Timpul, august 1897 (nr. 170-193)

1897-08-05 / nr. 173

ANUL AL NOUA­SPRE­ZECELEA — NO. 173 EDIȚIA A TREIA UN NUMER 10 BANI A­BON­A­MEN­TELE In tară pe un an..............................................30 lei » pe 6 luni.............................................18 lei » pe 3 luni.............................................10 lei Pentru străinătate, un an............................5 ° lei In Pari» ziarul nostru se găsește cu 0,20 b. numărul la A­gence de journaux étrangers, rue de Maubeuge, 69 și la toate chioșcurile. REDACȚIA SI ADMINISTRAȚIA Bucureștii, I Pasagiul Român f •i;Ii?i«i|-w ' ........irnnr--~r, :------r~ur-Trrr= MIZERABILI Inaugurarea cu tambulan a digu­lui de la Galați, chiar din partea unui alt guvern de­cât acela subt care s’a produs catastrofa de la 17 Iuniu, ar fi fost o colosală lipsă de tact. E elementar că nu poți să te duci să faci chef într’o casă cufun­dată în cel mai mare doliu. Din partea guvernului, din pricina incapacităței și nepăsărei căruia s’a produs nenorocirea, actul acesta a fost odios. Ziaretul de Vinerea trecută, în mijlocul unei poporațiuni ruinate și plină de jale, e atât de monstruos, în­cât, cu toată părerea bine stabi­lită ce o avem asupra micimea de suflet a colectiviștilor, nu putem ad­mite că a fost un act necugetat și trebue să presupunem că a isvorît dintr’un calcul politic. Presupunerea aceasta se confirmă pe deplin, dacă ne uităm mai de a­­proape la rolul jucat de miniștri în această serbare sinistră. Se știe cum s’a produs catastrofa de la 17 iunie. De mai bine de trei săptemâni a­­pele creștează într’una, așa că primej­dia era bine și din vreme cunoscuta. Guvernul fusese înștiințat. Din sta­rea apelor în susul cursului lor se știa că lucrurile vor merge im­cutá­­țindu-se. Care avea să fie desnodă­­mântul, iarăși se știa, căci nenoro­ciri de aceste s’au mai întâmplat și altă dată. Guvernul trebuia deci să lucreze din răsputeri pentru a înlătura ca­tastrofa. Cu înlesnirile de comuni­­cațiune pe cari le avem astăzi, gu­vernul putea și trebuia să aducă brațe și material suficient și, lucrând zi și noapte, să execute formidabi­lele lucrări de apărare. A fost și vreme, brațe sunt destule în țară, material se găsește, mijloace de trans­port repede sunt îndestulătoare. Se știe însă ce s’a întâmplat. Ad­ministrația locală a fost paralizată de rivalitățile și intrigele din sînul ei. Guvernul, absorbit de grija de a cârpi un regim ce se derapănă din toate părțile, a tratat Galațul cum un guvern serios n’ar trata nici pe cea mai neînsemnată cătună, negli­­jindu-l cu desăvârșire. Abia dacă mi­nistrul lucrărilor publice s’a dus să vadă ce e și atunci, în loc să ia în mână conducerea apărării, a lăsat toată grija în sarcina comandantului corpului de armată... Târziu­ de tot s’au început niște lucrări care nu pot fi privite de­cât ca jocuri de copil. Așa s’a produs catastrofa. Ce mizerabil de neglijentă și in­capabilă a fost administrațiunea, s’a văzut din faptul că oamenii din va­lea Galațului au­ fost surprinși în case—când primejdia venea de atâta timp , s’a mai văzut din faptul, vred­nic de o țară sălbatică, că nu se în­grijise nici măcar de bărci de scă­pare. Țara întreagă s’a revoltat de ti­căloșia guvernului; opiniunea pu­blică, într’un glas, a înfierat guver­nul strigându-i că a comis o crimă la Galați. Nu mai vorbim de Gălă­­țeni, cari au văzut toate cu ochii. S’a