Timpul, noiembrie 1900 (nr. 242-265)

1900-11-25 / nr. 261

UN NUMER 10 BANI abonamentele In țară pe un an..................................30 lei » pe 6 luni...................................18 lei » pe 3 luni......................................10 lei Pentru străinatate un an .... 50 lei *n Paris ziarul nostru se găsește cu 0,20 b. Numarul la Agence de journaux étrangers rue de Maubert, 69 și la toate chioșcurile. REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA București, Calea Victoriei — 70 Telefon ; 473 ANUL AL DOUĂ­ZECI ȘI DOUILEA —No. 261 EDIȚIA A TREIA SAMBATA 25 NOEMBRE (8 D­BRE) 1900 TIMPUL UN NUMÉR 10 BANI AHUNCiURI SI INSERȚII Linia 30 litere petit pag. IV Reclame . . . . • III » • • •­­ • II . . . . 0.40 • • JSL5Q; • . • In Paris anunciurile se primesc la Agenția Havas, 8 p .ace de la Bourse. REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA București, Calea Victoriei —.70 Telefon: 473. V O DECEPȚIE Cestiunea sud-africană, care a dat loc la răsboiul anglo-bur, pare că intră într’o fază cu totul nouă. In urma unor sforțări uriașe, An­glia a isbutit să înfrângă resis­­tența vitejească a Republicelor sud­­africane. Resboiul cel mare poate fi privit ca terminat, dar resboiul de guerilla urmează și va urma încă mult timp, căci configurația geografică a locurilor permite uni­celor detașamente care au rămas din armata Burilor, să ducă o luptă de partizani din cele mai dăunătoare armate­ de ocupațiune. Dar nu în continuarea răsboiu­­lui constă noua fază a cestiunei sud-africane, ci în situațiunea ge­nerală a Englezilor în tot sudul continentului african. Cu toată în­frângerea Republicelor Transvaal și Oranje, mișcarea anti-engleză în coloniile sud-africane ale An­glie­­i a proporțiuni din ce în ce mai mari; ea se întinde până la Cap și isbucnirea unei răscoale a elementelor olandeze din toate co­loniile este probabilă. Dovadă că guvernul englez își dă seamă de pericolul ce îi ame­nință este că, cu toată termina­rea resboiului regulat, el n’a re­tras nici o parte din trupele sale de pe câmpul de resboiu. Chiar în momentul de față Anglia are peste două sute de mii de soldați în Transvaal și în Oranje. Un an și două luni de lupte sânge­roase, în care Anglia a fost si­lită a face mari jertfe de bani și de vieți omenești, n'a fost de a­­juns pentru a cuceri și a pacifica cele două mici Republice. Armata engleză, care ocupă te­ritoriul cucerit, este expusă zilnic la surprinderi, la hărțueli, la în­treruperea comunicațiilor pe li­nia ei de aprovisionare, la toate neajunsurile unei armate într-o țară inamică. Nu se poate prevede până când va dăinui această situațiune. In timpul acesta, bătrânul Preșe­dinte al Transvaalului călătorește în Europa pentru a obține inter­venția Puterilor spre a tranșa conflictul printr-un arbitragiu. Priveliștea pe care o oferă fi­gura eroică a lui Krueger în pe­­regrinația ce a întreprins pentru a interesa Europa de soarta pa­triei sale, este măreață. Primirea ce i­ se face pretutindeni din par­tea opiniunei publice este o do­vadă puternică că causa pe care o represintă se bucură de simpa­tii mari în toate straturile socie­­tăței europene. Călătoria lui Krueger, din mo­mentul când a pus piciorul pe pământ european, la Marsilia, trecând prin Paris, Colonia și până la Haga, a fost triumfală. I-s’au făcut onorurile unui cap de Stat neatârnat și i­ s’au adre­sat tot felul de ovațiuni. Dar în politică sentimentalismul nu poate juca un rol covârșitor ; interesele cele mari, ce sunt le­gate de relațiunile internaționale înăbușesc adese­ori pornirile ge­neroase. Cuvântul vae victis își găsește trista dar