Timpul, iulie 1940 (nr. 1136-1166)

1940-07-22 / nr. 1157

REDACȚIA BUCUREȘTI, TELEFON Tipografia 3.42­23 ABONAMENTE T„ «».X.­I In străinătate? " In t­a* Tariful la funcțiuni tmn an 700 lei; 6 luni I de convențiile poș-350 lei; 3 luni 200 lei I tale internaționale. Pentru bănci, instituții $1 ad-fin publice 1000 lei anual Abonamentele incep la 1 ți 15 ale fiecărei luni Taxa de francare plătită uu numerar conform aprobării Direcțiunei Generale P. T. T. Nr. 30286/5 Mai 1939 Proprietar: „TIMPUL“ S. A. R. înscris sub No. 202 Trib. Ilfov /JA*. Prim-Redactor: MIRCEA GRIGORESCU y mm r I Redacția MIRACOLUL G­E­R­N­A­N­ de Urofesoi C* Bă­dulescu««VRoI»» MIRACOLUL GERMAN ESTE O FERICITA POTENȚARE A ÎNSUȘIRILOR SUFLETUL­UI GERMAN. CA ATARE, MIJ­LOACELE PRIN CARE EL S’A MANIFESTAT, NU SUNT DE FOLOS ACELORA CARI LE IMITEAZA, DACA LA ACEȘTIA SUFLETUL NU ESTE CONSTITUIT LA FEL.­­SCHIMBAREA DE REGIM, PE CARE O INCE­ARC­A POPORUL FRANCEZ ASTAZI, ESTE O ABDICARE DE LA MENIREA ISTORICA A FRANȚEI. I­storia va vorbi în viitor de miracolul german, așa cum a vorbit în trecut de mira­colul elin, care a fost hotărîtor pentru întreg cursul culturii euro­pene. In ce a consistat miracolul elin știm astăzi cu destulă preciziune. Acest miracol a consistat în origi­nalitatea inteligenței vechilor e­­lini de a scoate din libera și desin­­teresata funcționare a raționamen­tului ei adevăruri eterne pentru practica vieții. In loc de a se ține în tehhnica tradițională a mește­șugurilor, strămoșii poporului grec s’au hazardat în speculații cu nu­mere și forme geometrice, formând din acestea o știință abstractă, desprinsa de lucrurile concrete. Funcționarea raționamentului fost trecută din domeniul numeri­ a lor și al formelor geometrice, în fizicei, medicinei și al domeniul moralei, punând peste tot bazele soșirile acesteia libera științei abstracte, pe care apoi s’a­­ Ccmt înuare în așezat întreaga desvoltare a cultu­rii europene. Condiții de ordine socială, pentru această liberă desinteresată funcționare­a rațio­și­namentului, a fost obiceiul pe care îl aveau vechii elini, de a face dis­cuție asupra a tot ce venea în gând omului. Nu era părere, fie cât de îndrăsneață, care să fie ex­clusă de la discuție. Oricare ce­tățean elin era liber să discute pe piața publică a ceea ce auzea sau născocea mintea sa. Acest obicei, de liberă discuție, era la baza in­stituțiilor politice, și pe el s’a în­temeiat așa numita democrație e­­lină. Acest obicei, bine­înțeles, este numai condiția de ordin social, care a înlesnit producerea miraco­lului elin. Cauza miracolului însă­­ a stat în structura pe care o avea T^­eligența vechilor elini. Fără în­discuție pag. 3-a) V­eghe la mormântul Regelui Ferdinand RĂSUNETUL CUVÂNTĂRII CANCELARULUI HITLER Cavalerii Ordinului Mihai Viteazul, au făcut de gardă la ora 2 noaptea la mormântul Regelui Ferdinand la Curtea de Argeș U­na din misiunile guvernului de azi este, potrivit cu declara­țiile făcute de d. Prim Mi­nistru, desvoltarea agriculturei. Lămuririle date relativ la hotări­­rea guvernului de­­ a se asigura plu­­gărimei și în general agriculturei o desvoltare fără de care Țara noa­stră nu poate merge înainte așa cum trebuea, nu au prezentat, însă, până acum, și metoda care urmează a fi aplicată în rezolvarea problemei țărănești. In această privință s'a arătat doar că reușita acțiunii depinde de două condițiuni și anume : „ voința activă a plugărimii 2. voința reformatoare a guver­ni­nului și a administrației Țării. Potrivit cu această afirmațiune s’ar părea că, datele problemei țără­nești se limitează la acești doi fac­tori, așezând-o, ca și sub regimul gu­vernărilor trecute, printre proble­mele de stat cari ar putea fi rezol­vate prin măsuri de ordin admini­strativ. Dar, prin apelul care se face la încrederea țărănimii în bună credin­ța și hotărîrea guvernului de a ridi­ca țara și prin apelul adresat sate­nilor ca să aibă încredere, „în pute­rea ce o pot găsi în sufletul lor să ajute cu toată voința la această ri­dicare“, adică prin accentuarea ro­lului pe