cerut anchetă. Septemont de-a­­rândul s’a reclamat pe toate cărările, cerendu-se dreptate. Dar, ca și cum am trăi subt un regim despotic care n’are să dea socoteală, ori ca într’o țară sălbatică unde nu se știe ce e justiția, nici vaietele Garoțenilor nici reclamațiunile opiniei publice revol­tate n’au găsit ascultare. Firește, refuzul acesta de dreptate, supremă bătaie de joc din partea u­­nui regim întreg, a sporit amără­ciunea, a înveninat durerea și a fă­cut ca guvenul liberal, disprețuit pentru neghiobiile lui de mai nainte, să fie urît, urît din toată inima. In contra acestei stări sufletești a țârii a vroit guvernul să reagiseze prin sinistra serbare de Vinerea tre­cută. Mulți criminali scapă prin îndrăz­neală ; și-au închipuit criminalii din guvern că vor scăpa și ei tot așa. Să meargă cu pompă la Galați, în mijlocul poporațiunii pe care au nenorocit-o. Să afirme cu fruntea se­nină că autoritățile și-ați făcut cu prisos datoria, cum a afirmat tînă­­rul criminal care e ministru al lu­crărilor publice. Să arunce, cu du­hul blândeței ipocrite, ideea că de­zastrul de la Galați, ca și boala Principelui moștenitor, ca și ploile diluviale, sunt nenorociri de la Dum­­nezeu, în contra cărora nu poți lupta — cum a făcut bătrînul vi­novat din capul guvernului. Să bea cu toții șampanie ! Iată atâtea înscenări foarte îndrăz­nețe, cari tocmai prin îndrăzneala lor trebuie să impuie tăcere opiniei publice, și-ați zis oamenii din guvern. Și apoi promisiuni. Ministrul de finanțe trimite telegrame tovarășilor săi ca să anunțe Gălățenilor inun­dați că-­l va scuti de bir! Lucrările ce se fac, nu numai că vor apăra Galațul pe viitor, dar vor transforma portul în chip minunat! Și așa mai departe. Scopul sinistrei serbări e vedit: să amețească lumea, să potolească revolta sufletelor. Ei bine, putem spune guvernului că s’a înșelat. Țara nu e așa de ușurică la minte cum și-o închipuiesc colectiviștii ; simțul de dreptate nu e tîmpit în­­tr’însa, cu toate loviturile ce l-a dat nenorocitul regim de astăzi. Țara știe că dezastrul de la Ga­lați se datorește ticăloșiei guvernului liberal; ea știe că acest guvern a refuzat să facă dreptate, netrăgând la răspundere pe vinovați. Simpla afirmare contrară a criminalilor, nu ajunge spre a răsturna această con­vingere adâncă, întemeiată pe fapte văzute. Cât pentru Gălățeni, ei știu că digul se face din ordinul Regelui; ei mai știu că cheltuelile lucrării le suportă țara, nu criminalii cari au pricinuit nenorocirea. Gălățenii inun­dați știu că mărinimia ministrului de finanțe e silită, căci nu poate fi vorba de luat bir de la cei cari au rămas fără casă și masă. Din mizerabila înscenare de Vi­nerea trecută, nu va rămânea pentru guvern de­cât un lucru , că a putut să chefuiască în mijlocul unei popo­­rațiuni încovoiată de durere. T­ELEGRAME Anarhiștii in Spania Madrid, 14 August Un german venind din Barcelona a fost a­­restat, este bănuit că ar fi unit cu anarhiștii. Un alt german venind din Italia a fost arestat la Barcelona. Procesul asasinului d-lui Canovas va începe Luni. Madrid, 14 August Procurorul general a interzis publicarea în ziare a informatiunilor asupra anarhiștilor de­­ferați tribunalelor. Madrid, 14 August Executarea asasinului Angiolitti va avea loc probabil Mărfi sau Mercur­. Oneiii prințului d’Orleans Paris. 