Timpul, august 1897 (nr. 170-193)
1897-08-05 / nr. 173
ANUL AL NOUASPREZECELEA — NO. 173 EDIȚIA A TREIA UN NUMER 10 BANI ABONAMENTELE In tară pe un an..............................................30 lei » pe 6 luni.............................................18 lei » pe 3 luni.............................................10 lei Pentru străinătate, un an............................5 ° lei In Pari» ziarul nostru se găsește cu 0,20 b. numărul la Agence de journaux étrangers, rue de Maubeuge, 69 și la toate chioșcurile. REDACȚIA SI ADMINISTRAȚIA Bucureștii, I Pasagiul Român f •i;Ii?i«i|-w ' ........irnnr--~r, :------r~ur-Trrr= MIZERABILI Inaugurarea cu tambulan a digului de la Galați, chiar din partea unui alt guvern decât acela subt care s’a produs catastrofa de la 17 Iuniu, ar fi fost o colosală lipsă de tact. E elementar că nu poți să te duci să faci chef într’o casă cufundată în cel mai mare doliu. Din partea guvernului, din pricina incapacităței și nepăsărei căruia s’a produs nenorocirea, actul acesta a fost odios. Ziaretul de Vinerea trecută, în mijlocul unei poporațiuni ruinate și plină de jale, e atât de monstruos, încât, cu toată părerea bine stabilită ce o avem asupra micimea de suflet a colectiviștilor, nu putem admite că a fost un act necugetat și trebue să presupunem că a isvorît dintr’un calcul politic. Presupunerea aceasta se confirmă pe deplin, dacă ne uităm mai de aproape la rolul jucat de miniștri în această serbare sinistră. Se știe cum s’a produs catastrofa de la 17 iunie. De mai bine de trei săptemâni apele creștează într’una, așa că primejdia era bine și din vreme cunoscuta. Guvernul fusese înștiințat. Din starea apelor în susul cursului lor se știa că lucrurile vor merge imcutáțindu-se. Care avea să fie desnodământul, iarăși se știa, căci nenorociri de aceste s’au mai întâmplat și altă dată. Guvernul trebuia deci să lucreze din răsputeri pentru a înlătura catastrofa. Cu înlesnirile de comunicațiune pe cari le avem astăzi, guvernul putea și trebuia să aducă brațe și material suficient și, lucrând zi și noapte, să execute formidabilele lucrări de apărare. A fost și vreme, brațe sunt destule în țară, material se găsește, mijloace de transport repede sunt îndestulătoare. Se știe însă ce s’a întâmplat. Administrația locală a fost paralizată de rivalitățile și intrigele din sînul ei. Guvernul, absorbit de grija de a cârpi un regim ce se derapănă din toate părțile, a tratat Galațul cum un guvern serios n’ar trata nici pe cea mai neînsemnată cătună, neglijindu-l cu desăvârșire. Abia dacă ministrul lucrărilor publice s’a dus să vadă ce e și atunci, în loc să ia în mână conducerea apărării, a lăsat toată grija în sarcina comandantului corpului de armată... Târziu de tot s’au început niște lucrări care nu pot fi privite decât ca jocuri de copil. Așa s’a produs catastrofa. Ce mizerabil de neglijentă și incapabilă a fost administrațiunea, s’a văzut din faptul că oamenii din valea Galațului au fost surprinși în case—când primejdia venea de atâta timp , s’a mai văzut din faptul, vrednic de o țară sălbatică, că nu se îngrijise nici măcar de bărci de scăpare. Țara întreagă s’a revoltat de ticăloșia guvernului; opiniunea publică, într’un glas, a înfierat guvernul strigându-i că a comis o crimă la Galați. Nu mai vorbim de Gălățeni, cari au văzut toate cu ochii. S’a cerut anchetă. Septemont de-arândul s’a reclamat pe toate cărările, cerendu-se dreptate. Dar, ca și cum am trăi subt un regim despotic care n’are să dea socoteală, ori ca într’o țară sălbatică unde nu se știe ce e justiția, nici vaietele Garoțenilor nici reclamațiunile opiniei publice revoltate n’au găsit ascultare. Firește, refuzul acesta de dreptate, supremă bătaie de joc din partea unui regim întreg, a sporit amărăciunea, a înveninat durerea și a făcut ca guvenul liberal, disprețuit pentru neghiobiile lui de mai nainte, să fie urît, urît din toată inima. In contra acestei stări sufletești a țârii a vroit guvernul să reagiseze prin sinistra serbare de Vinerea