Transilvania, 1873 (Anul 6, nr. 1-24)

1873-09-15 / nr. 18

206 — toti acoperiți cu soldi si proaspeti ca si cum atunci aru fi esttu dein profundimile lui Neptunu. Cum potir betranulu Ugonotu se creda in asemini stultitii, nu ne potemu intipui. Nu vorbimu despre tractaturu de monstri alu lui Licetu, acéstea este una carte serioasa, in care anatom­istulu a essageratu numai unele par­ticularități, spre a da mai mare interesu operei sale. Unu faptu singulariu e, ca in doue epoce, foarte depărtate un’a de alt’a, istori’a monstriloru se infaci­­siédia cu toate essageratiunile sale. Noi o gasimm­ in culme in evulu mediu si in epoc’a renascerei. După aceea se arata dein nou pre la inceputulu seclului nostru pentru a ne face se incremenimu de cute­­diarea conceptiuniloru ei. In evulu mediu erau intunecosele regiuni ale Europei septemtrionali acele, cari le dau adapostu. In opera lui Olau Magnu*) acestu mare Albertu alu nordului, afirrmu cele mai necredinte descriptiuni. De acolo au estrasu celi moderni oribilele sterpe marinu.**) Scriitoriulu nu se multiumesce numai cu descrierea lui, ci ne de si desemnulu. In acestu desemnu se vede esindu reptilulu dein apa si arun­­candu-se asupra bastimenteloru, spre a inghitî pre cei condemnati. In altu locu episcopulu Upsalei representa cetacei, cari farima corăbii cu masselele loru cele teribili. Inse cu toate aceste — lucru incredibile — in privinti’a istoriei monstriloru marini, tempulu nostru în­trece vechile legende elevn evulu mediu si dein alu renascerei. In adeveru, este impossibile de a se imagină ceva mai fabulosu, de chtu aceea ce Dionisiu de Montfort a aruncatu, nu de multu, in gur’a creduli­tăţii. Neaparatu ck elu a trebuitu se sufere de creeri. Elucubratiunile acestui naturalistu au aflatu locu in marea editiune a lui Buffon. Acolo elu dechiara, flora cea mai mica reserva, ck­iu marile de nordu esista polipi de atare mărime, in cktu una balena e numai unu pigmeu pre langa dinsii. După elu aceste m­o­­lusce (recttus Zoofite) au nesce dimensiuni atatu de prodigióse, in chtu candu stau immobili, esu pre diumetate afara din apa, si corpulu loru acoperitu pre de­asupra cu plante, a fostu consideratu că nesce insule, plutindu pre suprafaciia apei.***) Se naréza chiaru in unele cronice scandinave, cu marinarii instelati de acesta insidioasa aparentia, au ancoratu bassimentele loru pre cóstele acestora monştri adormiţi si au catetoritu pre spinarea loru. In tempulu credulităţii, in care viati­a marinariului eră plina de spaima si de pericle, unu atare faptu trecea că adeveratu. Astmodu se vede naturalistului suedesu Olau magnu representandu in opera sa pescari, ce stau incaldienduse si gatindu bucate la unu focu aprinsu pre spatele unuia dein aceste ani­male fantastice, inse autoriulu desemna unu cetaceu, in locu de a desemnă unu polipu. — Gesner, unu zoologu dein tempulu renascerei, se vede a fi cre­­dintu acesta fabula, pentruck si elu copieza figur’a invetiatului suedesu. Prin campulu absurditatiloru mai ratecesce inca Dionisiu de Montfort, superlndu totu ce se poate imagină. Elu adeca asecura, cu unu viu semtiementu de convicțiune, ck in midiuloculu mariloru essistu nesce polipi gigantici, cari cu immensele loru brad­a incarcate de ventuse (negi sugători) infasiura basti­mentele si le cufunda in abisu. Acestui aspe for­midabile alu oceanului atribue naturalistulu dispari­­tiunea unora bastimente. Elu eră atritu de convinsu despre adeverulu acestui faptu, in crtu consacri a’lu representă in mnulu dein desemnurile operei lui Buffon. Acolo se vede unu polipu monstruosu cu unu ochiu inflacaratu, ale cărui bradia oribili stringu arboritur’a unui vasu de resbelu, pre candu animalulu pare că vré a’lu inghitî. Inca si vegetalele, pre langa toata viati’a loru cea linistita, si cu toate ck traiescu la lumin’a soarelui, si ele si-au legendele si traditiunile loru superstitioase. Unii arbitri erau celebri prin estraordinari’a loru pro­genitura animata (insufletita), care se atribuia vâr­­furiloru sale celoru verdinie, cr alții prin poterea loru medica, magica si cabalistica. Multe passeri de apa fura, tempu indelungatu, credinte că productulu unoru arbori plantați pre lunga lacuri sau pre tiermurii mariloru. Predecessorii noștri creduli erau convinsi ck essiste u­ulu dein acesti arbori in Scoti’a sau in insulele arcade, dein ale cărui frupte ovali, deschidiendu după ce se cocu, esu nesce pui de raţia, si vulgulu nu potea se se indoiesca despre unu atare faptu, pentru ck elu eră naratu si sustienutu de catra omenii celi mai inve­­tiati ai tempului. Sebastianu Münzer l’afirma in marea sa opera de cosmografia. Sunt unii arbori in Scoti’a — dice elu — cari producu unu fruptu în­velitii cu foi, si candu acelu fruptu cade in apa, elu invia si se transforma intr’o passere viua, numita „passere de pomu.“ Pentru mai mare proba, auto­riulu di si desemnulu acestui arbore, in care se vedu puii de raţia deschidiendu fruptele si cadiendu in apa, pre candu cei de mai înainte născuţi innata liberu in ap­a de pre subtu arbori. Este unu lucru fórte gravu a vedé pre unu or­­nitologu alu Renascerei, anume Aldrovandi propa­ganda tabuie atâtu de ridicule in opulu seu celu mare, in care elu pretende ca unele raţie sunt pro­ductulu unoru arbori, pre cari i­si desemneza îm­preuna cu fruptele loru dein cari esu acele raţie. Inse­ acele pretinse frupte, dein cari, după aceli erori neiertați unui naturalistu, esti passeri, nu sunt altu ceva, de catu Anatifele, nesce crustacei, cari traiescu pre fundulu marei, si la toata ’ntemplarea ele poseda acele ramuri cu frupte miraculoase. *) De gentibus septentrionalibus. 1555. **) Acest’a coincide cu Boa marina din Brasili’a de 40 de urme in lungime, care traiesce in apa. ***) Ad­ erarea este numai in descriere. In realitate esista insule de polipi, sau mai bine de casele loru, de polipa­­rie, in apele meridionali, inse nu vini.

Next