Timpul, iulie 1943 (nr. 2204-2234)

1943-07-22 / nr. 2225

f L y 43»£ CT+X BtTCU­REȘTI, Ș­I £ 13MINIS­TR­AȚI2S — Strada Sărindar Nr. H­­«ELEFON: Redacția­­ I Administrația S.6 S.44 Tipografia S.48.ÎS ABONAMENTE In tarii On an 2000 lei; 6 luni '1000 lei; 8 luni 800 lei in străinătate ! Tariful în funcțiune de convențiile poștale inters­naționale Pentru bănci Instituții și ad­ții publice 8000 lei anual abonam­entele încep la 1 și 15 ale fiecarei luni fasta de francare plătită In numerar cont aprobării Direcțiunei Generale P. T. T. Nr. 30286/5’ Mai 1939 Cont C. E. O. Poștal No. 1321 proprietar: „TIMPUL“ S­ A. E, Inserta sub No. 202 Trib. Ilfog Poîfe* redactor:­ MIRCEA GrfiU SORESCU i­ D­IFERENȚA ÎNTRE VORBE ȘI FAPTE l­a două articole am arătat care a fost rezultatul luptei duse­­ la Ro­m­a nn ardeleni pentru Înființarea Unei Academii de drepturi sau a unei Universități românești, cum s’a năs­­ărut Universitatea „FRANCISC IO­SIF" din Cluj, cum a fost recrutat personalul ei didactic și cum a văzut lumina zilei Universitatea Daciei Su­perioare „REGELE FERDINAND I". In argumentare a noastră ne-a­m fo­losit de cifre nn­de s­ârbe, am dat exemple convinși fiind că și în seco­­l nostru, ori­cât ar fi evoluat rela­țiile dintre popoare „exemplu­l ra­lia­nt" Din tot ceace am scris reeșea­im grozav dificil cultural pentru națiunea vecină, pentru motivul că Uni am depășit, în zece ani de activi­­­tate universitară, cei patruzeci și bunei de ani de universitate maghiară în Ardeal. Du ce am început cu acest capitol ? Fiindcă socotim Universitatea ca pe cel mai superior așezământ de cul­tură ce-l poate avea u­n neam în care se formează caracterul omului che­mat să ocupe, mâine, posturi de co­mandă. O Universitate nu este numai un templu al științei ci ca treime să fie și unul al adevărului. Nu se poate imagina progres fără asemenea instituții, nu se poate mer­ge alături de alte popoare dacă prin Violență fiilor unei națiuni li se inter­­ziec accesul la universități, im­pingind­­­u-se astfel un neam întreg pe panta recunoașterii, el fiind denunțat con­­­omiterii lumii întregi ca fiind „infe­­rior și incult“.­­ Dar, lămuririle trebuie să vină cu lot ceas mai devreme fiindcă împre­jurări istorice excepționale pretind, imperios, promovarea adevărului. Al «firul adevăr ? • Al aceluia că civilizația nu poate fi monopolizată nici expropiată de ni­meni; în numele „apărării“ ei nu se poate reveni la sisteme de guvernare mă amintesc un trecut dureros impo­rtrn »sinii* spiritul european a lup­tat din a noua decadă a, veacului al STili-Ie». «­ noi, latini prin grota și sânge, am fi fost în tot cuprinsul Ar­­ de VALACHICUL cului Carpatic un neegalat factor de civilizație și de cultură încă de foarte multă vreme dacă piedeci de tot felul fiu ni-ar fi stat în cale ! Din moment ce aceasta este situa­ția, iar oamenii cari nu t1c iudiciu știu ca nu a fost, nu poate fi, asta a­­tunci ce rost pot avea învinuirile, cui poate folosi desconsiderarea adevăru­rilor cuprinse in paginil m atoicii vân­­zătoare ale istoriei. Discuția pe această tenet devine iți mai interesantă dară vedem câtă di­ferență este intre vorbe și fapte, cum se aruncă lozinci unanime do­­tarea nici când, în iar­a respectivă, minori­tățile naționale mi ar fi avut ceva de safetit. Cum am putea oare califica fraza ca acestea încred­ințate undelor lwsri­­ziene să facă Înconjurul pământului și să câștige încrederea auditorilor“«... „sub protecția noastră minoritățile na­ționale s-au putut des­volta in deplină libertate. Dreptatea si justiția le-am­ clădit