Timpul, noiembrie 1923 (nr. 197-220)

1923-11-25 / nr. 216

ANUL al XXIIMea Ma­­RIS ABONAMENTE Un an ......... Lei 800 6 luni .... .... „ 400 3 luni ........................................ ”00 Pentru preoți­ și învățători, Intelectuali, funcționari și muncitori se face o reducere de S0 °­ o Pentru străinătate atât costul abonamentului cât și costă exemplarului este dublu _________TFIFFON Mp. 6/ss SUBT DIRECȚI­A UNUI COMITET PHUMF.MIJTOI IJ01.DEM RĂCULESCU Zodia fraudelor Alte direcții cari așteaptă să devie subsecreta­riate.­D. Brătianu a cu­cerit o nouă titulatură de glorie Nu știm datorită cărei neașteptate inspirații s’a făcut o anchetă la di­recția generală a închisorilor. Bă­nuim că lucrul a pornit din nevoia d-lui Brătianu de a găsi noui debu­­șeuri pentru nemulțumiții partidu­lui. Oricare ar fi însă originea anche­tei, fapt este că s’a descoperit, și aici, o nedelicateță de gestiune. Vor fi neapărat sancțiuni. Oportu­nitățile d-lui Brătianu, nu trec nici­odată peste cerințele asanării morale, a cărei idee trebue­­ să stea la baza tuturor societăților civilizate ! Se va transforma oare direcția generală a închisorilor într’un subsecretariat de stat ? Probabil. Ar fi și greu să se găsească o sancțiune mai severă și mai în spiritul curent al concepțiilor conducătorilor liberali. E de mirare chiar că până azi di­recția generală a teatrelor n’a fost transformată într’un subsecretariat de stat. Dar acolo fraudele sunt mai de mult descoperite și intrate de câteva zile pe cărările uitării, cele așa de bine cunoscute nouă. Singura expli­cație ar fi că liberalii, acești repu­tați oameni ai unei ordine precise. Pe cari toată lumea îi cunoaște așa de bine și-i apreciază pentru aceasta elogios, vor să procedeze și acum cu ordine și cu­ sistemă, după importanța lucrurilor. Sar face, în adevăr, o insultă spi­ritului ponderat și tactic al d-lui Vintilă Brătianu, dacă i s’ar cere să treacă direcțiuni de mai mică impor­tanță, ca a teatrelor și a închisorilor, înaintea marii direcțiuni a împropri­etăririi. Ar fi să se nesocotească și presti­giul cuvântului, căci doar de împro­prietărire e legat un formidabil­­ ca­pitol al gloriei liberale, și recunos­cuta intensitate a pricinilor cari re­clamă transformarea în subsecreta­riat de stat : fraudele. La împroprie­tărire, acolo s’a operat mai din plin, mai cu îndrăzniailă și mai cu efica­citate. Opera de dreptate socială și de consolidare națională, pe care d-l Ion I C. Brătianu a înscris-o cu pro­pria-i mână de mag și de potentat, în marea carte de aur a partidului, a fost urmărită cu o febrilă tenaci­tate care n’a îngăduit nici când vre-o abatere de la scopul urmărit: țăra­nilor pământul lor, și pământul ță­ranilor unor anumiți proprietari, cari n’au avut și n’au nici-un f­el de legături, nici cu băncile, nici cu di­recția partidului liberal. Pentru gloria brătienismului va trebui astfel să se știe nu numai că liberalii au făcut în proprietări una, dar și cum iau făcut-o. ( De aici nevoia inperioasă a subse­cretariatului înproprietărit. Operele mari au nevoe de reprezentațiune și de fast. O simplă direcțiune de mi­nister ar fi vorbit cu prea puțină elocvență generațiilor viitoare ! întârzierile nu sunt, deci, scuza­bile. Să se înfăptuiască fără reticen­țe,, cu eludarea neînțelegerilor de per­soane, — dacă sunt! —, și accelerat. Altfel ar fi să se uite că cele două direcții amintite mai sus își așteaptă rândul, cu egale drepturi la atenția celor mari. Și, cine știe, poate că alte fericite inspirații, vor duce decorul prealabil al înmulțirii, ministerelor pe la alte direcții, de­­ un departa­ment ori de la altul. Anchetele aces­tea inopinate pot descoperi ori­când proaspete și interesante nedelicatețe de gestiune. Nevoia d-lui Brătianu de a-și mulțumi ministeriabilii ca un mârâe puternic în culise e un im­bold ! Trăim o epocă de­ înnobilare a fra­udei. Poate cu oarecare