Timpul, iunie 1893 (nr. 117-140)
1893-06-10 / nr. 125
IZ ANUL AL GINCI-SPREZECELEA. NO. 125 EDIȚIA J A TREI: ABONAMENTELE in țară pe un an..........................................40 lei „ pe 6 luni..........................................20 lei „ pe 3 luni ..........................................10 lei Pentru streinătate, un an...........................50 lei Redacția și Administrația — 23, STRADA DOAMNEI, 23 —TIMPUL Un exemplar 15 Bani JOI 10/22 IUNIE 1893 ANUNCIURI și INSERȚII Linia 80 litere petit pag. IV ...... 0,40 Reclame.................. „III......................1,50 » .... „ II......................2,50 In Paris anunelurile se primesc la Agenția I Havas, 8 Place de la Bourse Redacția și Administrația — 2ă1 STRADA DOAMNEI, 23 Un exemplar 15 Bani Temelia Statului Am arătat altă dată (1) pentru ce liberalii au combătut cu atâta învierșunare opera noastră legislativă. Necazul d’a vedea pe un partid dușman făcend ceea ce ei, intr’un șir lung de ani, nu putuseră nici începe, cu toate angajamentele solemne ce luau față cu națiunea la fiecare alegere și la fiecare sesiune parlamentară, i-a împiedicat să vadă că, opunendu-se așa de intransigent la opera noastră de organizare a Statului, partidul lor comitea o nouă greșală, sau mai bine zis mărturisea din nou neputința sa. In adevăr numai nepriceperea în materie de organizare internă poate explica criticile vagi și copilărești și în același timp violența cu care acest partid ne-a combătut. E destul să observăm că la diferitele soluțiuni prezintate de noi, liberalii n’au fost în stare să opună o singură altă soluțiune, pentru ca să nu mai fie nevoe să stăruim asupra acestui punct. Când s’a discutat reforma învățământului primar, opozițiunea ța susținut că e mai bună legea instrucției din 1864, când a venit în desbateri legea clerului, opozițiunea a apărat cu căldură «așezământul străvechii al Bisericei noastre», adică starea de lucruri de până acum. Și așa mai departe la toate chestiunile de organizare ce s’au prezentat Parlamentului. Cu alte cuvinte, după ce și-a arătat prin fapt, cât a fost la putere, neputința sa de a organiza Statul și nedestoinicia sa față cu trebuințele erei noul, partidul liberalnațional a mărturisit și în opozițiune că tot neputincios și nedestoinic a rămas. Așa numita «reintrare în sînul națiunei pentru a-și împrospăta puterile» se vede că n’a folosit întru nimic partidului liberal-național, care a rămas tot o colectivitate de interese particulare, cum era până în 1888. O dată luminat acest punct, să venim la munca noastră, la opera pe care am săvărșit-o până acum. Și fiindcă e vorba de organizarea internă a Statului după un plan complect, să începem cu începutul, cu talpa casei. Cât nu s’a mai vorbit despre această talpă a casei și câte nui s’au făgăduit de 40 de ani încoace! In ziare, în broșuri, în întruniri, în Parlament, în manifeste și programe—a treia vorbă a fost țăranul român, pentru care democrația liberală a vărsat torente de lacrămi și a inventat cele mai lingușitoare laude. Ce s’a făcut însă pentru această talpă a casei ? Cercetați cu de-amănuntul cei douisprezece ani de guvernământ ai liberalilor, când, stăpâni absoluți ai situațiunii, puteau să vindece ranele asupra cărora vărsaseră atătea lacrămi și să realizeze făgăduelile aruncate cu atâta profuzime; afară de două trei cârpeli, mai mult de ochii lumei, nu veți găsi nimic. Țărănimea noastră a stat în pozițiunea, în care o pusese lovitura de Stat de la 1864, până la venirea partidului conservator la putere în 1888. Și cât de mari și de primejdioase erau neajunsurile acelei pozițiuni s’a arătat cu prisos în mișcarea țărănească ce a izbucnit acum cinci ani. Puțin timp a trecut de atunci (1) Timpul de Joi, 3 (15) Iunie, și în vremea asta la multe