pe valoarea morală a națiunii nu pe forță. Nu ne-am folosit de forță pentru a ne impune dreptatea noa­stră. Am fost un cunun purtate pen­­tru toate popoarele și așa cum I­ și in viitor“ ?! Să lăsăm aceste cuvinte să z­boare liniștita în «omărginirea spațiilor as­trale patrunzându-ne de înțelepciu­­nea „multe trec pe dinainte, la an* ne sună multe“, iar noi să împinte­­năm nițelii* Calul Năldr[van »1 gân­dului, forțaindu-l apoi să poposească în ultim­ele decenii ale veacului trecut spre a vede* care a fost protecția și libera tiu*voi­tore acordată a­inozită­­ților naționale. Fruntașii. Români întruniți la Sibiu au cerut, la zâna de 1 Septembrie 1881, dreptul de a înființa o reuniune română de agricultură pentru promo­­­varea Intereselor materiale ale popu­lației rurale române. Ministerul Agri­culturii din Budapesta prin rescrip­­tul nr 38.343 *l­a 21 iulie 1885 a res­pins cererea. Intelectuală Ardeleni au luat iniția­tiva de a Înființa o societate cu sco­pul de a cultiva limba română, socie­tatea­ culturală care urma să se elie­nie „Opinia­ Română“ a fost interzisă de ministerul de resort de la Budape-Continuare în pag 1 8 PAGINI 7 LEI­I 0­I 22 SOLEMNITĂȚILE DE PIOASA ÎNCHINARE DE LA CURTEA DE ARGEȘ SUVERANUL ȘI MAREȘALUL COND,­VOR AU ADUS REGILOR DIN CATEDRALA VOEVODALA MĂRTURIA DE SMERENIE ȘI RECUNOȘTINȚA A NEAMULUI ÎNTREG M. S. Regele, Mareșalul Conducător și dt. prof. Mihai Antonescu, la solemnitatea Zilei Aviației IN PREZENTA M. S. MAREȘALULUI ANTONESCU ȘI A In prezența Majes­tății Sale Re­gel­uit a D-lui Mareșal Ion Antone­scu fi­e. drlui prof. Mihai Antone­scu, vicepreședintele Consiliului de Mini­­ștri, a avut loc Marți 20 iulie (Sf- llie ) comemorarea „ZILEI AVIAȚIEI REGELUI, D-LUI PROFESOR MIHAI ANTONESCU S’A SĂRBĂTORIT „ZIUA AVIAȚIEI“ In fata monumentului Eroilor Ae­rului, din B-dul Mareșal Antone­scu, se aflau adunate înaltele , autorități militare și civile ale Statului, în frunte cu d. prof. Mihai Antonescu, vicepreședintele Consililului de Mini­­ștri, un mare număr de ofițeri, gene­rali și superiori din toate armele precum și conducătorii aeronauticei române, unități din aeronautică armele aferente precum și din regi­si­mentul de gardă al Conducătorului. In aclamațiile armatei M. S Re­gele Mihai, în uniforma aerotijiuti­­ce­­, însoțit de d Mareșal Ion Anta­După aceasta, d. general av­ator de Escadră Gh. Jienescu a rostit ur­mătoarea cuvântare: MAJ­ESTATE. D-LE MAREȘAL. Aeronautica Română sărbătorește astăzi patronul ei Arma domeniului aerian ce-și poartă în cea de a treia dimensiune 5 existența ei eroică și de jertfă, 'mi-și putea alege alt patron decât pe cel ce în strămoșeasca noastră credință este purtătorul fie flacără pu­rificator av. nescu, d­­­ general, ruistini subsecretar Gh. Jienescu, mi de Stat, al Aeru­lui și 4 general Gh. Vasiliu, sosește la statuia Aviatorilor fiind întâmpi­nat de soborul de preoți cu Sf. Evan­ghelie. După oficierea serviciului divin, în care s-a lăcuit creștineasca pomenire a eroilor aerului, M. S Regele și­­ Mareșal Iori Antonescu au depus câ­te o coroană, de fier, la Monumentul Aviatorilor, dând onorul acestui sim­bol al atâtor jertfe ale văzduh­iloor româneși­ Tradiția chiamă deci în fiecare an la această dată pe sburători la so­clul înanpalnirii obelisc ce simboli­­sează prin spirala ascendentă înăl­țarea prin jertfă, pentru a mărtu­risi credința lor nestrămutată în victoria aripelor Dintre toate armele de luptă a­­cela, care a marcat un timp record un necontestat progres tehnic este desigur Aviația. Trebue să remarcăm că