Timpul, noiembrie 1898 (nr. 239-262)

1898-11-25 / nr. 258

ANUL AL DOUĂ­ZECELEA — NO. 258 MERCURI 25 NOEMBRE (7 D­BRE) 1898 UN NUMÉIM0 BANI UN NUMÉR 10 BANI AROMAMENTELE W­ARUMGIURI SI IHSEBTII___ .nr l­?»3!:...::::..: IS 1 &Ü 1 HS TI» IMT ■ [UNK] in B8 T IST “*>UKre [UNK]*“~"­ & • pe 3 luni:.................................io lei BRU KÜ8I I ■ | MH BHB £ na9HI» HM I EfcSB f, • .. R“1“n'v....................ffl • .X.« • ‘ • W>. Pentru străinătate, un an........................50 lei Hh|| HOHN I wHu fiijSaMM !Eu­p­ st rallIB I Bi­EaSI M1 » ...........................N­­ ..*.•• • • • • 5.— 1» Paris ziarul nostru se găsește cu o.ao b. ffil&gil B­WgSgM WM&m gl­lti­l 0­­­M la Paris anunciurile se primesc la Agenția Numént la Agence de journaux étrangers rue de­­ JL. Wm -MML- -AML- ^ J&M* I Havas, 8 Place de la Bourse, Maubeuge, 69 și la toate chioșcurile: «wim­Bcr ^tmtmsaxmsfm «»**»8**8» _____ REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA București, Calea Victoriei — 7 © București, Calea Victoriei — 7. Interpelarea d-lui Maiorescu Interpelarea d-lui Titu Maiorescu în privința subvenției sau mai bine­ventei bisericei Sf. Nicolae din Bra­șov a fost un adevărat triumf pen­tru orator și partidul conservator. Cu căldura unei adânci convin­geri și cu indignația omului drept, d. Maiorescu a țintuit pe primul ministru; ’l-a vorbit chiar de legea răspunderii ministeriale, deși in ge­nere, a spus d. Maiorescu, nouă conservatorilor nu prea ne plac dările în judecată. Acest guvern însă, a zis d. Maiorescu, prin fără de­legile lui pune conștiințele noas­tre la o prea grea încercare. D. Titu Maiorescu a făcut în mod magistral istoricul chestiei. Și era la largul lui, căci începea cu o scri­soare din 1860 a răposatului său tată și încheia cu legea din 1875, de când d-sa era ministru de in­strucție în ministerul d-lui Lascar Catargiu. In ședința de erl a Senatului s’a desfășurat istoria glorioasă a par­tidului conservator. Și, ciudată iro­nie a soartei! singurul ministru care a voit să suprime subvenția a fost Alex. Orăscu, în urmă președinte al clubului național-liberal, iar sin­gurul ministru care de fapt a suprimat-o este nați­onalul - liberal Sturdza. Primul-ministru a răspuns mai mult interpelării din Aprilie trecut a d-lui Take Ionescu de­cât inter­­pelărel d-lui Maiorescu. In oceanul de nimicuri pe care le-a înșirat primul-ministru a făcut însă două prețioase mărturisiri. A spus că nu dă renta bisericei S­ tulul Nicolae pentru că guvernul austro-ungar­­ i-a cerut să nu o mai dea, bizuindu-se pe legea ungară din 1888. A mai spus — nenorocitul! — că atunci când guvernul austro-ungar ’i-a cerut aceasta, el a răspuns că de prisos ’i-o cere, căci deja a dat ordin să se înceteze ori­ce subvenții sau­ rentă. Asupra acestei monstruoase măr­turisiri d. Maiorescu nu a replicat nimic primului-ministru. ’Și-a rezer­vat probabil plăcerea de a’l pune pe rug o a doua­ oară. Față însă de prima mărturisire, anume că nu plătește o datorie a Statului român pentru că guvernul austro-ungar îl oprește, d. Maiorescu a replicat primului-ministru ast­fel în­cât s-a răstignit. Legea ungară din 1888 nu a îm­piedicat, a spus oratorul, nici pe guvernul liberal de la 1883 —1888, nici pe guvernul conservator de la 1888—1895, nici chiar pe slabul guvern Aurelian din 1896—97 de a plăti școalelor din Brașov datoria Statului român. Pretenția exagerată a guvernului ungar de a ne împiedeca să ne a­­chitâm o datorie, atunci când noi permitem ca școalele catolice de aici să primească ajutoare de la Impăratul-Rege, și ajutoare adevă­rate, nu creanțe, această exorbi­tantă pretenție nu se arată de­cât când sosește d. Sturdza la guvern, dispare o dată cu dânsul și iar se reîntoarce cu d-sa. Concluzia este