14 August Martorii generalului Albertone au declarat acelora ai prințului d’Orleans că cedează în­tâietatea contelui de Turin. Martorii contelui de Turin și ai prințului d’Orleans au avut mai multe conferințe. Martorii locotenentului Prus neprimind nici un răspuns de la aceia ai prințulului d’Orleans au plecat din Paris. Roma. 14 August Se asigură din Paris Agenției Ștefani că duelul dintre contele de Turin și prințul d’Orleans va avea loc Luni în străinătate; arma aleasă este spada. Paris, 14 August Se zice că duelul dintre prințul d’Orleans și contele de Turin trebue să aibă loc azi dimi­neață. Condițiunile întâlnirei pe teren fixate de procesul-verbal refigiat în această privință sunt foarte severe. Incidentul total Iovi Petersburg, 14 August Nowoie Vremia zice că d. Stoilow a lucrat în mod imprudent când și-a permis să ofenseze MARȚI 5/17 AUGUST 1897 UN NUMER 10 BANI< ____ ANUNCIURI ȘI INSERȚII Linia 30 litere petit pag. IV.........................0,40 Reclame.......................III...................................2.50 . .................. ....................50. In Paris anunciurile se primesc la Agenția Havas, 8 Place de la Bourse. REDACȚIA SI ADMINISTRAȚIA București, Pasagiul Român , cabinetul vienez, în interviewul său cu cores­pondentul lui Localnnzeiger și nu înțelege de ce ministrul bulgar nu ar cere scuzele inevi­tabile în urma unor asemenea imprudențe. Paris, 14 August Vorbind de incidentul austro-bulgar Tempf zice că speră că diplomația n’a ajuns la capătul silințelor sale, că la un moment oportun se vor găsi să intervie influențe împăciuitoare, și că ambele părți vor aduce un spirit mutual de bună-voință în aplanarea conflictului. Din Indii Londra, 14 August Se anunță din Simla Agenției Reuter că s’a decis să se trimeată la Awalovndi două brigade de trupe indiene. Agenții Afgani, au părăsit Calcutta și Bom­bay. Agenții din Simbla și din Karaki ar fi fost de asemenea rechemați. Se crede ca emirul tolerează restrătiri la graniță. Întrunirea ambasadorilor Constantinopol, 14 August Azi dimineață a fost o întrunire a ambasa­dorilor ; după amiază s-a ținut o conferință la Top­hane. Suveranii Germaniei Kiel, 14 August Majestățile Lor germane au plecat la Wil­helmshöhe. Wilhelmshöhe, 14 August MM. II. germane au sosit și au fost foarte aclamate. Suveranii Rusiei Petersburg, 14 August. Majestățile Lor rusești s’au întors la Peter­­hoff, venind de la Tsarskoe­ Selo. Alegerile din Bulgaria Rusciuc, 15 August. Azi s’a făcut în toată Bulgaria alegerile pen­tru consiliile generale ; lupta a fost foarte vie între partide. După știrile sosite până aci, rezultatul ale­gerilor este favorabil guvernului. ----------------------------------------------------------------­ NEOBRĂZARE COLECTIVISTA Beniaminul colectivităței — ori­cine înțelege că voim să vorbim de iscu­situl ministru al lucrărilor publice și inginer Ionel Bratian­u, — s’a crezut dator a rosti o cu­vem­are cu prilegiul solemnităței organizate la Galați pen­tru punerea pietrei fundamentale a digului menit a apăra orașul din vale în contra valurilor Brateșului. Dacă tinera odraslă a Ocultei s’ar fi mărginit a vorbi de cele petrecute, exprimând regrete și pretextând cauze de forță majoră, n’am mai pierde un cuvânt în această privință, căci știm câtă valoare pot avea discursurile co­pilandrului pe care d. Dim. Sturdza îl dădăcește de câte­va lumi pe spatele țărei. Mai știam că falsa inaugurarea di­gului de la Galați, nu