care-l are în această lucra­re factorul social al voinței colecti­ve și creatoare de stări și lucruri, problema este transpusă, dintr’oda­­tă, în cadrul real și larg al acțiuni­lor rari angajează întreaga națiune, depășind câmpul de influență al mă­surilor administrative. Intr’adevăr, problema desvoltării agriculturei, nu poate fi despărțită de problema ridicării totale a vieții țărănești, iar aceasta nu poate fi re­­zolvată decât prin reforme adânci, cari să determine un nou sistem de viață și de organizare a României, realizat prin efortul total, dirijat, al națiunii, sprijinit de acțiunea coordonată a întregului guvern. Multă vreme s-a crezut că desvol­­tarea agriculturii depinde exclusiv de îndrumările organelor de specia­litate și va putea fi realizată doar prin activitatea intensificată a ace­stora, tot așa cum, pe un plan mai general, s’au afirmat, și s’a susți­nut, cu persistență, că ridicarea ță­rănimii va putea fi obținută ușor, dacă se vor acorda atribuțiuni noui administrației, chemată să îndepli­nească și această funcțiune educati­vă și reformatoare. Punctul acesta de vedere, repre­zentat în viața noastră de stat de numeroși demnitari, cari îi aplicau nu numai cu o necontrolată încre­dere dar și cu o arbitrară autorita­te, s’a dovedit a fi o cruntă eroare, care a provocat, nu numai o uriașă irosire de bunuri, fără să se aducă nici un rezultat pozitiv pentru țără­nime, dar și zădărnicirea unor ope­re sociale din cele mai temeinice, în­­târziindu-ne, iarăși, cu câțiva ani. (Comtinuare în pag. 3-a) Problema țărănească de Octavian Neamțu Un post de mitralieră antiaeriană format Egi­ptul de libieni, la frontiera cu I Puternice atac de aviație dáteori de german­i și e­ng­lezi 120 aparate germane au atacat vase britanice. Englezii au fo­c­ un se­ s­id­at uzinele Krupp LONDRA 20 (Rador).­­ Agenția Reuter transmite: Din comunicatele ministerului aeru­lui rezultă că peste 120 de avioane de bombardament și de vânătoare ger­mane au participat la cele două bătă­lii aeriene date d­­ în largul coastei sud-orientale a Angliei. In cursul primei mari bătălii, ce s-a dat către amiază, circa 20 de avioane germane au încercat să bombardeze un convoiu, în timp ce alte 30 de avi­oane germane au încercat să atace un port meridional, în cursul celei de a doua acțiuni de după amiază. LONDRA 20 (Rador).­­ Uzinele Krupp din Essen au fost atacate, în cursul ultimelor operații ala aviației britanice. Ministerul Aerului anunță că o par­te a uzinelor a fost lovită de bombe. Deasemeni, a fost bombardată din nou și uzina de aviație Focke-Wulf din Brema, iar mai multe bombe au pricinuit incendierea unu depozit de carburant la Emden. CASA M.5. KEGELV» COMUNICAT Nr 51 Mareșalul Curții Regale face cu­noscut următoarele : In ziua de 20 Iulie a. e., MAIE­STATEA SA REGELE a primit în audiență pe : — D. general adj. G. Mihail, vi­ce­președintele Consiliului de mini­ștri, — D. general C. Niculescu, mini­strul Apărării Naționale, — D. general adj. FI. Țenescu, șeful Marelui Stat Major, București, 20 iulie 1940. iiiiiiiimuiiiiiiiiiiiiiiiiiuiiiiiiiiiiiiiiiiiiin iiiimiaumiiiiimiiiimiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiimiiiiiiiiiiiiuiimiiiiiiisimiiiiiimiimii IX Ah Homalof ministrul SRorotârnirea la Berlin, a prezentat eri Can­celar* sini Hitler scrisorile sale de acreditare BERLIN, 20 (Rador). — D. Ale­xandru Romalo, noul ministru al Ro­mâniei la Berlin, a fost primit Sâm­bătă dimineață de Fuehrer, căruia i-a prezentat scrisorile sale de acreditare. La audiență a asistat și d. von Ribbentrop, ministrul de­­ externe al Reichului. O secție din garda corpurilor S. S. ale Reichului a dat onorurile milita­re, atât la venirea, cât și la plecarea d-lui Alexandru Romalo, ministrul României la Berlin. DISCURSUL CANCELARULUI HITLER ntregul discurs pe care l-a pro­nunțat Cancelarul Adolf Hit­ler în fața Reichstagului este străbătut de un simțământ de mărinimie, datorit uimitoarelor victorii pe care in zece luni de lup­tă le-a dobândit atât armata, cât și diplomația germană. După