nevoi a avut să facă față partidul conservator . Cu toate astea putem deja arăta cu dreaptă mândrie ce a făcut acest partid pentru talpa casei, pentru temelia Statului român. Prin legea vînzărei bunurilor, s’a făcut ca moșiile Statului să nu mai poată trece decât în mâinile sătenilor, asigurând astfel acestora pentru multă vreme putința de a-și procura păment în condiții favorabile. Prin legea Creditelor agricole, așa cum a modificat-o partidul conservator, s’au emancipat realmente țăranii de uzură, dându-li-se în același timp putința de a-’șî reface gospodăria. Prin legea tocmelilor agricole, votată în ultima sesiune, s’au limpezit relațiunile dintre proprietari și țărani și s’au mântuit aceștia de cea mai mare plagă a lor: nesiguranța pășunatului. Prin înființarea gendarmeriei rurale s-a garantat în sfârșit țăranilor siguranța, condiția primă a oricărei societăți și a întregului progres. De astăzi înainte țăranul va fi și el sigur de avutul său, ca oricare cetățean al Statului. Prin reforma învățământului primar s’a deschis și poporațiunilor rurale putința de a se instrui, făcându-se o realitate din obligativitatea instrucțiunei. La aceste reforme capitale, care ating în chipul cel mai intim interesele vitale ale țărănimei, trebue să adăugăm reforma clerului și reforma administrativă, deja făcute, și reformele : comunală, județiană și a judecătoriilor de ocoale, care se vor desăvârși în curând—toate reformele mai mult sau mai puțin direct vor contribui să îmbunătățească și să asigure soarta sătenilor. Iată, enunțată în scurt, opera săvârșită de partidul nostru pentru întărirea temeliei Statului. Și ca întotdeauna, conservatorii au lucrat și de astă dată fără mult zgomot, fără fraze pompoase și — ceea ce e mai de prețuit — fara a provoca antagonism între interesele diferitelor clase ale societății. Vom avea prilej să arătăm altă dată cum a purtat grijă partidul nostru de nevoile celor l’alte stări ale poporului. ------------------------------------------------------ TELEGRAME Boala d-lui Carnot Paris, 20 Iunie. D. Carnot fiind pe cale de vindecare, nu se va mai pubica buletin de sănătate. Un duel politic Paris, 20 Iunie Un duel a avut loc astăzi între d-nii Floquet și de Haussonville, care în discursul său de Duminică criticase rolul d-lui Floquet în afacerea Panama. S’au schimbat două gloanțe fără rezultat. Noua afacere Clémenceau Paris, 20 iunie. O scrisoare ce d. Clémenceau a adresat-o martorilor săi tratează pe d-nii Deroulède și Milleroye de mincinoși și mișei. Cea mai mare parte a ziarelor constată că încercarea d-lui Clémenceau de a reintra în scenă n’a isbutit nici decum. Prin participarea sa la desbateri, d. Clemenceau a voit să dovedească că cuvântul său poate încă să influențeze ; însă, atitudinea majorităței republicane față cu insultele adresate fostului șef al radicalilor echivalează cu o execuție morală. La Cocarde zice că ședința de ori a Camerei n’a fost decât preludiul unor mari destăinuiri ce se vor face la tribună și prin presă. D. Ducret și pritenii săi au pus mâna în timpul guvernului precedent pe niște documente de cea mai mare importanță. Ei știau că ris'au de a se vedea trași la răspundere dinaintea juraților, însă au lucrat într-un interes patriotic. Afacerea estradarea lui Herz Paris, 20 iunie. Un consiliu de cabinet s’a ocupat cu întrebarea anunțată de d. Milleroye în privința extrădării lui Herz. D. Develle și Guerin vor răspunde că guvernul actual a continuat cu stăruință negocierile pentru extrădare și că ele își urmează cursul lor. Francezii și Siamul Paris, 20 Iunie Se asigură că Siamul va acorda toate satisfacțiunile cerute și o despăgubire pentru omorul inspectorului Grosguérin. Mai multe corăbii franceze plecate din Saigon vor sosi în curând la gurile