Timpul, octombrie 1899 (nr. 220-244)
1899-10-24 / nr. 239
A * , ■. ANUL AL DOUĂZECI ȘI UNU — No. 239 EDIȚIU A TREIA DUMINECA 24 OCTOMBRE (5 N-BRE) 1899 UN NUMAR 10 BANI ABONAMENTELE In țară pe un an..........................................30 lei » pe 6 luni..........................................18 lei » pe ș luni..........................................10 lei Pentru streinătate un an . . . .50 lei 5so Paris ziarul nostru se găsește cu 0,20 b. Numărul la Agence de journaux étrangers rue de Maubert, 69 și la toate chioșcurile. REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA București, Calea Victoriei — 70 UN NUMER 10 BANI anuhciurTsT inserții Linia 30 litere petit pag. IV . . . 0.40 Reclame . . . . » III . . . 3.50 » . ...» II ... 5.— In Paris anunciurile se primesc la Agenția Havas, 8 place de la Bourse. REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA București, Calea Victoriei — 70 M AMALGAM Sub titlul «Măsuri în contra crizei» Drapelul examinează situația economică și dă povețe guvernului cum să scoată țara din greutățile actuale. Intenția acestui ziar pare a fi bună—așa cel puțin credem noi—și de aceea n’avem nimic de zis contra faptului că propune măsuri de îndreptare, deși unele din ele sunt așa de firești că ar fi putut să le scrie și subscrie și d. de La Parisse. ArticoXx A Drapelului conține însă și unele lucruri care merită o atențiune deosebită. Din capul locului își dă bine seamă de cauzele crizei economice, pe care le descrie astfel: «Aceste cauze sunt: nereușita parțială a conversiunei datoriei publice, datorite unei lipse de prevedere, care a făcut pe financiarul guvernului trecut să se scumpească la câteva centime la sută, când se putea întrevedea că în curând dobânzile aveau să sporească cu franc, nu cu centime; votarea de prea mari credite pentru prea colosale lucrări publice, repartizate pe un spațiu de timp prea scurt, și realizarea acestor credite prin emisiune de bonuri de tezaur, care astăzi — adică in cele mai grele momente posibile — trebuesc consolidate sau răscumpărate; anul vău agricol care a redus exportul la un minimum necunoscut de douăzeci de ani Încoace, creând un gol monetar în țară de peste două sute de milioane, restrângerea creditelor pe piață, etc.» Dar cu toate că recunoaște toate aceste greutăți, Drapelul tot caută ceartă cu guvernul. In «Manualul perfectului opozant» scrie că o gazetă de opoziție trebue să acuze guvernul pentru tot ce se întâmplă în cer și pe pământ și organul Drapeliștilor n’a uitat nici cu prilegiul acesta că are obligația de a asvîrli o piatră în guvern. Cum nu poate însă acuza guvernul actual de cele ce impută mai sus guvernului precedent. Drapelul a găsit ușor formula de învinuire: «guvernul actual a stat până acum cu brațele încrucișate, a fost apatic, incapabil,» etc.,— aproape întreg vocabularul Adevărului, căptușit cu Voința Națională. Lipsesc numai calificativele «hoț, șnapan, Take Pipa, spadasinul», etc., dar avem speranța că vor mai veni: numai răul e contagios în țara românească. De unde știe Drapelul că guvernul a stat cu brațele încrucișate ? Fiindcă redactorii acestui ziar n’au putut fi inițiați în opera guvernului ? A nu ști ce s’a făcut și se face nu , constitue un drept de a defăima. Așa credem noi. De aceeași categorie e și vorba acestui ziar că «guvernul a scăpat vreo câteva ocaziuni ceva mai bune de a contracta un împrumut» și «acum îi vine greu să-l încheie în condițiuni relativ oneroase.» Care au fost aceste câteva ocaziuni ? Constituționalul a hazardat să citeze o singură dată ca favorabilă pentru contractarea unui împrumut de la Aprilie încoace : luna lui Maiü. Acum Drapelul merge mai departe, căci vorbește de «câteva ocaziuni». Și, cum cunoaștem metoda după care se fabrică în România gazetăria modernă, vom citi de sisigur mâine în Voința că guvernul a lăsat să-i scape vreo 50 de ocaziuni, iar Adevărul va fi și mai precis, exclamând : «Acest guvern infam și incapabil a fost rugat de trei ori pe zi, de la Aprilie încoace, să primească bani de pe piețele