Timpul, iunie 1892 (nr. 120-142)
1892-06-11 / nr. 128
ANUL AL PATRUSPREZECELEA.—No. 128 EDIȚIA A DOUA ABONAMENTELE: In țară pe un an........................................40 len pe 6 luni........................................20 lei n pe 3 luni........................................10 lei Pentru streinetate, un an ....... 50 lei Redacția și Administrația 23. STRADA DOAMNEI, 23. un exemplar 10 Bani TIMPU Cine sunt reacționari! I Am arătat Luni cât de neîntemeiată este legenda de reacționarism pe care colectiviștii porecliți liberali se încearcă a o crea împrejurul partidului conservator, astăzi vom dovedi că, din contra, denumirea de liberali-naționali, pe care a luat’o partidul colectivist, este absolut uzurpată și neconformă cu ideile, faptele și apucăturile acestui partid. A fost, în adevăr, un partid liberal în această țară și ar fi bine să fie. A fost într’o epocă când drapelul liberal însemna desființarea privilegiilor, lupta contra înrîurirei străine ; dar atunci acest drapel umbrea pe toți acei cari s’au luptat pentru a dobândi libertățile, de cari ne bucurăm de mai bine de un pătar de secol, și pentru a îndeplini aspirațiunile națiunei române. Sub acest drapel au luptat mai ales boerî și acești boerî aveau boeria inimei și a patriotismului, care întrece pe aceea a neamului. La această boerie a puftit totdeauna și poate și astăzi ajunge orice român, fără a fi taxat de parvenit. Atât în Muntenia,cât și în Moldova, membrii așa ziselor familii boerești, adică a acelora care atunci reprezintau singura clasă mai cultă, au fost în capul mișcărilor liberale. Nici unul din ei nu s’a gândit măcar a apăra sau a menține privilegiuri de clasă; dovadă este că, la noi, principiile egalitare și democratice nu și-a fi făcut drumul prin comoțiuni violente, prin lupte sângeroase, ci prin o evoluțiune firească și treptată a ideilor. Libertățile și instituțiunile care le garantează, n’au fost impuse la noi de jos în sus, pe calea revoluționară, ci s’au stabilide sus în jos, prin importarea treptată a ideilor de progres din Occident. Cine altul a importat aceste idei decât acei pe cari falșii liberali de astăzi îi poreclesc boerî ? Da! Din boerî se compunea pleiada de tineri patrioți cari, de la 1848 până la 1859, s’au luptat cu abnegare la Iași, la București și în exil, pentru regenerarea României în lăuntru și în afară. De la 1866 încoace, adică, din ziua în care dorințele de căpetenie ale patrioților români s’au împlinit, când luptele politice trebuiai să se îndrumeze pe calea constituționalismului, partidele nu puteau să se deosebească decât prin modul de a desvolta baza liberală stabilită de pactul fundamental. Și roșii și albii erau clar liberali, căci nu puteau să fie altfel, sub Constituțiunea pe care o votaseră și unii și alții. In primii ani ai aplicărei Constituțiunei din 1866 s’au format prin urmare cele două mari partide, sub denumire de conservatori și de liberali. Cei d’întâiii erau pentru o desvoltare gradată dar neîntreruptă a ideilor de progres, cei l’alți voiau o înaintare mai repede, dar, precum am zis, ambele partide luau ca punct de plecare principiile liberale înscrise in Constituțiune. Nu putea fi vorba nici de reacțiune, nici de reacționari. Astfel au mers lucrurile până la 1876. Atunci liberalii veniră la putere și, până la 1881, avură de lucru cu resboiul, cu aplicarea tratatului din Berlin, cu recunoașterea independenței și cu proclamarea Regatului. Istoria imparțială va descrie odată această epocă și va pune în lumină atât greșelile care s’au comis, cât și faptele bune care s'au îndeplinit. In privința punerei în practică a ideilor lor înaintate, nu se poate imputa liberalilor că, în cursul acestor ani, n'au făcut nimic, căci evenimentele nu le-au dat răgaz. Dar, de la 1881 până la 1888, după ce România intrase pe calea normală în lăuntru și în afară, când regimul liberal era atot-puternic prin majoritățile parlamentare și prin favoarea Suveranului, nu era oare datoria unui partid ce se respectă de a fi consecințe cu ideile înaintate de care se fălea, punându-le în aplicație și dovedind prin aceasta superioritatea sa asupra partidului advers? îndeplinit’au partidul și guvernul liberal această datorie primordială ? Nu ! Absolut nu ! Cine se îndoește n’are decât să recitească colecțiunile ziarelor de la 1882 până la 