Timpul, iunie 1893 (nr. 117-140)

1893-06-10 / nr. 125

I­Z ANUL AL GINCI-SPRE­ZECELEA.­­ NO. 125 EDIȚIA J A TREI: ABONAMENTELE in țară pe un an..........................................40 lei „ pe 6 luni..........................................20 lei „ pe 3 luni ..........................................10 lei Pentru streinătate, un an...........................50 lei Redacția și Administrația — 23, STRADA DOAMNEI, 23 —TIMPUL Un exemplar 15 Bani JOI 10/22 IUNIE 1893 ANUNCIURI și INSERȚII Linia 80 litere petit pag. IV ...... 0,40 Reclame.................. „III......................1,50 » .... „ II......................2,50 In Paris anunelurile se primesc la Agenția I Havas, 8 Place de la Bourse Redacția și Administrația — 2ă1 STRADA DOAMNEI, 23­ Un exemplar 15 Bani Temelia Statului Am arătat altă dată (1) pentru ce liberalii au combătut cu atâta învierșunare opera noastră legisla­tivă. Necazul d’a vedea pe un partid dușman făcend ceea ce ei, intr’un șir lung de ani, nu putuseră nici începe, cu toate angajamentele so­lemne ce luau față cu națiunea la fie­care alegere și la fie­care se­siune parlamentară, i-a împiedicat să vadă că, opunendu-se așa de intransigent la opera noastră de or­ganizare a Statului, partidul lor co­mitea o nouă greșală, sau mai bine zis mărturisea din nou nepu­tința sa. In adevăr numai nepriceperea în materie de organizare internă poate explica criticile vagi și copilărești și în același timp violența cu care acest partid ne-a combătut. E des­tul să observăm că la diferitele so­­luțiuni prezintate de noi, liberalii n’au fost în stare să opună o sin­gură altă soluțiune, pentru ca să nu mai fie nevoe să stăruim asu­pra acestui punct. Când s’a discu­tat reforma învățământului primar, opozițiunea ța susținut că e mai bună legea instrucției din 1864, când a venit în desbateri legea clerului, opozițiunea a apărat cu căldură «așezământul străvechii­ al Bisericei noastre», adică starea de lucruri de până acum. Și așa mai departe la toate chestiunile de or­ganizare ce s’au prezentat Parla­mentului. Cu alte cuvinte, după ce și-a arătat prin fapt, cât a fost la pu­tere, neputința sa de a organiza Sta­tul și nedestoinicia sa față cu tre­buințele erei noul, partidul liberal­­național a mărturisit și în opozi­­țiune că tot neputincios și nedes­toinic a rămas. Așa numita «reintrare în sînul națiunei pentru a-și împrospăta puterile» se vede că n’a folosit în­tru nimic partidului liberal-național, care a rămas tot o colectivitate de interese particulare, cum era până în 1888. O dată luminat acest punct, să venim la munca noastră, la opera pe care am săvărșit-o până acum. Și fiind­că e vorba de organizarea internă a Statului după un plan complect, să începem cu începutul, cu talpa casei. Cât nu s’a mai vorbit despre a­­ceastă talpă a casei și câte nu­i s’au făgăduit de 40 de ani încoace! In ziare, în broșuri, în întruniri, în Parlament, în manifeste și pro­grame—a treia vorbă a fost țăra­nul român, pentru care democra­ția liberală a vărsat torente de la­cră­mi și a inventat cele mai lingu­șitoare laude. Ce s’a făcut însă pentru această talpă a casei ? Cer­cetați cu de-amănuntul cei doui­­spre­zece ani de guvernământ ai liberalilor, când, stăpâni absoluți ai situațiunii, puteau să vindece ranele asupra cărora vărsaseră a­­tătea lacrămi și să realizeze făgă­­duelile aruncate cu atâta profu­zim­e; afară de două trei cârpeli, mai mult de ochii lumei, nu veți găsi nimic. Țărănimea noastră a stat în po­­zițiunea, în care o pusese lovitura de Stat de la­ 1864, până la ve­nirea partidului conservator la pu­tere în 1888. Și cât de mari și de primejdioase erau neajunsurile a­­celei pozițiuni s’a arătat cu prisos în mișcarea țărănească ce­ a izbuc­nit acum cinci ani. Puțin timp a trecut de atunci (1) Timpul de Joi, 3 (15) Iunie, și în vremea