străine, dar a refuzat numai ca să agraveze criza și să ruineze țara!» încă o întrebare Drapelului : de unde știe că condițiunile în care s’ar putea încheia acum un împrumut trebue să fie neapărat oneroase ? Organul Aurelianiștilor confundă desigur deosebirea între condițiuni favorabile și condițiuni mai puțin favorabile, clasând pe acestea din urmă între cele oneroase. Dar oricine va putea spune confraților noștri că condițiuni mai puțin favorabile nu trebue să fie totdeauna oneroase. Tot atât de greșită e credința că guvernul s’ar teme de pierderea popularității. Aceasta nu se pierde decât când faci roü acolo unde ai fi putut face bine, dar când obții maximul binelui ce se putea face în anumite împrejurări, nu mai ai nici o teamă de revolta conștiinței publice. Drapelul poate să fie deci liniștit și sub raportul acesta, mai ales că guvernul de azi nu aleargă după popularitate, ci se trudește să facă tot binele posibil pentru țară fără a se preocupa de favoarea populară. Povețele ziarului drapelist se resumă în : 1. contractarea împrumutului ; 2. retragerea bonurilor de tezaur ; 3. rezervarea restului împrumutului numai pentru înlesnirea circulațiunii monetare și 4. suspendarea tuturor lucrărilor publice. Primele două desiderate sunt noui și originale, nu-’i așa? N’avem deci nevoe să le mai examinăm. Dar cât privește punctul al patrulea, de care se leagă și dorința de sub punctul 3, Drapelul a uitat că ceva mai sus acuzase guvernul liberal de a fi angajat lucrări publice «prea colosale» și nu ține seamă de faptul că lucrările publice începute și angajate cu contracte legale nu se pot suspenda fără a se crea Statului pagube mari. Așa e însă gazetăria opoziției noastre: acuză în dreapta și în stânga, amestecă ideile bune cu cele rele, face proces lumea întregi și se crede mai cuminte decât oricine. Chiar când intențiile par a fi bune—cum reese din articolul Drapelului, dacă înlăturăm învinovățirile fantastice—totul se prezintă ca un amalgam de vrute și nevrute, de știute și neștiute. ----------------------S488KW--------------------- TELEGRAME Regele Serbiei la Meran Regele Serbiei a sosit.Meran, 3 Noembre Căsătoria arhiducesei Stefania Viena, 3 Noembre Neues Wiener Abendblatt află din isvor bine informat că căsătoria Princesei moștenitoare Stefania nu este amânată decât până la Ianuarie sau Mai 1900. ----------------------Hxm*--------------------- ROSTUL UNOR LAUDE Voința Națională a început să se laude ea însăși. Articolul ei de este un panegiric al activității ei proprii de când se află în opoziție. De astfel de laude de sine rîd oamenii serioși. Toată lumea s’a întrebat însă : — Ce a hotărît oare pe redactorii Ioaei d-lui Sturdza să apară tam nesam cu o odă in proză pentru preamărirea lor proprie ? Și cauza ar fi rămas mult timp necunoscută, dacă nu citeam azi în Dreptatea informația următoare care prezintă toate semnele autenticității : „D. Eugen Stătescu a fost era la redacția Voinței Naționale și și-a exprimat adânca-i nemulțumire pentru faptul că Voința acuză, fără a dovedi cu nimic, că hoții s’au comis cu cumpărătoarea fânului și când știut este că acele cumpărări le-au făcut doui delegați ai ministerului, d-nii Petre Bălăceanu și Cârnu Munteanu. D. Stătescu a spus că d. Petre Bălăceanu este cumnat cu d-sa și dacă hoții s’ar fi comis, apoi nu se putea să nu fie implicat și cumnatul d-sale. D-sa a adăugat că, până la proba contrară, e convins că cumnatul d-sale a lucrat corect. La plecare, d. Eugen Stătescu a spus, cu o vădită supărare, că, de când a murit regretatul Gogu ,Cantacuzino, Voința a alunecat pe o pantă cât se poate de regretabilă și că, prin modul ei necinstit și puțin inteligent cum face opoziție, compromite partidul în numele căruia pretinde că vorbește“. Acum toată lumea va înțelege rostul laudelor de sine: articolul de ero al Voinței e un respuns la acuzarea d-lui Eugen Stătescu că de când a murit Gogu Cantacuzino foaia sturdzistă a alunecat pe o pantă regretabilă și compromite partidul. Voința a voit să arate d-lui Stătescu că degeaba e