Timpul, noiembrie 1900 (nr. 242-265)
1900-11-25 / nr. 261
UN NUMER 10 BANI abonamentele In țară pe un an..................................30 lei » pe 6 luni...................................18 lei » pe 3 luni......................................10 lei Pentru străinatate un an .... 50 lei *n Paris ziarul nostru se găsește cu 0,20 b. Numarul la Agence de journaux étrangers rue de Maubert, 69 și la toate chioșcurile. REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA București, Calea Victoriei — 70 Telefon ; 473 ANUL AL DOUĂZECI ȘI DOUILEA —No. 261 EDIȚIA A TREIA SAMBATA 25 NOEMBRE (8 DBRE) 1900 TIMPUL UN NUMÉR 10 BANI AHUNCiURI SI INSERȚII Linia 30 litere petit pag. IV Reclame . . . . • III » • • • • II . . . . 0.40 • • JSL5Q; • . • In Paris anunciurile se primesc la Agenția Havas, 8 p .ace de la Bourse. REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA București, Calea Victoriei —.70 Telefon: 473. V O DECEPȚIE Cestiunea sud-africană, care a dat loc la răsboiul anglo-bur, pare că intră într’o fază cu totul nouă. In urma unor sforțări uriașe, Anglia a isbutit să înfrângă resistența vitejească a Republicelor sudafricane. Resboiul cel mare poate fi privit ca terminat, dar resboiul de guerilla urmează și va urma încă mult timp, căci configurația geografică a locurilor permite unicelor detașamente care au rămas din armata Burilor, să ducă o luptă de partizani din cele mai dăunătoare armate de ocupațiune. Dar nu în continuarea răsboiului constă noua fază a cestiunei sud-africane, ci în situațiunea generală a Englezilor în tot sudul continentului african. Cu toată înfrângerea Republicelor Transvaal și Oranje, mișcarea anti-engleză în coloniile sud-africane ale Angliei a proporțiuni din ce în ce mai mari; ea se întinde până la Cap și isbucnirea unei răscoale a elementelor olandeze din toate coloniile este probabilă. Dovadă că guvernul englez își dă seamă de pericolul ce îi amenință este că, cu toată terminarea resboiului regulat, el n’a retras nici o parte din trupele sale de pe câmpul de resboiu. Chiar în momentul de față Anglia are peste două sute de mii de soldați în Transvaal și în Oranje. Un an și două luni de lupte sângeroase, în care Anglia a fost silită a face mari jertfe de bani și de vieți omenești, n'a fost de ajuns pentru a cuceri și a pacifica cele două mici Republice. Armata engleză, care ocupă teritoriul cucerit, este expusă zilnic la surprinderi, la hărțueli, la întreruperea comunicațiilor pe linia ei de aprovisionare, la toate neajunsurile unei armate într-o țară inamică. Nu se poate prevede până când va dăinui această situațiune. In timpul acesta, bătrânul Președinte al Transvaalului călătorește în Europa pentru a obține intervenția Puterilor spre a tranșa conflictul printr-un arbitragiu. Priveliștea pe care o oferă figura eroică a lui Krueger în peregrinația ce a întreprins pentru a interesa Europa de soarta patriei sale, este măreață. Primirea ce i se face pretutindeni din partea opiniunei publice este o dovadă puternică că causa pe care o represintă se bucură de simpatii mari în toate straturile societăței europene. Călătoria lui Krueger, din momentul când a pus piciorul pe pământ european, la Marsilia, trecând prin Paris, Colonia și până la Haga, a fost triumfală. I-s’au făcut onorurile unui cap de Stat neatârnat și i s’au adresat tot felul de ovațiuni. Dar în politică sentimentalismul nu poate juca un rol covârșitor ; interesele cele mari, ce sunt legate de relațiunile internaționale înăbușesc adeseori pornirile generoase. Cuvântul vae victis își găsește trista dar inexorabila aplicație, chiar când victoria morală este de partea celor biruiți. Dovadă atitudinea adoptată de împăratul Germaniei față cu Krueger. Același împărat, care dăduse sprijinul său moral lui Krueger cu prilegiul incursiunea lui Jameson pe teritoriul Transvaalului, adresându-i o depeșă de încurajiare care produsese o răceală între Germania și Anglia, același împărat refuză astăzi a primi pe bătrânul Președinte care vine să ceară un arbitragiu. Și că acest refuz senzațional este în desacord cu simțământul unei părți a poporului german, s-a dovedit prin explozia de entusiasm cu care d. Krueger a fost primit la Colonia. Popoarele pot să dea curs liber simțămintelor lor și să acorde biruitului o