simplă. Din pricina exceselor d-lui Stur­dza din Senat și de la Orfeu, d-sa, — a zis d. Maiorescu — n’are auto­ritatea morală necesară ca să apere drepturile și demnitatea Statului român. Aci este nodul întregei ches­tiuni. Când în opoziție scrii scrisoarea pe care a scris-o d. Sturdza în ziua b­ălțărel Domnului din anul 1894, la guvern dacă ești un Sturdza ești silit să faci ceea­ ce n’a făcut nici un ministru, nici înainte nici după independență. Ce dureroasa schimbare ! La 1894 contele Kalnoky spune în delegațiuni că Regatul României dă subvențiuni la școale și biserici din Ungaria, și delegațiunile pri­mesc declarațiunile lui. La 1895 lui Sturdza nu i­ se per­mite nici măcar să plătească dato­riile Statului român. Ba, spre rușinea lui Sturdza, el nici nu așteaptă porunca, ci d­ina­­inte, cu adevărat țaja, suprimă el subvențiile în așteptarea poruncei. Școalele române din Brașov plo­cau pentru obținerea iertărei insul­telor de la Orfeu! Aceasta e pata indelebilă a re­gimului. Toți o știam, d. Maiorescu i-a dat o nouă strălucire. TEREGRAME Demisia unui ministru ungar Budapesta, 5 Decembre Ministrul pentru Croația ’și-a dat demisia. Din Senatul francez Paris, 5 Decembre Senatul adoptă o propunere suprimând pu­blicitatea execuțiunilor capitale. Discursul amiralului Fournier Toulon, 5 Decembre La banchetul oferit autorităților maritime, a­­miralul Fournier, comandantul escadrei, a com­parat liniștea opusă de marina franceză velei­tăților răsboinice ale unor adversari. El a a­­dăugat că escadra este gata de luptă și poate să aștepte cu încredere evenimentele. Marina va continua să se prepare fără pre­get, ca să dejoace tactica adversarilor săi, ceea ce nu este de­loc cu neputință, fără ca pentru aceasta să se supere amatorii prea înclinați de a vinde pie­ea ursului Înainte de a-­l ucide. Conversiune bulgară Viena, 5 Decembre Tratativele dintre ministrul de finanțe bul­gar, actualmente aci, și reprezentanții băncilor germane franceze și austriace, în privința con­­versiunei unor titluri bulgare 6 la suta, pre­zintă până acum, după cum se afirmă în mod positiv, un rezultat favorabil. Mesagiul d-lui Mac-Kinley Washington, 5 Decembre Mesagiul d-lui Mac-Kinley cu ocazia deschi­derii congresului, constata marea prosperitate națională, cu tot resbelul. Face istoricul resbe­­lului și anunță că nu va face declarațiuni asu­pra viitoarei administrațiuni a tubei de­cât după ratificarea păcii. Mesagiul declară că guvernul militar actual va rămâne în vigoare pentru insulele anexate până la instituirea unei administrațiuni stabile și restabilirea liniștei. Insistă asupra necesității de a sprijini pe Cubani pentru a le permite să insti­ge un guvern liber și independent care să poată răspunde la îndeplinirea datoriilor sale internaționale. Cutremure și timp cald Atena, 5 Decembre Azi s’au simțit la Zante mai multe cutremure de pământ. De asemenea s’au­ simțit cutremure mai cu deosebire în Atica, unde de opt luni s’au produs de mai multe ori. Timpul este așa de cald în­cât cea mai mare parte a arborilor sunt înfloriți. S­ITUAȚIA In chestia împăcării liberalilor nu e ni­mica nou pe ziua de azi: e adevărat că se vorbea azi noapte de o nouă ruptură defi­nitivă, dar nici aceasta nu e ceva nou, căci în ultimele opt zile frații liberali s’au îm­păcat deja de 16 ori și au­ rupt’o tot de atâtea ori. Ar fi ceva nou : atitudinea extrem de agresivă a Drapelului apărut azi dimineață, față de d. Dim. Sturdza, în urma răspun­­sului ce a dat eri d-lui T. Maiorescu la Senat—publicăm în alt loc acest articol al Drapelului—, dar nici aceasta nu poate fi considerat nici ca ceva stabil, nici ca ceva nou­ de tot, dat fiind­ că dacă d. Sturdza ar găsi un nou mijloc de a începe tratative, Drapelul va reîncepe să