supărat, căci ea a avut... succese cu atitudinea ei. Și tot d-lui Eugen Stătescu se adresează încheerea următoare : «Din tot ce am făcut, astăzi se poate vedea mai bine cum iu toată activitatea noastră opoziționistă n’am fost conduși decât de preocuparea unică și de tot momentul a binelui și intereselor țărei». Rămâne acum să știm dacă dojenitorul Voinței a fost convins de laudele proprii ale Voinței. In orice caz e semnificativ faptul că printre... succesele sale, gazeta d-lui Sturdza nu trece și descoperirea «hoției» cu cumpărarea fânului. ----------------------mum*---------------------TURBURARI IN MACEDONIA — Prin fir telegrafic — Constantinopole, 3 Noembre Rapoartele oficiale otomane din Veles semnalează că s-au provocat desordine de către locuitorii bulgari, în urma redeschiderea școalelor sârbești. Autoritățile au mărit trupele din district pentru a menține ordinea. . Bulgarii cer închiderea școalelor și expulzarea unui notabil sârb din Veles. Poarta refuză să închidă școlile, însă notabilul a fost expulzat din Salonic. Sofia. 3 Noembre Agenția Bulgară anunța că știrile din Macedonia semnalează o efeverscență de nemulțumire printre populațiunea bulgară, din cauza redeschidere! școalelor sârbești în localitățile unde nu Simt Sârbi. Politica turcească pricinuește o mare nemulțumire printre Macedonenii din Turcia, aceasta consimțind la manoperîre propagandei sârbești care cere școli în Macedonia în mijlocul unei populațiuni bulgare, și numind pe Monseniorul Fermilian Mitropolit sârb la Veskuel. Aceste măsuri ale guvernului otoman sunt considerate ca o provocare din partea Bulgarilor. Cercurile bine informate cred că desordine inevitabile vor avea loc în Macedonia ca consecință a acestei politice. ------------------—WSefcN--------------------- IMUL DM AFRICA DE SUD Asupra luptei de la Ladysmith găsim acum în ziarele străine următoarele amănunte interesante : Planul de atac al generalului George White în contra Burilor, cari împresurau orașul Ladysmith, fu pus în executare Luni seară, dar din cauza repeziciunei mișcărilor Burilor, nu reuși de loc. Aceștia, într-adevăr, reușiră să-și schimbe pozițiunile lor, scăpând de asaltul grosului trupelor engleze și luând ofensiva cu un viguros contra-atac. Acțiunea principală se desfășură la Lombards-Kop, o înălțime care se ridică la 8 kilometri spre nord-estul orașului Ladysmith-Rorkers Drift și calea Ladysmith-Newcastle, care se află alături de calea ferată ce duce la Glencoe. Dar să povestim evenimentele în mod cronologic : In seara de Duminecă 29 Octombre generalul White ordonă ca toate forțele concentrate la Ladysmith să intre în acțiune, apoi se puse în mișcare cu întregul corp, împărțit în două coloane, către poziția ocupată de Buri. Regimentele din Dublin și Gloucester înaintară spre a asigura flancul stâng al lui White. In timpul nopței se schimbară împușcături cu avantposturile Burilor. Un incident făcu să se piardă aproape o baterie. Gatîrii acestei baterii, spăimântațî de împușcăturile nocturne, fugiră din lagăr, tîrînd după ei tunurile. Luni dimineață generalul White porni în contra pozițiunilor Burilor. întregul său corp era împărțit în chipul următor . La dreapta: 5 batalioane de infanterie, 3 reg. de cavalerie, 4 baterii de câmp ; în centru: 4 batalioane de infanterie, 2 regimente de cavalerie, 3 baterii de câmp; la stânga: 2 batalioane de infanterie și o baterie de munte. Planul operațiunilor era următorul : White cu centrul, pe când trupele din dreapta și din stânga trebuiau să’l ajute atrăgând cel mai mare număr de inimici, ar fi înaintat în lungul unei străzi acoperite și s’ar fi aruncat asupra inimicului, mai ales în scopul de a lua în stăpânire înălțimea Lombards-Kop, unde Burii ’și așezaseră artileria spre a bombarda orașul Ladysmith. Focul acestei artilerii în contra orașului începuse deja de dimineață. Mișcarea Englezilor fu executată fără dificultate. Insă, ajunși pe pozițiuni, se găsiră, cu mare mirare, evacuate de inimic. Burii, înșirați în lungul coloanelor de la spate, ocupau o lungime de aproape 