Timpul, iulie 1898 (nr. 157-166)
1898-07-22 / nr. 158
ANUL AL DOUĂZECELEA — No. 158 UN NUMER 10 BANI ABONAMENTELE In țară pe un ani.........................................30 lei » pe 6 luni..........................................18 lei * pe 3 luni ......................................10 lei Pentru streinătate, un an 50 lei își Purta ziarul nostru se găsește cu o,ao b, numărul la Agence de journaux étrangers rue de Maubeuge, 69 și la toate chioșcurile. REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA București, Calea Victoriei — 70 LA PESTA ȘI LA PETERSBURG Sub guvernul d-lui Din. Sturdza s’au petrecut. In spațiu de un an, doue ciudate fapte politice. Ciudate bine înțeles pentru d-sa, România a făcut vizită oficiala în capitala Ungariei, în capitala țerii denunțata de d. Dim. Sturdza ca pornita spre cucerirea României până la Marea Neagra, și a făcut vizita oficiala și la Petersburg, capitala Imperiului denunțat tot de d. Dim. Sturdza ca autor al răscoalelor țărănești de la 1888, al tentativei de ■*- asasinat contra lui Ion Brătianu și al tuturor nenorocirilor care au căzut asupra acestei țâri de atâta amar devreme. Pentru o minte sănătoasă, sau cel puțin nesmintită, ar părea evident că nu se poate ca același om, după ce a vorbit cum a vorbit și după ce a scris cum a scris, să prezideze și la vizita de la Pesta și la vizita de la Petersburg. Evident că, după cum a spus d. Sturdza odată în Parlament, errare humanum est, dar errare numai într’o direcție, dar nu în două direcții contrarii de o dată. Vreme îndelungă și prin discursuri, și prin broșuri, și prin articole scrise de spitalul süi, d. Sturdza s’a prezintat opiniei publice din țară și din Europa ca Românul cel mai convins despre iminența pericolului rusesc, ca omul care reprezintă până la extrem, cum se cuvine tuturor apostolilor, rezistența în contra Rusiei, prin toate mijloacele și în toate împrejurările. Acesta era singurul cuvânt de a fi al d-lui Sturdza în politica românească. De o inteligență mediocră, mai mult neinteligent decât inteligent, lipsit de orice atracție personală, făr’ de nici un talent și îngreunat cu o neagră râutate în suflet, d. Sturdza n’ar fi însemnat nici o dată nimic în politica României moderne dacă n’ar fi părut în țară și în streinătate că întrupează o ideie : conștiința pericolului rusesc și hotărîrea de a ’i se opune. De aceea d. Sturdza a fost în primul rînd printre incapabilii cari au făcut pe România să piardă la 1878 o împrejurare unică, pe care i-o dedese norocul și cu care nu se va mai întâlni, de aceea d. Sturdza, când a fost vorba sa plece pelerinii lui Ion Brătianu ca să se plângă de pierderea Basarabiei, hotărîtă de altfel cu doui ani înainte, s’a dus tocmai la Budapesta, unde , în genere Românii se simțeau cam * la strâmtul lor ; de aceea, în ceasul în care Ion Brătianu s’a hotarît pentru politica triplei alianțe, a luat pe d. Sturdza în guvern ; de aceea la 1888, când au căzut liberalii de la putere, d. Sturdza a fost sufletul diriguitor și a impus partidului faimosul manifest în contra Rusiei, de aceea sub guvernul lui Ion Brătianu d. Sturdza a propus convenția consulară și tot d-sa a impus expluzarea Ardelenilor și închiderea societăței Carpații, de aceea, etc... Că în personificarea acestei politice d. Sturdza a comis tot felul de exagerații, de copilării și de gugumănii, aceasta se datorește slăbiciunii inteligenței sale. Tot remânea însă un lucru: d. Sturdza personifica o ideie. d. A venit anul 1893 și de o dată Dim. Sturdza a făcut un neiertat j mea culpa pentru un om trecut de vârsta de 60 de ani. Din senin d-sa a descoperit că toată viața sa se înșelase, că primejdia nu era din partea Rusiei, că doar o vorbă fusese că Rușii vor să meargă la Țarigrad, cu adevăratul vrăjmaș însă era Ungurul, Ungurul la care căutase d-sa sprijin la 1878. Ungurul care, acum descoperea d. Sturdza, vrea nu numai să ne mănânce trei milioane de frați, dar vrea sa meargă până la Marea Neagră, bine înțeles în complicitate cu ciocoii. De