se ocupe cu pre­dilecție de politica exterioară. Se spunea azi noapte că la o întrunire a Drapeliștilor, ținută în cursul serii la d. Em. M. Porumbaru, s’a pus la vot propu­nerea de împăcare cu d. Dim. Sturdza și că pentru ideia aceasta n’au­ votat de­cât patru Drapeliști, pe când adversarii propu­nere­ erau în număr de peste trei­zeci. Consecința logică a acestui vot ar fi ca azi să se comunice delegaților majorității că tratativele sunt definitiv rupte. Dar tocmai pentru­ că logica dictează o asemenea solu­­țiune, ea nu se va pune în practică, din cauză că Drapeliștii n’au­ încetat de a fi... Drapeliști, și cuvântul acesta e sinonim cu: dezitare perpetuă, nehotărîre, frica de sine însuși. Delegația majorităților a făcut ori, în sfârșit, și demersul necesar pe lângă d. N. Fleva. Nu e greu să se cunoască răspunsul acestuia: reîntregirea partidului, aplicarea EDIȚIA A TREIA programului de la Iași, descentralizarea, adică trei cereri imposibile de realizat. D. Eug. Stătescu continuă a fi enigma­tic, dovadă că nu vrea să­­ i­ se piardă po­recla de Sfinx. Pe comisia de tratative o tratează cu batjocură și dă ast­fel a înțe­lege că refuză să se împace cu d. Sturdza, dar cu d. Sturdza se închide ore întregi în cabinele Senatului și... tratează. Pare că nici d. Stătescu nu știe ce vrea. Pentru diseară se anunță întrunirea ma­jorităților, spre a asculta raportul comisiu­­nei de tratative. După cele petrecute până acum, am avea dreptul să credem că ma­joritățile vor pronunța ele ruptura pe care Drapeliștii nu au cu t­agiul să o declare, că amicii d-lui Sturdza îi vor îmbărbăta să meargă înainte fără concentrare, căci se bucură de sprijinul majorităților din Ca­meră și Senat. Nici asta n’o credem însă. Se va face probabil iarăși ceva echivoc, ceva menit să fie tratativele deschise până ce guvernul va sări hcopul răspunsului la Mesagiu , iar când se va apropia discuția budgetului, se va găsi un nou­ tărîm de tratative. Iată situația: .Și țara plătește, îndelung­ răbdătoare, a­­cest lux de jucării politice, care o ține de trei ani în loc și a adus asupra ei atâtea nenorociri naționale ! -----------------------------------------------­ Afacerea Dreyfus Prin fir telegrafic Paris, 5 Decembre Picquart a adresat Curții de casație o ce­rere spre a decide cine trebue să judece cazul seu, bazându-se pe mai multe articole ale codului de instrucție criminală. In urma acestei cereri, interpelările asu­pra conexității afacerilor Pi­quart și Dreyfus se vor amâna. Paris. 6 Decembre Curtea de casație a ascultat pe Picquart, apoi pe generalul Gallifet. Paris. 5 Decembre Senat.­Această adunare respinge cu 129 voturi contra 125 argențä asupra propunerii d-lui Waldeck-Rousseau, acordând Curții de casație dreptul de a ordona amânarea ur­măririlor ce pot face obstacol revizuirea, după ce a ascultat pe d. Dupuy, care a rea­mintit declarațiunile sale precedente și a declarat că această propunere­­ i se pare a fi o lege de circumstanță. Față de cererea de a se hotărî asupra judecătorilor care trebuesc să judece pe Picquart, formulată de apărătorul acestuia, d. Fabre retrage interpelarea sa asupra conexității afacerilor Dreyfus și Picquart. Camera deputaților.