20 kilometri. Englezii abia făcuseră mișcarea, când Burii, conduși personal de generalul Joubert, cu o mare energie, dădură un contraasalt în flancul drept al Englezilor. Ei urmaseră tactica lor tradițională, evacuând repede pozițiunea asupra căreia țintea grosul trupelor engleze spre a se arunca asupra corpului inimic cel mai slab. White, care nu prevăzuse însă această neașteptată schimbare de pozițiune, care strica tot planul său, ordonă schimbarea de front a unei mari părți a trupelor din centru, pe care le avea sub mână, spre a sprijini dreapta sa, mișcare foarte îndrăzneață, care sub focul inimicului reușește numai ca prin minune. Intr’adevăr, Englezii încercară de înainta în mod eroic sub trăsnetele aratileriei și ploaei de gloanțe a Burilor. White, observând teribilele efecte ale focului inimicului, ordonă retragerea spre Ladysmith. Burii, coborându-se din Lombardshop, urmăriră pe Englezi, cărora le luară o baterie de artilerie. In același timp aripa stângă a Englezilor, compusă din batalioanele Dublin și Gloucester și o baterie de munte, era înconjurată de un alt corp dur. După ce suferiră pierderi foarte grave, ei trebuiră să se predea. Prizonierii sunt aproape 2000, intre cari se află un locotenent-colonel, 7 maiori, 5 căpitani și alți 28 ofițeri. Mulți din prizonieri sunt răniți. Inchizându-se din nou Englezii în Ladysmith, restul zilei trecu printr-un duel între cele două artilerii. Bateriile engleze căutară să demonteze cele două tunuri mari de calibru 40 ale inamicului. Către seară sosi la Ladysmith o brigadă de artilerie navală cu puternice tunuri cu tir repede de pe încrucișătorul Powerful, care se afla în portul D’Urban. Tunurile cele mari deschiseră focul și reușiră, se crede, a demonta tunurile Burilor. * * At Sunt interesante articolele ce s’au publicat în ziarele engleze după sosirea știrei despre înfrângerea de la Ladysmith. Times scrie: «Oricât de serioasă ar fi nenorocirea de la Ladysmith, prin sine și prin influența pe care ar putea-o exercita asupra populației africane, ea nu va slăbi curagiul poporului englez. Sângele rece în înfrângere și cumpătare in victorie sunt cele mai importante trăsături ale caracterului nostru național». Daily Telegraph vorbește în același ton despre înfrângerea de la Ladysmith, și prevăzând atrigătul de bucurie al Europei spune : «Aceasta n’o să ne facă nici un rău. Marea Britanie nu depinde nici de lauda străină și nici de blamul străin. Marea Britanie va păși înainte, imperturbabilă, pe drumul ce’și-a croit, ca să’și atingă țelul de care nimic n’o va putea îndepărta». Standard publică un articol care culminează în afirmația că nu încape îndoială în privința rezultatului final al răsboiului: «Cele două republici care ne-au provocat la răsboiu vor plăti scump purtarea lor față de Britania». Morning Post spune că în fața nenorocirei trebue să dispară hotarele dintre partide. Daily Chronicle, ziarul radical care reprezentă aspirațiile adversarilor răsboiului, în loc să isbucnească cu indignare în contra celor cari au voit răsboiul, publică un articol plin de eremiade. «Dacă de pe urma acestei catastrofe ne-am alege cel puțin cu ceva mai bun decât cu «patriotismul din Music halls», am putea să o considerăm ca o lecție care tot spre folosul nostru ar putea fi». In acelaș ton vorbesc și Daily News și în general toată presa engleză. Nimeni nu se gândește să aducă reproșuri generalului White, care a dat dovadă că e bun tactician, măcar când s’a grăbit să telegrafieze că e singur răspunzător de dezastrul de lângă Ladysmith. Prin acest peccain s’a sustras deocamdată de la acuzațiile indignate ale compatrioților săi. * m * Iată depeșile de azi: Londra, 3 Noembre Agenția Reuter află că ministerul de răsboiu n’a primit nici o știre cu privire la mișcările Burilor în direcția lui Colenso sau spre alt punct. Comunicațiunile cu Ladysmith s-au restabilit. Londra. 