trecută. Mulți criminali scapă prin îndrăzneală ; și-au închipuit criminalii din guvern că vor scăpa și ei tot așa. Să meargă cu pompă la Galați, în mijlocul poporațiunii pe care au nenorocit-o. Să afirme cu fruntea senină că autoritățile și-ați făcut cu prisos datoria, cum a afirmat tînărul criminal care e ministru al lucrărilor publice. Să arunce, cu duhul blândeței ipocrite, ideea că dezastrul de la Galați, ca și boala Principelui moștenitor, ca și ploile diluviale, sunt nenorociri de la Dumnezeu, în contra cărora nu poți lupta — cum a făcut bătrînul vinovat din capul guvernului. Să bea cu toții șampanie ! Iată atâtea înscenări foarte îndrăznețe, cari tocmai prin îndrăzneala lor trebuie să impuie tăcere opiniei publice, și-ați zis oamenii din guvern. Și apoi promisiuni. Ministrul de finanțe trimite telegrame tovarășilor săi ca să anunțe Gălățenilor inundați că-l va scuti de bir! Lucrările ce se fac, nu numai că vor apăra Galațul pe viitor, dar vor transforma portul în chip minunat! Și așa mai departe. Scopul sinistrei serbări e vedit: să amețească lumea, să potolească revolta sufletelor. Ei bine, putem spune guvernului că s’a înșelat. Țara nu e așa de ușurică la minte cum și-o închipuiesc colectiviștii ; simțul de dreptate nu e tîmpit într’însa, cu toate loviturile ce l-a dat nenorocitul regim de astăzi. Țara știe că dezastrul de la Galați se datorește ticăloșiei guvernului liberal; ea știe că acest guvern a refuzat să facă dreptate, netrăgând la răspundere pe vinovați. Simpla afirmare contrară a criminalilor, nu ajunge spre a răsturna această convingere adâncă, întemeiată pe fapte văzute. Cât pentru Gălățeni, ei știu că digul se face din ordinul Regelui; ei mai știu că cheltuelile lucrării le suportă țara, nu criminalii cari au pricinuit nenorocirea. Gălățenii inundați știu că mărinimia ministrului de finanțe e silită, căci nu poate fi vorba de luat bir de la cei cari au rămas fără casă și masă. Din mizerabila înscenare de Vinerea trecută, nu va rămânea pentru guvern decât un lucru , că a putut să chefuiască în mijlocul unei poporațiuni încovoiată de durere. TELEGRAME Anarhiștii in Spania Madrid, 14 August Un german venind din Barcelona a fost arestat, este bănuit că ar fi unit cu anarhiștii. Un alt german venind din Italia a fost arestat la Barcelona. Procesul asasinului d-lui Canovas va începe Luni. Madrid, 14 August Procurorul general a interzis publicarea în ziare a informatiunilor asupra anarhiștilor deferați tribunalelor. Madrid, 14 August Executarea asasinului Angiolitti va avea loc probabil Mărfi sau Mercur. Oneiii prințului d’Orleans Paris. 14 August Martorii generalului Albertone au declarat acelora ai prințului d’Orleans că cedează întâietatea contelui de Turin. Martorii contelui de Turin și ai prințului d’Orleans au avut mai multe conferințe. Martorii locotenentului Prus neprimind nici un răspuns de la aceia ai prințulului d’Orleans au plecat din Paris. Roma. 14 August Se asigură din Paris Agenției Ștefani că duelul dintre contele de Turin și prințul d’Orleans va avea loc Luni în străinătate; arma aleasă este spada. Paris, 14 August Se zice că duelul dintre prințul d’Orleans și contele de Turin trebue să aibă loc azi dimineață. Condițiunile întâlnirei pe teren fixate de procesul-verbal refigiat în această privință sunt foarte severe. Incidentul total Iovi Petersburg, 14 August Nowoie Vremia zice că d. Stoilow a lucrat în mod imprudent când și-a permis să ofenseze MARȚI 5/17 AUGUST 1897 UN NUMER 10 BANI< ____ ANUNCIURI ȘI INSERȚII Linia 30 litere petit pag. IV.........................0,40 Reclame.......................III...................................2.50 . .................. ....................50. In Paris anunciurile se primesc la Agenția Havas, 8 Place de la Bourse. REDACȚIA SI ADMINISTRAȚIA București, Pasagiul Român , cabinetul vienez, în interviewul său cu corespondentul lui Localnnzeiger și nu înțelege de ce ministrul bulgar nu ar cere scuzele inevitabile în urma unor asemenea imprudențe. Paris, 14 