primejdie pentru educația tinerelor generații, dar totdeauna cu apreciabile foloase pentru forța unitară a partidului li­beral. Și­ această considerație primea­ză, căci România­ Mare se confundă cu partidul prezidat­ de d. Brătianu De aceea numai cu sfială vom îndrăzni să înscriem în cronica vremii, ceia mai revoltătoare, cea mai hoțească și mai rușinoasă operație pe care ia cu­­noscut-o țara noastră de la începutul vieții ei constituționale: abuzurile cu îîmproprietărirea, — și să adăugări titlurilor de mărire și de semeție ale d-lui Ioan I. C. Brătianu, făuritorul României Mari, șeful partidului li­beral, sfetnicul încoronării, părintele votului universal, etc., și pe acela de preziden al fraudelor. Buletin politic ! Păcate vechi Consecințele politicei și atitudinea din trecut a d-lui I. L Brătianu Tratativele cu privire la noul îm­prumut, pe care d-l Vintilă Brătianu și cercurile sale apropiate, l’au pre­zentat ca un succes ce se va împlini în curând, nu e văzut cu ochii tot atât de trandafirii în Franța. Ministrul nostru de finanțe are să tragă, în toate ocaziunile, politica de bosumflare a d-lui I. I. Brătianu, de pe vremea când a plecat supărat, ca văcarul pe sat, de la conferința din capitala Franței. De unde se părea că tratativele în chestia împrumutului merg foarte mulțumitor, astăzi atitudinea consor­țiului francez, este cu totul alta față de guvernul nostru. „Prevederile“ prezentate ca atât de satisfăcătoare și cu cari unii membri ai guvernului au sfidat opoziția, șo­­vresc astăzi, tocmai pe o chestiune de politică și nu una de ordin econo­mic sau financiar. Astfel ultimele știri din Franța pun o legătură între împrumutul în stare de proiect și între obligațiunile ce ar decurge cu privire la lichidarea da­toriei publice a fostei monarhii h­abs­­burgice. România, fiind printre statele moș­tenitoare ale monarhiei austro-unnga­­­re, are oarecari obligațiuni de a aco­peri o parte din acea datorie publică. Această „obligațiune“ se impune a­­cum să se fie în seamă cu prilejul no­­ului împrumut. Ești­, de­sigur, o greutate ce se pune realizarea împrumutului și vă­dit, în același timp o nedreptate ce se face României. Căci, atât timp cât țara noastră, ce a sângerat și pă­gubit atât de pe urma răsboiu­lui, nu a intrat încă în drepturile ei ce de­curg din tratatele de pace, nimeni nu ne poate impune să executăm obliga­țiunile din aceste tratate. Cum însă politica șefului guvernu­lui liberal este cunoscută la Paris, acei ce au de plătit o poliță d-lui I. I. Brătianu, pentru plecarea sa ofensa­toare de la Congresul din Paris, gă­sesc acum prilejul — recunoaștem ne­drept — să pue piedici la realizarea unor obligațiuni, ce decurg din tra­tatele de pace. E trist numai, că tot țara va plăti greșala politicei personale a d-lui I. I. Brătianu. ----------- XXX O XXX------­ ECOURI PLICTISITOR ! — «Viitorul» ne anunță că d. Stere a vorbit la Cameră «mult, larg și plictisitor». — Vezi bine ! Mai ales pen­tru că vorbim despre Constituție. Concise, măsurate și grozav de interesante, este nu­mai discursurile d-lui Vintilă Brătianu... De-o vreme toate discursurile cari se țin în Parlament au început să devie grozav de plictisitoare pentru patronii «Viitoru­lui». Plictisitori, oribil de plictisitori au fost până și oratorii liberali Giunculescu și Oroveanu. Și când te gândești că de-abia acum vine rândul marilor plictisitori Vir­gil Madgearu și dr. Lupu... întreaga bancă ministerială este expusă să moară de plic­tis !. O EROARE. — Ziarele guvernului afir­mă că partidul conservator a combătut coo­perația. E o eroare, de­sigur nevoită, da­torită acelei insuficiențe despre care nu de mult a vorbit d. I. I. C. Brătianu , necu­noașterea istoriei, țării. Partidul conserva­tor a combătut numai cooperația ideilor liberale cu budgetul statului. E o punere la punct necesară redactorilor mai tineri ai «Viitorului»... THERMIDOR & C­ine 1 ; I 2 lei exemplarul -------1—•"~mr-~ir*”7! i, i ■-■^===*» t NOTE DE ARTA Expoziția d-șoarei Saegiu Intri una­ din săli­­ile d­e expoziție de la „Maison d’art“ sunt rânduite pe două panouri lucrările unei tinere debutante în mișcarea­ noastră artis­tică — acuarelele desenările și pictu­rile d-șoarei Saegiu. Din aceste lucrări cu­m ari d-șoara Saegiu, se înfățișează întâia­ oară îna­intea publicului amator de artă, re­iese conștiințiozitatea unor studii bi­ne conduse și stăpânite de atotputer­nicia unui real talent în desvoltare. Bine desenate sunt mai toate lu­crările expuse. Și sunt vre-o câteva desenuri de o premisiune de notare și tot­odată de o fineță în căutarea li­niei ce ne îndreptățesc să-i prevestim succese adevărate, de aci încolo, a­­cestei laborioase și modeste debu­tante. Tot atât de demne de amintit sunt și destule din acuarelele expuse de d-șoara Saegiu, al cărei temperament e atras, se vede peste tot, de acel sub­til pitoresc al măsuir­lor sărace, atât de nebăgate în seammă de mulți ar­­­tiști consacrați. Ușurința cu carie trece peste notele­­ comune, o stăpânire temenică a peris­­­­pectivei și un colorit bine adecvat fiecărei lucrări în parte. — iată în­sușiri ce denotă că tânăra artistă a găsit adevărata cale spre ia ajunge l­a izbândă. De îndată ce va isbuti să gradeze tonurile cu oarecare meșteșug și să atace fiecare subiect cu­­ o mai multă vigoare, d-șoara Saegi rugbÉÉ^mtí sea­mă că va ajunge să dea în mari mă­sură a talentului cu care-i înzestrată. PINCIO. Ce se clădește in Capitala in­ loc să se clădească locu­ințe pentru familii, se clă­desc cazărmi de... „garso­niere“ ! In marea criză de locuințe ce con­tinuă să bântuie, toată lumea punea mari speranțe în năzuința celor ce pot să clădească. De trei ani încheiați s’au ridicat, e drept, destule clădiri importante în tot orașul, unele din ele menite fiind prim mărimea lor să contribue într’o bună măsură, dacă nu la com­plecta înlăturare a crizei de locuin­țe, cel puțin la o ameliorare a ei. Ei bine, din cele ce știm, aproape toate clădirile mari construite în ul­timii ani sunt departe de a împlini marele rol pe care îl aștepta toată lumea. In adevăr, aceste case mari, în loc să aibă apartamente pentru familii, adică prevăzute cu încăperile trebui­toare unor gospodării, sunt împăr­țite într’o serie de «garsoniere», — locuințe lipsite de bucătărie, însă prevăzute cu tot confortul modern, menit să atragă pe amatorii de ase­meni apartamente sub generis. Ori, ce să facă cu o asemenea «gar­sonieră» un biet familist, care alear­gă prin tot orașul după un aparta­ment cuviincios ? Socotim că este datoria «Sindica­tului proprietarilor» să intervie, a­­trăgând atenția celor ce au clădit și mai clădesc case mari, că-i absolut necesar ca apartamentele să fie des­tinate oaminilor familiști, nu a celor ce trăesc o viață de nimicire a me­diului familiar. Proprietatea să nu se uite, trebue să-și împlinească și marele rol so­cial, din care nu poate fi trecută cu vederea ocrotirea vieței morale, ce alcătuește fundamentul națiunei. A face «garsoniere» însemnează să se încurajeze traiul destrăbălat al­­ nenorocitelor căsnicii în care femeea pe deoparte, bărbatul pe de alta, în­­streinându-se de viața căminului, sunt robi ai apartamentelor de fal­să civilizație cu viață de dancing, cabaret și restaurant, ce începe să ispitească din ce in ce mai mulți­ și mai multe... b­a încă o dată, credem, că e de data­«Sindicatului proprietarilor» să-i deștepte la realitate pe acei ce contribuesc prin felul cum clădesc case, la surparea familiei și a socie­tății românești, iar dacă acești pro­prietari novatori nu înțeleg­­e drep­tul Primăriei și chiar al ministerului muncii să intervie, neaprobând pla­nurile de construcții ce li se pre­zintă în astfel de condițiuni. Citifi fu pag. ii­ s Ultima oră Marele mister al existenței consistă­mn îm­prospătarea