Timpul, noiembrie 1898 (nr. 239-262)
1898-11-25 / nr. 258
ANUL AL DOUĂZECELEA — NO. 258 MERCURI 25 NOEMBRE (7 DBRE) 1898 UN NUMÉIM0 BANI UN NUMÉR 10 BANI AROMAMENTELE WARUMGIURI SI IHSEBTII___ .nr l?»3!:...::::..: IS 1 &Ü 1 HS TI» IMT ■ [UNK] in B8 T IST “*>UKre [UNK]*“~" & • pe 3 luni:.................................io lei BRU KÜ8I I ■ | MH BHB £ na9HI» HM I EfcSB f, • .. R“1“n'v....................ffl • .X.« • ‘ • W>. Pentru străinătate, un an........................50 lei Hh|| HOHN I wHu fiijSaMM !Eup st rallIB I BiEaSI M1 » ...........................N ..*.•• • • • • 5.— 1» Paris ziarul nostru se găsește cu o.ao b. ffil&gil BWgSgM WM&m glltil 0M la Paris anunciurile se primesc la Agenția Numént la Agence de journaux étrangers rue de JL. Wm -MML- -AML- ^ J&M* I Havas, 8 Place de la Bourse, Maubeuge, 69 și la toate chioșcurile: «wimBcr ^tmtmsaxmsfm «»**»8**8» _____ REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA București, Calea Victoriei — 7 © București, Calea Victoriei — 7. Interpelarea d-lui Maiorescu Interpelarea d-lui Titu Maiorescu în privința subvenției sau mai bineventei bisericei Sf. Nicolae din Brașov a fost un adevărat triumf pentru orator și partidul conservator. Cu căldura unei adânci convingeri și cu indignația omului drept, d. Maiorescu a țintuit pe primul ministru; ’l-a vorbit chiar de legea răspunderii ministeriale, deși in genere, a spus d. Maiorescu, nouă conservatorilor nu prea ne plac dările în judecată. Acest guvern însă, a zis d. Maiorescu, prin fără delegile lui pune conștiințele noastre la o prea grea încercare. D. Titu Maiorescu a făcut în mod magistral istoricul chestiei. Și era la largul lui, căci începea cu o scrisoare din 1860 a răposatului său tată și încheia cu legea din 1875, de când d-sa era ministru de instrucție în ministerul d-lui Lascar Catargiu. In ședința de erl a Senatului s’a desfășurat istoria glorioasă a partidului conservator. Și, ciudată ironie a soartei! singurul ministru care a voit să suprime subvenția a fost Alex. Orăscu, în urmă președinte al clubului național-liberal, iar singurul ministru care de fapt a suprimat-o este naționalul - liberal Sturdza. Primul-ministru a răspuns mai mult interpelării din Aprilie trecut a d-lui Take Ionescu decât interpelărel d-lui Maiorescu. In oceanul de nimicuri pe care le-a înșirat primul-ministru a făcut însă două prețioase mărturisiri. A spus că nu dă renta bisericei S tulul Nicolae pentru că guvernul austro-ungar i-a cerut să nu o mai dea, bizuindu-se pe legea ungară din 1888. A mai spus — nenorocitul! — că atunci când guvernul austro-ungar ’i-a cerut aceasta, el a răspuns că de prisos ’i-o cere, căci deja a dat ordin să se înceteze orice subvenții sau rentă. Asupra acestei monstruoase mărturisiri d. Maiorescu nu a replicat nimic primului-ministru. ’Și-a rezervat probabil plăcerea de a’l pune pe rug o a doua oară. Față însă de prima mărturisire, anume că nu plătește o datorie a Statului român pentru că guvernul austro-ungar îl oprește, d. Maiorescu a replicat primului-ministru astfel încât s-a răstignit. Legea ungară din 1888 nu a împiedicat, a spus oratorul, nici pe guvernul liberal de la 1883 —1888, nici pe guvernul conservator de la 1888—1895, nici chiar pe slabul guvern Aurelian din 1896—97 de a plăti școalelor din Brașov datoria Statului român. Pretenția exagerată a guvernului ungar de a ne împiedeca să ne achitâm o datorie, atunci când noi permitem ca școalele catolice de aici să primească ajutoare de la Impăratul-Rege, și ajutoare adevărate, nu creanțe, această exorbitantă pretenție nu se arată decât când sosește d. Sturdza la guvern, dispare o dată cu dânsul și iar se reîntoarce cu d-sa. Concluzia este simplă. Din