August Vorbind de incidentul austro-bulgar Tempf zice că speră că diplomația n’a ajuns la capătul silințelor sale, că la un moment oportun se vor găsi să intervie influențe împăciuitoare, și că ambele părți vor aduce un spirit mutual de bună-voință în aplanarea conflictului. Din Indii Londra, 14 August Se anunță din Simla Agenției Reuter că s’a decis să se trimeată la Awalovndi două brigade de trupe indiene. Agenții Afgani, au părăsit Calcutta și Bombay. Agenții din Simbla și din Karaki ar fi fost de asemenea rechemați. Se crede ca emirul tolerează restrătiri la graniță. Întrunirea ambasadorilor Constantinopol, 14 August Azi dimineață a fost o întrunire a ambasadorilor ; după amiază s-a ținut o conferință la Tophane. Suveranii Germaniei Kiel, 14 August Majestățile Lor germane au plecat la Wilhelmshöhe. Wilhelmshöhe, 14 August MM. II. germane au sosit și au fost foarte aclamate. Suveranii Rusiei Petersburg, 14 August. Majestățile Lor rusești s’au întors la Peterhoff, venind de la Tsarskoe Selo. Alegerile din Bulgaria Rusciuc, 15 August. Azi s’a făcut în toată Bulgaria alegerile pentru consiliile generale ; lupta a fost foarte vie între partide. După știrile sosite până aci, rezultatul alegerilor este favorabil guvernului. ---------------------------------------------------------------- NEOBRĂZARE COLECTIVISTA Beniaminul colectivităței — oricine înțelege că voim să vorbim de iscusitul ministru al lucrărilor publice și inginer Ionel Bratianu, — s’a crezut dator a rosti o cuvemare cu prilegiul solemnităței organizate la Galați pentru punerea pietrei fundamentale a digului menit a apăra orașul din vale în contra valurilor Brateșului. Dacă tinera odraslă a Ocultei s’ar fi mărginit a vorbi de cele petrecute, exprimând regrete și pretextând cauze de forță majoră, n’am mai pierde un cuvânt în această privință, căci știm câtă valoare pot avea discursurile copilandrului pe care d. Dim. Sturdza îl dădăcește de câteva lumi pe spatele țărei. Mai știam că falsa inaugurarea digului de la Galați, nu era decât o încercare de a șterge oarecum reaua impresiune lăsată de neghiobiile comise cu prilegiul inundației și a catastrofei care a lovit primul port al țerei. Eram siguri că această încercare va face un fiasco complect; așa a și fost, căci toate dările de seamă ale ziarelor independente sunt de acord pentru a constata durerosul contrast intre serbarea ministerială și jalnica stare a orașului. Toți Gălătenii afară de persoanele cari prin pozițiunea lor oficială erau silite a figura la ceremonia punerea pietrei fundamentale, priveai cu dispreț la farsa înscenată de colectiviști ca o sfidare a opiniunei publice și a simțimintelor de durere ale unui oraș întreg. Dar neobrăzarea colectivistă nu s’a mărginit aci; n’a fost destul ca d. Ionel Brătianu să îngâne câteva banalități și d. Dim. Sturdza să plângă ca Ieremia peste ruinele ce s’au grămădit asupra torei, a trebuit încă ca lumea adevărată pentru a asista la ceremonie să auză pe ministrul lucrărilor publice vorbind despre nepăsarea trecutului. Incapabilul adolescent pe care interesele Ocultei l’au cocoțat în capul departamentului lucrărilor publice a avut îndrăzneala de a zice că: «dezastrul de la Galați a fost provocat prin nepăsarea trecutului și puterea nebiruită a elementelor». Cu alte cuvinte, predecesorii d-lui Ionel Brătianu sunt de vină dacă șoseaua Brateșului n’a putut rezista valurilor Brateșului împinse de vânt, iar autoritățile, cu ministrul în cap ș’a fi făcut pe deplin datoria. Obrăznicia este prea mare pentru a nu fi relevată. Ea este mai ales uimitoare față cu bieții Gălățeni cari au văzut cu ochii lor toată nemernicia acelora cărora incumba datoria de a se lupta pentru a apăra orașul. Auziți oameni bun ! «Nepăsarea trecutului» când un ministru de lucrări publice cu tot aparatul său tehnic, un primar cu ingineri sei, în fine, toate autoritățile ajutate și de armată nu pot înlătura ruperea unei șosele care era amenințată de apele Brateșului cu trei săptemâni înainte de