continuă a fondului, prin păstrarea formelor, forme vechi, dar spirit pururea nou —< iată ce este conservatismul. M. EMINESCU B Pe foi de Gustul poporului Teatrele sunt mereu goale, sau­ aproape goale. Și cele oficiale și cele particulare prezintă bilanțuri deficitare. Doar câte o revistă în care autorii au izbutit să arunce în scenă câteva duzini de decolteuri bine studiate și să melodieze numeroase stanțe cu subtile înțelesuri de alcov, mai face re­țete apreciabile. In schimb au mare succes luptele dela circ. Și doar prețurile locurilor sunt și aici enorme. Lumea se îngrămădește totuși să vadă cum iau contact diverse grămezi de carne, cum se încordează mușchii și cum trupurile goale se rostogolesc la­ pământ, agitându-se, zvărcolindu-se, dominându-se. E acelaș public care urla în circurile lui Neron, numai cu gusturi ceva mai rafina­te. Nu-i mai place, ca aceluia, sângele, ce bine ar fi totuși dacă la eșirea din circ, ori înainte de intrare chiar, s’ar face și ceva distribuții de alimente . Dacă e așa, — și cine poate spune că e altfel, — poporul trebue atras cu ceea ce-i place. Ne gândim la o dramă în care să se rezerve o scenă unei lupte romane. Ce frumoasă figură ar face în personalul ar­tistic al Teatrului Național, de pildă, doi măreți societari luptători ! Și, Doamne, cum s’ar mai îngrămădi publicul la casă, ca să vadă drama în care e și o luptă ro­mană ! Ne-am­ îndrepta repede spre epoca teatrelor oficiale cu excedente... Supunem ideea meditațiunii autorilor noștri dramatici. Cât despre programul luptelor dela circ, se pare că e nevoe de numeroase subterfu­gii pentru ca interesul poporului să fie mereu treaz. Rolurile luptătorilor sunt cu măestrie distribuite. Unul face pe brutalul, altul pe elegantul. La nevoe intervine omul mascat, sau dacă nu se poate, se rezervă numeroase ședințe luptătorului român, care deși mai slab, e totdeauna învingător. Și așa publicul nu obosește și casa e mereu asediată. Cu toate acestea seria luptelor trebue să aibă un sfârșit. Ce-ar fi dacă ar interveni și aici o idee nouă . De pildă, pentru că trăim într’o e­­pocă de suficientă emancipare, ce-ar fi da­că s’ar introduce femeea-luptător ! De ce nu și-ar măsura forței frumoasele corpuri albe ori roze, zvelte și goale ? Ar f­i senzațional, nu-i așa, domnilor an­­treprenori ? Subiect de meditație și pentru domnile­ voastre... -----xx o XX——HYPERION Economii [UNK] [UNK] [UNK]­ Cum se înțelege actualul ministru de finanțe La întrunirea publică ținută de funcționari la „Dacia“, d. N. Schina a spus, între altele, că­ci, prim-prezi­­dent al Curții de Casație, și el func­ționar al Statului, primește nici mai mult nici mai puțin, decât 4 ® mii lei lunar, pe când alți slujbași most pur și simplu de foame. Să admitem însă că pentru un înalt magistrat, ca primul președinte al Curții de Casație, se poate face acest sacrificiu. Dar pentru oare cuvân­t sacrificiul continuă și în folosul altui domn con­­silier al Curții de Apel, trimis în mi­siune în străinătate, și căruia i se servește pe lângă salariu, sum­a de 5000 franci francezi lunar, ori pentru d. Eftimie Antonescu, trecut în ace­eași categorie ? Pentru ce primește d-șoara Elena Văcărescu 5000 franci pe lună, când nimic n’a fost risipit din atmosfera urâtă care dăinuește în Franța contra noastră, și de care s’a vorbit de atâtea ori ? Ce serviciu ne-aduce d-șoara Văcărescu, ca s’o re­­tribuim atât de scump, când nici mă­car erorile grosolane din Larousse n’au fost îndreptate, marele dicționar universal apărut în ediția de anul a­­cesta cu aceleași greșeli, în ceea ce ne privește, ca și în trecut ? Acestea sunt economiile d-lui Vin­tilă Brătianu ? Economii da, — dar la cei mici, iată principiul de care e însuflețit actualul ministru de finanțe. ----»^=3Qjc=»----­Sântem grăbiți!.... Vitrinele sparte de pe calea Victo­riei au fost înlocuite cu altele noul și oricât ai asculta, nu