pricina exceselor d-lui Sturdza din Senat și de la Orfeu, d-sa, — a zis d. Maiorescu — n’are autoritatea morală necesară ca să apere drepturile și demnitatea Statului român. Aci este nodul întregei chestiuni. Când în opoziție scrii scrisoarea pe care a scris-o d. Sturdza în ziua bălțărel Domnului din anul 1894, la guvern dacă ești un Sturdza ești silit să faci ceea ce n’a făcut nici un ministru, nici înainte nici după independență. Ce dureroasa schimbare ! La 1894 contele Kalnoky spune în delegațiuni că Regatul României dă subvențiuni la școale și biserici din Ungaria, și delegațiunile primesc declarațiunile lui. La 1895 lui Sturdza nu i se permite nici măcar să plătească datoriile Statului român. Ba, spre rușinea lui Sturdza, el nici nu așteaptă porunca, ci dinainte, cu adevărat țaja, suprimă el subvențiile în așteptarea poruncei. Școalele române din Brașov plocau pentru obținerea iertărei insultelor de la Orfeu! Aceasta e pata indelebilă a regimului. Toți o știam, d. Maiorescu i-a dat o nouă strălucire. TEREGRAME Demisia unui ministru ungar Budapesta, 5 Decembre Ministrul pentru Croația ’și-a dat demisia. Din Senatul francez Paris, 5 Decembre Senatul adoptă o propunere suprimând publicitatea execuțiunilor capitale. Discursul amiralului Fournier Toulon, 5 Decembre La banchetul oferit autorităților maritime, amiralul Fournier, comandantul escadrei, a comparat liniștea opusă de marina franceză veleităților răsboinice ale unor adversari. El a adăugat că escadra este gata de luptă și poate să aștepte cu încredere evenimentele. Marina va continua să se prepare fără preget, ca să dejoace tactica adversarilor săi, ceea ce nu este deloc cu neputință, fără ca pentru aceasta să se supere amatorii prea înclinați de a vinde pieea ursului Înainte de a-l ucide. Conversiune bulgară Viena, 5 Decembre Tratativele dintre ministrul de finanțe bulgar, actualmente aci, și reprezentanții băncilor germane franceze și austriace, în privința conversiunei unor titluri bulgare 6 la suta, prezintă până acum, după cum se afirmă în mod positiv, un rezultat favorabil. Mesagiul d-lui Mac-Kinley Washington, 5 Decembre Mesagiul d-lui Mac-Kinley cu ocazia deschiderii congresului, constata marea prosperitate națională, cu tot resbelul. Face istoricul resbelului și anunță că nu va face declarațiuni asupra viitoarei administrațiuni a tubei decât după ratificarea păcii. Mesagiul declară că guvernul militar actual va rămâne în vigoare pentru insulele anexate până la instituirea unei administrațiuni stabile și restabilirea liniștei. Insistă asupra necesității de a sprijini pe Cubani pentru a le permite să instige un guvern liber și independent care să poată răspunde la îndeplinirea datoriilor sale internaționale. Cutremure și timp cald Atena, 5 Decembre Azi s’au simțit la Zante mai multe cutremure de pământ. De asemenea s’au simțit cutremure mai cu deosebire în Atica, unde de opt luni s’au produs de mai multe ori. Timpul este așa de cald încât cea mai mare parte a arborilor sunt înfloriți. SITUAȚIA In chestia împăcării liberalilor nu e nimica nou pe ziua de azi: e adevărat că se vorbea azi noapte de o nouă ruptură definitivă, dar nici aceasta nu e ceva nou, căci în ultimele opt zile frații liberali s’au împăcat deja de 16 ori și au rupt’o tot de atâtea ori. Ar fi ceva nou : atitudinea extrem de agresivă a Drapelului apărut azi dimineață, față de d. Dim. Sturdza, în urma răspunsului ce a dat eri d-lui T. Maiorescu la Senat—publicăm în alt loc acest articol al Drapelului—, dar nici aceasta nu poate fi considerat nici ca ceva stabil, nici ca ceva nou de tot, dat fiind că dacă d. Sturdza ar găsi un nou mijloc de a începe tratative, Drapelul va reîncepe să se ocupe