era de­cât o încercare de a șterge oare­c­um reaua impresiune lăsată de neghiobiile co­mise cu prilegiul inundației și a ca­tastrofei care a lovit primul port al țerei. Eram siguri că această încer­care va face un fiasco complect; așa a și fost, căci toate dările de seamă ale ziarelor independente sunt de acord pentru a constata durerosul contrast intre serbarea ministerială și jalnica stare a orașului. Toți Gălătenii afară de persoanele cari prin pozițiunea lor oficială erau silite a figura la ceremo­nia punerea pietrei fundamentale, pri­veai­ cu dispreț la farsa înscenată de colectiviști ca o sfidare a opiniunei publice și a simțimintelor de durere ale unui oraș întreg. Dar neobrăzarea colectivistă nu s’a mărginit aci; n’a fost destul ca d. Io­nel Brătianu să îngâne câte­va bana­lități și d. Dim. Sturdza să plângă ca Ieremia peste ruinele ce s’au grămă­dit asupra torei, a trebuit încă ca lumea adevărată pentru a asista la ce­remonie să auză pe ministrul lucrări­lor publice vorbind despre nepăsarea trecutului. Incapabilul adolescent pe care interesele Ocultei l’au cocoțat în capul departamentului lucrărilor pu­blice a avut îndrăzneala de a zice că: «dezastrul de la Galați a fost provo­cat prin nepăsarea trecutului și pute­rea nebiruită a elementelor». Cu alte cuvinte, predecesorii d-lui Ionel Brătianu sunt de vină dacă șo­seaua Brateșului n’a putut rezista va­lurilor Brateșului împinse de vânt, iar autoritățile, cu ministrul în cap ș’a fi făcut pe deplin datoria. Obrăznicia este prea mare pentru a nu fi relevată. Ea este mai ales uimitoare față cu bieții Gălățeni cari au văzut cu ochii lor toată nemernicia acelora cărora incumba datoria de a se lupta pentru a apăra orașul. Auziți oameni bun­ ! «Nepăsarea trecutului» când un mi­nistru de lucrări publice cu tot apa­ratul său teh­nic, un primar cu in­gineri­ sei, în fine, toate autoritățile ajutate și de armată nu pot înlătura ruperea unei șosele care era amenin­țată de apele Brateșului cu trei săp­­temâni înainte de catastrofă; Nepăsarea trecutului când aceste autorități se certau intre ele și nu luau nici o măsură rațională pentru a apăra șoseaua amenințată; Nepăsarea trecutului când un mi­­nistru-inginer nu’și dă seamă de pe­ricol și nici nu’și dă osteneala de a sta câte­va zile în Galați pentru a da lucrărilor de apărare impulsiunea și unitatea necesară. Nu ! D-lor colectiviști! Nu e nepă­sarea trecutului, ci nemernicia și ab­soluta incapacitate a prezentului pe care se alcătuiește și nemărginita voas­tră neobrăzare. ----------------------HfSi&frf---------------------­ DE LA CURTE — Relație oficială — Joi, 31 iulie a. c., la orele 9 seara, a avut loc, în sala de teatru a Caste­lului Peleș, o mică serată teatrală, la care au­ luat parte, pe lângă Majestățile Lor, A. S. I. Ducesa de Saxa Coburg și Gotha, A. S. R. Principesa Maria, Principesa Beatrice, și parte din socie­tatea Sinaei, în total 60 persoane. Serata a durat până la orele 11, după care Majestățile Lor, Alteța Sa Imperială și Altețele Lor Regale au trecut in sa­lonul cel mare, unde au ținut cerc și unde s-a servit ceaiul. La orele 11 și 40 minute, Majestățile Lor, A­ Sa Imperială Ducesa, A. S. R. Principesa Maria și principesa Beatrice S’au retras în apartamentele Lor. ---------------------------------------------------­DUELUL PRINȚILLI D’ORLEANS După cum se putea prevede din telegramele publicate de