3 Noembre Ziarele de seară vestesc din Ladysmith cu data de 31 Octombre că Burii au pierdut în lupta de Luni mai multe sute de oameni uciși sau răniți de focul artileriei engleze. Generalul Joubert a adresat o protestare generalului Withe în contra întrebuințărei granitelor Lydii, pe care le consideră ca neumane. Englezii au pierdut vreo 300 de oameni uciși sau răniți. Opt sute de Englezi din coloana colonelului Carleton au fost făcuți prisonieri. O mare luptă de artilerie este iminentă. Bateriile Burilor nu sunt decât la 4 mile de Ladysmith. Ladysmith este încă deschis. Burii n’au atacat încă Colenso. Paris. 3 Noembre Consiliul municipal din Paris a votat următorul ordin de zi: „Considerând că orice răsboiu este vătămător intereselor materiale și morale ale umanităței. Afirmând toate simpatiile sale către Buri cari luptă pentru independența lor . Exprimă regretele sale că puterile europene nu au intervenit pentru a preveni contactul care varsă sângele în sudul Africii. Emite dorința ca pacea să se facă în curând și să nu mai fie tulburată, căci este garanția înfrățirei popoarelor, a progresului, a libertăței lor“. --------—----- +»»&♦<--------------------- EDUCATIUNEA NATIONALA IN MACEDONIA Rolul dialectului în școală Trebue sau nu trebue ca dialectul macedonean să ocupe un loc în școală ? Dacă trebue, ce întindere și cât loc merită să ocupe în programul școalelor române din Macedonia ? Dacă nu, să se suprime abuzul care se face cu întrebuințarea acestui dialect în unele școale ? Chestiunea poate fi considerată din trei puncte de vedere : 1) din punctul de vedere național; 2) din punct de vedere literar și cultural; 3) din punct de vedere pedagogic. Din punct de vedere național, dialectul nostru trebue să fie cu totul suprimat din ori și ce școală și din ori și ce învățământ. Idealul școalelor noastre nu este și nu poate fi altul decât unitatea intelectuală și culturală cu țara- mumă. Despărțiți de România prin situația lor geografică, Românii Macedoneni nu pot spera și nu pot avea altă unire decât unirea de gândire și de simțire, lucru ce nu se poate obține decât prin unificarea limbei. Din punct de vedere literar și cultural, dialectul constitue un obstacol pentru progresul școalelor și pentru luminarea poporului. Macedonenii, prin numărul lor și prin împrejurările în care trăesc, prin imperfecțiunea și neajunsurile dialectului ce vorbesc, nu vor putea niciodată să-și creeze o literatură a lor proprie din care să poată trăi sufletește cu îndestulare, cum au reușit până la un punct oarecare Francezii d’a dreapta Loire cu dialectul lor, le patois provengai. Familiarizarea tot mai multă a poporului nostru cu limba din țară îl va face să guste frumusețile neperitoare ale literaturei române și să beneficieze de toate foloasele acestei comori. Din punctul de vedere pedagogic, suprimarea dialectului din școală este cu totul de condamnat. Este cu totul vătămător, pentru caracterul și educațiunea morală a unui elev, ca să i se spue la școală că trebue să urască tot ceea ce are sfânt acasă: limba părintească. Mai sunt și alte câteva considerațiuni în favorul dialectului. In adevăr, chiar din punct de vedere național, nu e bine și cuminte lucru — cel puțin în împrejurările actuale și poate pentru mai mulți ani in viitor—ca acel dialect, disprețuit și persecutat cu înverșunare de Greci, să fie disprețuit și persecutat și de Români. Și dacă Francezii găsesc în dialectul provensal multe lucruri frumoase, cum sunt cadiera, anoo, în loc de chaise, tante, cu atât mai mult dialectul macedonean merită cruțarea și menajarea, deoarece se apropie foarte mult de limba română din țară și mai ales de vorbirea din Moldova. Să dăm un exemplu. In «Cântece moldovenești» de Elena Sevastos găsim : Vorbirea moldovenească Frunză verdi și iar verdi Ci-am iubit nu se mai vedi. Cât să cat prin iarba verdi. Prin grădini și prin livedi. Că tai iarba cât un hir Și vezui un trandafir. Trandafirul Domnului, Cu mirosul dorului. Dialectul macedo-român Frunză veardi și iar veardi, £ c*am vrutA nu și mai [Veadi Cât să cattu prin iarba [veardi Prin grădini și prin Dvadi, Căftai iarba cati un hir Și vidzui un trandafir, Trandafiriu a Domnului, Cu amiurisma dorului,