altfel, și Muscalii, tot în complicitate cu ciocoii își întind mrejele lor. Lumea, uimită de o astfel de schimbare la față, mai ales când a aflat că d. Sturdza ’și-a trimis discursul contelui Lobanov la Viena, ’și-a zis că asistă la un mare scandal. Prietenii d-lui Sturdza se cereau să’l scuze invocând exemplul lui Sf. Pavel, care de altfel nu la bătrânețe se poticnise pe drumul Damascului. Trecură însă numai două ani și în capul caraghiosului prim-ministru al României primejdia iar se mută de la Budapesta la Petersburg, și se mută așa de grozav încât România se duce la Budapesta sa caute pe Impăratul Austriei și atârnă de gâtul lui Leszenszky bucățica de tun de la Plevna. Și a trecut numai un an și se vede că iar s’a mutat la Pesta boclucul, căci d. Sturdza, aducându’și aminte de discursul de la Orfeu, se duce la Petersburg să primească icoane — mai lipsesc jugănarii, — de acolo se va plimba prin sfânta Moscova și se va smeri în moaștele de la Kiev. Că prin aceste salturi mortale de saltimbanc ordinar caraghiosul s’a făcut de rîs nu mai încape vorbă. Odată cu dânsul însă s’a mai făcut cineva de rîs: oamenii politici ai României, statul-major al națiune!. Intr’adevăr, să nu ne facem iluzii. Peste graniță, peste ambele granițe, nimeni nu ia la serios doleanțele noastre. Acolo lumea își zice: România suferă pe Sturdza, deci România pe Sturdza îl merită. Ca urmare, peste graniță își zic că această țară, care nu poate găsi pe altcineva să o reprezinte— bine înțeles dintre oamenii ei politici—decât pe un bufon care înjură și în dreapta și în stânga, face mătănii și pupă mâna și în dreapta și în stânga, este o țară fără demnitate, fără convingeri și fără onoare. Iar despre oamenii noștri politici judecata peste granița trebue să fie o leaptă de păcălici. Și când deodata ar suna ceasul în care să avem nevoe ca glasul celor dintre noi, liberali sau conservatori nu importă, să fie luat în serios, ne vom întâlni cu un imens hohot de rîs — și’l vom merita. --------------------sa**#-------------------- TE EEG MI AJUTE Procesul ultimelor răscoale din Italia Milan. 30 iulie Procesul în contra deputaților Turati, Deandreis și Morgari a început înaintea tribunalului militar. Avocatul fiscal a cerut 15 ani de recluziune pentru Turati și Deandreis și 5 ani de închisoare pntru Morgari. Sentința se va pronunța Luni. Turcia și Bulgaria Constantinopol. 30 Iulie Sultanul a telegrafiat Prințului Bulgariei câ’l așteaptă în curând la Constantinopol. Turcia și Grecia Constantinopol. 30 Iulie D. Rally a primit marele cordon al Osmaniei Intr’o lângă audiență ce a obținut de la Sultan, acesta din urmă a exprimat simpatiile sale pentru Grecia. Armata turcă Constantinopol. 30 Iulie Un comunicat oficial zice că Sultanul a acordat garnisonei din Constantinopol o medalie pentru serviciile sale în timpul resbelului și i-a transmis salutările sale. Ziarele turcești anunță în mod oficias că Sultanul a ordonat exerciții militare pentru toți locuitorii vilayetului Tripoli, distribuiri de arme și formarea unui batalion de artileriști voluntari. Situația in Italia Roma, I August S-a ridicat starea de asediu la Come și la Spezzia. -------- - _______ SÂăMATWka ________________ EDIȚIA A TREIA MERCURI 22 IULIE (3 AUGUST) 1898 UN NUMER 10 BANI ANUNCIURI SI INSERȚII Linia 30 litere petit pag. IV ■ 6,46 Reclame..........................111 • • • 2,50 » ................. II " •" ' 15." In Pari« anundurile se primesc la Agenți - Hava», 8 Place de la Bowse, REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA București, Calea Victoriei — 7 © Megele în Rusia — Prin fir telegrafic — Petersburg 30 Iulie D. Rosetti-Solescu a depus azi la catedrala Sfinților Petru și Pavel, în numele M. Sale Reginei României, o coroană minunații pe mormântul marei ducese Elena Pavlovna. Petersburg, 30 Iulie La prânzul de gală de erî, Țarul a pronunțat toastul următor : «Mulțumind Majei țâței Voastre pentru vizita Sa, ridic paharul meu în onoarea Sa. «Beau de asemenea în sănătatea Majestății «Sale Reginei, a A. S. R. Prințul moștenitor și pentru prosperitatea României.» Majestatea Sa Regele României a răspuns :Majestatea Voastră să-mi permită să-l exprim adânca mea recunoștință pentru cuvintele Sale grațioase, cât și pentru primirea așa de călduroasă și de cordială ce a bine-voit a-’mi face și de a’L asigura cât «sunt de mișcat de atențiunile delicate ce Maijestatea Voastră a avut pentru Mine.ft Amintirea șederii mele, în Rusia va răămâne întotdeauna gravată în inima mea, «ca și aceea a fericitei epoce când tânăra mea «armată a combătut pe câmpiile de bătaie «dintre Dunăre și Balcani, alături de un«teaget armată imperială, căreia azi mă alipește o nouă și prețioasă legătură, mulțumita bunăvoinței Majestății Voastre. (Unit cu țara Mea în aceleași sentimente «și într’o vie și sinceră dorință ca vizita «Mea pe lângă Majestatea Voastră să poată stabili cele mai bune raporturi și să contri bue a strânge și mai mult încă relațiunile «de amiciție cu puternicul Său imperiu, fac «urările cele mai calde pentru fericirea Majestații Voastre și acea a Casei imperiale, «rugând Providența să răspândească toate «binecuvântările sale asupra Majestăților « Voastre și asupra credincioșilor Lor supuși: «Ridic paharul Meu în sănătatea Majestății Voastre, a aceleia a Majestâții Sale Impărătesei, precum și în sănătatea Augustei « Vlastre Mumă. « Trăiască Majestățile I. T » După toastul M. S. Împăratului, muzica a cântat imnul românesc și după acela al M. S. Regelui, imnul rusesc. Petersburg, 30 Iulie La prânzul de gală ce s’a dat era, MM. I. imperiale ședeau în mijlocul mesii. La dreapta Țarinei era M. S. Regele României, apoi venea marea ducesă Elisabetha Mavriskiewna. La stânga Țarului luase loc marea ducesă Maria Pavlovna, alături de care era A. S. R. Prințul Ferdinand. Petersburg, 30 Iulie Azi a fost revista trupelor pe câmpia de la Tsarkoe- Selo, în prezența Țarului, a Țarinei Alexandra Feodorovna, a Reginei Greciei, a M. S. Regelui României, a A. S. R. Prințului Ferdinand și a tuturor membrilor familiei imperiale. Au luat parte la această revistă: 66 batalioane și 11*, 41 escadroane, 24 sotnii de cazaci, 5 batalioane și 34 de artilerie cu 204 tunuri, în total un efectiv de 35.000 de oameni. Marele duce Vladimir comanda. Țarul purta marele cordon al ordinului Steaua României. M. S. Regele “României, în uniforma regimentului al 18-lea de infanterie Vologda, al cărui șef a fost numit, purta marele cordon al ordinului Sf. Andrei. Țarul și marele duce au defilat pe dinaintea MM. S. Regelui în capul trupelor. După defilare a fost un dejun. Peterhoff, 30 Iulie După un prânz ce s’a dat la palatul cel mare din Peterhoff, MM. SI. Imperiale, M. Sa Regele României, A. Sa Regală Prințul moștenitor, toți marii duci și marile ducese, Regina Greciei, Prințul Andrei al Greciei, Prințul de Siam, toți ambasadorii și miniștrii cu soțiile lor, înalții funcționari și soțiile lor au asistat în parcul insulei Olga la o reprezentație de gală, la care s-a dat baletul «La belle Perle» (mărgăritarul frumos), care a avut un succes mare. MM. LL. și oaspeții lor au luat apoi ceaiul în insula Ariciu, unde au stat până după miezul nopții. Peterhoff, 31 Iulie M. S. Regele și I A. S. Regală Prințul moștenitor au asistat azi dimineață la serviciul divin ortodox pe bordul yachtului Alexandra. M. Sa Regele a primit apoi o deputăție a regimentului său Vologda. Majestățile Lor, oaspeții Lor și Regina Greciei au luat dejunul în familie, în sala albă a palatului Peterhoff. Prințul Andrei al Greciei, Prințul de Siam, toți marii duci și marile ducese au asistat de asemenea la acest dejun. La 2 ore juni. după amiazi M. Sa împăratul, M. Sa Regele, cA. Sa Regală Prințul moștenitor, însoțiți de marii duci, s’au dus la gara din Moscova, unde se aflau deja miniștrii și demnitarii înalți. Țarul și M. Sa Regele au fost aclamați frenetic de uralele nesfârșite ale unei mulțimi numeroase. Despărțirea a fost foarte călduroasă și plină de o mare cordialitate. M. S. împăratul și