Timpul, octombrie 1899 (nr. 220-244)

1899-10-24 / nr. 239

A * , ■. ANUL AL DOUĂ­ZECI ȘI UNU — No. 239 EDIȚIU A TREIA DUMINECA 24 OCTOMBRE (5 N-BRE) 1899 UN NUMAR 10 BANI ABONAMENTELE In țară pe un an..........................................30 lei » pe 6 luni..........................................18 lei » pe ș luni..........................................10 lei Pentru streinătate un an . . . .50 lei 5so Paris ziarul nostru se găsește cu 0,20 b. Numărul la Agence de journaux étrangers rue de Maubert, 69 și la toate chioșcurile. REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA București, Calea Victoriei — 70 UN NUMER 10 BANI anuhciurTsT inserții Linia 30 litere petit pag. IV . . . 0.40 Reclame . . . . » III . . . 3.50 » . ...» II ... 5.— In Paris anunciurile se primesc la A­­genția Havas, 8 place de la Bourse. REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA București, Calea Victoriei — 70 M­ AMALGAM Sub titlul «Măsuri în contra cri­zei» Drapelul examinează situația economică și dă povețe guvernu­lui cum să scoată țara din greu­tățile actuale. Intenția acestui ziar pare a fi bună—așa cel puțin cre­dem noi—și de aceea n’avem ni­mic de zis contra faptului că pro­pune măsuri de îndreptare, de­și unele din ele sunt așa de firești că ar fi putut să le scrie și sub­scrie și d. de La Parisse. ArticoXx A Drapelului conține însă și unele lucruri care merită o a­­tențiune deosebită. Din capul locului își dă bine seamă de cauzele crizei econo­mice, pe care le descrie ast­fel: «Aceste cauze sunt: nereușita par­țială a conversiunei datoriei publice, datorite unei lipse de prevedere, care a făcut pe financiarul guvernului tre­cut să se scumpească la câte­va cen­time la sută, când se putea întreve­dea că în curând dobânzile aveau să sporească cu franc­, nu cu centime; votarea de prea mari credite pentru prea colosale lucrări publice, repar­tizate pe un spațiu de timp prea scurt, și realizarea acestor credite prin emi­siune de bonuri de tezaur, care astă­zi — adică in cele mai grele momente posibile — trebuesc consolidate sau răscumpărate; anul vău­ agricol care a redus exportul la un minimum ne­cunoscut de două­zeci de ani Încoace, creând un gol monetar în țară de peste două sute de milioane, restrân­gerea creditelor pe piață, etc.» Dar cu toate că recunoaște toate aceste greutăți, Drapelul tot caută ceartă cu guvernul. In «Manua­lul perfectului opozant» scrie că o gazetă de opoziție trebue să a­­cuze guvernul pentru tot ce se întâmplă în cer și pe pământ și organul Drapeliștilor n’a uitat nici cu prilegiul acesta că are o­­bligația de a asvîrli o piatră în guvern. Cum nu poate însă acuza guvernul actual de cele ce impută mai sus guvernului precedent. Drapelul a găsit ușor formula de învinuire: «guvernul actual a stat până acum cu brațele încrucișate, a fost apatic, incapabil,» etc.,— aproape întreg vocabularul Ade­vărului, căptușit cu Voința Na­țională. Lipsesc numai calificati­vele «hoț, șnapan, Take Pipa, spadasinul», etc., dar avem spe­ranța că vor mai veni: numai răul e contagios în țara româ­nească. De unde știe Drapelul că gu­vernul a stat cu brațele încruci­șate ? Fiind­că redactorii acestui ziar n’au putut fi inițiați în o­­pera guvernului ? A nu ști ce s’a făcut și se face nu , constitue un drept de a defăima. Așa credem noi. De aceeași categorie e și vorba acestui ziar că «guvernul a scă­pat vre­o câte­va ocaziuni ceva mai bune