Timpul, iulie 1891 (nr. 144-167)

1891-07-22 / nr. 161

ANUL AL TREI­SPRE­ZECELEA.—No. 161. ABONAMENTELE. In țară pe un an.................................. „ pe 6 luni.................................. „ pe 3 luni.................................. Pentru streinătate, un an ... . Redacția și Administrația 43. — Calea Victoriei, — 43 40 lei 20 lei 10 lei 60 lei EDIȚIA ANTEIA Un exemplar 15 Bani TIMPUL Legea instrucțiunei publice Timpul a avut adese­ori ocaziu­­nea sa,și expue vederile cu privire la reforma instrucțiunei publice. In afară de diferitele sisteme cari își împart preferințele celor ce se ocu­pă de cestiunile școlare este o re­formă mai banală, dar tot atât de importantă, care nu mai sufere un moment de întârziere. E vorba de a se pune legea instrucțiunei pu­blice în acord cu starea actuală a învățământului nostru. D. Dim. Sturdza a spus că din 417 articole ale legii instrucțiunei din 1864, 186 nu mai sunt apli­cate. Aceste 186 articole se pot împărți, după d. Sturdza, în trei categorii: unele sunt materialmen­te imposibil de aplicat, altele s’ar putea aplica și unele dintr’casele au și fost aplicate când­va, însă au condus sau ar conduce la resulta­­te așa de rele în­cât s’a renunțat la idea de a mai face us de den­sele; în fine altele nu se aplică pentru simplul motiv că legea nu cuprinde nici o sancțiune care să le asigure aplicarea. Pentru a arăta în ce hal a a­­juns legea instrucțiunei publice și pentru a dovedi cât este de nea­părată o modificare a acestei legi, vom cita numai ca exemplu, câte­­va cazuri, privitoare la învățământul primar în cari violarea legii se impu­ne ori­cărui ministru. Legea din 1864 prevede că în­vățătorii vor fi numiți de prefect. Această dispoziție, când ar fi apli­cată, ar da rezultate atât de rele în­cât a căzut cu desăvârșire în de­suetudine. Aceeași lege atribue școalelor primare urbane, trei clase. Aceste școli au azi 4 clase și nimeni nu se gândește a reduce aceste clase la trei spre a respecta legea. Articolul 52 din legea azi în vigoare impune fie­cărui institutor de a face pe fie­care an revizo­rului un raport general despre sta­rea școalei în care profesează. In practică numai directorul face acest raport, nu însă cei patru institutori, cari altminteri ar face raporturi cari s’ar bate în cap unele cu altele. Articolul 64 din lege prescrie ca preoții de sate să predea învă­țătura religioasă în școalele primare. Mai nicăeri această dispoziție nu e azi aplicată. După legea actuală nu se cere celor ce vor să se facă învățături sătești de­cât cunoștințele învăță­mântului primar, adică nu li se cere de­cât cunoștințele pe cari ei sunt chemați a le preda. Ori­cine poate vedea cât de mult ar da în­vățământul înapoi daca s’ar aplica asemenea dispozițiuni din lege. Tot în privința recrutării perso­nalului învățătorilor noștri, mai pu­tem spune că legea din 1864 nu prevedea crearea de școli normale primare. Ast­fel școlile normale ce s’au creat nu au nici o ființă în lege și este absolut ilegală excelenta de­prindere ce s’a luat de a cere celor ce vor să devie învățători ca să fi absolvit un curs normal sau semi­­narial sau să fi trecut câte­va clase de liceu. Secția III din lege privitoare la revizori și sub-revizori este astă­zi căzută în desuetudine. Aceste exemple sunt toate pri­vitoare numai la învățământul pri­mar. Legea însă e tot atât de de­fectuoasă în ceea­ ce privește învă­­­­țământul secundar și superior. După aceasta își poate cine­va face o idee în ce hal se află la noi instrucțiunea publică. Nu credem dar ca să se găsească cine­va care să susție că se poate zăbovi cât de puțin cu reforma legii actuale a în­vățământului. Menținerea stârei de lucruri ac­tuală a învățământului constitue un pericol pentru generațiunile tinere și un guvern care ar crede că poate amâna reforma instrucțiunei publice, nu ar putea, ori­care îl ar fi de altminteri meritele, să beneficieze de indulgența noastră. TELEGRAME Tromsoe, 2 August. Vaporul „Amely“ care duce misiunea științifică la Spitzberg a sosit în timpul dimineței; el va pleca probabil Marți. Paris. 