marele duce Mihail Picolaevici au sărutat de mai multe ori pe M. S. Regele și A. Sa Regală Prințul moștenitor a sărutat pe toți marii duci. M. Sa Regele și A. S. R. Prințul moștenitor și-a luat rămas bun în parte de la fiecare. Când trenul s’a pus în mișcare, Țarul a mai strâns încă odată în mod călduros mâna M. S. Regelui și i-a adresat ultimele sale salutări. M. Sa Regele pleacă la Moscova. Moscova, 1 August Majestatea Sa Regele României, A. S. R. Prințul moștenitor și suitele lor au sosit la amiazi. Au fost primiți la gară de marele duce Sergiu Alexandrovici, de autorități și de o deputațiune a orașului. Gara era decorată în mod splendid. O companie de onoare a batalionului al 3-lea al regimentului Samogitis care a luptat cu armata română în timpul răsboiului rusoturc, era înșirată pe peronul gării. M. S. Regele Carol purta uniforma regimentului 18 Vologda, cu cordonul ordinului Sfântului Andrei. După ce s-a dat jos din vagon, M. S. Regele României a salutat pe marele duce Sergiu în mod ce mai cordial; acesta a prezentat M. Sale pe ofițerii ruși cari au luptat în timpul resbelului contra Turciei și cari posedă decorațiuni românești. Primarul orașului a prezentat M. Sale pâinea și sarea pe o tavă și a adresat Regelui un mic discurs în franțuzește, la care M. Sa a bine-voit a răspunde în modul ce mai grațios. M. Sa Regele Carol, însoțit de marele duce Alexandrovici și de Alteța Sa Regală Prințul moștenitor cu amiralul Arseniev, s-au dus apoi în trăsuri deschise la palatul marelui duce ; cortegiul a fost aclamat cu urale fără sfârșit pe tot parcursul. M. Sa Regele și A. S. R. Prințul moștenitor au făcut o vizită marelui duce și marei ducese, apoi s’au dus să visiteze capela sfintei Fecioare diveskaya. Seara a fost la palatul mare ducal un prânz de 50 de tacâmuri, care a fost urmat de o serată muzicală. Palatul era splendid iluminat. -----------------------tCHNKK---------------------- BISMARCK Europa întreagă, lumea întreagă este cuprinsă de o adâncă emoție la vestea morții lui Bismarck. Aproape de aceeași vîrstă cu Gladstone, Bismarck moare o dată cu dânsul. Doul dintre oamenii cari au exercitat o influență mai adâncă asupra celei de a doua jumătăți a veacului: unul, Bismarck, a făcut lucruri mult mai mari decât cel l’alt, cel l’alt, Gladstone, a iubit mai mult și a murit mai bine. In momentul în care națiunea germană plânge pe cel mai însemnat fiu al ei, nu se poate judeca cu dreptate cariera lui Bismarck. El va rămâne totuși și pentru totdeauna printre puținii care cel puțin în aparență au schimbat cursul vremurilor și au introdus noul factori în istoria lumei. Cât despre noi Românii, nu trebue să uităm că prințul de Bismarck, în lunga sa carieră, adesea ne-a adus un neprețuitor ajutor. Mai ales dacă Ea nn fi ascultat pe prințul de Bismarck, la un moment unic al istoriei noastre, poate că tot restul vieții noastre și al întregului Orient ar fi fost altul. Intr’adevăr, atunci când armata noastră a avut norocul să fie chemată la frumoasa și făr’ de perechea sarcină de a scăpa din greutate împărăția rusească și și-a îndeplinit această sarcină cu bărbăție, prințul de Bismarck, care cunoștea mai bine decât oricine arcanele diplomației, a dat fostului conspirator de la Paris, pălăraticului de Ion Brătianu, cele mai bune sfaturi de adevărat om de Stat. Bismarck a prevestit pe demagogii în retragere cari conduceau destinele României că Basarabia pentru noi era pierdută, că nimeni în Europa nu va mișca un deget în favoarea noastră și că trebuia să profităm de poziția unică pe care ne-o crezasem și de sentimentele cavalerești ale împăratului Alexandru II, care suferea în adâncul inimei de a se purta rea cu un fost aliat, și să obținem tot ce am fi voit, și să mergem până la porțile Țarigradului, plimblând tricolorul nostru în toată Peninsula balcanică, și să obținem în dreapta Dunării și pe malul Mării Negre un așezământ puternic prin stăpânirea Vidinului și a cadrilaterului, și de sigur să scăpăm și de umilința de a ne revizui