se mai aude ecoull exploziei dela Domnești... Suntem prea grăbiți ca să ne­ ocu­păm prea multă vreme cu acelaș lu­cru. Au fost, la Domnești, morți și familii numeroase au rămas pe dru­muri. Ei cel oare nu s’a făcut o în­mormântare oficială victimelor, și nu erau ele asigurate de celebra Fero­­chimică a exploziilor? Se anunțase o anchetă, se vorbise de răspunderi. Se strigase primejdia veșnic suspendată deasupra Bucureș­tilor. Ce grămadă de lucruri vechi! Societatea Fero­chimică își asigură și mai departe lucrătorii, ș­i dacă mâine se va auzi iar zgomotul uneii explozii în care vor pieri alte zeci de lucră­tori, atunci firește, ne vom afla în fața noutății, ne vom alarma, vom striga, șii așa mai departe. Suntem așa, de grăbiți! Dar iată că muri Zagreb. Câteva zile în șir presa a avut vrem­e să se ocupe de nobilul oursier, ucis și el de lăcomia de câștig a unor domni sportm­eni. Cum s’a produs accidentul, cum se înfățișa Zagreb în clipa accidentului, cum s’a făcut operația, cum și-a privit frumosul fiu al lui The Story piciorul amputat, cercetări, interviewuri, de­clarații! Un cal de cur­se reputat a orilcând mai interesant decât un biet lucrător care moare într’o explozie. In orice caz amănuntele sunt mai senzaționale și de aceea avem totdeauna mai multă vreme pentru ele. Domnii de la Fero­­chilmica împiidtasc amănuntele nego­țului lor, ca o precisă cunoaștere a vremii în care trăim. Suntem deci la așteptarea unei nouă explozii... Evenimentele din Germania Londra. — Pentru motive expuse Id’eja și cari sunt foarte plausibile, guvernul britanic socotește inopor­tun în momentul de f­ață să am­enin­­țe Germania cu alte penalități, în cazul când guvernul german ar con­tinua să refuze a-și lua răspunderea pentru siguranța of­ițerilor aliați în­­­­deplinind îndatoririle lor de inspec­­­­ție. Punctul de vedere britanic a fost susținut și de guvernul italian și forța argumentelor uniite au izbutit să obțină și aderarea guvernului I francez, înlăturarea divergenților de vederi și realizarea frontului u­ Uat unit într-o problemă de atâta importanță și atât de dificilă, va avea un efect favorabil asupra si­tuației internaționale în genere. Mai cu seamă Germania va înțelege în­semnătatea frontului unit. De alt­fel, prin tratatul din Versailles, Ger­mania are anumite obligațiuni im­puse, pe care, după cum a declarat din nou, nu le contestă. Toți aliații au convenit acum să adopte politica recomandată­­ de guvernul britanic, ea f­iind și rațională și constructivă. Acceptând această cale, aliații vor vedea dacă guvernul german este într’adevăr hotărît să-și îndeplinea­scă obligațiunile sale. Se va revizui Constituția ? Berlin. — Partidul popular bava­rez a depus în Reichstag propune­rea invitând guvernul să prezinte un proect de lege pentru revizuirea Constituției germane, în sensul fe­deralist. O notă de protest a gu­vernului german. Ambasadorul german la­ Paris a înmânat guvernului francez o notă protestând contra sprijinului, dat de francezi în favoarea separatiștilor rhenani. Nota închee invitând Fran­ța să ordone trupelor ei ca să se poarte în conformitate cu obligațiu­nile impuse puterilor ocupante și fixate prin dreptul ginților și tra­tate. Reluarea activității indu­striale In teritoriile ocu­­pate I Paris.­ Numeroase industrii din­­ teritoriile ocupate, au cerut autori­­t­taților de ocupație să le acorde în­­­­lesniri pentru punerea­­ diin nou în lucru a uzinelor. Până acum ei au încheiat câteva acorduri, mai cu­­ seamă cu uzinele de produse colo­rante, cari întrebuințează un perso­nal de 50.000 lucrători, și cari s’au angajat să furnizeze prestațiile pre­văzute ca despăgubiri. In schimb, înalta comisiune a consimțit să sca­dă azilul taxelor de export.. Un a­­cord, tot de natura aceasta, s’a în­cheiat cu industriile de încălțăminte­­ diin regiunea­ Pirmasen, cu un per­sonal de 30.000 lucrători. Aceste