de a contracta un îm­prumut» și «acum îi vine greu să-l încheie în condițiuni relativ oneroase.» Care au fost aceste câte­va ocaziuni ? Constituționalul a hazardat să citeze o singură dată ca favorabilă pentru con­tractarea unui împrumut de la Aprilie încoace : luna lui Maiü. Acum Drapelul merge mai de­parte, căci vorbește de «câte­va oca­ziuni». Și, cum cunoaștem metoda după care se fabrică în România gazetăria modernă, vom citi de si­­sigur mâine în Voința că guver­nul a lăsat să-i scape vre­o 50 de ocaziuni, iar Adevărul va fi și mai precis, exclamând : «Acest gu­vern infam și incapabil a fost ru­gat de trei ori pe zi, de la Apri­lie încoace, să primească bani de pe piețele străine, dar a refuzat numai ca să agraveze criza și să ruineze țara!» încă o întrebare Drapelului : de unde știe că condițiunile în care s’ar putea încheia acum un împrumut trebue să fie neapărat oneroase ? Organul Aurelianiștilor confundă de­sigur deosebirea în­tre condițiuni favorabile și condi­țiuni mai puțin favorabile, cla­sând pe acestea din urmă între cele oneroase. Dar ori­cine va putea spune confraților noștri că condițiuni mai puțin favorabile nu trebue să fie tot­dea­una one­roase. Tot atât de greșită e credința că guvernul s’ar teme de pierde­rea popularității. Aceasta nu se pierde de­cât când faci roü acolo unde ai fi putut face bine, dar când obții maximul binelui ce se putea face în anumite împreju­rări, nu mai ai nici o teamă de revolta conștiinței publice. Dra­pelul poate să fie deci liniștit și sub raportul acesta, mai ales că guvernul de azi nu aleargă după popularitate, ci se trudește să facă tot binele posibil pentru țară fără a se preocupa de favoarea populară. Povețele ziarului drapelist se resumă în : 1. contractarea împru­mutului ; 2. retragerea bonurilor de tezaur ; 3. rezervarea restului împrumutului numai pentru în­lesnirea circulațiunii monetare și 4. suspendarea tuturor lucrărilor publice. Primele două desiderate sunt noui și originale, nu-’i așa? N’avem deci nevoe să le mai exa­minăm. Dar cât privește punctul al patrulea, de care se leagă și dorința de sub punctul 3, Drape­lul a uitat că ceva mai sus acu­zase guvernul liberal de a fi an­gajat lucrări publice «prea colo­sale» și nu ține seamă de faptul că lucrările publice începute și angajate cu contracte legale nu se pot suspenda fără a se crea Statului pagube mari. Așa e însă gazetăria opoziției noastre: acuză în dreapta și în stânga, amestecă ideile bune cu cele rele, face proces lumea în­tregi și se crede mai cuminte de­cât ori­cine. Chiar când intențiile par a fi bune—cum reese din ar­ticolul Drapelului, dacă înlăturăm învinovățirile fantastice—totul se prezintă ca un amalgam de vrute și nevrute, de știute și neștiute. ----------------------S488KW---------------------­ TELEGRAME Regele Serbiei la Meran Regele Serbiei a sosit.Meran, 3 Noembre Căsătoria arhiducesei Stefania Viena, 3 Noembre Neues Wiener Abendblatt află din isvor bine informat că căsătoria Princesei­ moștenitoare Stefania nu este amânată de­cât până la Ia­nuarie sau Mai­ 1900. ----------------------Hxm*---------------------­ ROSTUL UNOR LAUDE Voința Națională a început să se laude ea însăși. Articolul ei de est­e un panegiric al activității ei proprii de când se află în opoziție. De ast­fel de laude de sine rîd oamenii serioși. Toată lumea s’a întrebat însă : — Ce a hotărît oare pe redactorii Ioaei d-lui Sturdza să apară