cu predilecție de politica exterioară. Se spunea azi noapte că la o întrunire a Drapeliștilor, ținută în cursul serii la d. Em. M. Porumbaru, s’a pus la vot propunerea de împăcare cu d. Dim. Sturdza și că pentru ideia aceasta n’au votat decât patru Drapeliști, pe când adversarii propunere erau în număr de peste treizeci. Consecința logică a acestui vot ar fi ca azi să se comunice delegaților majorității că tratativele sunt definitiv rupte. Dar tocmai pentru că logica dictează o asemenea soluțiune, ea nu se va pune în practică, din cauză că Drapeliștii n’au încetat de a fi... Drapeliști, și cuvântul acesta e sinonim cu: dezitare perpetuă, nehotărîre, frica de sine însuși. Delegația majorităților a făcut ori, în sfârșit, și demersul necesar pe lângă d. N. Fleva. Nu e greu să se cunoască răspunsul acestuia: reîntregirea partidului, aplicarea EDIȚIA A TREIA programului de la Iași, descentralizarea, adică trei cereri imposibile de realizat. D. Eug. Stătescu continuă a fi enigmatic, dovadă că nu vrea să i se piardă porecla de Sfinx. Pe comisia de tratative o tratează cu batjocură și dă astfel a înțelege că refuză să se împace cu d. Sturdza, dar cu d. Sturdza se închide ore întregi în cabinele Senatului și... tratează. Pare că nici d. Stătescu nu știe ce vrea. Pentru diseară se anunță întrunirea majorităților, spre a asculta raportul comisiunei de tratative. După cele petrecute până acum, am avea dreptul să credem că majoritățile vor pronunța ele ruptura pe care Drapeliștii nu au cu tagiul să o declare, că amicii d-lui Sturdza îi vor îmbărbăta să meargă înainte fără concentrare, căci se bucură de sprijinul majorităților din Cameră și Senat. Nici asta n’o credem însă. Se va face probabil iarăși ceva echivoc, ceva menit să fie tratativele deschise până ce guvernul va sări hcopul răspunsului la Mesagiu , iar când se va apropia discuția budgetului, se va găsi un nou tărîm de tratative. Iată situația: .Și țara plătește, îndelung răbdătoare, acest lux de jucării politice, care o ține de trei ani în loc și a adus asupra ei atâtea nenorociri naționale ! ----------------------------------------------- Afacerea Dreyfus Prin fir telegrafic Paris, 5 Decembre Picquart a adresat Curții de casație o cerere spre a decide cine trebue să judece cazul seu, bazându-se pe mai multe articole ale codului de instrucție criminală. In urma acestei cereri, interpelările asupra conexității afacerilor Piquart și Dreyfus se vor amâna. Paris. 6 Decembre Curtea de casație a ascultat pe Picquart, apoi pe generalul Gallifet. Paris. 5 Decembre Senat.Această adunare respinge cu 129 voturi contra 125 argențä asupra propunerii d-lui Waldeck-Rousseau, acordând Curții de casație dreptul de a ordona amânarea urmăririlor ce pot face obstacol revizuirea, după ce a ascultat pe d. Dupuy, care a reamintit declarațiunile sale precedente și a declarat că această propunere i se pare a fi o lege de circumstanță. Față de cererea de a se hotărî asupra judecătorilor care trebuesc să judece pe Picquart, formulată de apărătorul acestuia, d. Fabre retrage interpelarea sa asupra conexității afacerilor Dreyfus și Picquart. Camera deputaților. Mai mulți deputați socialiști anunță depunerea unei propuneri, zicând că apelurile în contra decisiunilor consiliilor de resbel, în timp de pace, să poată fi duse înaintea Curții de casație. D. Fourniere cere amânarea interpelării sale asupra conexității afacerilor Dreyfus și Picquart. --------------------nmm------------------- Chestia școalelor din Brașov D. Dim. Sturdza a eșit sdrobit de la ședința de ori a Senatului: aceasta e părerea unanimă a tuturor ziarelor apărute azi dimineață. Reproducem aci impresiile confraților noștri, ca document