mângâere morală, dar conducătorii cari reprezintă Statul și au răspunderea față cu alte State tot atât de puternice, sunt siliți a înfrâna pornirile inimei pentru a urmări interesele cele mari ce nu se potrivesc adesea cu politica sentimentală. Cum putea împăratul Wilhelm II să primească oficial pe dușmanul Angliei, în momentul când politicește Germania și Anglia merg mână în mână în Extremul Orient ? Mai mult, cum putea el să manifeste în mod oficial o părtinire oarecare pentru președintele Transvaalului, <ăci până și tînăra Regină a Olandei, țaramamă a Burilor, este silită de convențiunile internaționale a nu primi oficial pe Krueger, iar președintele consiliului din Olanda declară în plin Parlament că nu poate ști dacă și când se va putea produce propunerea unui arbitragiu ? Cu toate acestea, se poate ca efectul moral al primirei făcute lui Krueger în Europa să aibă o oarecare înrîurire asupra decisiunilor guvernului englez ; în genere însă cauza Burilor a suferit o amară decepțiune cu prilejul călătoriei în Europa a Președintelui lor. ----------------------wsesiw---------------------TELEGRAME Convalescența Țarului Livadia, 6 Decembre Sănătatea Țarului este foarte satisfăcătoare. Temperatura și pulsul sunt normale. Numire Belgrad. 6 Decembre Oficialul publică decretul pentru numirea d-lui Simioi, fost președinte de consiliu, ca ministru al Serbiei la Belgrad (??) Din Camera engleză Londra, 6 Decembre Discursul Tronului spune că Parlamentul a fost convocat în sesiune extraordinară pentru a vota creditele devenite necesare în urma operațiilor în Africa de Sud și din China . Regina nu se va rosti asupra celorlalte afaceri meritând atențiunea Parlamentului decât în sesiunea ordinară. Londra, 6 Decembre Camera Lorzilor a adoptat adresa de răspuns la Mesagrul Regal. Lordul Salisbury a declarat că independența nu poate fi redată republicelor bure. Guvernul este gata să le dea autonomia până ce vor fi mature pentru independență.In ceea ce privește China, lordul Salisbury zice că concertul european există și că va duce la bune resultate. ----------------------W3&S--------------------- BEȚIE... DE CUVINTE Mâine se face la T.Severin alegerea colegiului I. de Senat. Partidul conservator nu prezintă candidat, iar din partea opoziției se presintă d. Dim. Sturdza, șeful partidului național-liberal. Numai enunțarea, simplă și fără comentarii, a acestei informațiuni, e suficientă ca să se înțeleagă rostul lucrurilor și intențiile partidului conservator. D. Dim. Sturdza, șef de partid și fost șef de guvern, a candidat și la alegerile generale și la alegeri parțiale, s’a presintat mai multor colegii din țară, însă ’i-a fost cu neputință să obție un mandat. Noi am explicat aceste căderi prin impopularitatea ce singur și-a creat-o ”. Sturdza fiind la putere, lovind în sentimentul religios al poporului prin apucăturile sale vandalice față de fostul Mitropolit Ghenadie, și în sentimentul național prin intriga sa atitudine față de școalele din Brașov. Voința Națională, pentru care aceste isprăvi ale șefului n’au existat, i-a explicat căderile prin așa zisa maltratare a suveranităței naționale «pe toată linia»... O suveranitate care se lasă a fi maltratată, și încă pe toată linia, era o invenție demnă de ingratitudinea cauzei. D. Sturdza însă rămăsese fără glas în Parlament, și aceasta era o pagubă pentru toată lumea : [pentru șeful liberalilor, care se văzu nevoit să se urce pe scena teatrului Dacia ; pentru partidul liberal insuficient representat în Parlament de d-nii I. Bratianu, Pallade, Aurelian etc. , dar mai ales pentru partidul conservator, care n’ar avea decât să câștige din presența d-lui Dim. Sturdza în Parlament. Să ne servim de un exemplu de actualitate : d. Sturdza a făcut finanțe la Dacia, operând economii când de 25, când de 30 de milioane, echilibrând budgetul și îndrumând odată pentru totdeauna pe calea cea bună finanțele Statului; daca ar fi d. Sturdza în Senat sau în Cameră, ’i s’ar da prilej să-și explice planurile financiare înaintea representanților națiunei ; și cum aci discuția este contradictorie, ar eși ceva la lumină. Ori s’ar alege ceva din planurile lui, ori nu s’ar alege nimic; în tot cașul însă folos ar fi. Chiar în cașul din urmă, s’ar dovedi că d. Sturdza, apostolul evanghelist