acest pro­gres este departe de a fi­ ajuns pla­fonul, ci este în continuă curbă as­cendentă. Acest progres continuu nu a pu­tut și nu poate fi obținut decât prin efort de­ muncă inteligentă în labo­rator și uzină, prin sacrificii mate­­riale și... mai ales chiar prin jertfă supremă. Este de datoria noastră ca astăzi când Aviația Română luptă în rusa­lit pentru afirmarea ființei și drep­tu­rilor noastre, înscriind pagini de neperitor eroism în acerba luptă, să arătăm contribuția românească în progresul și desvoltarea aviației. Să nu­ uităm că această minunată cucerire a secolului nostru nu a­­parține unui vis sau­ unei națiuni­­ ea este realizarea unui gând de mi­lenară existență ce a frământat prin tea și sufletul omului dornic de de­pășire., Spiritul aviatic, român este speci­fic național; eșit din mintea și­ su­fletul românesc; el s-a născut, tră­iește și va trăi prin mintea și su­fletul tehhii­cie­nilor și sburătorilor noștri. Dacă mitologia prezintă pe Tear Continuare in pagina 7-a Cuvântarea d-lui general Gh. Jienescu v IULIE 1943 ANUL­­ 58 2225 S­­­­u­iiiinit miiiuiiuiii Hiiiu Hiiimiimiitsi muiii'tism swmîsS 1 cereți la toate I CH­I­O' ș C N­­B­I­L­E I Timpul I Familiei I «OL PENTRU TONI din AU FOST ROMA, I. M­N­I Fuehrerui m Ducele s’au întâlnit intr'un oraș SS'I I Ital EXAMINATE 20 (Racipip). Ștefani' ? Luni: Ducele și Fuehrer nu­ s'a« întâlnit într-un *»­r­ms din' Halta de nord» Aw f.osf examinate' ehe* stiff«! el® érdi« militar. BERLIN, 20 (Radul­). — fiu comu­nica Marți scar­» cu întrevederea cita­­tei Fuehrer și Duce, c« a st’-ut iun Luni pe teritoriul Italiei du nuni, a produs cea mai viu surpriză în­­ cercu­rile politire din Berlin, «lat fiind cu nici un indiciu nu permitea să se pre­­varsâ »* asemenea întrevedere, deși ea rămânea ir. dom­enn­d posib­­ii­tății, dat* fiind ultimele evenimente mili­tare. Se scoate în evidență la Berlin ca­­racterul lapidar al comimicatrilii, ț­ara se mârsrinește să constate că întreve­derea Va referit La probleme cu carac­ter militar. Dat fiind caracterul pur mUitar al întrevederi, la Berlin ni se așteaptă să se primeascâ nici un amănunt cu s­ervire la ubicui id sau la conținutul Întrevederii și nu asupra veacul­ta­tul­ui. Nu este Insa pericol sâ se greșesscâ atunci când se presupune, oă aceste conversații au urmăriti să stabile­ască măsurile ce par necesare în fata si­tuației actuale militare din Meditera­­na și ei.se­simt de natură, în același timp, să asigure succesul militar co­mun al puterilor axiale. Se află că șefii înaltelor comandamente militare ale celor două țâri, precum și alte personaltăți militare și experți de frunte au fost prezenți la întreve­dere. Nu­ este­ nevoe să se stârne asupra fa­ptului —­ se declară la Berlin — cS această întrevedere dintre Fuehrer și Dupe, asistați de statele lor majore, se plasează sub semnul «cimunității­ de soartă ce unește cele două nații, cele două popoare afirm­ându-și în fi­­edala hotărârea lor de a continua lupta Im­­­potriva Inamicilor comuni ai centrnstu­­lul­ui european până la sfârșitul vic­­torios In ce privește îm­prejurările tehnice ale vizitei, se află că Fuehrerul a pla» pet Gun? «Dimineața cu avionul, ao­­m­eună cu membrii cei mai apropiați ai statului său major militar, într’un moș <din Italia de nord, unde era aș­teptat de Duce, care l-a­ primit in mo­dul cel mai cordial. Întrevederile ce s’au desfășurat dn­tr’o clădire foarte potrivită pe­nt­ru acest scop, nu departe de orașul de chestiune, au durat până după amiază. După aceasta , Fuehrerul ia pișcat l a avionul la marele