inexorabila apli­cație, chiar când victoria morală este de partea celor biruiți. Dovadă atitudinea adoptată de împăratul Germaniei față cu Kru­eger. Același împărat, care dăduse sprijinul său moral lui Krueger cu prilegiul incursiunea lui Jame­son pe teritoriul Transvaalului, a­­dresându-i o depeșă de încura­­jiare care produsese o răceală între Germania și Anglia, același împărat refuză astă­zi a primi pe bătrânul Președinte care vine să ceară un arbitragiu. Și că a­­cest refuz senzațional este în des­­acord cu simțământul unei părți a poporului german, s-a dovedit prin explozia de entusiasm cu care d. Krueger a fost primit la Colonia. Popoarele pot să dea curs liber simțămintelor lor și să acorde biruitului o mângâere mo­rală, dar conducătorii cari repre­zintă Statul și au răspunderea față cu alte State tot atât de pu­ternice, sunt siliți a înfrâna por­nirile inimei pentru a urmări in­teresele cele mari ce nu se potri­vesc adesea cu politica sentimen­tală. Cum putea împăratul Wilhelm II să primească oficial pe duș­manul Angliei, în momentul când politicește Germania și Anglia merg mână în mână în Extremul Orient ? Mai mult, cum putea el să manifeste în mod oficial o părtinire oare­care pentru preșe­dintele Transvaalului, <­ăci până și tînăra Regină a Olandei, țara­­mamă a Burilor, este silită de convențiunile internaționale a nu primi oficial pe Krueger, iar pre­ședintele consiliului din Olanda declară în plin Parlament că nu poate ști dacă și când se va pu­tea produce propunerea unui ar­bitragiu ? Cu toate acestea, se poate ca efectul moral al primirei făcute lui Krueger în Europa să aibă o oare­care înrîurire asupra de­­cisiunilor guvernului englez ; în genere însă cauza Burilor a su­ferit o amară decepțiune cu pri­lejul călătoriei în Europa a Pre­ședintelui lor. ----------------------wsesiw---------------------­TELEGRAME Convalescența Țarului Livadia, 6 Decembre Sănătatea Țarului este foarte satisfăcătoare. Temperatura și pulsul sunt normale. Numire Belgrad. 6 Decembre Oficialul publică decretul pentru numirea d-lui Simioi, fost președinte de consiliu, ca mi­nistru al Serbiei la Belgrad (??) Din Camera engleză Londra, 6 Decembre Discursul Tronului spune că Parlamentul a fost convocat în sesiune extraordinară pentru a vota creditele devenite necesare în urma o­­perațiilor în Africa de Sud și din China . Re­gina nu se va rosti asupra celor­l­alte afaceri meritând atențiunea Parlamentului de­cât în sesiunea ordinară. Londra, 6 Decembre Camera Lorzilor a adoptat adresa de răs­­puns la Mesagrul Regal. Lordul Salisbury a declarat că independența nu poate fi redată republicelor bure. Guver­nul este gata să le dea autonomia până ce vor fi mature pentru independență.­­In ceea­ ce privește China, lordul Salisbury zice că concertul european există și că va duce la bune resultate. ----------------------W3&S---------------------­ BEȚIE... DE CUVINTE Mâine se face la T.­Severin alegerea colegiului I. de Senat. Partidul conser­vator nu prezintă candidat, iar din par­tea opoziției se presintă d. Dim. Stur­­dza, șeful partidului național-liberal. Numai enunțarea, simplă și fără co­mentarii, a acestei informațiuni, e su­ficientă ca să se înțeleagă rostul lucru­rilor și intențiile partidului conservator. D. Dim. Sturdza, șef de partid și fost șef de guvern, a candidat și la alegerile generale și la alegeri parțiale, s’a pre­­sintat mai multor colegii din țară, însă ’i-a fost cu neputință să obție un man­dat. Noi am explicat aceste căderi prin impopularitatea ce singur și-a creat-o ”. Sturdza fiind la putere, lovind în sentimentul religios al poporului prin