tam­ nesam cu o odă in proză pentru preamărirea lor proprie ? Și cauza ar fi rămas mult timp ne­cunoscută, dacă nu citeam azi în Drep­tatea informația următoare care pre­zintă toate semnele autenticității : „D. Eugen Stătescu a fost era la redac­ția Voinței Naționale și și-a exprimat adânca-i nemulțumire pentru faptul că Voința acuză, fără a dovedi cu nimic, că hoții s’au comis cu cumpărătoarea fânului și când știut este că acele cumpărări le-au făcut doui delegați ai ministerului, d-nii Petre Bălăceanu și Cârnu­ Munteanu. D. Stătescu a spus că d. Petre Bălă­ceanu este cumnat cu d-sa și dacă hoții s’ar fi comis, apoi nu se putea să nu fie implicat și cumnatul d-sale. D-sa a adăugat că, până la proba con­trară, e convins că cumnatul d-sale a lu­crat corect. La plecare, d. Eugen Stătescu a spus, cu o vădită supărare, că, de când a murit regretatul Gogu ,Cantacuzino, Voința a alunecat pe o pantă cât se poate de re­gretabilă și că, prin modul ei necinstit și puțin inteligent cum face opoziție, com­promite partidul în numele căruia pre­tinde că vorbește“. Acum toată lumea va înțelege rostul laudelor de sine: articolul de ero al Voinței e un respuns la acuzarea d-lui Eugen Stătescu că de când a murit Gogu Cantacuzino foaia sturdzistă a alunecat pe o pantă regretabilă și com­promite partidul. Voința a voit să arate d-lui Stătescu că de­geaba e supărat, căci ea a avut... succese cu atitudinea ei. Și tot d-lui Eugen Stătescu se adresează încheerea următoare : «Din tot ce am făcut, astă­zi se poate vedea mai bine cum iu toată activitatea noastră opoziționistă n’am fost conduși de­cât de preocuparea unică și de tot momentul a binelui și interese­lor țărei». Rămâne acum să știm dacă dojeni­torul Voinței a fost convins de laudele proprii ale Voinței. In ori­ce caz e semnificativ faptul că printre... succesele sale, gazeta d-lui Sturdza nu trece și descoperirea «hoției» cu cumpărarea fânului. ----------------------mum*---------------------­TURBURARI IN MACEDONIA — Prin fir telegrafic — Constantinopole, 3 Noembre Rapoartele oficiale otomane din Veles semnalează că s-au provocat desordine de către locuitorii bulgari, în urma redeschi­derea școalelor sârbești. Autoritățile au mărit trupele din district pentru a menține ordinea. . Bulgarii cer închiderea­ școalelor și expul­zarea unui notabil sârb din Veles. Poarta refuză să închidă școlile, însă no­tabilul a fost expulzat din Salonic. Sofia. 3 Noembre Agenția Bulgară anunța că știrile din Macedonia semnalează o efeverscență de nemulțumire printre populațiunea bulgară, din cauza redeschidere! școalelor sârbești în localitățile unde nu­ Simt Sârbi. Politica turcească pricinuește o mare nemulțumire printre Macedonenii din­­ Turcia, aceasta consimțind la manoperîre propagandei sâr­bești care cere școli în Macedonia în mij­locul unei populațiuni bulgare, și numind pe Monseniorul Fermilian Mitropolit sârb la Veskuel. Aceste măsuri ale guvernului otoman sunt considerate ca o provocare din partea Bulgarilor. Cercurile bine informate cred că desor­dine inevitabile vor avea loc în Macedonia ca consecință a acestei politice. ------------------—WSefcN---------------------­ IMUL DM AFRICA DE SUD Asupra luptei de la Ladysmith găsim acum în ziarele străine următoarele a­­mănunte interesante : Planul de atac al generalului George White în contra Burilor, cari împresu­rau orașul Ladysmith, fu pus în exe­cutare Luni seară, dar