­ Mai mulți deputați socialiști anunță depunerea unei propuneri, zicând că apelurile în contra decisiunilor consiliilor de resbel, în timp de pace, să poată fi duse înaintea Curții de casație. D. Fourniere cere amânarea interpelării sale asupra conexității afacerilor Dreyfus și Picquart. --------------------nmm-------------------­ Chestia școalelor din Brașov D. Dim. Sturdza a eșit sdrobit de la ședința de ori a Senatului: aceasta e părerea unanimă a tuturor ziarelor apă­rute azi dimineață. Reproducem aci im­presiile confraților noștri, ca document doveditor a decăderii la care poate a­­junge în țara românească un președinte al consiliului, decădere care nu’l împie­decă de a reprezintă și mai înainte in­teresele cele mai scumpe ale țării. E prea tristă această constatare, dar fap­tul există. «Ad­everul» Adeverul publică în prima pagină un mic articol, din care extragem pasagiile următoare: «Primul-ministru a avut ori o zi rea, rea de tot—una din acele zile care fac une­ori pe o excelență să râvnească soarta liniștită a unui comun muritor !... ...D. Maiorescu, care e destul de sobru In­expresivni, a numit guvernul Sturdza un guvern de tristețe și de nenorocire pentru țară. D. Sturdza, ca în­tot­d-a’una, n’a pu­tut nici contesta faptele înșirate de d. Maio­rescu, nici șterge efectul cuvântărei aces­tuia. Primul ministru a afirmat din nou, bazat iarăși pe afirmările din comunicatele mi­niștrilor maghiari, că cele spuse la Cameră de d. Take Ionescu sunt falsuri și neade­văruri, ceea ce de ast­fel nu avea a face cu chestiile de fapt precizate de d. Maiorescu. Drept ori­ce răspuns la cele spuse de d. Maiorescu, d. Sturdza i-a reproșat că a ve­nit cu interpelarea înainte ca Senatul să fi putut răspunde Mesagiului tronului! Asemenea răspuns e m a desastru pentru un prim-ministru și dovedește odată mai mult că șeful guvernului a renunțat defini­tiv la onorurile luptelor parlamentare, pen­tru a se mulțumi cu miluirile regali» Intr’un articol de reportagiu, Adevărul a cules impresiile următoare de la șe­dința de elt a Senatului: «D. Dim. A. Sturdza a fost sdrobit. Aceasta este impresia pe care a primit-o fie­care. Intimii d-lui Sturdza chiar au fost așa de penibil impresionați, în­cât la eșirea de la Senat simțeau­ nevoia să întrebe pe toată lumea : «Așa-­ c’a fost bine Sturdza ?» Și le era frică să aștepte răspunsul, con­vinși că va fi «Nu!» Un membru marcant al partidului guver­namental, întrebat să explice cum se face că d. Sturdza este singurul ministru pe care Ungurii 1l opresc să dea subvenția școalelor din Brașov, a ridicat din umeri și a plecat, neputând să dea nici un răspuns. Intr’adevăr, acesta este punctul cel mai interesant din discuție». «Drapelul» Drapelul apărut azi dimineață publică un important prim-articol, care poartă titlul: ««Din ordinul Ungurilor!» Iată­­ în întregime: «Ziua de ezi a fost o zi aricioasă și du­reroasă pentru demnitatea noastră ca po­por, pentru interesele superioare ale nea­mului românesc. Interpelarea desvoltată la Senat de d. Maiorescu în chestia rentei școalelor din Brașov, a dat ocasiune d-lui Sturdza să ne umilească și mai mult, să ne scufunde până peste cap în rușine. D. Maiorescu a fost de o logică de fier. După ce a făcut istoricul rentei, a dovedit că ea nu se putea suprima de­cât călcân­­du­se legea, căci de la 1871 există o lege specială in virtutea căreia Statul român e dat­or să servească această rentă la Brașov. Ne ocupăm numai de partea esențială a discursului d-sale. Nici un guvern n’a călcat legea, toate au servit renta regulat, fără nici o dificul­tate din partea cui­va. Numai în două rânduri firul a fost între­rupt, de la primele dotații domnești și până astăzi, în timpul fanarioților și în timpul guvernului d-lui Sturdza. De ce a călcat d. Sturdza legea ? De ce a dat el această grozavă lovitură școalelor din Brașov ? Pentru a nu înrăutăți situația, a îndrăznit să afirme primul ministru. Situația cui ? a Întrebat d. Maiorescu. De­sigur că a școalelor nu, probă că Eforia vine de cere­renta fățiș, prin urmare crede că n’are a se teme întru nimic obținând’o. Singura situație care s’ar fi înrăutățit, ar fi fost aceea a d-lui Sturdza pe lângă guver­nul unguresc.E încă o probă că nu era vorba de înrău­tățirea situației școalelor, este că plata ren­tei s’a restabilit