2 August. Generalul Japy, republican, a fost ales senator al Belfortului. D. Richot a fost informat în mod oficial că regele Alexandru al Serbiei va sosi in­cognito la Paris pe la 13 August și că va petrece acolo vreo 15 zile. Serburg, 2 August. Primirea făcută la Primărie marinarilor ruși, greci și americani a fost foarte cor­dială ; primarul le-a urat bună-venire ; a vorbit de primirea făcută escadrei franceze la Kronstadt, primire care întărește amici­ția franco rusească. Comandantul încrucișă­­torului rusesc Amiral Komiloff a mulțu­mit ; el a adăugat că la întoarcere escadra franceză va zice care este s­mpatia Rusiei pentru Francia. Prefectul a băut pentru uniunea națiu­nilor franceze, grece și americane. La banchetul care s’a dat apoi deputa­tul Cabart Dauneille a exprimat speranța că într’un rezbel apropiat rușii și francezii se vor sprijini mutualmente și intr’un mod frățesc. Berlin, 31 Iulie S’a descoperit la Deutsche Baneke o dela­pidare făcută de un amploiat care făcea speculațiune de bilete de ruble fără ca se fie autorizat. Dacă banca va recunoaște a­­ceste angajamente, ea va perde atuncea 1,100,000 mărci. Toulouse, 31 Iulie. In urma concesiunilor reciproce, greva tramvaiurilor s’a sfêrșit; lucrul va fi re­luat azi. Milan, 31 Iulie Azi s’a deschis congresul lucrător națio­nal preparator aceluia de la Bruxelles, 250 de delegați erau de față, sunt 400 de a­­desiuni. S’a început discuția asupra opor­­tunităței de a cere o legalizare defensivă în favoarea lucrătorilor. Anarh­iștii s’au opus. Wasington, 31 iulie Secretarul răspunzănd unei petițiuni a evreilor americani în privința emigrărei e­vreilor ruși a declarat că emigrarea săra­cilor este contrarie legei. Lemberg, 31 iulie După gazeta „L­osca“ autoritățile din Galiția au­ primit ordinul de a preveni pe pesoanele care ar cere pașapoarte pentru Ro­mânia că după o circulare recenta a guvernu­lui român se pretinde viza autorităților consulare sau diplomatice române, cu sco­pul de a împedica emigrarea săracilor în România. Petersburg, 31 iulie Novoie-Vremia anunță că copiii evreilor străini, cari nu au dreptul să domicilieze în Rusia, nu vor fi primiți în școlile supe­rioare, colegiuri sau licee cu începere de la toamna anului 1891. Viena, 30 Iulie. împăratul a confirmat marelui vizir Kia­­mil-Pașa marele cordon al Sf. Ștefan. Berlin, 2 August. Gazeta Germaniei de Nord anunță că doctorul a constatat că umflătura genu­­chiului împăratului s’a îmbunătățit, în câte­va zile se va putea pune un bandagiu, care să permită mișcările. Starea generală a îm­păratului continuă a fi satisfăcătoare. Petersburg. 2 August. Ofițerii francezi au vizitat palatul de iarnă și palatul Ermitagiului. Apoi a asis­tat la parada pompierilor. Amiralul Gervais purta cordonul St. Anne de clasa întăia, cei­l­alți comandanți de asemenea cordonul St. Anne dar de clasa a II-a cu briliante. Mulți ofițeri purtau ordinul St. Stanislas-Coburg. 2 August. Gazeta de Coburg este autorizată să de­clare că știrea în privința tensiunei dintre curtea din Berlin și cea din Coburg este neîntemeiată și tendențioasă. Kom­­mistrul instructiunei Cu toate jurămintele României că nici o schimbare nu se va face în guvern, cu toate ifosele oficioase ce numita gazetă pune în a desminți absolut toate știrile privitoare la cri­za ministerială ce domnește în stare latentă chiar din ziua formărei ac­tualului guvern, totuși s’a dovedit, o dată mai mult, că toată lumea are mult mai bun simț de­cât toți Vol­­tairii de la România, căci chiar în numărul său de astă­zi acest din ur­mă oficios se va vedea silit să anun­țe retragerea d-lui G. Dem. Theo­­dorescu de la departamentul instruc­țiune­ și intrarea d-lui senator P. Poni în minister. Noi nu putem vedea de­cât cu mulțămire introducerea în cabinet a unui om de valoarea și com­­ștința în ale școalei, cum e d. Poni și tre­­bue să recunoaștem că guvernul con­servator al d-lui Catargiu a făcut o achizițiune din cele mai însemnate în persoana valorosului profesor univer­sitar de la Iași. E drept că unele din ideile dlui Poni nu le împărtășim ; aflăm însă câ d-sa a renunțat la câte­va din a­­ceste idei care nu constitue princi­piile fundamentale ale sistemului d-sale de organizare a învățământului