a­­pucăturile sale vandalice față de fostul Mitropolit Ghenadie, și în sentimentul național prin intriga sa atitudine față de școalele din Brașov. Voința Națio­nală, pentru care aceste isprăvi ale șe­fului n’au existat, i-a explicat căderile prin așa zisa maltratare a suveranităței naționale «pe toată linia»... O suvera­nitate care se lasă a fi maltratată, și încă pe toată linia, era o invenție demnă de ingratitudinea cauzei. D. Sturdza însă rămăsese fără glas în Parlament, și aceasta era o pagubă pen­tru toată lumea : [pentru șeful liberali­lor, care se văzu nevoit să se urce pe scena teatrului Dacia ; pentru partidul liberal insuficient representat în Parla­ment de d-nii I. Bratianu, Pallade, Au­relian etc. , dar mai ales pentru parti­dul conservator, care n’ar avea de­cât să câștige din presența d-lui Dim. Sturd­za în Parlament. Să ne servim de un exemplu de actualitate : d. Sturdza a făcut finanțe la Dacia, operând econo­mii când de 25, când­­ de 30 de milioane, echilibrând budgetul și îndrumând o­­dată pentru tot­dea­una pe calea cea bună finanțele Statului; daca ar fi d. Sturdza în Senat sau în Cameră, ’i s’ar da pri­lej să-și explice planurile financiare îna­intea representanților națiunei ; și cum aci discuția este contradictorie, ar eși ceva la lumină. Ori s’ar alege ceva din planurile lui, ori nu s’ar alege nimic; în tot cașul însă folos ar fi. Chiar în ca­șul din urmă, s’ar dovedi că d. Sturdza, apostolul­ evanghelist moralisator al par­tidului liberal, nu s’a rușinat să debi­teze gogoși naivilor de la Dacia. Iată pentru ce toată lumea ar avea de câștigat din presența d-lui Sturdza, în Parlament, și iată de ce partidul con­servator, cuvins de acest adevăr, re­nunță de a mai pune candidat la Se­verin spre a înlesni — după slabele lui puteri — alegerea șefului liberalilor. E simplu și clar ca lumina soarelui ; aceasta însă nu împiedică pe Voința Națională să repete clișeul maltratărei suveranităței naționale «pe toată linia», să facă socoteli peste socoteli cu votu­rile obținute odinioară de d. Sturdza la același colegiu, spre a deduce că par­tidul conservator, «cu tot aparatul lui «administrativ, cu toate mijloacele de «presiune, de conrupte și de teroare «de cari dispune, nu poate, nu îndră­­­snește, nu se expune să prezinte o «candidatură !» Dar, la ce să ne formalizăm ? Este bine stabilit că alegerea d-lui Sturdza e bine să se facă, în interesul tuturor. Noi vom aplauda cel dintâi, dacă ale­gătorii­, colegiului I di­n Severin îl vor trimite în Parlament. La urma urmei, de ce n’ar trage și vr­ața, o beție... de cuvinte cu ocazia acestui fericit eveni­ment ? Să-’i îngăduim slăbiciunile, mai ales că de astă dată sunt cu totul ino­fensive. ----------------------waaiw---------------------­ÎNDREPTARE! UNEI GREȘELI Am anunțat era că d. ministru al justiției a depus pe biuroul Camerei un proiect de lege prin care se modifică art. 75 din legea pentru organisarea judecătorească. In expunerea de mo­tive, ministrul arată motivele care­­ l-au îndemnat să prezinte acest pro­iect. Prin legea de la 26 Aprilie 1896, — spune d. Maiorescu — pentru modificarea art. 75 al legei de organisare judecăto­rească s’au mai introdus, în privința nu­­mirei magistraților înrudiți și aliați, câte­va prohibitive, care, de­și în sine admisi­bile, au avut resultatul de a știrbi princi­piul inamovibilității magistratului. In ade­văr, prin aplicarea retroactivă a citatei mo­dificări din partea guvernului de atunci, s’au văzut eliminați, fără nici o prevestire, două membri ai Curței de casație și un membru al Curței de apel din București. Dacă o asemenea sguduire