său cartier general, după ce și-a luat­ rămas bun în mod cordial dela Duce­ — de SI IONI RE nord ORDIN MILITAR Cum a decurs Întrevederea Străvechea Cetate de Scaun a Basarabilor, ~ Curtea de Ar­geș — s-a învestmântat in straie sărbătorești spre a găzdui um­anis­ma și cucernica Ingenunchiere a Națiunii în fața mormintelor Ace­lora ce au fost Ctitori de Domnie, de Regat și de întregire româ­nească­ . Încă din ajun, — Împlinind o creș­tinească tradiție, la mormintele Regi­lor și Reginelor ce-și dorm in cripta voevodalii­­ tomn ai neclintirii și gloriei eterne, au luat garda pentru noapte 11­­­ ginevale.­ii Ordinului „Mihai Viteazul”. Cele patru schimburi de straje s’au perindat până către zori, când pentru pomenire» .regelui Ferdinand I, Inte­­rneletOST -ul „Mihai Viteazul" »sta oficial un sobru serviciu divin, In vreme ce trompeții unei companii de onoare sunau prelung rugăciunea. SOSIREA MAREȘALULUI CONDUCĂTOR Trenul Conducătorului Statului so­sește in gara Curtea de Argeș la o­­rele 9,40. Au descins din acest tren, în urma domnului Mareșal Ion Anto­­nescu, d-nii: prof. Mihai Antone­scu, Vice­președintele Consiliului de Mini­ștri; general Pantazi, ministrul apă­rării naționale; gen. C. Vasili­u, mi­nistru subsecretar de stat la interne; gen. iV. Șoca, ministru subsecretar de stat la marină; gen. Jienescu, mi­nistru subsecretar de stat al aerului; locot.-col. Romeo Zaharia și­.­ locot­­col. Nicu­lescu Eugen, adjutanții dom­nului Mareșal Conducător; col. Radu­ Davulescu, șeful Comandament­ului Militar al Conducătorului­, col. Aurel Rabilean, directorul Cabinetului dom­­nulm ministru al apărării naționale; cavaler al Ordinului „Mihai Viteazul”; lt.-col. Turturea,nu Emil- director de Cabinet al domnului Vice Preșe­dinte al Consiliului; locol -col. Ră­du­­le­scu Octav, din Cabinetul militar al Conducătorului, maior Caloenescu și ceilalți ofițeri ai Cabinetului militar. Pe peronul gării au întâmpinat pe d Mareșal și pe d. Vice Președinte al Consiliului d-nii: gen. I. Steffai­, șeful JÍ- St. M., gen. Calote­scu, cdt. al Diviziei locale, care a dat raportul Conducătorului; gen. I. Diaconescu, director general al Siguranței Statu­lui; av. T. Popescu, prefectul județu­lui,­. Brândiă, primarul orașului; Gh. Darie, ‘șeful protocolului Președinției și ’res­turi demnitarilor și notabililor locali ‘, SOSIREA SUVERANULUI M. S. Regele, — care sosește cu câ­teva­ minute mai târziu, —­ descinde din vagon urmat de d-nii; gen. O. Sâ­­n­ătese­u,­Roful Casei Militare a Majes­­tății Sale; coloneli adjutanți Mircea Brittfinescu și Marcel Olteanu și lt ,col. Georgescu-Monșer colful batalio­nului de gardă regală. După ce în sunetele Imnului Regal Suveranul împreună cu Mareșalul Conducător și Vice-președintele Con­siliului trec în revistă compania de« onoare, cortegiul se îndreaptă spre mănăstire, printre fronturile de ostași elevi, invalizi și săteni »»re­aclamă trecerea oaspeților. Ceremonia de la Catedrală la ivirea Suveranului și a Mare­șalului­­ Conducător, generalul Florea Mitxănescu dă raportul: Majestatea­ea Regele, Domnul Mareșal Conducă­tor al Statului urmați de domnul, Vice Președinte al Consiliului și de căpete­niile de oștire, pășesc spre altar, unde soborul preoților în frunte cu P. S. S. Emilian Antal, locțiitor de Episcop al Argeșului, începe slujba, religioasa. In momentul acesta, au luat loc în catedrală demnitarii: Din Casa­ Civilă a M. S­. Regelui, domnii: B. Negel, ad­torul Casei Re­gale; Octav Ullea, maestrul Casei Re­gale; Ghica, prefectul Palatului, pre­cum și­­ Demnitarii din Casa Civilă și Mili­tară a Suveranilor defuncți gen.