ce a făcut istoricul acestor lupte și victorii, Cancelarul Hitler a expus unele idei politice de o însem­nătate covârșitoare, în ce privește trecutul apropiat și viitorul. Nu vom stărui, deocamdată, asu­pra pasagiului, pentru noi totuși a­­tât de important, referitor la relații­le germano-ruse „definitiv pecetlui­te“ în urma împărțirii zonelor de interes ale celor două țări. Acest pasagiu aduce o nouă și prețioasă lămurire pentru înțelegerea istoriei politice și diplomatice a vremurilor din urmă. Reținem, deocamdată, din ansam­blul discursului, atât de mișcătorul apel pe care Cancelarul german, în­temeiat pe o forță militară pe de­plină dreptate preamărită de con­ducătorul ei, îl adresează puterni­cului adversar ce a mai rămas in picioare : Imperiul Britanic. Acest apel cuprinde nu numai mărturia dorinței de pace a Fü­h­­rerului-Cancelar, însuflețit de voin­ța de a alcătui „un nou stat so­cial de cea mai înaltă cultură”, dar și o nouă afirmare a simțământu­lui de prietenie pe care le-a nutrit pentru poporul englez și admirația pe care nu și-a ascuns-o niciodată, față de imperiul britanic. Va duce acest apel la, pacea mult așteptată? Sau va fi semnalul des­­lănțuirii unei nouă­ lupte înverșu­nate ? Aceasta atârnă, desigur, de punctele de contact stabilite până acum între cele două Imperii, de negocierile în curs, sau pe cale de a fi începute, precum și de putința de a se concilia crearea nouei așe­zări continentale la care se gân­desc conducătorii axei, cu dăinui­rea mai departe pe tab­elii de au­toritate și de ordine internaționa­lă a Imperiului Britanic. In ce ne privește, conștienți de nevoia ce o au nu numai toate popoarele europene, dar însăși ci­vilizația europeană, de o cât mai grabnică pace, nu putem decât să exprimăm dorința pe care statul nostru a arătat-o în mai multe rânduri în ultimul timp, străduin­du-se să o sprijine în măsura pu­terilor sale pe o politică sinceră și efectivă de pace — ca să se ajun­gă cât mai repede la o înțelegere menită să înlăture noul distrugeri și să asigure imperiilor mari pu­tința de a desvolta mai departe rolul lor civilizator, iar statelor mai mici posibilitatea de a-și îm­plini, în libertate și cu fo­los pentru întreaga comu­nitate europeană, chema­rea lor națională. B­ i Urmăriți zilnic corespondența pentru refugiații din Bucovina și­­ Basarabia —W—■MU '■«.N­. Fondator: Grigore Gafencu Prin Stockholm, agențiile telegrafice aduc vestea că „toată presa britanică răspunde negativ la apelul de pace al Cancelarului Hitler”. „News Chro­nicle” și „Times“, examinând si­tuația și comentând declarațiile Fueh­­rerului­ Cancelar, trag aceeași închee­­re, formulată de „Daily Herald“ în termenii următori: „Anglia își dă bine seama că va trebui să plătească un preț greu pentru a obține pace. Ea trebue prin urmare să lupte până la victoria finală“,­­ iar „Times“ adau­gă: „Poporul englez și guvernul său cunosc răspunderea pe care o asumă când declară că războiul trebue să fie continuat“. In presa germană sunt subliniate, in deosebi, declarațiunile făcute de Cancelarul Hitler cu privire la urmă­toarele probleme: 1) sentimentul de răspundere Fuehrerului față de soarta Europei;al 2) trăinicia relațiilor germano-ruse; 3) soarta imperiului britanic. Ne­dorind nici de astă dată răz­boiul Fuehrerul, scrie presa, germa­nă, a adresat un nou apel la bunul simț, așteptând ca Anglia, depăr­­tându-se de politica d-lui Churchill, să primească mâna pe care învingă­­torul o întinde. Acest gest al can­celarului Hitler, după victoriile re­purtate de la 10 Mai încoace și în momentul în care este mai puternică armata Reichului decât oricând, este isvorât, scrie „Berliner Boersen Zeitung“ din „sentimentul incompara­bil de înaltă răspundere” al Fuehre­rului. In ceea ce privește „ideea că Rusia ar putea fi despărțită de Germania”, idee căreia Cancelarul Hitler i-a con­sacrat declarații din cele mai catego­rice, presa germană și, in special, „Deutsche Allgemeine Zeitung” arată că relațiile dintre Germania și URSS nu vor mai putea fi tulburate, ele