de toate gradele. Așa, ni se asigură ca d. Poni a renunțat la ideea, după noi greșită, a inamovibilității învă­­țătorilor. Trebue să sperăm că prin intra­rea d-lui Poni în minister, guvernul va pune în capul programului său, pentru sesiunea viitoare, reforma în­vățământului care pentru noi are o importanță atât de capitală. Venirea d-lui Poni la departamentul instrucțiunei pare a fi fost de toți do­rită și, ca dovadă, aflăm cu plăcere că însuși d. G. Cam. Theodorescu a renunțat, fără nici o obiecțiune, la por­tofoliul său în favoarea unui om care și-a legat numele de o reformă atât de însemnată și a făcut bucuros acest sacrificiu, în folosul larei și în inte­resul partidului liberal-conservator. LUNI ȘI MARȚI 22-23 IULIE 1891 B'TE­I MI ——— ANUNCIURI ȘI INSERȚII Linia 30 litere petit pag. IV ... . 0.40 Reclame...................„ III ... . 1.50 ...........................„ II . . . . 2.50 In Paris anunciurile se primesc la Agenția Havas, 8 Place de la Bourse. Redacția și Administrația 43, — Calea Victoriei. — 43 Un exemplar 15 Bani Republica evreiască De câtă­va vreme Lupta publică în toate zilele două articole scrise de d. G. Panu; unul, în coloana în­tâi, tratează despre Regalitate și sfă­­tuește pe Români să o suprime ca un ce învechit și réu, să gonească pe regele Carol sau pe ori­care altul și să proclame Republica. Cel de al douilea se ocupă de chestia israelită, aci­d. Panu se pronunță cu totul în favoarea evreilor. D. Panu zice că e o barbarie d’a’I împedica să intre în țară, atunci când părăsesc Rusia unde sunt persecu­tați, și e de părere că evreii sunt la noi un element util și folositor. D-sa se miră de sentimentul care există în țară în contra lor, și de greutatea cu care îl naturalizăm. In rezumat, d. Panu e de părere că Românii fac rou încercând a opune elementului israelit o resistență oare­care. Trebuesc rădicate barierele care o­­presc bine reü năvălirea mulțimii de is­­raeliți flămânzi grămădiți la granițele noastre; trebuesc suprimate în țară toa­te restricțiile legale care împiedecă pu­țin desvoltarea lor economică ; tre­buesc în fine naturalizați cu grămada Ovreii și înzestrați cu toate dreptu­rile politice, căci, d. Panu ne-o spu­ne, naturalizarea Ovreilor este poli­ticește mult mai puțin primejdioasă de­cât naturalizarea a ori­cărui alt neam de oameni. Nu am vrea să supărăm pe d. Panu în campania ce a întreprins pentru apărarea intereselor israelite, dar nu putem să nu-i amintim că pe când d-șa blamează măsurile ce se iau sau ce ar trebui să se ia pentru a îm­pedica invazia israeliților, depeșile din New­ York ne anunță că Statele­ Unite care au întinderea Europei și 68 de milioane de locuitori, nu lasă să de­­barcheze câte­va familii israelite care emigrase din Rusia. Asemenea am putea zice d-lui Pann care pretinde că ar fi mult mai pu­țin periculos pentru țară să natura­lizăm zece mii de e­vrei de­cât zece mii de Greci, Bulgari, etc., că și aci se înșala cel puțin din punctul de vedere românesc. Căci cei zece mii de Bulgari ori Greci naturalizați și statorniciți în țară se vor însura cu zece mii de românce și copii lor a­­semenea, ast­fel că la al douilea ori al treilea neam nu mai afl în vinele lor de­cât un sfert de sânge bulgăresc ori grecesc și trei sferturi de sânge românesc. Pe când cei zece mii de Ovrei vor lua zece mii de Ovreice cu care vor avea 80 ori 100 de mii de copii, cari la rândul lor se vor căsători cu­ același număr de Ovrei sau Ovreice și așa mai nainte, fără ca să fie vre-o dată vre-o legătură între el și neamul românesc. Ce s’ar întâmpla dar, daca țara, convinsă și ea de argumentația pu­ternică a d-lui Panu, că nu poate trăi fără Ovrei, i-ar pofti pe toți să șadă la masa noastră și să împărtă­șească cu noi, cu o absolută egali­tate, toate bunurile și toate dreptu­rile pe care poate să le acorde? Este evident că numărul acestor musafiri, deja enorm și în dispro­porție cu ceea ce este în ori­care altă parte a lumei, va spori încă cu o repeziciune ne­mai pomenită până acum. Viața e aspră prin țările ve­cine și e încă bună în România. Se știe că acum vre-o 50 ori 60 de ani erau încă foarte puțini evrei în Mol­dova