­­âvi­­denelî, dr. Mamutea, general Atana­­sescu, d-na Procopiu; cavalerii Ordi­nului „Mihai Viteazul“,—­printre care ae află principele de Hohenzollern și generalul ardator Gerstenberg. Rugăciunea de pomenire pentru Regii și Reginele României ce-și dorm somnul de veci in cripta Voevodală „Odihnește Dumnezeule, pi robii Tăi, și-i așează între cete­­­­le sfinților...­ Rugile preoților alternează cu­ cântările corului: Suveranul și Mareșalul Conducător au luat loc în dreapta altarului,­­ în stânga este drapelul regimentu­­lui 30 Dorobanți, c« gardă a elevilor din Școala de la Câmpu­­­lung, a căror companie de o­­n­oare face careu în parcul din fața Catedralei. Un preot d­istribue oaspeților lumânările aprinse: întreaga Continuare In pag. Ill-r // *aanai­ Zit.,JE3 a8aa4jaga M­ER uiiimtmimiimitiiiiiiiumiumtimiii Htiiiuimiii Himitsiiiiuuuiiimi Hii îfimtiuim B­OIULUI FRONin, DE RĂSĂRIT Cercurile militare germane declară fi marea bătălie din­ Est, cu centrele la Nord da Orel, regiunea Kursk și Mius, se întinde pe o distanță de circa 1000 km., de la capul de pod din Cu­ban, până la Suc­inici. Atacul sovietic la Nord de Orel a­­ fost efectuat cu forțe foarte­ puter­nice. Atacurile de la Kursk au scăzut în intensitate față de zilele trecute. Atacurile sovietice din sectorul de niord al frontului­­ au numai un carac­ter local. Luptele care se dau acum in secte­­pul­ele Sud și central, constituesc de bună seamă, ofensiva de vară sovie­tică, pe care Rușii intenționau să o lanseze­ odată cu încercarea de hava­sie - aliată din Mediterani. Comanda­mentul german a observat pregătirile sovietice și massarea de material și trupe, și a luat în consecință contra­­măsuri­le necesare. Contra-lovitura dată de Germani în liniile sovietice, în regiunea Kursk, pare să fi pricinuit în primul moment o învălmășeală în liniile rusești. Co­mandamentul sovietic a fost silit să-șî regrupeze forțele din regiunea Kursk, astfel încât ofensiva nu a putut în­­c­­epe cu forța plănuită. Acum rușii au mascat considerabile cantități de material câtă vreme în ofensivele de război, pe precedente ei angajau trupe numeroase. Referindu-se la luptele d­in sectorul Orel-Bielgorod, cercurile militare ber­­lineze le descriu ca pe o adevărată „moară de sânge“. Expresia este întrebuințată pentru a ilustra pierderile de vieți sufeite de Ruși în cursul atacurilor lor. Cer­curile militare germane arată că a­­ceste pierderi sovietice su­nt corespun­zătoarelor marilor masse concentrate de comandamentul sovietic și arun­cate în luptă prin sectorul respectiv. 3 a­ declarat astfel că la Nord de Grei, pe un front de numai 3 km..­­Rușii au aruncat în luptă, pe lângă numeroase formațiuni de tancuri, au mai puțin de 6 divizii de infanterie. Încercarea de străpungere a putut fi respinsă totuși de trupele germane. Unele regimente sovietice au rămas­ in urma pierderilor suferite, cu ual efectiv de numai 30—50 oameni. lul dealungul râului Mina și pe Bona­­,­­ mijlociu, unde luptele violent­e continuă. Rușii au suferit deasemeni pierderi simțitoare, după cum declară,­ cercurile competente. Se precizează­­ ca Într’un sector unde Rușii atacaser pă cn 100 de tancuri flancul unei di­­vizii germane de infanterie, ei a cui pierdut 19 tancuri. In sectoru.1 tmef Cmm­in­ Hare în pag. III«® Astlorfi isid jbUi Wemo1 jj, S, Regele, Mareșalul Conducător și Primii] Miniștrii șșind dLu, Cated­r*a!a Curtea ArgeȘ, Mi, S, Regele ii­perând am 4$9*!­Garda Cavalerilor Ordinului Mihai Mreazul la mormânt«' l?e«!îor

Next