doveditor a decăderii la care poate ajunge în țara românească un președinte al consiliului, decădere care nu’l împiedecă de a reprezintă și mai înainte interesele cele mai scumpe ale țării. E prea tristă această constatare, dar faptul există. «Adeverul» Adeverul publică în prima pagină un mic articol, din care extragem pasagiile următoare: «Primul-ministru a avut ori o zi rea, rea de tot—una din acele zile care fac uneori pe o excelență să râvnească soarta liniștită a unui comun muritor !... ...D. Maiorescu, care e destul de sobru Inexpresivni, a numit guvernul Sturdza un guvern de tristețe și de nenorocire pentru țară. D. Sturdza, ca întotd-a’una, n’a putut nici contesta faptele înșirate de d. Maiorescu, nici șterge efectul cuvântărei acestuia. Primul ministru a afirmat din nou, bazat iarăși pe afirmările din comunicatele miniștrilor maghiari, că cele spuse la Cameră de d. Take Ionescu sunt falsuri și neadevăruri, ceea ce de astfel nu avea a face cu chestiile de fapt precizate de d. Maiorescu. Drept orice răspuns la cele spuse de d. Maiorescu, d. Sturdza i-a reproșat că a venit cu interpelarea înainte ca Senatul să fi putut răspunde Mesagiului tronului! Asemenea răspuns e m a desastru pentru un prim-ministru și dovedește odată mai mult că șeful guvernului a renunțat definitiv la onorurile luptelor parlamentare, pentru a se mulțumi cu miluirile regali» Intr’un articol de reportagiu, Adevărul a cules impresiile următoare de la ședința de elt a Senatului: «D. Dim. A. Sturdza a fost sdrobit. Aceasta este impresia pe care a primit-o fiecare. Intimii d-lui Sturdza chiar au fost așa de penibil impresionați, încât la eșirea de la Senat simțeau nevoia să întrebe pe toată lumea : «Așa- c’a fost bine Sturdza ?» Și le era frică să aștepte răspunsul, convinși că va fi «Nu!» Un membru marcant al partidului guvernamental, întrebat să explice cum se face că d. Sturdza este singurul ministru pe care Ungurii 1l opresc să dea subvenția școalelor din Brașov, a ridicat din umeri și a plecat, neputând să dea nici un răspuns. Intr’adevăr, acesta este punctul cel mai interesant din discuție». «Drapelul» Drapelul apărut azi dimineață publică un important prim-articol, care poartă titlul: ««Din ordinul Ungurilor!» Iată în întregime: «Ziua de ezi a fost o zi aricioasă și dureroasă pentru demnitatea noastră ca popor, pentru interesele superioare ale neamului românesc. Interpelarea desvoltată la Senat de d. Maiorescu în chestia rentei școalelor din Brașov, a dat ocasiune d-lui Sturdza să ne umilească și mai mult, să ne scufunde până peste cap în rușine. D. Maiorescu a fost de o logică de fier. După ce a făcut istoricul rentei, a dovedit că ea nu se putea suprima decât călcânduse legea, căci de la 1871 există o lege specială in virtutea căreia Statul român e dator să servească această rentă la Brașov. Ne ocupăm numai de partea esențială a discursului d-sale. Nici un guvern n’a călcat legea, toate au servit renta regulat, fără nici o dificultate din partea cuiva. Numai în două rânduri firul a fost întrerupt, de la primele dotații domnești și până astăzi, în timpul fanarioților și în timpul guvernului d-lui Sturdza. De ce a călcat d. Sturdza legea ? De ce a dat el această grozavă lovitură școalelor din Brașov ? Pentru a nu înrăutăți situația, a îndrăznit să afirme primul ministru. Situația cui ? a Întrebat d. Maiorescu. Desigur că a școalelor nu, probă că Eforia vine de cererenta fățiș, prin urmare crede că n’are a se teme întru nimic obținând’o. Singura situație care s’ar fi înrăutățit, ar fi fost aceea a d-lui Sturdza pe lângă guvernul unguresc.E încă o probă că nu era vorba de înrăutățirea situației școalelor, este că plata rentei s’a restabilit sub