catastrofă; Nepăsarea trecutului când aceste autorități se certau intre ele și nu luau nici o măsură rațională pentru a apăra șoseaua amenințată; Nepăsarea trecutului când un ministru-inginer nu’și dă seamă de pericol și nici nu’și dă osteneala de a sta câteva zile în Galați pentru a da lucrărilor de apărare impulsiunea și unitatea necesară. Nu ! D-lor colectiviști! Nu e nepăsarea trecutului, ci nemernicia și absoluta incapacitate a prezentului pe care se alcătuiește și nemărginita voastră neobrăzare. ----------------------HfSi&frf--------------------- DE LA CURTE — Relație oficială — Joi, 31 iulie a. c., la orele 9 seara, a avut loc, în sala de teatru a Castelului Peleș, o mică serată teatrală, la care au luat parte, pe lângă Majestățile Lor, A. S. I. Ducesa de Saxa Coburg și Gotha, A. S. R. Principesa Maria, Principesa Beatrice, și parte din societatea Sinaei, în total 60 persoane. Serata a durat până la orele 11, după care Majestățile Lor, Alteța Sa Imperială și Altețele Lor Regale au trecut in salonul cel mare, unde au ținut cerc și unde s-a servit ceaiul. La orele 11 și 40 minute, Majestățile Lor, A Sa Imperială Ducesa, A. S. R. Principesa Maria și principesa Beatrice S’au retras în apartamentele Lor. ---------------------------------------------------DUELUL PRINȚILLI D’ORLEANS După cum se putea prevede din telegramele publicate de câteva zile în urmă, incidentul dintre prințul d’Orleans și contele de Turin, nu a putut fi aplanat. Telegramele care ne-au sosit azi ne vestesc că întâlnirea pe teren a avut loc clar că nu a avut un sfârșit fatal. Iată ce spun aceste telegrame : Paris, 15 August. Duelul dintre prințul Henri d’Orleans și contele de Turin a avut loc în pădurea Mareșalilor la Vaucresson,lângă Versailles. Arma aleasă era spada. Au fost 5 reprise. Prințul d’Orleans a fost rănit grav la umăr și la pântece. Contele de Turin a fost rănit la mâna dreaptă. Prințul d’Orleans a fost transportat la ducele de Chartres, pansat a fost pe teren. Oțelul ducelui de Chartres este aspru consignat. La 11 ore prințul dormea. Procesul-verbal al duelului dintre Prințul d’Orléans și contele de Turin zice că lupta a început la 5 ore dimineață în pădurea Vaucresson. Lupta a ținut 26 de minute și s’a dat în 5 reprise conduse în mod alternativ de contele Leontieffi și de contele Avogrado. La primul angajament prințul d’Orléans a fost rănit în regiunea pectorală dreaptă de o lovitură de spadă, care nu părea că depășește țesătura celulară subcutaneă. După părerea doctorilor lupta a continuat. Al doilea angajament a trebuit să fie întrerupt în urma unui corp la corp. La al 3-lea angajament, contele de Turin a fost atins la fața dorsală a mâiiei drepte de o lovitură de spadă nedepășind țesătura celulară subcutaneă. La al 4-lea angajament, spada prințului d’Orleans a fost îndoită. La al 5-lea angajament, după un corp la corp oprit imediat, în urma unei riposte, prințul d’Orleans primind o lovitură de spadă în partea inferioară a abdomenului, directorul luptei a oprit angajamentul. După verificarea și examinarea rănii, doctorii ambelor părți recunoscând că rana prințului d’Orleans îl punea în condițiuni de inferioritate manifestă, contele Leontiefff și d. Mourrichon au propus să se oprească lupta, cea ce s’a adoptat într’un comun acord între cei 4 martori. După luptă și pe când îi sepansa rana,, prințul Henri d’Orleans ridicându-se a întins mâna contelui de Turin adresându-i aceste cuvinte: «Permiteți’mi Monseniore, să vă strâng mâna», ceea ce contele de Turin se grăbi a o face. ------------------------------------------- . .... ■ [UNK] [UNK] ■!