din cauza repe­ziciunei mișcărilor Burilor, nu reuși de loc. Aceștia, într-adevăr, reușiră să-și schimbe pozițiunile lor, scăpând de a­­saltul grosului trupelor engleze și luând ofensiva cu un viguros contra-atac. Acțiunea principală se desfășură la Lombards-Kop, o înălțime care se ri­dică la 8 kilometri spre nord-estul ora­șului Ladysmith-Rorkers Drift și calea Ladysmith-Newcastle, care se află ală­turi de calea ferată ce duce la Glencoe. Dar să povestim evenimentele în mod cronologic : In seara de Duminecă 29 Octombre generalul White ordonă ca toate forțele concentrate la Ladysmith să intre în acțiune, apoi se puse în mișcare cu în­tregul corp, împărțit în două coloane, către poziția ocupată de Buri. Regimen­tele din Dublin și Gloucester înaintară spre a asigura flancul stâng al lui White. In timpul nopței se schimbară împuș­cături cu avant­posturile Burilor. Un in­cident făcu să se piardă aproape o ba­terie. Gatîrii acestei baterii, spăimântațî de împușcăturile nocturne, fugiră din lagăr, tîrînd după ei tunurile. Luni dimineață generalul White porni în contra pozițiunilor Burilor. întregul său corp era împărțit în chipul următor . La dreapta: 5 batalioane de infanterie, 3 reg. de cavalerie, 4 baterii de câmp ; în centru: 4 batalioane de infanterie, 2 regimente de cavalerie, 3 baterii de câmp; la stânga: 2 batalioane de in­fanterie și o baterie de munte. Planul operațiunilor era următorul : White cu centrul, pe când trupele din dreapta și din stânga trebuiau să’l ajute atrăgând cel mai mare număr de ini­mici, ar fi înaintat în lungul unei străzi acoperite și s’ar fi aruncat asupra ini­micului, mai ales în scopul de a lua în stăpânire înălțimea­­ Lombards-Kop, unde Burii ’și așezaseră artileria spre a bombarda orașul Ladysmith. Focul a­­cestei artilerii în contra orașului înce­puse deja de dimineață. Mișcarea Englezilor fu executată fără dificultate. Insă, ajunși pe pozițiuni, se­ găsiră, cu mare mirare, evacuate de inimic. Burii, înșirați în lungul co­loanelor de la spate, ocupau o lun­gime de aproape 20 k­ilometri. Engle­zii abia făcuseră mișcarea, când Burii, conduși personal de generalul Joubert, cu o mare energie, dădură un contra­­asalt în flancul drept al Englezilor. Ei urmaseră tactica lor tradițională, eva­cuând repede pozițiunea asupra căreia țintea grosul trupelor engleze spre a se arunca asupra corpului inimic cel mai slab. White, care nu prevăzuse însă această neașteptată schimbare de pozițiune, care strica tot planul său, ordonă schimba­rea de front a unei mari părți a tru­pelor din centru, pe care le avea sub mână, spre a sprijini dreapta sa, miș­care foarte îndrăzneață, care sub focul inimicului reușește numai ca prin mi­nune. Intr’adevăr, Englezii încercară de înainta în mod eroic sub trăsnetele ar­a­tileriei și ploaei de gloanțe a Burilor. White, observând teribilele efecte ale focului inimicului, ordonă retragerea spre Ladysmith. Burii, coborându-se din Lombards­hop, urmăriră pe Englezi, cărora le luară o baterie de artilerie. In același timp aripa stângă a En­glezilor, compusă din batalioanele Du­blin și Gloucester și o baterie de munte, era înconjurată de un alt corp dur. După ce suferiră pierderi foarte grave, ei trebuiră să se predea. Prizonierii sunt aproape 2000, intre cari se află un locotenent-colonel, 7 maiori, 5 că­pitani și alți 28 ofițeri. Mulți din pri­zonieri sunt răniți. Inchizându-se din nou Englezii în