moralisator al partidului liberal, nu s’a rușinat să debiteze gogoși naivilor de la Dacia. Iată pentru ce toată lumea ar avea de câștigat din presența d-lui Sturdza, în Parlament, și iată de ce partidul conservator, cuvins de acest adevăr, renunță de a mai pune candidat la Severin spre a înlesni — după slabele lui puteri — alegerea șefului liberalilor. E simplu și clar ca lumina soarelui ; aceasta însă nu împiedică pe Voința Națională să repete clișeul maltratărei suveranităței naționale «pe toată linia», să facă socoteli peste socoteli cu voturile obținute odinioară de d. Sturdza la același colegiu, spre a deduce că partidul conservator, «cu tot aparatul lui «administrativ, cu toate mijloacele de «presiune, de conrupte și de teroare «de cari dispune, nu poate, nu îndrăsnește, nu se expune să prezinte o «candidatură !» Dar, la ce să ne formalizăm ? Este bine stabilit că alegerea d-lui Sturdza e bine să se facă, în interesul tuturor. Noi vom aplauda cel dintâi, dacă alegătorii, colegiului I din Severin îl vor trimite în Parlament. La urma urmei, de ce n’ar trage și vrața, o beție... de cuvinte cu ocazia acestui fericit eveniment ? Să-’i îngăduim slăbiciunile, mai ales că de astă dată sunt cu totul inofensive. ----------------------waaiw---------------------ÎNDREPTARE! UNEI GREȘELI Am anunțat era că d. ministru al justiției a depus pe biuroul Camerei un proiect de lege prin care se modifică art. 75 din legea pentru organisarea judecătorească. In expunerea de motive, ministrul arată motivele care l-au îndemnat să prezinte acest proiect. Prin legea de la 26 Aprilie 1896, — spune d. Maiorescu — pentru modificarea art. 75 al legei de organisare judecătorească s’au mai introdus, în privința numirei magistraților înrudiți și aliați, câteva prohibitive, care, deși în sine admisibile, au avut resultatul de a știrbi principiul inamovibilității magistratului. In adevăr, prin aplicarea retroactivă a citatei modificări din partea guvernului de atunci, s’au văzut eliminați, fără nici o prevestire, două membri ai Curței de casație și un membru al Curței de apel din București. Dacă o asemenea sguduire a siguranței personale a judecătorilor este în sine regretabilă, în orice parte a magistraturei inamovibile s’ar întâmpla, ea constitue un precedent absolut inadmisibil când e vorba de Curtea de casație. Căci, de când la noi inamovibilitatea membrilor Curților de apel și a președinților de tribunale s’a introdus printr’o lege ordinară, târziu și prea târziu, după înfăptuirea Constituțiunei de la 1866. Curtea de casație era deja inamovibilă prin chiar legea ei constitutivă de la 24 Ianuarie 1861, ca să zică înainte de Constituțiune. Astfel, cuprinderea Curței de casațiune în art. 104 al Constituțiunei și misiunea constituțională dată ei de a judeca pe miniștri ca membri responsabili ai Puterei executive, se poate interpreta că implică de la sine inamovibilitatea membrilor acelei înalte Curți ca principiu constituțional, și așa a și fost intrerpretată în prima și unica relațiune solemnă de la 20 Ianuarie 1877. Spre a îndrepta, pe cât se mai poate, greșala comisă la 1896 și a reda magistraturei încredere în neatârnarea ei, am onoarea a supune deliberărei d-voastre alăturatul proiect de lege, prin care cei trei magistrați inamovibili, pe nedrept eliminați prin legea din 26 Aprilie 1896, se readuc un station quo ante, păstrându-se de altminteri pentru viitor disposițiile prohibitive în privința înrudirei și alianței. Stricta consequență a acestei restabiliri ar fi: ca celor trei magistrați, precum li se recunoaște vechimea neîntreruptă, să li se plătească și onorariile cuvenite pe tot timpul de la nedreapta lor înlăturare până astăzi. Am primit însă — închee d. ministru— de la fiecare din ei declararea expresă că renunță la asemenea pretenții, precum și în alte priviri s’au arătat dispuși a înlesni deplina realizare a legei de față numai în scop d’a se întări și mai mult principiul inamovibilităței în magistratură. Iată textul acestui proect de lege : Art. 1.—Din art. 75 al legei pentru organisarea judecătorească, modificat prin legea de la 26 Aprilie 1896, se suprimă aliniatul cu disposiția retroactivă, se suprimă de asemenea aliniatul din urmă, iar articolul remâne astfel : Art. 75.