sub guvernul d lui Aurelian, fără nici un inconvenient pentru cine­va. La această strânsă argumentație, bazată pe texte de legi și pe fapte netăgăduibile, d. Sturdza n’a găsit un cuvânt de răspuns. D sa a bătut lăturile, încercând să facă chestiuni personale. In cele din urmă, strâns cu ușa, văzând starea de deprimare a majoritatei, d-sa a scos un document liberator — pe care-l credea ca atare—­ o scrisoare a ministru­lui de instrucție unguresc Wlassics, în care se spunea că dacă Statul român con­tinuă a servi renta școalelor din Brașov, ele se vor închide de guvernul din Buda­pesta. Acest argument in extremis e o adevă­rată rușine. Ce avea să se preocupe guver­nul românesc de această notă trimisă din Budapesta la Sibiu, pe câtă vreme timp de 12 ani, renta fiind înscrisă în budget prin­­tr’o lege specială, nimeni nu venise să’i ceară suprimarea ? Și apoi întru cât păre­rea sau dorința unui ministru ungur poate fi un motiv ca un ministru român să calce legile țărei lui? Dar acest document liberator este cea mai grozavă sarcină asupra d lui Sturdza. Când s’a produs nota d-lui Wlassics ? In anul acesta. De ce atunci d. Sturdza a su­primat renta lucă din 1895 ? Nu vede ci nealul că această notă e pro­dusul logic și nenorocit al actului său năs­cocit din 1895 ? Nici odată n’ar fi trecut prin mintea unui ministru ungur să intervină In chestia ren­tei, dacă nu i s’ar fi dat un prilegiu. Pri­­legiul a fost conduita d-lui Sturdza. In 1895 d. Sturdza suprimă plata rentei pe care Statul român o datora. Guvernul unguresc n’a zis nimic. Plata rentei se resta­bilește sub guvernul d-lui Aurelian. Ungurii continuă a nu zice nimic. Revine d. Sturdza și iar suprimă renta. Văzând deci guvernul din Budapesta că e ceva sistematic din par­tea d-lui Sturdza, că nu era numai o gre­­șală datorită nechibzuinței momentului, pro­fită de ocazie și pentru Întâia oară după 12 ani de tăcere, intervine pentru a lua act de această repetată nechibzuință. Și d. Sturdza invoacă în sprijinul său nota lui Wlassics, notă care se datorește numai conduitei sale nepatriotice ! Aceasta e culmea inconștienței ! Dar bine, nenorocitule prim-ministru, a­­ceastă notă nu s’ar fi produs nici odată dacă nu suprimai plata rentei. Cine te-a împins la aceasta ? Ce momente de halu­cinație și de tulburare te-au hotărît să dai în mâna Ungurilor o armă la care ei nici nu se gândeau. Și acum, printr’o incoherență absolut inexplicabilă, d. Sturdza ia ca motiv de a suspenda plata rentei un act al guvernului unguresc, la producerea căruia numai d-nealul a contribuit. De când cu nota lui Wlas­sics situația s’a Înrăutățit, zice d. Sturdza. Se poate, cu toate că faptul cererei rentei din partea Eforiei din Brașov probează că nu e ast­fel. Dar, presupunând că un om poate merge până la atâta incoherență încât să ia drept causă a acțiunei lui efectul acestei acțiuni, întrebăm : De când o notă ungurească poate face cu putință călcarea legilor în Ro­mânia ? Iată situațiunea, buni Români. Se calcă legile țârei din ordinul Ungurilor. Acesta e ultimul argument al patriotului Sturdza­­» Tot Drapelul publică la rubrica «In­­formațiuni politice» impresiile culese ori la Senat. Iată ce zice, între altele : «Răspunsul d-lui Sturdza a produs o dezastroasă impresiune asupra Senatului și nu aplaudau de­cât patru domni­i în cap cu d. general Catargiu, care a scandalisat Senatul prin atitudinea sa. ... Replica d-lui Maiorescu a pus și mai bine în evidență cu câtă ușurință a proce­dat primul-ministru în această chestiune. Senatorii, și mulți deputați cari au asistat la această ședință, au plecat foarte abătuți și în­gri­j­ați de actele nesocotite pe care le comite și în care persistă primul-ministru. D. Sturdza a căutat să mai răspundă la replica