a siguranței personale a judecătorilor este în sine re­gretabilă, în ori­ce parte a magistraturei inamovibile s’ar întâmpla, ea constitue un precedent absolut inadmisibil când e vorba de Curtea de casație. Căci, de când la noi inamovibilitatea membrilor Curților de apel și a președinților de tribunale s’a introdus printr’o lege ordinară, târziu și prea târ­­ziu, după înfăptuirea Constituțiunei de la 1866. Curtea de casație era deja inamo­vibilă prin chiar legea ei constitutivă de la 24 Ianuarie 1861, ca să zică înainte de Constituțiune. Ast­fel, cuprinderea Curței de casațiune în art. 104 al Constituțiunei și misiunea constituțională dată ei de a judeca pe miniștri ca membri responsabili ai Puterei executive, se poate interpreta că implică de la sine inamovibilitatea membrilor acelei înalte Curți ca principiu constituțional, și așa a și fost intrerpre­­tată în prima și unica relațiune solemnă de la 20 Ianuarie 1877. Spre a îndrepta, pe cât se mai poate, greșala comisă la 1896 și a reda magistra­turei încredere în neatârnarea ei, am o­­noarea a supune deliberărei d-voastre ală­turatul proiect de lege, prin care cei trei magistrați inamovibili, pe nedrept elimi­nați prin legea din 26 Aprilie 1896, se re­aduc un station quo ante, păstrându-se de altminteri pentru viitor disposițiile prohi­bitive în privința înrudirei și alianței. Stricta consequență a acestei restabiliri ar fi: ca celor trei magistrați, precum li se recunoaște vechimea neîntreruptă, să li se plătească și onorariile cuvenite pe tot timpul de la nedreapta lor înlăturare până astă­zi. Am primit însă — închee d. ministru— de la fie­care din ei declararea expresă că renunță la asemenea pretenții, precum și în alte priviri s’au arătat dis­puși a înlesni deplina realizare a legei de față numai în scop d’a se întări și mai mult principiul inamovibilităței în magi­stratură. Iată textul acestui proect de lege : Art. 1.—Din art. 75 al legei pentru or­ganisarea judecătorească, modificat prin legea de la 26 Aprilie 1896, se suprimă a­­liniatul cu disposiția retroactivă, se su­primă de asemenea aliniatul din urmă, iar articolul remâne ast­fel : Art. 75.— Rudele și afinii, până la al patrulea grad inclusiv, nu pot fi numiți membrii al aceleiași Curți, tribunal sau judecătorii. De asemenea și judecătorii cari țin în căsătorie două surori. Aceeași incompatibilitate se aplică și avocatului care este chemat a suplini pe un judecător. Art. 2. Magistrații inamovibili cari au fost atinși prin disposiția retroactivă ce se abrogă acum, sunt considerați ca magis­trați, continuând a păstra situația lor an­terioară legei de la 26 Aprilie 1896. Art. 3.—Ei vor exercita și în fapt func­țiunea lor, îndată ce se vor ivi locuri va­cante la instanțele judecătorești respec­tive, când atunci le vor ocupa de drept, prin efectul legei, fără nou decret de numire. Art. 4.—Fiind dour din acești magistrați în aceeași instanță și devenind locurile suc­cesiv vacante, va reintra mai inteis în funcționare efectivă cel mai vechi și numit la acea instanță. --------------------------------------------------­ MINIȘTRII DE JUSTIȚIE Considerațiunile care au îndemnat pe d. ministru Titu Maiorescu să propue Parlamentului un proect de lege prin care se interzice tuturor acelora cari au ocupat funcțiunea de ministru al justi­ției de a exercita timp de cinci ani pro­fesiunea de advocat, se găsesc expli­cate în următoarea expunere de mo­tive : Statul român se află într’o epocă de tran­ziție, cât pentru deplina aplicare a princi­piilor stabilite prin Constituție în privința limitării puterei executive de cea judecă­torească. Inamovibilitatea