Constituția din porunca altora. Nu o dată, nu de două ori prințul de Bismarck a trimes aceste sfaturi prietenești celor din București. Din păcate pentru noi, aici guvernau oamenii politici cari începuseră de la café Voltaire la Paris și continuaseră la Fialkowski educația lor politică, oamenii cari n’au știut nici să protesteze murind ca Spaniolii de la Cavite și de la Santiago, nici să facă operă de oameni politici ca Cavour, care ceda Nizza și Savoia, și cari, după ce au făcut la 1878 o politică de cafenea, ’și au rezervat plăcerea ca la 1898 tot dânșii să ’și bată joc de aceea ce făcuseră, înghesuindu-se în furgonul de bagage al Regelui ca să obție ceva cruci și cordoane de la răpitorii Basarabiei. Și când te gândești că sunt încă în România o mulțime de nerozi cari, când vor afla de moartea lui Bismarck, își vor închipui că și la Florica tot un Bismarck stă îngropat! * * * Iată depeșile ce am primit despre moartea lui*Bismarck: Friedrichsruh, 30 iulie Prințul de Bismarck a murit la unsprezece ore seara. Hamburg, 31 iulie De cu seara circulau asupra stării sănătății prințului de Bismarck știri neliniștitoare, care au pricinuit o adâncă impresiune în oraș. Profesorul Schweninger și contele Wilhelm de Bismarck, erau absenți, ceea ce dovedește că agravarea stării bolnavului a venit pe neașteptate. Friedrichsruh, 31 iulie Prințul de Bismarck a murit în brațele profesorului Schweninger, care sosise din Berlin la 10 ore, seara. De câteva ceasuri se observa că prințul pierduse cunoștința și că se simțeau efectele lipsei de aer. Prințul de Bismarck a murit liniștit și fără casnă. Hamburg. 31 iulie împăratul a ordonat să se trimită la Friedrichsruh o companie de onoare a regimentului 31 de infanterie. Hamburg. 31 Iulie Starea sănătăței prințului de Bismarck a fost destul de satisfăcătoare Vineri. Sâmbătă prințul a citit un ziar, a vorbit politică, a mâncat și a băut. De o dată starea sa s-a înrăutățit după amiazi, a perdut cunoștința și a murit fără durere. La moartea prințului, toată familia era în jurul său. După ultima sa voință, prințul de Bismarck va fi înmormântat în parcul care se află în fața castelului. Bergen. 31 Iulie împăratul a fot adânc mișcat de moartea prințului de Bismarck. A decis să se întoarcă îndată în Germania. Luni seară va sosi la Kiel, Berlin, 31 Iulie Doliul populațiunei din întreaga Germanie este imens, întreaga presă face elogiul operei marelui om de Stat și relevează meritele eterne ale prințului de Bismarck pentru patria germană. D. de Bülow se va întoarce îndată la Berlin. Friedrichsruh, 1 August Corpul prințului de Bismarck va rămâne la castel până când se va termina mausoleul în care va fi depus. Berlin. 1 August Moartea prințului de Bismarck ocupă foarte mult opinia publică. Pe toate clădirile guvernului, ale municipalității și chiar pe numeroase case particulare, s-au arborat drapele de doliu. D. de Bülow a sosit. El va merge la Kiel, Viena. 1 August împăratul Franz Joseph a trimes condoleanțele sale Imperiului german și familiei prințului de Bismarck ; contele Golucchowski a făcut același lucru în numele guvernului comun. Berlin, 1 August Intr’o telegramă adresată contelui Herbert de Bismarck, împăratul Wilhelm exprimă dorința ca prințul de Bismarck să fie îngropat în Domul (catedrala) din Berlin, alături de strămoșii săi; împăratul a ordonat un doliu de 10 zile la curte și 8 zile pentru armată. Prințul de Hohenlohe a sosit la Friedrichen , ca să prezinte condoleanțele sale și să depue o coroană în numele guvernului, apoi a plecat, după ce s-a închis coșciugul. Condoleanțele Suveranilor, a oamenilor de Stat, a guvernelor germane și din toate părțile lumei continuă să sosească la Friedrichsruh. Familia (?) va rămâne la Friedrichsruh până se va termina mausoleul, probabil la îneputul lui Octombre. Kiel. 1 August împăratul Wilhelm a sosit aseară. El va merge la Friedrichsruh probabil cu împărăteasa, care a părăsit proectul călătoriei sale la Coburg. ---------------------SMHHK-------------------------