asta la multe nevoi a avut să facă față partidul con­servator . Cu toate astea putem deja arăta cu dreaptă mândrie ce a făcut acest partid pentru talpa casei, pentru temelia Statului român. Prin legea vînzărei bunurilor, s’a făcut ca moșiile Statului să nu mai poată trece de­cât în mâinile sătenilor, asigurând ast­fel acestora pentru multă vreme putința de a-­și procura păment în condiții favorabile. Prin legea Creditelor agricole, așa cum a modificat-o partidul conservator, s’au emancipat real­mente țăranii de uzură, dându-li-se în același timp putința de a-’șî re­face gospodăria. Prin legea tocmelilor agricole, votată în ultima sesiune, s’au lim­pezit relațiunile dintre proprietari și țărani și s’au mântuit aceștia de cea mai mare plagă a lor: ne­siguranța pășunatului. Prin înființarea gendarmeriei ru­rale s-a garantat în sfârșit țăra­nilor siguranța, condiția primă a ori­cărei societăți și a întregului progres. De astă­zi înainte țăranul va fi și el sigur de avutul său, ca ori­care cetățean al Statului. Prin reforma învățământului pri­mar s’a deschis și poporațiunilor rurale putința de a se instrui, fă­­cându-se o realitate din obligativi­tatea instrucțiunei. La aceste reforme capitale, care ating în chipul cel mai intim inte­resele vitale ale țărănimei, trebue să adăugăm reforma clerului și reforma administrativă, deja făcute, și reformele : comunală, județiană și a judecătoriilor de ocoale, care se vor desăvârși în curând—toate reforme­le mai mult sau mai pu­țin direct vor contribui să îmbu­nătățească și să asigure soarta să­tenilor. Iată, enunțată în scurt, opera să­vârșită de partidul nostru pentru întărirea temeliei Statului. Și ca în­tot­dea­una, conservatorii au lucrat și de astă dată fără mult zgomot, fără fraze pompoase și — ceea ce e mai de prețuit — fara a pro­voca antagonism între interesele diferitelor clase ale societății. Vom avea prilej să arătăm altă dată cum a purtat grijă partidul nostru de nevoile celor­ l’alte stări ale poporului. ------------------------------------------------------­ TELEGRAME Boala d-lui Carnot Paris, 20 Iunie. D. Carnot fiind pe cale de vindecare, nu se va mai pub­ica buletin de sănătate. Un duel politic Paris, 20 Iunie Un duel a avut loc astăzi între d-nii Flo­­quet și de Haussonville, care în discursul său de Duminică criticase rolul d-lui Flo­­quet în afacerea Panama. S’au schimbat două gloanțe fără rezultat. Noua afacere Clémenceau Paris, 20 iunie. O scrisoare ce d. Clémenceau a adresat-o martorilor săi tratează pe d-nii Deroulède și Milleroye de mincinoși și mișei. Cea mai mare parte a ziarelor constată că încercarea d-lui Clémenceau de a reintra în scenă n’a isbutit nici de­cum. Prin participarea sa la desbateri, d. Cle­menceau a voit să dovedească că cuvântul său poate încă să influențeze ; însă, atitudi­nea majorităței republicane față cu insultele adresate fostului șef al radicalilor echivalează cu o execuție morală. La Cocarde zice că ședința de ori a Ca­merei n’a fost de­cât preludiul unor mari destăinuiri ce se vor face la tribună și prin presă. D. Ducret și pr­i­tenii săi au pus mâna în timpul guvernului precedent pe niște do­cumente de cea mai mare importanță. Ei știau­ că ris'au de a se vedea trași la răs­pundere dinaintea juraților, însă au lucrat într-un interes patriotic. Afacerea estradarea lui Herz Paris, 20 iunie. Un consiliu de cabinet s’a ocupat cu în­trebarea anunțată de d. Milleroye în privința extrădării lui Herz. D. Develle și Guerin vor răspunde că guvernul actual a continuat cu stăruință negocierile pentru extrădare și că ele își urmează cursul lor. Francezii și Siamul Paris, 20 Iunie Se asigură că Siamul va acorda toate sa­­tisfacțiunile cerute și o despăgubire pentru omorul inspectorului Grosguérin. Mai multe corăbii franceze plecate din Saigon vor sosi în curând