nu s’a întins până acum de­cât asupra magistrațiunei superioare, și legea de organisare judecătorească, de­și prevede câte­va restricțiuni relative la tit­lurile de studii și la stagiu, lasă guvernu­lui o mare latitudine în numirea și înain­tarea judecătorilor. Câtă vreme starea țarei noastre nu ne permite încă să declarăm pe toți judecă­torii inamovibili și să mărginim în mod considerabil facultatea guvernului de a-i numi și înainta, numirile și înaintările lor rămân expuse pericolului de a face sau de a fi bănuite că se fac după alte conside­rări de­cât cele dictate de interesul exclu­siv al justiției, de exemplu după conside­rări de partid politic. Ar fi cel puțin bine ca acest pericol să nu se mai complice și cu bănuiala, nu vreau să zic cu realitatea, că asemenea considerări, străine de interesul exclusiv al justiției, nu sunt cu totul străine de in­teresul personal al ministrului de justiție. Dacă însă în majoritatea cazurilor miniș­trii noștri de justiție se iau dintre advo­cați — și din 36 de miniștri cari s’au suc­cedat de la 1866 încoace, 27 au fost advo­cați—inconvenientul devine așa de pronun­țat, în­cât m’am crezut dator, pentru a con­tribui la înlăturarea lui, să supun delibe­rării și aprobărea Corpurilor legiuitoare ală­turatul proiect de lege, prin care pe viitor le este interzisă foștilor miniștri de justiție exercitarea profesiunei de advocat în timp de 5 ani. Proiectul de lege are cuprinderea ur­mătoare : Art. 1.—Cine a ocupat funcțiunea de mi­nistru al justiției nu poate exercita profe­siunea de advocat timp de 5 ani de la data încetării funcționării sale ca ministru. Art. 2.—Ori­ ce hotărîre, ori-ce act jude­cătoresc în al căror cuprins ar figura un fost ministru de justiție în calitate de ad­vocat, in limitele celor cinci ani mențio­nați la articolul precedent, sunt prin chiar aceasta iubite de nulitate și această nuli­tate, fiind de ordine publică, se poate pro­nunța din oficiu. Art. 3.—Legea de față se va aplica mi­niștrilor de justiție, cari vor funcționa de la ziua promulgării ei înainte. ---------------------MIXH--------------------­ CHESTIA NATIONALITATILOR IN UNGARIA — Prin fir telegrafic — Budapesta, 6 Decembrie D. Szell, ministru-președinte, a declarat, în cursul discuției generale a budgetului, că politica sa cu privire la naționalități este bazată pe principiul de a se menține intact caracterul național al Statului un­gar și de a trata toate naționalitățile cu un spirit de conciliare și de imparțialitate, dar de a combate cu energie sforțările în­dreptate contra ideii unui Stat național ungar. Se poate deja constata succesul a­­cestei politice, căci șoviniștii români nu mai consideră ca oportun de a face dis­cursuri conaționalilor în contra Statului ungar. (Aplause). Luarea în considerare a budgetului este votată cu o mare majoritate. IN PARLAMENTUL FRANCEZ — Prin fir telegrafic — Pam, 6 Decembre Senatul a reluat discuția proiectului pen­tru sporirea flotei. D. Lanessan, ministrul marinei, susține proiectul. El zice că guvernul, presentând acest proiect, n’a fost animat de nici un gând agresiv contra vre­unei puteri. El a ascultat numai de dorința de a asigura securitatea Franței. Ministrul susține utili­tatea diferitelor genuri de vase și dove­dește necesitatea chiurasatelor. D. Lane­­sson adaugă că comparația între chiurasa­­tele străine și franceze a fost în folosul acestor din urmă. El termină zicând: «Sun­tem o democrație care nu cerem de­cât să trăim în pace cu popoarele vecine și vom fi destul de tari pentru ca nimeni să nu se gândească să ne atace“. (Aplause). Discuția generală este închisă. Camera