Megamului. Scăderea voturilor protestatoare în Alsacia-Lorena Strasburg, 20 iunie. Rezultatele alegerilor în Alsacia-Lorena sub raportul voturilor întrunite probează o mare micșorare în partidul protestatarilor în favoarea mai cu seamă a naționalilor germani. Afacerea băncilor italiane Roma, 20 Iunie. După propunerea d-lui Giolitti, Camera a decis cu o mare majoritate de a fixa pe Sâmbăta viitoare discuția proiectului de lege asupra băncilor emisiunii. Procesul Armenilor din Angora Constantinopole, 20 Iunie Procesul Armenilor din vilaietul Angora al cărui rezultat a fost anunțat ori, va veni în curând înaintea Curții de casație din Constantinopole. Impozitele suplimentare în Prusia Berlin, 20 iunie. Comisiunea Camerii seniorilor, discutând legea asupra impozitelor suplimentare, d-nul Miguel a declarat că nimeni n’are de gând să creeze un impozit asupra succesiunilor. Antisemitul Paasch Berlin, 20 iunie. înainte de începerea procesului antisemitului Paasch pentru injurii la adresa ministrului Brandl și a funcționarilor superiori de la externe, acuzatul a încercat să se sinucidă. După propunerea medicului legist, care crede că Paasch este atins de mania prsecuțiunii, tribunalul a amânat procesul și a ordonat internarea acuzatului într-o casă de nebuni, unde va fi observat în timp de 6 săptămâni. Alegerile din Luxemburg Luxemburg, 20 iunie. D. Simons, până acum vice-președinte, a fost ales cu o mare majoritate la scrutinul de balotagiu pentru Cameră contra d-lui Herriges. In interiorul țării au reușit a_ grarii. Epizootia in Englitera Londra, 20 Iunie. D. Gardner, ministrul agriculturei, a declarat că în 3 rânduri în decursul acestui secol pesta bovină a fost introdusă în Anglia și totdeauna prin animale infectate, nici o dată însă prin fân, paie sau prin alte furăgii. Guvernul va urmări cu atențiune afacerea epizootiei. Grevele Praga, 20 iunie. O grevă a isbucnit în 8 puțuri din minele Dux. Greviștii sunt în număr de 1000. Ei fac aceleași cereri ca și greviștii din Riadno. S’au produs excese. Gendarmeria a intervenit. Sunt mai mulți răniți. Conflict între lucrători Berna, 20 Iunie. Un conflict s’a ivit ers intre lucrătorii elvețiani și italiani. S’au făcut 80 de arestări. Sunt 100 de răniți, între cari unul grav. Un batalion de infanterie și un escadron de cavalerie, trimeși din Lucerna, au sosit în timpul nopței. ---------------------------» ........................... ORDIN DE A CONTRIBUI SĂ respectăm titlul, să’l păstrăm și noi! «Ordin de a contribui» stă scris în fruntea articolului de fond publicat alaltăseară în Voința Națională —«Ordin de a contribui» trebue să poarte ca titlu și acest răspuns. Despre ce este vorba ? Patru generali au crezut bine să adreseze un apel către toți afațerii armatei noastre, cerându-se, în numele camaraderiei, să contribue la o modestă subscripțiune între militari, spre a turna în bronz un medalion, care să se depue pe mormântul generalului Florescu în semn de omagiu și neuitată amintire din partea camarazilor săi. Acei cari subscriu acest apel sunt militari de frunte, încărunțiți sub steag, sunt generalii Arion, Fălcoianu, Vlădescu, Cantuli cari atunci când e vorba să judece valoarea unui militar, sunt negreșit mai competenți decât Gogu Cantacuzino sau C. Berlescu. Să nu mai discutăm prin urmare zadarnic dacă răposatul general Florescu merită sau nu acest omagiu; discuțiunea e închisă îndată ce vedem că d. general Fălcoianu,—fost ministru sub guvernul liberal,—a crezut că poate și trebue să’și pue semnătura pe acel apel. Această contribuțiune, pornită dintr’un sentiment de camaraderie, are însă darul de a displace Voinței, care nu vede în apelul generalilor decât un ordin de a contibui. Nu e bine niciodată să vorbești despre furie în casa spânzuratului și