d-lui Maiorescu, dar interpelatorul îl strânse cu ușa așa de rea în­cât primul­­ministru a sngrimat câte­va cuvinte atri­buind d-lui Maiorescu intenția de a face reclamă electorală cu această chestie. Guvernul a suferit ori la Senat o exe­cutare cumplită». «Dreptatea* Primul articol al Dreptății apărută azi dimineață tratează tot despre ședința de eri a Senatului. Reproducem aci câte­va pasagii: «Am putea zice c’a fost o serbare, dacă n’ar fi fost o execuție. Ziua de ezi a Senatului, solemnitatea a­­celei ședinți ce nu se va uita, ne-au amintit zilele mari, zilele clasice ale Parlamentului... .... In perioada critică pe care­ o străbate azi cestiunea națională, In mijlocul depri­­mărei ce stăpânește sufletele tuturor patrio­ților față de lașa trădare a celor cari au închinat drapelul Românismului,—accentele calde și persuasive ale d-lui Maiorescu au fost ca o strălucită rază de lumină fulge­rând într’un întuneric adânc. Și ce-a răspuns primul-ministru, strâns, strivit de logica de fier a interpel­atori­lui ? Acuzat că a tăiat subvenția școalelor ar­delene, nimicind ast­fel desvoltarea cultu­rală națională de dincolo, Sturdza a răs­puns că... el nu e orator și artist ca d. Maiorescu, d. Take Ionescu e un falsificator, d. Maiorescu n’a fost în stare să elabo­reze o lege a instrucției și l-a făcut marț d. Haret, și în fine petit bonhomme vit encore. 1111... Dar citiți darea de seamă despre ședința de ori și veți rămâne uimiți de lipsa de seriozitate a pretinsului respuns al premie­rului de copilăria cum a crezut el că se poate apăra de niște învinuiri documentate printr’o blagomanie fără cap și fără coadă, — mai ales fără cap.» «Epoca» Epoca face aprecierile următoare în fruntea numărului ei de azi: «Discuțiunea de om­ din Senat, asupra chestiunei școalelor din Brașov, a fost o teribilă execuțiune a guvernului Sturdza. D. Maiorescu a lămurit în chip măiestrit și sdrobitor păcătoșia și nemernicia guver­nului. N’a rămas om care să nu fie pe de­plin luminat asupra îndouitei crime națio­nale și politice, săvârșită de primul minis­tru Sturdza spre rușinarea și durerea țării. Criminalul a fost însemnat cu fierul roșu. Fapta lui apare în toată monstruozitatea ei. Dar nu numai Sturdza a fost pălmuit și înfierat, ci toți liberalii cari sprijină guver­nul, căci asupra tuturor se restrânge răs­punderea crimei lui. Când după asemenea fapte, Drapeliștii vor continua să trateze cu Sturdza și nu vor dori alt­ceva de­cât să se așeze alături cu dânsul, iar se fac solidari cu el și trebue să primească osânda rostită de întreaga țară, de un neam întreg. Sturdza nu ■l vorbește și nu lucrează în numele lui, ci în numele partidului liberal. Și prin urmare nu numai el e vinovat, ci și partidul care­­ secondează. Sturdza n’a venit prin el singur acolo unde se află, și nu stă de­cât prin partidul liberal. Și prin urmare când e înfierat Sturdza, și toți aceia cari îl sprijină sunt și rămân înfierați.- --------------------OK--------------------­ Chestia cretană — Prin fir telegrafic — Rom­a, 6 Decembre Camera adoptă cu 160 voturi contra 45 proiectul de împrumut de 1.000.000 de făcut insulei Creta. Amiralul Canevaro declară că proiectul nu constitue o victorie a Rusiei, ci o vic­torie a civilizației reprezintată prin cele patru puteri care au procedat în deplină înțelegere și cu cea mai mare realitate. Candidatura prințului George a fost în­­tr’adevăr propusă de Rusia, dar ea a fost primită în mod liber de cele­l­alte puteri, care o consideră ca cea mai oportună. Italia nu se separă de loc de tripla ali­anță și păstrează cele mai bune raporturi cu aliații săi. Dacă Austria și Germania au crezut că în această privință trebue să urmeze altă cale, aceasta provine din interesele lor particulare.

Next