la gurile Megamului. Scăderea voturilor protestatoare în Al­­sacia-Lorena Strasburg, 20 iunie. Rezultatele alegerilor în Alsacia-Lorena sub raportul voturilor întrunite probează o mare micșorare în partidul protestatarilor în fa­voarea mai cu seamă a naționalilor­ germani. Afacerea băncilor italiane Roma, 20 Iunie. După propunerea d-lui Giolitti, Camera a decis cu o mare majoritate de a fixa pe Sâm­băta viitoare discuția proiectului de lege a­­supra băncilor emisiunii. Procesul Armenilor din Angora Constantinopole, 20 Iunie Procesul Armenilor din vilaietul Angora al cărui rezultat a fost anunțat ori, va veni în curând înaintea Curții de casație din Con­stantinopole. Impozitele suplimentare în Prusia Berlin, 20 iunie. Comisiunea Camerii seniorilor, discutând legea asupra impozitelor suplimentare, d-nul Miguel a declarat că nimeni n’are de gând să creeze un impozit asupra succesiunilor. Antisemitul Paasch Berlin, 20 iunie. înainte de începerea procesului anti­semi­­tului Paasch pentru injurii la adresa minis­trului Brandl și a funcționarilor superiori de la externe, acuzatul a încercat să se sinu­­cidă. După propunerea medicului­ legist, care crede că Paasch este atins de mania p­­rse­­cuțiunii, tribunalul a amânat procesul și a ordonat internarea acuzatului într-o casă de nebuni, unde va fi observat în timp de 6 săptămâni. Alegerile din Luxemburg Luxemburg, 20 iunie. D. Simons, până acum vice-președinte, a fost ales cu o mare majoritate la scrutinul de balotagiu pentru Cameră contra d-lui Herriges. In interiorul țării au reușit a_ grarii. Epizootia in Englitera Londra, 20 Iunie. D. Gardner, ministrul agriculturei, a de­clarat că în 3 rânduri în decursul acestui secol pesta bovină a fost introdusă în An­glia și tot­dea­una prin animale infectate, nici o dată însă prin fân, paie sau prin alte fu­răgii. Guvernul va urmări cu atențiune aface­rea epizootiei. Grevele Praga, 20 iunie. O grevă a isbucnit în 8 puțuri din mi­nele Dux. Greviștii sunt în număr de 1000. Ei fac aceleași cereri ca și greviștii din Riadno. S’au produs excese. Gendarmeria a intervenit. Sunt mai mulți răniți. Conflict între lucrători Berna, 20 Iunie. Un conflict s’a ivit ers intre lucrătorii el­­vețiani și italiani. S’au făcut 80 de arestări. Sunt 100 de răniți, între cari unul grav. Un batalion de infanterie și un escadron de cavalerie, trimeși din Lucerna, au sosit în timpul nopței. ---------------------------» ........................... ORDIN DE A CONTRIBUI SĂ respectăm titlul, să’l păstrăm și noi! «Ordin de a contribui» stă scris în fruntea articolului de fond publicat alaltă­­seară în Voința Națională —«Ordin de a contribui» trebue să poarte ca titlu și a­­cest răspuns. Despre ce este vorba ? Patru generali au crezut bine să adre­seze un apel către toți afațerii armatei noastre, cerându-se, în numele camarade­riei, să contribue la o modestă subscrip­­țiune între militari, spre a turna în bronz un medalion, care să se depue pe mor­mântul generalului Florescu în semn de omagiu și neuitată amintire din partea camarazilor săi. Acei cari subscriu acest apel sunt mi­litari de frunte, încărunțiți sub steag, sunt generalii Arion, Fălcoianu, Vlădescu, Can­­t­uli cari atunci când e vorba să judece valoarea unui militar, sunt negreșit mai competenți de­cât Gogu Cantacuzino sau C. Berlescu. Să nu mai discutăm prin urmare za­darnic dacă răposatul general Florescu merită sau nu acest omagiu; discuțiunea e închisă îndată ce vedem că d. general Fălcoianu,—fost ministru sub guvernul li­beral,—a crezut că poate și trebue să’și pue semnătura pe acel apel. Această contribuțiune, pornită dintr’un sentiment de camaraderie, are însă da­rul de a displace Voinței, care nu vede în apelul generalilor de­cât un ordin de a con­tibui. Nu e bine nici­odată să vorbești despre furie în casa spânzuratului