fiind, așa cum a spus Fuehrerul „de­finitiv pecetluite”, interesele celor două țări fiind „delimitate“. Intr’adevăr, se știe că, în această privință, Can­celarul Hitler a făcut o declarație de mare importanță, în termenii urmă­tori: „am socotit că este bine de a proceda. în primul rând, cu Rusia la o stabilire precisă a intereselor, spre a arăta clar, odată pentru totdeauna, ce crede Germania că trebue priviți pentru viitorul ei drept sferă de inte­rese și, în schimb, ce consideră Rusia însemnat pentru existența ei“, și —ca să înlăture orice putință a unei in­terpretări neclare, în legătură cu ulti­mele evenimente, în acest Fuehrerul a adăugat: „Nici domeniu, Germa­nia, nici Rusia nu au făcut un singur pas în afară sferei lor de interese“. Așadar, Inches, „Deutsche Allgemeine Zeitung“, aceste socoteli fiind bine precizate între Rusia și Germania, politica externă a Reichului a făcut ce era necesar așa că Anglia nu va pu­tea să se eschiveze, ea nemai­având­ speranța că ar putea să tulbure rela­­țiunile germano-ruse“. Aprobând întru totul discursul ros­tit de Fuehrerul poporului german, PRESA ITALIANA comentează de­clarațiile Cancelarului Hitler în ace­­laș spirit ca și presa germană, afir­mând, și prin aceasta, „deplina solida­­ritate a axei“, și relevând, încă o dată, „forța sa constructivă“. Cu o vădită bucurie, presa italiană subliniază, in­să, cuvintele prin cari scos în relief „importanța Fuehrerul a atribuită de Germania Intrării în război a Ita­liei“. In acest spirit, de deplină apro­bare a „actului de acuzare contra greșelilor britanice“, presa italiană își încheie comentariile cu concluzia că discursul Fuehrerului este dovada „unei politici de grandoare, care nu poate decât să provoace un entusiazm cordial“, pentru lupta ei „contra unor grupuri de oameni care au voit să exploateze Europa“.­­ După opinia ziarelor americane, cami acordat importanță discursului Cancelarului Hitler, Anglia stă și azi înaintea alternativei „pace sau dis­trugere”. Indreptându-și atențiunea spre Londra, opinia publică socotește că răspunsul ei va avea „un caracter fatidic pentru evoluția viitoare a is­­toriei mondiale”. In celelalte state, declarațiile Can­celarului Hitler au fost primite ca o dovadă înaltă a caracterului decisiv pe care aceste zile îl au pentru viito­rul Europei. Reportaj în zori GÂND SE CRAPĂ DE ZI II BUCUREȘTI... vio­rii, umbre nelămurite, vrăbii vioaie și femei culegătoare de mucuri Oameni și lumini de Gheorgh­e Bír­i Cineva, din umbra a decapitat ul­­timile globuri fosforescente dealungul bulevardului și imensele Unii ale block-house-urilor s’au conturat pe un fond de întuneric difuz într’o fizio­nomie geometrică de coșmar. Orașul tot e încuiat într’o carapace de somn în care presimți cum pulsează încet, tăiându-se prin artere, sângele celor cari dorm. Ferestrele toate sunt fe­recate, acoperișurile se profilează ca niște coifuri monstruoase și, în noapte, grilajurile porților — atâtea câte au mai rămas — și ale balcoanelor par­că se hlipesc duhurilor nevăzute. La nici un geam, nu apare un cap suav, așteptând să i se arunce ca o granată de parfum și petale roză can­didelor pasiuni? Dorm înamorați toți? Dorm răufă­cătorii? Au fost astîmpărați dioni­­ziacii gâlcevitori ai nopții și am ră­mas în orașul tot, la, această oră de bifurcare a umbrei și a dospirilor ne­lămurite de ziuă, numai doi, trei oa­meni? Eu, venind din tipografia ziarului, ca dintr’o uzină plină de uruit demo­nic și de cerneluri, sergentul cu ca­rabina pe umăr pășind tăcut și umbra aceia care se mistuia după primul colț de stradă? Da, numai atâția am mai rămas în orașul taciturn, proectat de ultimele (Continuare în pag. 9-a) MHiiiiMiiiHiimiHJiniiiiiiiimiiiinH»iiiniiniiiii!Hi!iiiHniiuiiiiiniiiiiiiiiiiiiiiimiii!i!uiuiuHUiiiiiiiiim»iiiHi!iHHUimiuuiiiiiiiiiiiunniiiiiimiiiHi!iiiiiiiiiiiiiiHiiiiiiiiiiii A apărut și s’a pus in vânzare No. 26 din IMPUL FAMILIEI-timpul pentru toți R­eportagii, romane, nuvele, pagini pentru­ copii,,i humor, jocuri, moda, sfaturi, etc. etc. ii

Next