— Rudele și afinii, până la al patrulea grad inclusiv, nu pot fi numiți membrii al aceleiași Curți, tribunal sau judecătorii. De asemenea și judecătorii cari țin în căsătorie două surori. Aceeași incompatibilitate se aplică și avocatului care este chemat a suplini pe un judecător. Art. 2. Magistrații inamovibili cari au fost atinși prin disposiția retroactivă ce se abrogă acum, sunt considerați ca magistrați, continuând a păstra situația lor anterioară legei de la 26 Aprilie 1896. Art. 3.—Ei vor exercita și în fapt funcțiunea lor, îndată ce se vor ivi locuri vacante la instanțele judecătorești respective, când atunci le vor ocupa de drept, prin efectul legei, fără nou decret de numire. Art. 4.—Fiind dour din acești magistrați în aceeași instanță și devenind locurile succesiv vacante, va reintra mai inteis în funcționare efectivă cel mai vechi și numit la acea instanță. -------------------------------------------------- MINIȘTRII DE JUSTIȚIE Considerațiunile care au îndemnat pe d. ministru Titu Maiorescu să propue Parlamentului un proect de lege prin care se interzice tuturor acelora cari au ocupat funcțiunea de ministru al justiției de a exercita timp de cinci ani profesiunea de advocat, se găsesc explicate în următoarea expunere de motive : Statul român se află într’o epocă de tranziție, cât pentru deplina aplicare a principiilor stabilite prin Constituție în privința limitării puterei executive de cea judecătorească. Inamovibilitatea nu s’a întins până acum decât asupra magistrațiunei superioare, și legea de organisare judecătorească, deși prevede câteva restricțiuni relative la titlurile de studii și la stagiu, lasă guvernului o mare latitudine în numirea și înaintarea judecătorilor. Câtă vreme starea țarei noastre nu ne permite încă să declarăm pe toți judecătorii inamovibili și să mărginim în mod considerabil facultatea guvernului de a-i numi și înainta, numirile și înaintările lor rămân expuse pericolului de a face sau de a fi bănuite că se fac după alte considerări decât cele dictate de interesul exclusiv al justiției, de exemplu după considerări de partid politic. Ar fi cel puțin bine ca acest pericol să nu se mai complice și cu bănuiala, nu vreau să zic cu realitatea, că asemenea considerări, străine de interesul exclusiv al justiției, nu sunt cu totul străine de interesul personal al ministrului de justiție. Dacă însă în majoritatea cazurilor miniștrii noștri de justiție se iau dintre advocați — și din 36 de miniștri cari s’au succedat de la 1866 încoace, 27 au fost advocați—inconvenientul devine așa de pronunțat, încât m’am crezut dator, pentru a contribui la înlăturarea lui, să supun deliberării și aprobărea Corpurilor legiuitoare alăturatul proiect de lege, prin care pe viitor le este interzisă foștilor miniștri de justiție exercitarea profesiunei de advocat în timp de 5 ani. Proiectul de lege are cuprinderea următoare : Art. 1.—Cine a ocupat funcțiunea de ministru al justiției nu poate exercita profesiunea de advocat timp de 5 ani de la data încetării funcționării sale ca ministru. Art. 2.—Ori ce hotărîre, ori-ce act judecătoresc în al căror cuprins ar figura un fost ministru de justiție în calitate de advocat, in limitele celor cinci ani menționați la articolul precedent, sunt prin chiar aceasta iubite de nulitate și această nulitate, fiind de ordine publică, se poate pronunța din oficiu. Art. 3.—Legea de față se va aplica miniștrilor de justiție, cari vor funcționa de la ziua promulgării ei înainte. ---------------------MIXH-------------------- CHESTIA NATIONALITATILOR IN UNGARIA — Prin fir telegrafic — Budapesta, 6 Decembrie D. Szell, ministru-președinte, a declarat, în cursul discuției generale a budgetului, că politica sa cu privire la naționalități este bazată pe principiul de a se menține intact caracterul național al Statului ungar și de a trata toate naționalitățile cu un spirit de conciliare și de imparțialitate, dar de a combate cu energie sforțările îndreptate contra ideii unui Stat național ungar. Se poate deja constata succesul acestei politice, căci șoviniștii români nu mai consideră ca oportun de a face discursuri conaționalilor în contra Statului ungar. (Aplause). Luarea în considerare a budgetului este votată cu o mare majoritate. IN PARLAMENTUL FRANCEZ — Prin fir telegrafic — Pam, 6 Decembre