câte­va zile în urmă, incidentul d­intre prințul d’Orleans și contele de Turin, nu a pu­tut fi aplanat. Telegramele care ne-au sosit azi ne vestesc că întâlnirea pe teren a avut loc clar că nu a avut un sfârșit fatal. Iată ce spun aceste telegrame : Paris, 15 August. Duelul dintre prințul Henri d’Orleans și contele de Turin a avut loc în pă­durea Mareșalilor la Vaucresson,lângă Versailles. Arma aleasă era spada. Au fost 5 reprise. Prințul d’Orleans a fost rănit grav la umăr și la pântece. Contele de Turin a fost rănit la mâna dreaptă. Prințul d’Orleans a fost transportat la ducele de Chartres, pansat a fost pe teren. Oțelul ducelui de Chartres este aspru consignat. La 11 ore prințul dormea. Procesul-verbal al duelului dintre Prințul d’Orléans și contele de Turin zice că lupta a început la 5 ore dimi­neață în pădurea Vaucresson. Lupta a ținut 26 de minute și s’a dat în 5 reprise conduse în mod alternativ de contele Leontieffi și de contele Avo­­grado. La primul angajament prințul d’Orlé­ans a fost rănit în regiunea pectorală dreaptă de o lovitură de spadă, care nu părea că depășește țesătura celulară sub­cutaneă. După părerea doctorilor lupta a continuat. Al doilea angajament a trebuit să fie întrerupt în urma unui corp la corp. La al 3-lea angajament, contele de Turin a fost atins la fața dorsală a mâiiei drepte de o lovitură de spadă nedepășind țesătura celulară sub­cutaneă. La al 4-lea angajament, spada prin­țului d’Orleans a fost îndoită. La al 5-lea angajament, după un corp la corp oprit imediat, în urma u­­nei riposte, prințul d’Orleans primind o lovitură de spadă în partea inferioară a abdomenului, directorul luptei a o­­prit angajamentul. După verificarea și examinarea rănii, doctorii ambelor părți recunoscând că rana prințului d’Orleans îl punea în con­­dițiuni de inferioritate manifestă, con­tele Leontiefff și d. Mourrichon au pro­pus să se oprească lupta, cea­ ce s’a a­­doptat într’un comun acord între cei 4 martori. După luptă și pe când îi se­pansa rana,, prințul Henri d’Orleans ridicân­­du-se a întins mâna contelui de Turin adresându-i aceste cuvinte: «Permite­­ți’mi Monseniore, să vă strâng mâna», ceea­ ce contele de Turin se grăbi a o face. -------------------------------------------­ . .... ■ [UNK] [UNK] ■!■ [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] !. ■ » ■ [UNK] [UNK] ..............I —.1. II­I—. .. . _______PAGINI ISTORICE______ PRINȚUL DE BISMARCK DUPĂ CONCEDIAREA SA VIII Prințul de Bismarck a mai zis repre­zentantului ziarului Nowoie Wremia: «Părerile mele asupra importanței Ru­siei pentru Germania nu s’au schimbat în realitate nici o dată. Am fost tot­deauna pentru relați­uni bune, amicale, cu Ru­sia, pentru că le privesc ca avantagioase intereselor Germaniei. Și dacă n’au­ exis­tat tot­d’auna asemenea relațiuni, nu e vina mea. Nu m­’am depărtat eu de la Rusia, ci am fost împins înapoi și pus într’o situație în care stabilitatea mea în­căpățînată ar fi fost în contradicție cu simțimentul demnitate! mele proprii și cu mândria Germaniei. Aceasta a început în anul 1875, când prințul Gorceacov, cu care eram legat printr’o amiciție veche, m'a făcut să simt că amorul meu propriu e rănit adânc prin poziția ce ocupam pe orizontul politic. Decedatul d­ v. cancelar nu se putea împăca cu poziția ce aveam în Europa, dar eu depărtam elementul acesta perso­nal de pe tărîmul relațiunilor