■ [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] !. ■ » ■ [UNK] [UNK] ..............I —.1. III—. .. . _______PAGINI ISTORICE______ PRINȚUL DE BISMARCK DUPĂ CONCEDIAREA SA VIII Prințul de Bismarck a mai zis reprezentantului ziarului Nowoie Wremia: «Părerile mele asupra importanței Rusiei pentru Germania nu s’au schimbat în realitate nici o dată. Am fost totdeauna pentru relațiuni bune, amicale, cu Rusia, pentru că le privesc ca avantagioase intereselor Germaniei. Și dacă n’au existat totd’auna asemenea relațiuni, nu e vina mea. Nu m’am depărtat eu de la Rusia, ci am fost împins înapoi și pus într’o situație în care stabilitatea mea încăpățînată ar fi fost în contradicție cu simțimentul demnitate! mele proprii și cu mândria Germaniei. Aceasta a început în anul 1875, când prințul Gorceacov, cu care eram legat printr’o amiciție veche, m'a făcut să simt că amorul meu propriu e rănit adânc prin poziția ce ocupam pe orizontul politic. Decedatul d v. cancelar nu se putea împăca cu poziția ce aveam în Europa, dar eu depărtam elementul acesta personal de pe tărîmul relațiunilor politice, cu atât mai mult că relațiunile personale ale Suveranilor au fost totdeauna cele mai bune. Ca dovadă de simțimintele noastre, a bătrânului meu Wilhelm și al meu, pentru Rusia, ași putea invoca o corespondență interesantă cu împăratul, pe care o uitasem cu totul, dar care ’mi-a căzut zilele acestea în mâini; îmi aduc aminte și de convorbirile noastre cu prilegiul acțiunei trupelor rusești în Turcia. Le urmăream cu atâta interes și atențiune, pare că ar fi fost trupele noastre proprii. Ne înfățișam șansele resboiului după nenorocirile din fața Plevnei și ne bucuram sincer de trecerea repede a Balcanilor. Așteptam in tot momentul știrea care ar fi pus cauza rusă la Bosfor pe un tărîm sigur ... In orice caz n’am fost noi de vină dacă nu s’a întâmplat așa. Ați întârziat momentul favorabil și, dacă trebue să cred ceea ce știu numai din convorbiri (des racontages), s’a întârziat momentul oportun pentru îndreptarea acestei greșeli importante atunci când s’a încheiat alianța cu dușmanul de eli». Trecând la Congresul din Berlin, Bismarck a zis următoarele : «Mai ales pentru rezultatele acestui congres s’a supărat Rusia și me atacă pe mine. Dar nu trebue să se uite că a fost convocat numai în urma cererii diplomației ruse. In primăvara anului 1878 sufeream de o boală lungă și aveam nevoie să urmez o cură, când contele Șuvalov veni la mine și’mi comunică dorința Țarului Alexandru II să iau sarcina convocării acestui Congres. Imperatul Alexandru a fost totdeauna așa de bine-voitor pentru mine că nu’l puteam refuza. Eu și Șuvalov ne-am împărțit lucrul , el luă asupră’și să hotărască pe Anglia de a participa la Congres, eu me ocupai cu Austria. Cât timp a ținut Congresul, me consideram ca direct în serviciul Rusiei, am îndeplinit toate dorințele Rusiei, am apărat toate cererile ei și nu e vina mea dacă cererile acestea n’au corespuns cu ceea ce s’ar fi putut cere. Pe timpul acesta prețuiam atât de mult amiciția Rusiei că suportam fără a murmura procedeurile lui Gorceacov față cu mine. Intr’adever, am fost câte o dată tratat ca un servitor care nu se urcă destul de repede când îl chemi...». Gazetarul rus zise atunci prințului Bismarck că atacurile și reproșurile ce fac societatea și presa rusă din cauza Congresului n’au fost îndreptate totdeauna direct persoanei sale. In anul 1878 presa rusă era, cu mici excepții, expresia exactă a vederilor și părerilor imensei majorități a poporului rus, care nu avea încredere, din diferite motive, în reprezentanții diplomației ruse la Congresul din Berlin. Bătrânețea unuia, svonurile despre serviciile diplomatice ale celui l’alt *) într’un moment hotărîtor pentru trupele noastre—în unire cu multe alte circumstanțe, diferendele dintre el, poziția subordonată ce avea Gorceacov la Congres — toate acestea nutreau contra puterii diplomației ruse la Congresul din Berlin neîncrederea societății și presei ruse, cari simțeau și erau convinși că reprezentanții ruși nu puteau învinge pe prințul de Bismarck, jocul nu era egal. Rusia nu avea atunci și erau convinși că Germania se folosește de aceasta. «Ceea ce spuneți despre unul dintre ai d-v., răspunse Bismarck, e perfect exact, cât privește pe cel l’alt nu cred ceea ce se povestește despre densul, el era într’actev Prințul Gorceacov și baronul de Oubril, pe atunci ambasador rus la Londra.