Voința, care posedă așa mulți spânzurați în familia sa liberală, ar fi înțeleaptă dacă ar fugi de asemenea discuțiuni. Pentru ce n’ar fi voluntară contribuțiunea militarilor, pentru ce ar trebui oare considerată ca un ordin de a contribui ? Darul cel mare ca și cel mic va fi primit cu mulțumire, cu recunoștință, iar cei ce nu vor voi sau nu vor putea să participe la aceasta manifestație de iubire pentru șeful și prietenul lor, n’au de ce se teme. Generalul Florescu n’are nici frați, nici copii spre a răsplăti celor ce au dat, spre a vrăjmăși pe cei ce nu au dat ordin de a contribui—în adevăratul înțeles al cuvântului — era acel făcut sub liberali spre a se aduna un milion pentru Ion Brătianu. Când acest bărbat era mare și tare, când era președintel consiliului, care alea deputați și senatori, distribuia slujbe, favoruri, decorații, atunci cea mai umilă rugăciune a prefecților, a amicilor lui Ion Brătianu, plimbarea lor prin prăvălii și stabilimente de credit spre a aduna cu farfuria banii necesari pentru a recompensa virtuțile civice ale Vizirului— atunci apelul la punga oamenilor recunoscători era un ordin de a contribui! Cei ce au iscălit o mie de lei pe vremurile acelea au primit îndată dobânda de 200 la °0 din punga Statului, iar alții au restituit prin darul lor cu o mănă într-un moment o părticică infinitezimală din ceea ce adunase cu două mâini în timp de zece ani. Lăsați dar apelului făcut de cei patru generali caracterul sfânt ce are și ce trebuie să păstreze sentimentul de omagiu și amintire pentru un camarad dispărut, camarad care a avut inima caldă pentru toți frații săi de arme, pentru marea sa familie, oștirea. Rodeni ------------------------------------------------------ DIM. STURDZA Șeful liberalilor S’a supărat cu conu Mitiță pentru că într’un articolaș apărut în Timpul i s’a tăiat nițel din unghișoară. Dar s’a supărat nu numai pe noi, ci și pe Voința, care nu se grăbise să-i ia apărarea. Și s’a plâns amar, la club, șeful, de această nepăsare a monitorului colectivist pentru epiderma Luminăției Sale. — Au trecut două săptămâni de când am fost violat în Timpul, a țipat cu indignare cu conu Mitiță, și Voința n’a răspuns nici un cuvânt. Apoi mai sunt eu șeful partidului sau nu sunt? Și Voința s’a văzut nevoită s’o dreagă și s’a năpustit, abia în numărul său de aseară, cu înjurături asupra noastră și cu laude cel mai puțin exagerate asupra șefului. Ce să’l faci? Voința nu putea să nu dea satisfacție «șefului». Și ține-te pânză, să nu te rupi. Sturdza e om mare — Sturdza e omul cel mai mare din câți oameni sunt pe pământul țărei românești nimenea nu se poate atinge de acest mare om de Stat, a cărui viață curată, a cărui onestitate, a cărui abnegațiune, a cărui desinteresare, a cărui.... nu mai știți cel Printre numeroasele titluri pe care i le dă, Voința a uitat poate pe cel mai important și de aceea ne permitem a i-1 aduce aminte. Iată în adevăr o perlă — cea mai prețioasă din toate — din cununa de glorie a «șefului» partidului liberal, perlă pe care o găsim în ziarul Resboiul. Recomandăm zeloșilor apărători ai cuconului Mitiță să mediteze nițel asupra următorului factum și apoi să ne răspundă. Ministerul Afacerilor străine No. 2.741,9(21) Februarie 1888. Olânescu (însărcinat de afaceri al Regatului României pe lângă imperiul austro-ungar). Viena. «Printr’o eroare foarte regretabilă, d. Sturdza crezuse că biletele de liber parcurs ar putea să servească oricărui funcționar, deci și ministrului . In fapt sunt exclusiv destinate funcționarilor căilor ferate. «Această greșeală făcută a fost relevată de administrațiunea căilor ferate de Nord- Vest, care nu numai că a dat incidentul publicității prin jurnale, dar și r.rv într-un mod oficial explicațiuni directorului general al