și Voința, care posedă așa mulți spânzurați în familia sa liberală, ar fi înțeleaptă dacă ar fugi de asemenea discuțiuni. Pentru ce n’ar fi voluntară contribuți­­unea militarilor, pentru ce ar trebui oare considerată ca un ordin de a contribui ? Darul cel mare ca și cel mic va fi pri­mit cu mulțumire, cu recunoștință, iar cei ce nu vor voi sau nu vor putea să par­ticipe la aceasta manifestație de iubire pentru șeful și prietenul lor, n’au de ce se teme. Generalul Florescu n’are nici frați, nici copii spre a răsplăti celor ce au dat, spre a vrăjmăși pe cei ce nu au dat ordin de a contribui—în adevăratul în­țeles al cuvântului — era acel făcut sub liberali spre a se aduna un milion pentru Ion Brătianu. Când acest bărbat era mare și tare, când era președinte­l consiliului, care al­­ea deputați și senatori, distribuia slujbe, favoruri, decorații, atunci cea mai umilă rugăciune a prefecților, a amicilor lui Ion Brătianu, plimbarea lor prin pră­vălii și stabilimente de credit spre a aduna cu farfuria banii necesari pentru a re­compensa virtuțile civice ale Vizirului— atunci apelul la punga oamenilor recu­noscători era un ordin de a contribui! Cei ce au iscălit o mie de lei pe vre­murile acelea au primit îndată dobânda de 200 la °­0 din punga Statului, iar alții au restituit prin darul lor cu o mănă într-un moment o părticică infinitezimală din ceea ce adunase cu două mâini în timp de zece ani. Lăsați dar apelului făcut de cei patru generali caracterul sfânt ce are și ce trebuie să păstreze­ sentimentul de o­­­magiu și amintire pentru un camarad dispărut, camarad care a avut inima caldă pentru toți frații săi de arme, pentru marea sa familie, oștirea. Rode­ni ------------------------------------------------------­ DIM. STURDZA Șeful liberalilor S’a supărat cu conu Mitiță pentru că în­tr’un articolaș apărut în Timpul i s’a tă­iat nițel din unghișoară. Dar s’a supărat nu numai pe noi, ci și pe Voința, care nu se grăbise să-i ia apărarea. Și s’a plâns amar, la club, șeful, de această nepăsare a monitorului colectivist pentru epiderma Luminăției Sale. — Au trecut două săptămâni de când am fost violat în Timpul, a țipat cu indig­nare cu conu Mitiță, și Voința n’a răspuns nici un cuvânt. Apoi mai sunt eu șeful partidului sau nu sunt? Și Voința s’a văzut nevoită s’o dreagă și s’a năpustit, abia în numărul său de aseară, cu înjurături asupra noastră și cu laude cel mai puțin exagerate asupra șe­­fului. Ce să’l faci? Voința nu putea să nu dea satisfacție «șefului». Și ține-te pânză, să nu te rupi. Sturdza e om mare — Sturdza e omul cel mai mare din câți oameni sunt pe pă­mântul țărei românești nimenea nu se poate atinge de acest mare om de Stat, a cărui viață curată, a cărui onestitate, a cărui abnegațiune, a cărui desinteresare, a cărui.... nu mai știți cel Printre numeroasele titluri pe care i le dă, Voința a uitat poate pe cel mai im­portant și de aceea ne permitem a i-1 aduce aminte. Iată în adevăr o perlă — cea mai pre­țioasă din toate — din cununa de glorie a «șefului» partidului liberal, perlă pe care o găsim în ziarul Resboiul. Recomandăm zeloșilor apărători ai cu­­conului Mitiță să mediteze nițel asupra următorului factum și apoi să ne răs­pundă. Ministerul Afacerilor străine No. 2.741,9(21) Februarie 1888. Olânescu (însărcinat de afaceri al Re­gatului României pe lângă imperiul aus­­tr­o-ungar). Viena. «Printr’o eroare foarte regretabilă, d. Sturdza crezuse că biletele de liber par­curs ar putea să servească ori­cărui func­ționar, deci și ministrului . In fapt sunt exclusiv destinate funcționarilor căi­lor ferate. «Această greșeală făcută a fost relevată de adm­in­istrațiu­n­ea căilor ferate de Nord- Vest, care nu numai că a dat incidentul publicității prin jurnale, dar și r.