Ladysmith, restul zilei trecu printr-un duel între cele două artilerii. Bateriile engleze căutară să demonteze cele două tunuri mari de calibru 40 ale inamicu­lui. Către seară sosi la Ladysmith o bri­gadă de artilerie navală cu puternice tunuri cu tir repede de pe încrucișăto­­rul Powerful­­, care se afla în portul D’Urban. Tunurile cele mari deschiseră focul și reușiră, se crede, a demonta­­ tunurile Burilor. * * At Sunt interesante articolele ce s’au pu­blicat în ziarele engleze după sosirea știrei despre înfrângerea de la Ladys­mith. Times scrie: «Ori­cât de serioasă ar fi nenorocirea de la Ladysmith, prin sine și prin influența pe care ar putea-o exercita asupra populației africane, ea nu va slăbi curagiul poporului englez. Sângele rece în înfrângere și cumpă­tare in victorie sunt cele mai impor­tante trăsături ale caracterului nostru național». Daily Telegraph vorbește în același ton despre înfrângerea de la Ladysmith, și prevăzând atrigătul de bucurie al Eu­ropei spune : «Aceasta n’o să ne facă nici un rău­. Marea Britanie nu depinde nici de lauda străină și nici de blamul străin. Marea Britanie va păși înainte, imperturbabilă, pe drumul ce­­’și-a croit, ca să’și atingă țelul de care nimic n’o va putea îndepărta». Standard publică un articol care cul­minează în afirmația că nu încape în­doială în privința rezultatului final al răsboiului: «Cele două republici care ne-au provocat la răsboiu vor plăti scump purtarea lor față de Britania». Morning­ Post spune că în fața neno­rocirei trebue să dispară hotarele dintre partide. Daily Chronicle, ziarul radical care reprezentă aspirațiile adversarilor răs­boiului, în loc să isbucnească cu indig­nare în contra celor cari au voit răs­­boiul, publică un articol plin de eremia­­de. «Dacă de pe urma acestei catastrofe ne-am alege cel puțin cu ceva mai bun de­cât cu «patriotismul din Music halls», am putea să o considerăm ca o lecție care tot spre folosul nostru ar putea fi». In acelaș ton vorbesc și Daily­ News și în general toată presa engleză. Ni­meni nu se gândește să aducă reproșuri generalului White, care a dat dovadă că e bun tactician, măcar când s’a gră­bit să telegrafieze că e singur răspun­zător de dezastrul de lângă Ladysmith. Prin acest peccain s’a sustras de­o­cam­dată de la acuzațiile indignate ale com­patrioților săi. * m * Iată depeșile de azi: Londra, 3 Noembre Agenția Reuter află că ministerul de răs­­boiu n’a primit nici o știre cu privire la mișcările Burilor în direcția lui Colenso sau spre alt punct. Comunicațiunile cu Ladysmith s-au res­­­tabilit. Londra. 3 Noembre Ziarele de seară vestesc din Ladysmith cu data de 31 Octombre că Burii au pier­dut în lupta de Luni mai multe sute de oameni uciși sau răniți de focul artileriei engleze. Generalul Joubert a adresat o­­ protestare generalului Withe în contra întrebuințărei granitelor Lydii, pe care le consideră ca neumane. Englezii au pierdut vreo 300 de oameni uciși sau răniți. Opt sute de Englezi din coloana colonelului Carleton au fost făcuți prisonieri. O mare luptă de artilerie este iminentă. Bateriile Burilor nu sunt de­cât la 4 mile de Ladysmith. Ladysmith este încă deschis. Burii n’au atacat încă Colenso. Paris. 