Transilvania, 1873 (Anul 6, nr. 1-24)
1873-09-15 / nr. 18
-----------jsv'. . .... Acesta foia ese ^ * cate 3 cale pe luna ^ si costa 2 fiorini v. a. pentru membrii asociatiunei, ora pentru nemembrii 3 fr. Pentru străinătate t galbenu cu porto V? postei. t/y PW* —--------------------------TBiijQii ii lira ■ nilPlijILVIllll II. B B B B H B m tei Wm W M m m V fl HI ■ ■ Se abonedia la Comi77 r'1 1 • • 1 -l . TI j 7 Sibiiu. seu prin posta 1Hoia Asociatiunei transilvane pentru literatura romana j seu prin domnii co- j --------tetulu asociatiunei in A _ e lectori. 1 Abonamentulu se ,s face numai pe cate 1 anu intregu. Se abonedia la Comitetulu asociatiunei in Sibiiu, seu prin posta seu prin domnii colectori. V? cSm si cultur’a poporului romanu. ^ A r r ----------wîg’d ]Vr. 18. Brasiovu 15. Septembre 1873. ÂVUllll VI. Sumariu: Erori monstri si superstitiuni. — Dissertatiune despre necessitatea instructiunei. — Colectiune de diplome istorice transilvane. (Urmare.) — Procesu verbalu. — Publicarea baniloru incursi. — Spice. — Bibliografia. ---------- Erori monstri si superstitiuni. Tóte poporale antice, ca si cele moderne shaveau superstitiunile si legendele loru fabulóse, inse aceste n’au fostu nece una data asia de respandite ca in evulu mediu, carele era tempulu unei totale ignorantie si alu unei credentie netolerante. Atunci, după cumu afirma d. L. Figuier in cartea sa asupra acelei epoce, tote classile poporului si o mare parte dein nobilime, dein cleru si dein magistratura credea in magia. Nece epoc’a Renascerei nu se libera de aceasta eroare a spiritului umanu. Chiaru si cei invetiati dein acelu tempu se intoeceau a culege toate fabulele predecessoriloru sei si a le înscrie in operele loru. Ei aflau monstri in toate trele regnele naturei; atritu in ceriu, cktu si in profundimile marei. Totu ce potea se producă inmaginatiunea in deliriulu seu; toate traditiunile curioase, seu legendele teribili ce spiritele morbose poteau se descopere, erau considerate ca espressiunea, unei veritati oculte. In evulu mediu magi’a eră amestecata cu scienti’a si nu era persecutata, inse Renascerea aprinse regulu, si nu se pote spune numerulu victimeloru făcute pentru delicte imaginarie. Er deca atkti erori se stracurara in vulgu,trebue cu dorere se mărturisimu, ca aceia sunt in mare parte opera eruditiloru din ultimii secuii. Dominați de nu sciu ce ametiela, se vedu in evulu mediu si in tempulu renascerei, oamenii cei mai eminenți discutendu cu una perfecta luciditate despre toate cunoscentiele umane dein acelu tempu, pre candu spiritulu loru este atinsu de o mare orbia, de cate se tracta despre monstri, si in locu de a resipi erorii, ei i consacrau cu toata greutatea autoritatii loru, si acestu complesu de superstitiuni nu ese din laboratoriulu innegritu de fumu alu alchimistiloru, nece din pescer’a cea intunecosa a cabalei, ci-si are sorgintea in operile mvetiatiloru celoru mai respectabili si celoru mai religiosi din tempulu loru. Tóate traditiunile fabulose, ce credulitatea le adună cu aviditate pre tóata diura, fura espuse că totu atâtea realitati de catra principalii naturalisti ai secliloru, ce au precessu pre ai noștri. Acestea se potu vedea in scriptele lui Albertu marele, Olau Magnu, Aldovrandi, Geszner si Scheuchzer. Nemultiumiridu-se numai cu simpla loru narațiune, ei le illustrau cu figuri ce representau toate fantasticele creaturi, că și cumu ar fi fostu scoase dein celu mai puru adeverii. Deci cine potea se se mai indoesca? Consultandu cineva opurile acestora scriitori, increminesce vediendu atkt’a sciintia si atkt’a credulitate, atkt’a essactitate si atkti erori! Scheuchzer, unu naturalistu forte religiosu, in caletori’a sa dein Elveti’a descrie cu una essactitate minutioasa toate situatiunile Alpiloru, toate animalele ce se gasescu acolo si toate plantele ce crescu in valile loru. Toata faptur’a este representata cu o rara perfectiune, celu mai micu muschiu este cunoscuta, atritu e de mare fineti’a desemnului seu. Facla cu aceste imagini fidele ale naturei se afla representati monstri oribili aeriani, balauri aripati resaru dein cotiturele obscure ale stradeloru si oprescu pre caletorii spariati! . . . Lectura opului acestui invetiatu, nu potea fi totuşi de ajunsu a desmentă pre credulii nostri predecesori de a se pune in periclu prin prapastiele muntiloru, si de a esplora intunecosele lorupesceri? Iesuitulu Kircher, care fk mului dein oamenii celi mai progresisti ai tempului seu, cade si elu in asemeni erori. Elu representa in opera sa*) balauri înfiorători , cari padiescu avutiele pamentului si cari trebuescu invinsi mai înainte de a le poté conquistă, — si, fiindu-ce, precumu ne arata si geologi’a, se gasescu in unele caverne assa de ursi, de hiene si de alte animale mamifere antediluviane, eră destulu că in acele tempuri de credulitate, se se atribue remasitiele fossili ale acelora animale antice, unora reptilie fabulose. In plin’a Renascere se vede navalindu acesta passiune pentru monstruositati; fiacare autoriu se credea obligatu a le consacră cateva capitule. Unu naturalistu bolognesu Aldrovandi, omu de altmintrea foarte eruditu, scrise volumini întregi despre monstri, dein cari elu ne representa speciile cele mai fantastice. Ambrosiu Pareu unu chirurgu alu lui Enrichu III., desi caletoriă cu astea, nu eră totuşi mai pucinu credula că ceilalţi. In faimós’a sa carte elu descrie sirene, monachi si gendarmi de mare. *) Murdus subterraneus 33