1888. Și nu vorbim de ziarele conservatoare sau opoziționiste din acea epocă, ci de foi liberale ca Românul și Națiunea. Răsfoind zi cu zi în coloanele acestor ziare istoria partidului liberal, oricine se va convinge cu înlesnire că, departe de a’șî îndeplini misiunea de partid înaintat și democratic, partidul liberal s’a lepădat încetul cu încetul de toate apucăturile sale aparente de liberalism și s’a transformat într’o colectivitate a cărei regim va rămânea memorabil prin autoritarismul cel mai sfruntat, prin abuzuri de tot felul, prin măsuri și legi anti-liberale și anti-democratice. Lucrurile au ajuns atât de departe, încât regretatul G. A Rosetti s-a retras și a murit amărît, luând cu densul în mormânt sirențele drapelului pe care îl ridicase cu iubire și in privința cărui hrănise visuri atât de frumoase In urmă, am văzut pe d. Dimitrie Brătianu și pe alți liberali convinși făcând disidență și combătând cu înverșunare, alături cu noi, pe falșii liberali, căror nu le rămăsese decât o etichetă avariată și compromisă. Mai mult încă, după căderea lor, fiind în opozițiune, colectiviștii nu s-au amendat. In loc de a se purifica și de a se reorganiza, ei au urmat politica lor de loterie și au ajuns astăzi a depărta toate elementele mai sănătoase ale partidului și a crea starea de destrăbălare în care liberalii se svârcolesc în acest moment. La aceste fapte netăgăduite colectiviștii nu găsesc alt răspuns decât vecinicele și învechitele clișeuri de boeri, reacțiune, retrograzi cu care ne gratifică zilnic. Vom arăta, că dacă e vorba, nu de adevărați boeri prin fapte și simțiminte, ci de boeri în sensul rea al cuvântului, de reacțiune și retrogradism în idei și în apucături, acei, cărora cu drept cuvânt li se cuvine porecla de reacționari, sunt colectiviștii nărăviți. -------------------------------------------- TELEGRAME Bruxelles, 21 Iunie. Balotagele au fost în cea mai mare parte favorabile liberalilor. Rezultatul total este cel următor : Camera: Liberali 66, clericali 92. Senat: Liberali 1o, clericali 42. Atena, 21 Iunie. D. Theupis s’a dus la 5 ore la palat și a stat acolo 1 ceas și fum. Se desemnează ca membrii ai noului cabinet, care se va constitui mâine dimineață: d-nii Dragomis, Theotokis, Kossonakos, Simopulos, Tanados. D. Theupis va lua finanțele sau un alt portofolii și d. Theotokis este acela care va lua afacerile străine. Paris, 21 iunie. Journal des Débats află că ministerul spaniol se va reconstitui sub preșidenția d-lui Canovas în timpul vacanțelor parlamentare. Ministrul de interne și acela al coloniilor se vor retrage, demisiunea ministrului de finanțe nu este de asemenea neprobabilă. Bordeaux, 21 iunie. La banchetul societății de ajutoare mutuale a vechilor soldați din Africa, președintele a citit o telegramă a Țarului ca răspuns la urările ce i-a adresat societatea și care zice : «Felicitările mele membrilor societății și zuavilor, primii soldați ai lumea. Stockholm, 21 Iunie. Generalul baron Palmstierna, ministrul de resbel, și-a dat demisia. Paris, 21 iunie. Camera a adoptat proiectul de conversiune a împrumutului tunisian 3 juni. la sută la 3 la sută. D. Cusset, radical, a interpelat guvernul asupra abuzului solicitărilor deputaților pe lângă miniștri. — D. Loubet a răspuns că guvernul ascultă rezumar ,ale deputaților, dar că nu acordă înaintări funcționarilor decât după merit. Camera a abordat discuția proiectului de reînoire a privilegiuhi Băncii Franciei.— D. Chiche cere amânara care este respinsă cu 495 voturi contra 51. D. Millerand cere ca Banca Franciei să fie înlocuită printr’o bancă de Stat, ale cărei fonduri ar fi acelea de Casselor de Economii. Urmarea discuției s’a amânat. CONSECINȚELE POLITICE le Morței lui C. Brătianu N’au trecut douăzeci și patru de ore de când șeful partidului liberalnațional a înceta din viață și deja liberalii, ca scuturați de un jug pe care unii cu greu îl purtau, au început să ne dea de gândit asupra consecințelor poetice ce vor urma după moartea lui Dumitru Brătianu. Că moartea șiiului liberalilor va avea consecințe politice, este lucru netăgăduit. Moartea și D. Brătianu va da, în același tim, loc la o reorganizare a partiduluiiberal și la o disidență. Reorganiarea partidului liberalnațional se va face sub direcțiunea d-lor D. Surdza și Eug. Stătescu, cari sunt d acord asupra