a­­corduri vor înlesni reluarea vieței economice în aceste teritorii, ——-xxx-o-xxx----— DUMINECA 25 NOEMBRIE 1923 REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA — BUCUREȘTI — Calea Victoriei no. 60 (Pasagiul Imobiliara) PUBLICITATEA se primește la ADMINISTRAȚIA ZIARULUI ȘI LA TOATE AGENȚIILE DE PUBLICITATE Corespondența privitoare la Redacție trebue adresată Primului-redactor Manuscrisele nepublicate se ard, domnii autori sunt rugați să-și păstreze copie Soarta presei românești O ev­enire a hârtiei e cu ne­putință conchide d. ministru al industriei. D. ministru Tamer,ed Constantine­­scu a comunicat ori reprezentanților presei rezultatul anchetei pe care a întreprins’©­­d-sa în chestia scumpi­rii prețului hârtiei. Din actele și do­vezile aduse de reprezentanții fa­bricilor ar rezulta că cheltuelile de producție a hârtiei de tipar sunt foarte mari și că beneficiul lor e re­dus la 12 la sută. — «O scădere a prețului de vân­zare, a adăugat d. ministru, nu se poate pretin­d­e fabricilor de hârtie, pentru că le-am expune la pierderi. Or, sub costul de producție, nimă­nui nu-i putem cere să ne vândă. Și chiar dacă am impune acest lucru prin măsuri oricât de drastice, fa­bricanții ar închide pur și simplu porțile. Ceea ce îmi rămâne încă ai cerceta, ‘a mai spus d, ministru al industriei și comerțului, este beneficiul cu ca­­re-și desfac pro­dusele fabricate de celuloză. In acest scop am cerut fabricei de celuloză de la Zărnești să-mi pre­zinte actele justificative referitoare la­ cheltuelile de producție. După ce vom­ aduna în chipul a­­cesta tot materialul informativ ne­cesar, vom­ invita pe directorii zia­relor la o reluare a anchetei, spre a se convinge direct de situația reală a fabriclor și spre a putea aviza îm­preună la soluțiile posibile». O senzaționali descoperire la Chisinâu S’au descoperit depozite de explozibile și de arme. CHIȘINĂU. — Siguranța generală din Chișinău, în urma mai multor in­­vestigațiuni a făcut o descoperire in­teresantă. In pilin centru al orașului pe strada Armeană, s’au găsit insta­late depozite de materiale explosi­bile precum și un mic depozit de muni­­țiuni. De câtva timp agenții Siguranței au observat mișcări neobișinuite pe strada Armeană, — indivizi suspecți intrau într’o locuință seara târziu și ieșeau în zorii zilei. S’a bănuit ime­diat că trebue să fie acolo o gazdă de bandiți. De îndată ce presupunerea s-a schimbat în convingere, autoritățile au făcut o descindere și la perchezi­ția amănunțită, au găsit explosibile, granate de mână, arme și în general —un mic depozit de munițiuni. între­gul material de munițiuni a fost ri­dicat. Din acetate și unede scrisori găsite, s’a putut lesne face dovadă, că ban­diții sunt veniți de dincolo de Nistru, cu intențiuni criminale. Avizați de cercetările făcute în­­ lipsa lor, bandiți au dispărut, însă toate ascunzătorile sunt cunoscute, în­cât prinderea lor e iminentă. Din informațiunile căpătate, auto­ritățile înclină a crede, că ne aflăm în fața unei noui bande, bine organi­zată, care a trimes înainte emisari, să facă deocamdată un depozit de ar­me și materiale explosibile, pentru ca în urmă să poată lucra repede. Campania electo­rală in Junglia Seafield. — Mâine Lloyd George va începe turneul electoral. Va vorbi în mai multe orașe principale înce­pând cu Glasgow, Edinburg și Pais­ley, în această din urmă localitate vai susține pe d-l Asquith, candidatul propus pentru acest oraș. Apoi Lloyd George va trece în nordul Angliei și va vizita­ Newcaster. Regiunea Lan­cashire o va străbate cu automobilul. După ce se va opri câtva timp la Car­narvon unde își are pusă candida­tura, va trece în Galia de sud unde va ține o serie de discursuri. Azi după amiazi Neville Chamber­lain ministru de finanțe a ținut un discurs la teatrul Drury Lane, în fa­ța unui public foarte numeros din care, peste 3000 erau femei. —-----xxx­--xxx-----—

Next