Senatul a reluat discuția proiectului pentru sporirea flotei. D. Lanessan, ministrul marinei, susține proiectul. El zice că guvernul, presentând acest proiect, n’a fost animat de nici un gând agresiv contra vreunei puteri. El a ascultat numai de dorința de a asigura securitatea Franței. Ministrul susține utilitatea diferitelor genuri de vase și dovedește necesitatea chiurasatelor. D. Lanesson adaugă că comparația între chiurasatele străine și franceze a fost în folosul acestor din urmă. El termină zicând: «Suntem o democrație care nu cerem decât să trăim în pace cu popoarele vecine și vom fi destul de tari pentru ca nimeni să nu se gândească să ne atace“. (Aplause). Discuția generală este închisă. Camera a discutat proiectul de amnistie. D. Drumont a cerut amnistia generală, cu deosebire pentru d-nii Guerin, Deroulède, Habert. (Mișcare). D. Lasses zice că guvernul caută numai să împedice unele procese jenante ; el îi reproșează de a exclude pe condamnații politici de amnistie; el zice că afacerea care domină totul este afacerea Dreyfus. Proiectul din amnistie va lua lui Dreyfus mijloacele de a dovedi nevinovăția sa. Dacă este vinovat, el nu trebuia grațiat, (întreruperi sgomotoase). Oratorul respinge amnistia care pune la adăpost pe un mișel ca Esterhazy și lasă sub lovitura unei bănueli pe ofițeri stimați ca Picquart. (Aplause sgomotoase). D. de Bibére cere, într’un scop de liniștire, ca amnistia să fie generală și ca o excepție să fie făcută numai pentru trădare. (Câteva aplause). Oratorul cere guvernului să prezinte un proiect în acest sens. D. Waldeck Rousseau răspunde că n’a propus amnistia plenară pentru a nu expune țara la noui agitații. Acei pentru cari se cere amnistia au tot d’auna amenințarea pe buze. (Aplause repetate). Propunerea de Bibére este respinsă prin 311 voturi contra 232. -------------------------------------------------- EVENIMENTELE DIN CHINA Iarna, groaznica iarnă a Chinei de nord a început cu toate rigorile ei. Trupele germane, zice o telegramă a lui Standard, sunt mult bântuite de boale. La Peking și în jurul Pekingului, Englezii ocupă templul Cerului. Americanii templul imperial al strămoșilor, Francezii mormintele orientale, Germanii mormintele dinspre apus. Ei vor ierna în aceste cartiere. Corespondentul lui Times se plânge că aliații au ridicat lunetele astronomice construite și oferite acum două sute de ani de către călugării jefuiți guvernului imperial. D. Conger a avut Sâmbătă o lungă convorbire cu miniștrii Germaniei și Angliei. Contele de Waldersee, aflând că nu mai e speranță de scăpare pentru colonelul York, a renunțat la plecare. Rușii trebue să remită, probabil la 14 Decembrie, drumul de fer din Cian Hai Kuan Germanilor. Unele ziare au anunțat dintr’o eroare de dată că remiterea aceasta s’a făcut deja. Acesta este un act de mare însemnătate. Fie că drumul de fer va trece în mânile companiei, fie că va fi exploatat de Germania, Rusia părăsește canalul principal al circulației în Pecik, concentrând toate sforțările ei în Manciuria. Se telegrafiază chiar din Port Arthur că lucrările de fortificațiuni și amenajări vor fi reluate cu cea mai mare activitate. La Shanghai se pretinde a ști din îi vor sigur că întărirea forturilor din Yangtse Kiang se urmărește cu o îndoită activitate. Arsenalul chinez a expediat fortului din Kiang-Yin 2.200 de livre de fulmiceton pentru mâine. Un ziar din localitate publicând știrea că se pregătește o expediție la Yang Tse, funcționarii chinezi s-au alarmat. De altă parte, noul guvernator din Cianxi a telegrafiat de urgență viceregelui Ciang-Cih Tong să-i trimită armată, arme și muniții, ca să poată să se opue forțelor aliate în provincia sa. Cât despre Yu Hsien, fostul guvernator, se vede că împăratul nu i-a trimis panglica de mătase, adică invitația să se spânzure. Asemenea ordine erau în general ascultate în China. Acum însă s’au petrecut atâtea lucruri, încât Y11 Hsien ar putea prea bine să refuze panglica de mătase.* # $ Prin fir telegrafic primim știrea următoare : Peking, 6 Decembre (Agenția Reuter). Este inexact că expediția din Kalgan, care s-a înapoiat la Peking, ar fi fost învinsă. Expediția a constatat că locotenentul englez Watto Jones a fost asasinat de asemenea din ordinul unui funcționar superior al districtului.