guvernul d lui Aurelian, fără nici un inconvenient pentru cineva. La această strânsă argumentație, bazată pe texte de legi și pe fapte netăgăduibile, d. Sturdza n’a găsit un cuvânt de răspuns. D sa a bătut lăturile, încercând să facă chestiuni personale. In cele din urmă, strâns cu ușa, văzând starea de deprimare a majoritatei, d-sa a scos un document liberator — pe care-l credea ca atare— o scrisoare a ministrului de instrucție unguresc Wlassics, în care se spunea că dacă Statul român continuă a servi renta școalelor din Brașov, ele se vor închide de guvernul din Budapesta. Acest argument in extremis e o adevărată rușine. Ce avea să se preocupe guvernul românesc de această notă trimisă din Budapesta la Sibiu, pe câtă vreme timp de 12 ani, renta fiind înscrisă în budget printr’o lege specială, nimeni nu venise să’i ceară suprimarea ? Și apoi întru cât părerea sau dorința unui ministru ungur poate fi un motiv ca un ministru român să calce legile țărei lui? Dar acest document liberator este cea mai grozavă sarcină asupra d lui Sturdza. Când s’a produs nota d-lui Wlassics ? In anul acesta. De ce atunci d. Sturdza a suprimat renta lucă din 1895 ? Nu vede ci nealul că această notă e produsul logic și nenorocit al actului său născocit din 1895 ? Nici odată n’ar fi trecut prin mintea unui ministru ungur să intervină In chestia rentei, dacă nu i s’ar fi dat un prilegiu. Prilegiul a fost conduita d-lui Sturdza. In 1895 d. Sturdza suprimă plata rentei pe care Statul român o datora. Guvernul unguresc n’a zis nimic. Plata rentei se restabilește sub guvernul d-lui Aurelian. Ungurii continuă a nu zice nimic. Revine d. Sturdza și iar suprimă renta. Văzând deci guvernul din Budapesta că e ceva sistematic din partea d-lui Sturdza, că nu era numai o greșală datorită nechibzuinței momentului, profită de ocazie și pentru Întâia oară după 12 ani de tăcere, intervine pentru a lua act de această repetată nechibzuință. Și d. Sturdza invoacă în sprijinul său nota lui Wlassics, notă care se datorește numai conduitei sale nepatriotice ! Aceasta e culmea inconștienței ! Dar bine, nenorocitule prim-ministru, această notă nu s’ar fi produs nici odată dacă nu suprimai plata rentei. Cine te-a împins la aceasta ? Ce momente de halucinație și de tulburare te-au hotărît să dai în mâna Ungurilor o armă la care ei nici nu se gândeau. Și acum, printr’o incoherență absolut inexplicabilă, d. Sturdza ia ca motiv de a suspenda plata rentei un act al guvernului unguresc, la producerea căruia numai d-nealul a contribuit. De când cu nota lui Wlassics situația s’a Înrăutățit, zice d. Sturdza. Se poate, cu toate că faptul cererei rentei din partea Eforiei din Brașov probează că nu e astfel. Dar, presupunând că un om poate merge până la atâta incoherență încât să ia drept causă a acțiunei lui efectul acestei acțiuni, întrebăm : De când o notă ungurească poate face cu putință călcarea legilor în România ? Iată situațiunea, buni Români. Se calcă legile țârei din ordinul Ungurilor. Acesta e ultimul argument al patriotului Sturdza» Tot Drapelul publică la rubrica «Informațiuni politice» impresiile culese ori la Senat. Iată ce zice, între altele : «Răspunsul d-lui Sturdza a produs o dezastroasă impresiune asupra Senatului și nu aplaudau decât patru domnii în cap cu d. general Catargiu, care a scandalisat Senatul prin atitudinea sa. ... Replica d-lui Maiorescu a pus și mai bine în evidență cu câtă ușurință a procedat primul-ministru în această chestiune. Senatorii, și mulți deputați cari au asistat la această ședință, au plecat foarte abătuți și îngrijați de actele nesocotite pe care le comite și în care persistă primul-ministru. D. Sturdza a căutat să mai răspundă la replica