direcțiune! ce trebue ază partidului și cari vor fi urmați toate elementele colectiviste și câțiva foști disidenți, intre cari prem cita pe d. Palade. De altă parte acei, cari n’au voit niciodată să primească o șefie fie a d-lui Sturza, fie a d-lui Stătescu, vor produe cât de curând disidența ce se va impune din mai toți foștii disidenți, artizani ai lui C. Brătianu și cari au fost grupați in jurul A7ațlunei. Iotr aceștia se numără negreșit d-nii 1 Fiera și P. Grădișteanu. Cel dintâi, indignat deja de faptul că prin smnarea de către domnii Stătescu - Sturdza a anunțului despre moarta lui D. Brătianu, aceștia s’au consierat ca șefi ai partidului liberal, ctiară sus și tare că nici o dată nu v primi șefia d-lor Sturdza sau Stăteai. Vehemeța limbagiului d-lui Fiera merge pri a acuza pe d-nii Sturdza și Stătesc că sunt falși opozanți și chiar căunt înțeleși pe sub mână cu guverul, că d. Stătescu, care se ocupă nuai de treburile și de procesele sale nu face nici un fel de opoziție gurnului și că d. Sturdza, grație biBi-voințe a guvernului, ia vre-o 6000 de lei lejuri pe an în diferiteleituațiuni pe care le ocupă și din caz dacă ar vrea guvernul, l’ar putea șede. Intruct privește atitudinea d-lui Fieva, e icru cât se poate de probabil că sa se va uni cu d. G. Vernescu peru a alcătui un partid liberal-modat ca principii, dar care va conduce campanie violentă în contra guveului. Cele cprecedă ne dau o netăgăduită dadă despre starea spiritelor membrilor din partidul liberal-național sub șefia lui Dumitru Brătianu, despre frâul ce le impusese numele lui Brătianu. Odată Dumitru Brătianu dispărut, pasiunile se deslănțuesc cu furie, intrigile încep, pe corpul încă cald al răposatului șef, și ambițiunile nemăsurate ale candidaților la șefie apar neinfrânate de nici un fel de considerație. Lucrurile, suntem siguri, nu se vor opri aci și ne va fi dat să asistăm la o luptă crâncenă în sinul partidului liberal-național, luptă care departe de a-l întări, nu va avea alt rezultat decât să-l slăbească și să-l facă încă pentru multă vreme incapabil de a guverna. ------- ----. an---------------—-f -un Sepie Italia Potsdam Cu data de ieri, 21 Iunie st. n. nu se telegrafiază din Potsdam. O paradă militară a avut loc la 10 ore dimineața înaintea împăratului și Regelui Italiei, la grădina castelului, împărăteasa și Regina priviau de la fereastră. O mulțime numeroasă a aclamat pe suverani cu entuziasm. După paradă, împăratul și Regele au intrat în castel unde au stat de vorbă cu cea mai mare cordialitate cu cele două suverane. La întoarcerea de la castel la palatul nou, Majestățile Lor au vizitat mausoleul împăratului Frederic la biserica Păcii, unde au stat o jumătate de ceas. Apoi s-a dat un prânz de gală; au luat parte 150 de invitați, printre care d-nii Brch, generalul de Caprivi, Pallavicini, Marschall etc. La acest prânz, împăratul a anunțat logodna principesei Margareta de Prusia cu Prințul Frederic Carol de Hessa, fiul reposatului Landgraf Frederic de Hessa. Apoi a ridicat un toast în sănătatea casei de Savoia, începând în nemțește și terminând în italienește. Regele Humbert a mulțumit și a băut în sănătatea dinastiei imperiale. O a doua telegramă ne mai comunică amănuntele următoare : In toastul ce Ta ținut pentru familia regala a Italiei, împăratul a insistat asupra relațiunilor intime ce există între casele de Hohenzollern și Savoia. împăratul a exprimat în același timp bucuria ce simte cu ocazia vizitei perechiei regale a Italiei. Regele Humbert a răspuns prin strigătul de: «Trăiască împăratul! Trăiască împărăteasa» ! JOI 11/23 IUNIE 1892 ANUNCIURI ȘI INSERȚII: Linia 30 litere petit pag. IV.....................0,40 Reclame................. . III.....................1,50 .........................II...........................2,50 In aris anuncurile se primesc la Agenția Havas, 8 Place de la Bourse Redacția și Administrația 23, STRADA DOAMNEI, 23. Un exemplar IO Bani O deputațiune la d. Gladstone. Părerile sale despre ziua de lucru de opt ore.— Entusiasm ricit.— Obiecțiuni serioase.— Părerile de ziu ale lucrătorilor.