căilor noastre ferate. «Vă mg ga interveniți pe lângă d. Szügyenyi !) fi sa’î cereți ca o îndatorire cu totul particulară să bine-voiasca sa obțină de la administrațiuni a căilor ferate sus numite să nu se facă din această greșeală obiect de discuțiuni și explicațiuni, care nu pot decât să fie foarte supărătoare. «O asemenea eroare nu se va mai reînoi, odată că s’a atras abațiunea publică asupra ei. Vă rog să obțineți acest rezultat cât mai curând posibil. M. Ferechide. Ministru de externe al Regatului României. Copie de pe telegrama cifrată de la Viena, No. 312, din 1888, Februarie 12 . D. Szögynyi a luat asupra lui de a arangia afacerea cu biletul de drum de fer cu compania de Nord-Vest și m’a însărcinat să comunic Excelenței Voastre să nu mai fiți îngrijați. Olănescu. A doua depeșă cifrată de la Viena, No. 326, 1888, Februarie 26. D. Szögyenyi mi-a scris acum că incidentul cu biletul de drum de fer s’a aplanat, conform dorinței Excelenței Voastre. Olănescu Iată omul de care nu ți-e permis să te atingi, cum nu ți-e permis să te atingi de cele sfinte. Iată giuvaerul care e azi în capul partidului liberal. Dacă Voința o dorește, putem să-I servim și alte fapte, tot așa de «corecte» din viața actualului șef al partidului liberal. ---------------------------♦--------------------------REGELE SERBIEI despre lovitura de Stat de la 1 Aprilie Primul mesagiu regal al tînărului rege al Serbiei,—mesagiu al cărui text îl găsim publicat în ziarele vieneze, — este un act care se deosibește într’un chip destul de simțitor de alte astfel de documente. Aceasta mai intâra, firește, din cauza evenimentelor cu adevărat extraordinare de care face mențiune,—dar și prin tonul din care respiră o tinerească sinceritate și încredere în noua situație creată Serbiei. Iată pasagiile principale ale acestui discurs, primit cu un mare entuziasm de Scupcină : Ca rege al Sârbiei, pentru prima oară pășind înaintea poporului său, se grăbește de a-și exprima mulțumirea de care e cuprins, văzându-se în mijlocul aleșilor poporului său. Mulțumirea sa e cu atât mai mare, cu cât, afară de aceea că poate saluta pe deputați și să deschidă ședințele Scupcnnei, i se mai oferă ocaziunea să-și împlinească o sfântă datorie, să depună solemnul jurământ pe Constituțiune. Salutând pe deputați la începutul activității lor, își aduce aminte de timpul când tatăl său, în prezența lui, a semnat noua Constituțiune. Deja din acea zi își jurase că va apăra Constituția ca pe un bun comun al dinastiei Obrenovici și al națiunei sârbești. In ziua aceea a fost pătruns de conștiința, că cea mai sfântă datorie a familiei Obrenovici este să susțină tronul sârbesc neatins și să apere drepturile constituționale ale poporului sârbesc. Acestei datorințe a răspuns el și la 1 Aprilie. Această faptă a socotit-o o poruncă indispensabilă a datoriei sale. N’a putut suferi, ca in timpul minorităței sale să se sguduie Constituția. Schimbarea de guvern din 1 August anul trecut, făcută în contra principiilor parlamentare și constituționale în folosul unei partide, care nu posedă încrederea poporului, n’a putut’o trece cu vederea. In acel timp sub o regență, care nici măcar nu era complectă, íttaia s’a amânat și apoi s’a disolvat Scupcină, neluându-se în considerare, că dânsa, în sensul Constituției, era chemată a întregi regența. Și când poporul a ajuns să-șî exprime voința, cu toate că s’au întrebuințat toate mijloacele nelegale ca să se falsifice vocea poporului, totuși nu s’a putut face aceasta. în Serbia nu mai exista Constituțiune din ziua când regența a deschis ședințele unei Scupcinî neconstituționale, și el s’a grăbit deja în ziua următoare !) Atunci șef de secțiune pe lângă ministerul de externe austro-ungar și actualmente ambasador al Austro-Ungariei la Berlin.