și nu erau mai de­loc în Mun­tenia; acești puțini și alții cari au venit dupe ei, dând de belșugul ță­­rei românești, au prosperat așa de bine in­cât au devenit azi o jumă­tate de milion. Și, lucru interesant de observat și pe care poate să-l observe chiar d. Pana daca își va­de osteneala să se uite în broșura publicată în fie­care an de ministerul de interne cuprin­zând tablouri statistice de mișcarea populațiunei din țară. In județele de dincoace de Milcov, unde elementul israelit e încă puțin numeros, sporul populațiunei române în fie­care an este însemnat și egal cu acel ce se constată în țările cele mai favorizate în această privință, cum sunt Norve­gia, Rusia, etc. Din contra în județele moldovenești, acest spor este cu mult mai scăzut; popu­lațiunea crește foarte puțin, dacă nu rămâne staționară; vorbim de populația rurală. Cât pen­tru populația urbană romană nu nu­mai că ea nu crește, dar chiar dis­pare repede din orașe. Aceasta ni se pare a fi o dovadă îndestulătoare că vecinătatea elementului israelit nu-I priește așa de mult populațiunei ro­mâne pe cât ar vrea d. Panu să ne facă să o credem, căci în definitiv, a dispare, a peri este cea mai bună dovadă că nu-ți merge bine. In același timp (și aci tot statis­tica vorbește) populația israelită spo­rește în proporții extraordinare. Dacă numărul lor s’a însoțit în 50 de ani prin nașteri și imigrări, nu e exagerat de a presupune că în 20 de ani se va înzeci. Acum avem deja un Ovrei la cinci Moldoveni; mâine vom avea un Ovrei la două Români și poate chiar, dacă am aplica părerile d-lui Panu, la un Român două Ovrei. Aceștia devenind și alegători și eligibili și formând partea cea mai puternică și cea mai bogată din po­pulația Moldovei, în curând jumătate și poate chiar toți deputații din Mol­dova ar fi Ovrei și e probabil că cu timpul lucrul s’ar întinde și la restul țărei. Republica pe care vrea s’o pro­clame d. Panu ar deveni în curând o republică evreiască. Iată idealul pe care d. Panu îl propune Românilor și in particular tinerimel pe care are pretenția s’o îndoctrineze. Mărturisim, chiar cu ris­cul de a fi tratați de ruginiți, că visăm alt viitor pentru neamul nostru și că nu vrem republica d-lui Panu chiar cu d sa Ga președinte. E. L. Fortificațiile din Belgia Noul credite.—Generalul Brialmont acuzat.— Raportul comisiunei. Se anunță din Bruxelles câ guvernul bel­gian cere Camerei un nou credit de 14 mi­lioane pentru terminarea lucrărilor de for­tificații de la Meusa. Dacă e să se dea crezăment știrilor care circulă printre dife­ritele grupuri parlamentare, e de prevăzut că acest credit va întîmpina mari greutăți. Președintele consiliului, d. Beernaert a de­clarat Camerei că creditele pentru aceste fortificațiuni nu vor trece peste cifrele „foarte exacte“ stabilite de către serviciul de geniu. Acum guvernul declară că s’a înșelat și că fără de vot a fost indus în eroare de către autoritățile militare. Pare insă că această justificare nu convine de loc inspectorului general Brialmont care, îndată ce a aflat despre declarațiunea gu­vernului belgian, s’a grăbit a se întoarce din Constantinopole, unde­ fusese chemat a -și da părerea în vederea unor proiecte de întărire a capitalei Turciei. Generalul Bri­almont nu va lăsa probabil fără răspuns acuzarea ce guvernul o aduce autorităților militare. Raportul comisiunea Camerei asupra bud­getului extra­ordinar al Belgiei se ocupă pe larg de chestiunea creditelor pentru fortificațiile Meusel și conclusiunile acestui raport, făcut de o comisiune compusă din șase clericali și un liberal, au produs o mare sensațiune în cercurile politice din Bruxelles, căci ele constitue cea mai as­pră condamnare a actualului cabinet. Ast­fel acest raport spune: „In total guvernul cere 59,534,358 fr. „pentru cheltueli extra­ordinare , de­oare­­­ce nu’i stă însă la disposiție de­cât „12,781,711 franci, rem­ene să acopere res­­­tul de 46,752,647 franci printr’un împru­­­mut.“ Raportul cere apoi ca guvernul să nu mai întreprindă nici o lucrare nouă înainte de a face toate pregătirile necesare în a­­cest scop și de a arăta Camerei în mod cât se poate de exact și de lămurit caree

Next