politice, cu atât mai mult că relațiunile personale ale Suveranilor au fost tot­deauna cele mai bune. Ca dovadă de simțimintele noastre, a bătrânului meu­ Wilhelm și al meu­, pentru Rusia, ași putea invoca o co­respondență interesantă cu împăratul, pe care o uitasem cu totul, dar care ’m­i-a căzut zilele acestea în mâini; îmi aduc aminte și de convorbirile noastre cu pri­legiul acțiunei trupelor rusești în Turcia. Le urmăream cu atâta interes și atenți­une, pare că ar fi fost trupele noastre pro­prii. Ne înfățișam șansele resboiului după nenorocirile din fața Plevnei și ne bucu­ram sincer de trecerea repede a Balcani­lor. Așteptam in tot momentul știrea care ar fi pus cauza rusă la Bosfor pe un tă­­rîm sigur ... In ori­ce caz n’am fost noi de vină dacă nu s’a întâmplat așa. Ați întârziat momentul favorabil și, dacă tre­bue să cred ceea ce știu numai din con­vorbiri (des racontages), s’a întârziat momentul oportun pentru îndreptarea aces­tei greșeli importante atunci când s’a în­cheiat alianța cu dușmanul de eli». Trecând la Congresul din Berlin, Bismarck a zis următoarele : «Mai ales pentru rezultatele acestui congres s’a supărat Rusia și me atacă pe mine. Dar nu trebue să se uite că a fost convocat numai în urma cererii diplo­mației ruse. In primăvara anului 1878 sufeream de o boală lungă și aveam ne­voie să urmez o cură, când contele Șuva­­lov veni la mine și’mi comunică dorința Țarului Alexandru II să iau sarcina con­vocării acestui Congres. Imperatul Alexan­dru a fost tot­dea­una așa de bine-voitor pentru mine că nu’l puteam refuza. Eu și Șuvalov ne-am împărțit lucrul , el luă asupră’și să hotărască pe Anglia de a participa la Congres, eu me ocupai cu Austria. Cât timp a ținut Congresul, me consideram ca direct în serviciul Rusiei, am îndeplinit toate dorințele Rusiei, am apărat toate cererile ei și nu e vina mea dacă cererile acestea n’au corespuns cu ceea ce s’ar fi putut cere. Pe timpul a­­cesta prețuiam atât de mult amiciția Ru­siei că suportam fără a murmura proce­­deurile lui Gorceacov față cu mine. In­­tr’adever, am fost câte­ o dată tratat ca un servitor care nu se urcă destul de repede când îl chemi...». Gazetarul rus zise atunci prințului Bismarck că atacurile și reproșurile ce­­ fac societatea și presa rusă din cauza Congresului n’au fost îndreptate tot­dea­una direct persoanei sale. In anul 1878 presa rusă era, cu mici excepții, ex­presia exactă a vederilor și părerilor imensei majorități a poporului rus, care nu avea încredere, din diferite motive, în reprezentanții diplomației ruse la Con­gresul din Berlin. Bătrânețea unuia, svonurile despre serviciile diplomatice ale celui­ l’alt *) într’un moment hotărî­­tor pentru trupele noastre—în unire cu multe alte circumstanțe, diferendele din­tre el, poziția subordonată ce avea Gor­ceacov la Congres — toate acestea nu­­treau contra puterii diplomației ruse la Congresul din Berlin neîncrederea so­cietății și presei ruse, cari simțeau și erau convinși că reprezentanții ruși nu puteau învinge pe prințul de Bismarck, jocul nu era egal. Rusia nu avea atunci și erau convinși că Germania se folo­sește de aceasta. «Ceea­ ce spuneți despre unul dintre ai d-v., răspunse Bismarck, e perfect exact, cât privește pe cel­ l’alt nu cred ceea­ ce se povestește despre densul, el era într’acte­v­ Prințul Gorceacov și baronul de Oubril, pe atunci ambasador rus la Londra.

Next