­rv în­tr-un mod oficial explicațiuni directorului general al căilor noastre ferate. «Vă mg ga interveniți­ pe lângă d. Szü­gy­enyi !) fi sa’î cereți ca o îndatorire cu totul particulară să bine-voiasca sa ob­țină de la administrațiuni a căilor ferate sus numite să nu se facă din această greșeală obiect de discuțiuni și explicațiuni, care nu pot de­cât să fie foarte supărătoare. «O asemenea eroare nu se va mai reî­­no­i, odată că s’a atras abațiunea publică asupra ei. Vă rog să obțineți acest rezultat cât mai curând posibil. M. Ferechide. Ministru de externe al Regatului României. Copie de pe telegrama cifrată de la Viena, No. 312, din 1888, Februarie 12 . D. Szögy­nyi a luat asupra lui de a aran­­gia afacerea cu biletul de drum de fer cu compania de Nord-Vest și m’a însărcinat să comunic Excelenței Voastre să nu mai fiți îngrijați. Olănescu. A doua depeșă cifrată de la Viena, No. 326, 1888, Februarie 26. D. Szögyenyi mi-a scris acum că incidentul cu biletul de drum de fer s’a aplanat, con­form dorinței Excelenței Voastre. Olănescu Iată omul de care nu ți-e permis să te atingi, cum nu ți-e permis să te atingi de cele sfinte. Iată giuvaerul care e azi în capul par­tidului liberal. Dacă Voința o dorește, putem să-I ser­vim și alte fapte, tot așa de «corecte» din viața actualului șef al partidului liberal. ---------------------------♦--------------------------­REGELE SERBIEI despre lovitura de Stat de la 1 Aprilie Primul mesagiu regal al tînărului rege al Serbiei,—mesagiu al cărui text îl găsim publicat în ziarele vieneze, — este un act care se deosibește într’un chip destul de simțitor de alte ast­fel de documente. A­­ceasta mai intâra, firește, din cauza eve­nimentelor cu adevărat extraordinare de care face mențiune,—dar și prin tonul din care respiră o tinerească sinceritate și în­credere în noua situație creată Serbiei. Iată pasagiile principale ale acestui dis­curs, primit cu un mare entuziasm de Scupcină : Ca rege al Sârbiei, pentru prima oară pășind înaintea poporului său, se grăbește de a-și exprima mulțumirea de care e cu­­prins, văzându-se în mijlocul aleșilor popo­rului său. Mulțumirea sa e cu atât mai mare, cu cât, afară de aceea că poate sa­luta pe deputați și să deschidă ședințele Scupcnnei, i se mai oferă ocaziunea să-și împlinească o sfântă datorie, să depună so­lemnul jurământ pe Constituțiune. Salutând pe deputați la începutul activității lor, își aduce aminte de timpul când tatăl său, în prezența lui, a semnat noua Constitu­țiune. Deja din acea zi își jurase că va apăra Constituția ca pe un bun comun al dinastiei Obrenovici și al națiunei sârbești. In ziua aceea a fost pătruns de conști­ința, că cea mai sfântă datorie a familiei Obrenovici este să susțină tronul sârbesc neatins și să apere drepturile constituțio­nale ale poporului sârbesc. Acestei dato­­rințe a răspuns el și la 1 Aprilie. Această faptă a socotit-o o poruncă in­dispensabilă a datoriei sale. N’a putut suferi, ca in timpul minorităței­ sale să se sguduie Constituția. Schimbarea de guvern din 1­ August anul trecut, făcută în contra principiilor parlamentare și constituționale în folosul unei partide, care nu posedă în­crederea poporului, n’a putut’o trece cu vederea. In acel timp sub o regență, care nici măcar nu era complectă, ít­taia s’a amânat și apoi s’a disolvat Scupcină, ne­­luându-se în considerare, că dânsa, în sensul Constituției, era chemată a întregi regența. Și când poporul a ajuns să-șî exprime voința, cu toate că s’au întrebuințat toate m­ijloacele nelegale ca să se falsifice vocea poporului, totuși nu s’a putut face aceasta. în Serbia nu mai exista Consti­tuțiune din ziua când regența a deschis ședințele unei Scupcinî neconstituționale, și el s’a grăbit deja în ziua următoare !) Atunci șef de secțiune pe lângă mi­nisterul de externe austro-ungar și actual­mente ambasador al Austro-Ungariei la Berlin.

Next