d-lui Maiorescu, dar interpelatorul îl strânse cu ușa așa de rea încât primulministru a sngrimat câteva cuvinte atribuind d-lui Maiorescu intenția de a face reclamă electorală cu această chestie. Guvernul a suferit ori la Senat o executare cumplită». «Dreptatea* Primul articol al Dreptății apărută azi dimineață tratează tot despre ședința de eri a Senatului. Reproducem aci câteva pasagii: «Am putea zice c’a fost o serbare, dacă n’ar fi fost o execuție. Ziua de ezi a Senatului, solemnitatea acelei ședinți ce nu se va uita, ne-au amintit zilele mari, zilele clasice ale Parlamentului... .... In perioada critică pe care o străbate azi cestiunea națională, In mijlocul deprimărei ce stăpânește sufletele tuturor patrioților față de lașa trădare a celor cari au închinat drapelul Românismului,—accentele calde și persuasive ale d-lui Maiorescu au fost ca o strălucită rază de lumină fulgerând într’un întuneric adânc. Și ce-a răspuns primul-ministru, strâns, strivit de logica de fier a interpelatorilui ? Acuzat că a tăiat subvenția școalelor ardelene, nimicind astfel desvoltarea culturală națională de dincolo, Sturdza a răspuns că... el nu e orator și artist ca d. Maiorescu, d. Take Ionescu e un falsificator, d. Maiorescu n’a fost în stare să elaboreze o lege a instrucției și l-a făcut marț d. Haret, și în fine petit bonhomme vit encore. 1111... Dar citiți darea de seamă despre ședința de ori și veți rămâne uimiți de lipsa de seriozitate a pretinsului respuns al premierului de copilăria cum a crezut el că se poate apăra de niște învinuiri documentate printr’o blagomanie fără cap și fără coadă, — mai ales fără cap.» «Epoca» Epoca face aprecierile următoare în fruntea numărului ei de azi: «Discuțiunea de om din Senat, asupra chestiunei școalelor din Brașov, a fost o teribilă execuțiune a guvernului Sturdza. D. Maiorescu a lămurit în chip măiestrit și sdrobitor păcătoșia și nemernicia guvernului. N’a rămas om care să nu fie pe deplin luminat asupra îndouitei crime naționale și politice, săvârșită de primul ministru Sturdza spre rușinarea și durerea țării. Criminalul a fost însemnat cu fierul roșu. Fapta lui apare în toată monstruozitatea ei. Dar nu numai Sturdza a fost pălmuit și înfierat, ci toți liberalii cari sprijină guvernul, căci asupra tuturor se restrânge răspunderea crimei lui. Când după asemenea fapte, Drapeliștii vor continua să trateze cu Sturdza și nu vor dori altceva decât să se așeze alături cu dânsul, iar se fac solidari cu el și trebue să primească osânda rostită de întreaga țară, de un neam întreg. Sturdza nu ■l vorbește și nu lucrează în numele lui, ci în numele partidului liberal. Și prin urmare nu numai el e vinovat, ci și partidul care secondează. Sturdza n’a venit prin el singur acolo unde se află, și nu stă decât prin partidul liberal. Și prin urmare când e înfierat Sturdza, și toți aceia cari îl sprijină sunt și rămân înfierați.- --------------------OK-------------------- Chestia cretană — Prin fir telegrafic — Roma, 6 Decembre Camera adoptă cu 160 voturi contra 45 proiectul de împrumut de 1.000.000 de făcut insulei Creta. Amiralul Canevaro declară că proiectul nu constitue o victorie a Rusiei, ci o victorie a civilizației reprezintată prin cele patru puteri care au procedat în deplină înțelegere și cu cea mai mare realitate. Candidatura prințului George a fost într’adevăr propusă de Rusia, dar ea a fost primită în mod liber de celelalte puteri, care o consideră ca cea mai oportună. Italia nu se separă de loc de tripla alianță și păstrează cele mai bune raporturi cu aliații săi. Dacă Austria și Germania au crezut că în această privință trebue să urmeze altă cale, aceasta provine din interesele lor particulare.