— Apelul d-lui Gladstone. In vederea apropiatei campanii electorale în Englitera, d. Gladstone a avut deunăzi o foarte interesantă conferință cu o deputăție a Asociațiunei de lucrători din Londra, asupra chestiunei celebrelor «opt ore». Conferința s’a ținut la dorința expresă a d-lui Gladstone, în privința celor desbătute, iată ce spun informațiile ziarelor: Secretarul Asociațiunei, d. Shipton, a declarat că colegii săi sunt pentru ziua de lucru generală și legală de opt ore. Prin aceasta s’ar da ocupație mai multor lucrători și Asociațiunile, care acum sunt foarte slăbite din cauza prea multor ajutoare ce sunt nevoite să dea celor fără lucru, s’ar întări și fondurile de rezervă ar spori. Caracteristic a fost răspunsul d-lui Gladstone. Compatrioții săi știu, —, a zis bătrânul bărbat de stat liberal, — că el voiește să-și consacre puținii ani ce-i mai rămân de trăit rezelvatei chestiunei irlandeze. Când cineva a ajuns la vârsta de 83 de ani și tot mai ia parte activă la viața publică, nu poate să-și împartă puterile dntre mai multe misiuni de îndeplinit deși el recunoaște importanța chestiunei zilei de lucrul de opt ore. Sunt trei păreri asupra chestiune.i — a continuat, după această introducere, d. Gladstone; — mai întâiu o lege obligatorie pentru ziua de lucru I de opt ore generală ; al doilea o lege, I care să fixeze ziua de lucru de opt ore lăsând însă fiecărei meserii și I industrii în parte libertatea de a aldopta sau nu legea; și al treilea o lege care să nu aibă putere decât atunci când fiecare meserie sau industrie în parte se va supune ei un II chip pozitiv. Deputăția s’a grăbit a declara că II ea adoptă părerea a doua. D. Gladstone expuse atunci greutățile ce se ivesc. Hotărârea trebue să fie a majorităței membrilor unei meserii sau industrii. Dar care majoritate ? Ș’apoi s’ar isca o mare arababură, dacă de pildă acolo unde e nevoie de o activitate comună, cum e de pildă la edificări, o breaslă de lucrători s’ar pronunța pentru ziua de opt ore, iar alta pentru mai mult. In decursul convorbire d. Gladstone a amintit de mai multe ori și aceasta că el nu poate înțelege cum cineva ar fi în stare să dorească să vază statul amestecându-se in afaceri particulare. Actualmente meseriile și industriile in Englitera se bucură de o mare libertate. Un sistem de pedepse, organizat de stat,—fără care sistem de altfel nici nu s’ar putea închipui o lege pentru fixarea zilei de lucru de opt ore,—un astfel de sistem ar mărgini foarte mult libertatea. Dacă cu toate acestea lucrătorii voiesc ziua de lucru de opt ore cu orice preț, ei au un buletinele lor de vot destulă putere pentru ca să-și realizeze dorințele. După această instructivă convorbire, secretarul Shipton și-a dat expresie părerei de rea că d. Gladstone dă lucrătorilor atât de puțină încurajare. D. Gladstone s’a mulțumit a întreba, după aceasta, deputăția, în ce zi a săptămânei ar voi mai bine lucrătorii să fie alegerile la ceeace delegații au răspuns în unanimitate Sâmbăta. Ziarele engleze adaugă că d. Gladystone e ocupat acum cu redactarea unui Apel către alegători. Acest apel va fi foarte lung și va cuprinde mai ales explicarea amănunțită a planullui de Home Rule modificat. Despre ziua de opt ore nu se știe încă ce și cât va cuprinde apelul. E de prevăzut, ce e drept, că, dacă nu din alte motive, cel puțin din considerații de tactică, această chestiune nu va fi nici ea cu totul neglijată în apelul dlui Gladstone. După cum s’a văzut însă din convorbirea de mai sus s’a cam răcit și entuziasmul d-lui Gladstone pentru ideia zilei de lucru de opt ore, și partizanii acestei «idei» nu prea au mult de nădăjduit nici de la eventuala revenire la putere a liberalilor. Eastern ------——— --------— ---CONFERINȚA interparlamentară din Berna Amicul nostru d. Ion Ciuflea, vicepreședintele comitetului parlamentar român al conferinței interparlamentare pentru arbitragiu și pace, a primit de la d. marchis B. Pandolfi, secretarul general al conferinței, programa relativa la a 4-a conferință, adresată d-lor deputați și senatori, pe care ne grăbim a o publica cu plăcere. Iată cuprinderea : Domnule și iubite coleg, Vă este cunoscut că a 3-a conferință interparlamentară ce a avut loc la Roma, în Noembre trecut, a cerut ca cea de a 4-a conferință să se ție la Berna. Comitetul instituit de grupul parlamentar elvețian pentru a organiza această conferință a fixat data de 17 (29) August viitor. Ea va dura trei zile și programa va fi cea următoare . Luni 17 (29) August 10 ore dimineața , deschiderea conferinței în sala ședințelor consiliului