut de o comisiune compusă din șase clericali și un liberal, au produs o mare sensațiune în cercurile politice din Bruxelles, căci ele constitue cea mai aspră condamnare a actualului cabinet. Astfel acest raport spune: „In total guvernul cere 59,534,358 fr. „pentru cheltueli extraordinare , deoarece nu’i stă însă la disposiție decât „12,781,711 franci, remene să acopere restul de 46,752,647 franci printr’un împrumut.“ Raportul cere apoi ca guvernul să nu mai întreprindă nici o lucrare nouă înainte de a face toate pregătirile necesare în acest scop și de a arăta Camerei în mod cât se poate de exact și de lămurit caree