a discutat proiectul de amnistie. D. Drumont a cerut amnistia generală, cu deosebire pentru d-nii Guerin, Deroulède, Habert. (Mișcare). D. Lasses zice că guvernul caută numai să împedice unele procese jenante ; el îi reproșează de a exclude pe condamnații politici de amnistie; el zice că afacerea care domină totul este afacerea Dreyfus. Proiectul din amnistie va lua lui Dreyfus mijloacele de a dovedi nevinovăția sa. Dacă este vinovat, el nu trebuia grațiat, (întreruperi sgomotoase). Oratorul respinge amnistia care pune la adăpost pe un mi­șel ca Esterhazy și lasă sub lovitura unei bănueli pe ofițeri stimați ca Picquart. (Aplause sgomotoase). D. de Bibére cere, într’un scop de liniș­tire, ca amnistia să fie generală și ca­­ o excepție să fie făcută numai pentru tră­dare. (Câte­va aplause). Oratorul cere guvernului să prezinte un proiect în acest sens. D. Waldeck Rousseau răspunde că n’a pro­pus amnistia plenară pentru a nu expune țara la noui agitații. Acei pentru cari se cere amnistia au tot­ d’a­una amenințarea pe buze. (Aplause repetate). Propunerea de Bibére este respinsă prin 311 voturi contra 232. --------------------------------------------------­ EVENIMENTELE DIN CHINA Iarna, groaznica iarnă a Chinei de nord a început cu toate rigorile ei. Tru­pele germane, zice o telegramă a lui Standard, sunt mult bântuite de boale. La Peking și în jurul Pekingului, Englezii ocupă templul Cerului. Ame­ricanii templul imperial al strămoșilor, Francezii mormintele orientale, Ger­manii mormintele dinspre apus. Ei vor ierna în aceste cartiere. Coresponden­tul lui Times se plânge că aliații au ridicat lunetele astronomice construite și oferite acum două sute de ani de că­tre călugării jefuiți guvernului impe­rial. D. Conger a avut Sâmbătă o lun­gă convorbire cu miniștrii Germaniei și Angliei. Contele de Waldersee, a­­flând că nu mai e speranță de scăpare pentru colonelul York, a renunțat la plecare. Rușii trebue să remită, probabil la 14 Decembrie, drumul de fer din Cian Hai Kuan Germanilor. Unele ziare au anunțat dintr’o eroare de dată că re­miterea aceasta s’a făcut deja. Acesta este un act de mare însemnătate. Fie că drumul de fer va trece în mânile companiei, fie că va fi exploatat de Germania, Rusia părăsește canalul prin­cipal al circulației în Pecik­, concen­trând toate sforțările ei în Manciuria. Se telegrafiază chiar din Port Arthur că lucrările de fortificațiuni și amena­jări vor fi reluate cu cea mai mare ac­tivitate. La Shanghai se pretinde a ști din îi vor sigur că întărirea forturilor din Yangtse Kiang se urmărește cu o în­doită activitate. Arsenalul chinez a ex­pediat fortului din Kiang-Yin 2.200 de livre de fulmiceton pentru mâine. Un ziar din localitate publicând știrea că se pregătește o expediție la Yang Tse, funcționarii chinezi s-au alarmat. De altă parte, noul guvernator din Cian­xi a telegrafiat de urgență vice­regelui Ciang-Cih Tong să-i trimită ar­mată, arme și muniții, ca să poată să se opue forțelor aliate în provincia sa. Cât despre Yu Hsien, fostul guver­nator, se vede că împăratul nu i-a tri­mis panglica de mătase, adică invitația să se spânzure. Asemenea ordine erau în general ascultate în China. Acum însă s’au petrecut atâtea lucruri, în­­cât Y11 Hsien ar putea prea bine să refuze panglica de mătase.* # $ Prin fir telegrafic primim știrea urmă­toare : Peking, 6 Decembre (Agenția Reuter). Este inexact că expe­diția din Kalgan, care s-a înapoiat la Pe­king, ar fi fost învinsă. Expediția a con­statat că locotenentul englez Watto Jones a fost asasinat de asemenea din ordinul unui funcționar superior al districtului.

Next