3 Noembre Consiliul municipal din Paris a votat ur­mătorul ordin de zi: „Considerând că ori­ce răsboiu este vă­tămător intereselor materiale și morale ale umanităței. Afirmând toate simpatiile sale către Buri cari luptă pentru independența lor . Exprimă regretele sale că puterile euro­pene nu au intervenit pentru a preveni cont­actul care varsă sângele în sudul Africii. Emite dorința ca pacea să se facă în cu­rând și să nu mai fie tulburată, căci este garanția înfrățirei popoarelor, a progresului, a libertăței lor“. --------—----- +»»&♦<---------------------­ EDUCATIUNEA NATIONALA IN MACEDONIA Rolul dialectului în școală Trebue sau nu trebue ca dialectul macedonean să ocupe un loc în școală ? Dacă trebue, ce întindere și cât loc me­rită să ocupe în programul școalelor române din Macedonia ? Dacă nu, să se suprime abuzul care se face cu în­trebuințarea acestui dialect în unele școale ? Chestiunea poate fi considerată din trei puncte de vedere : 1) din punctul de vedere național; 2) din punct de ve­dere literar și cultural; 3) din punct de vedere pedagogic. Din punct de vedere național, dia­lectul nostru trebue să fie cu totul su­primat din ori și ce școală și din ori și ce învățământ. Idealul școalelor noas­tre nu este și nu poate fi altul de­cât unitatea intelectuală și culturală cu țara- mumă. Despărțiți de România prin si­tuația lor geografică, Românii Macedo­neni nu pot spera și nu pot avea altă unire de­cât unirea de gândire și de simțire, lucru ce nu se poate obține de­cât prin unificarea limbei. Din punct de vedere literar și cul­tural, dialectul constitue un obstacol pentru progresul școalelor și pentru lu­minarea poporului. Macedonenii, prin numărul lor și prin împrejurările în care trăesc, prin imper­fecțiunea și neajunsurile dialectului ce vorbesc, nu vor putea nici­odată să-și creeze o literatură a lor proprie din care să poată trăi sufletește cu îndestu­lare, cum au reușit până la un punct oare­care Francezii d’a dreapta Loire­ cu dialectul lor, le patois provengai. Fa­miliarizarea tot mai multă a poporului nostru cu limba din țară îl va face să guste frumusețile neperitoare ale litera­turei române și să beneficieze de toate foloasele acestei comori. Din punctul de vedere pedagogic, su­primarea dialectului din școală este cu totul de condamnat. Este cu totul vă­tămător, pentru caracterul și educațiunea morală a unui elev, ca să­­ i­ se spue la școală că trebue să urască tot ceea ce are sfânt acasă: limba părintească. Mai sunt și alte câte­va considera­­țiuni în favorul dialectului. In adevăr, chiar din punct de vedere național, nu e bine și cuminte lucru — cel puțin în împrejurările actuale și poate pentru mai mulți ani in viitor—ca acel dialect, disprețuit și persecutat cu înverșunare de Greci, să fie disprețuit și persecutat și de Români. Și dacă Francezii găsesc în dialectul provensal multe lucruri fru­moase, cum sunt cadiera, anoo, în loc de chaise, tante, cu atât mai mult dia­lectul macedonean merită cruțarea și menajarea, de­oare­ce se apropie foarte mult de limba română din țară și mai ales de vorbirea din Moldova. Să dăm un exemplu. In «Cântece moldovenești» de Elena Sevastos găsim : Vorbirea moldovenească Frunză verdi și iar verdi Ci-am iubit nu se mai vedi. Cât să ca­t prin iarba verdi. Prin grădini și prin livedi. Că tai iarba cât un hir Și vezui un trandafir. Trandafirul Domnului, Cu mirosul dorului. Dialectul macedo-român Frunză veardi și iar veardi, £ c*am vrutA nu și mai [Veadi Cât să cattu prin iarba [veardi Prin grădini și prin Dvadi, Căftai iarba cati un hir Și vidzui un trandafir, Trandafiriu a Domnului, Cu amiurisma dorului,

Next