Tribuna, august 1904 (Anul 8, nr. 145-165)

1904-08-01 / nr. 145

Pag. 3, o muncă de 2 zile siguranţa se reîntoarsă în ne­fericitul sat. Dar pare că s’a croit nimicirea comunei noastre! In 8 August de­odată au luat foc 2 case. Aceeaşi frică, aceeaşi fugă nebună din sat. Fiind însă oamenii în apropiere , focul a fost stâns cu desăvirşire. Până astăzi toate obiectele din case sunt încă în ţarină. Nu cutează nime să doar­mă, sau să-şi readucă daraverile. 17 familii, total 200 suflete au rămas pe drum fără adăpost, făr hrană. Anul e greu, secetă mare, cei scăpaţi de foc asemenea sunt în lipse, totuşi însă pentru pu­ţină vreme, li­ se distribue bucate. E dureroasă priveliştea! Copilaşii cer de mâncare, dar părinţii n’au să le dee. In sat nu se face foc­­ de teama unei noi nefericiri. Causa focului nu este cunoscută. Unii sus­ţin, că un copil de 6 ani s'a jucat cu chibrite şi ast­fel a aprins nişte paie din curte. Alţii, că fiind în apropierea primei case incendiate cimiterul, unde se tămâie mormintele, apoi se pune la cruce jarul cu tămâia — ar fi purtat vântul vre-­o schintee. Alţii susţin iară, că s’ar fi pus anumit foc de nişte criminali necunoscuţi. Poate cerce­tarea va reuşi să afle causa adevărată a focului. Împilatul. 270 suflete româneşti fără hrană şi fără adăpost. A 1*1 .1 - 1 In comuna Gerboveţi (cercul Bozovici) la 4 August c. a isbucnit un foc groasnic, care alimentat de vânt şi secetă — în decurs de 1 oră a prăbuşit în cenuşă 57 case cu toate de­pendenţele — aşa, încât 57 familii total 270 suflete sunt lăsate pradă foamei, cea mai mare mise­­rie, ce poate năvălii asupra omenirii. E dureroasă, desperătoare priveliştea a­­ceasta ! Şi nu credem că vor exista inimi româ­neşti cari să nu se moaie la strigătul de durere şi miserie al acestor nefericiţi cari în urma in­cendiului nu au altă dorinţă, decât „pâneu şi iarăşl „pâneu. Fraţilor de pretutindeni! Ţăran şi Domn, sărac şi bogat — ascultaţi gemetele desperării Grăbiţi cu obolul Vostru, — dovada sentimen­tului Vostru de jertfă; daţi-ne ajutor ca să putem alina suferinţa unor fii ai poporului. Inchipuiţi-ve mizeria, foamea — daţi obo­lul — şi veţi avea mângăiare sufletească! Eventualele ajutoare să se trimită la adresa „Gerboviceana” societate comercială pe acţi” în stoarce mai mult decât de la trândăvia ţăranului. Chiar cei mai buni nu au o cumpănă bine stabilită, a sufletului lor; aspiraţiunile şi modul lor de a lucra contrazic mereu. Astfel manifestă de pildă mult entusiasm şi un nemărginit avent pentru o idee; totuşi acest entusiasm se stinge înainte ca să fi să­­vîrşit cel mai neînsemnat pas în vederea rea­­lizărei ţelului propus. Au curaj real, nu numai bravură sgomotoasă, şi într’un moment dat sunt capabili chiar de fapte mari. Dar în do­sul acestui curaj stă lipsa de iniţiativă, care duce la inacţiune. Au dorinţa ferbinte de a se ridica, şi-şi înţeleg starea inferioară, văd ce-i apasă, totuşi le lipseşte facultatea de a lua o hotărîre, de a ridica din umeri spre a scutura piatra ce-i sdrobeşte. Amărăciunea le sgudue sufletul şi mânia îi agită ; totuşi după căţi­va ani o linişte calmă e acolo unde înainte se ri­dicau valurile furioase. Tind către un ideal dar după câţî­va ani acest ideal şi-a pierdut va­loarea şi ei îşi îndreaptă privirile în altă parte. O năzuinţă urmează alteia, o încercare nereuşită după alta, până ce se ironeşte în vânt toată puterea de muncă şi de voinţă. Resignarea poporului rus e zugrăvită în nuvela ,Camera Nr. 6“. Andreas Efimovicî, medicul spitalului, un om bun şi cult, vede cu multă durere de inimă decăderea oraşului mic în care locueşte şi mai ales starea de plâns în care se găseşte spitalul. Totuşi nu are nici un om în oraş, pe care să-l stimeze în­deajuns şi cu care să poată discuta. Singura fiinţă cu care mai poate sta de vorbă e un bolnav de nervi de la Camera Nr 6 a spitalului. — „Matin“ află de la Leroux, corespondentul seu în Petersburg, că luptele din cele din urmă tre zile sunt începutul bătăliei celei mari, care pobabil a și început la Liaoiang. Europatkin dă abia acum amănunte despre retragerea la Haiceng, dar nu vorbeşte de luptele spre resărit de linia Dar al doilea medic al oraşului are mare interes să-l declare nebun pe Efimovici. Şi acesta ca un copil, lasă să i­ se ră­pească toată averea, pentru ca apoi fără pro­testare din parte-i să fie închis la casa de ne­buni. Pentru dînsul e indiferentă vieaţa într’un sens sau în altul. Femeile au la Gehov calităţi deosebite sufleteşti. Inima lor e largă şi din milă sunt gata la ori­ce sacrificii ca şi cum ar fi sclave născute. Ele se ataşează mai ales de bărbatul ale cărui calităţi lincezesc şi care nu e capabil de o perseveranţă în acţiune. De altfel şi acest bărbat are nevoe de cât mai multă mângăere şi femeea e pentru dînsul un sprijin sufletesc. De altfel Cehov pare a creea cu încăpă­­ţîinare şi convingere într’un viitor mai bun. Şi inspirat de poporul, pe care-l descrie, nu-i descuragiază un insucces ,căci ori­ce iniţiativă nu se iroseşte în zadar, ci are răsunet. Dar Cehov lasă numeroşilor utopişti şi scriitori socialişti ai Rusiei sarcina, de-a des­crie în culori­­ mai vii viitorul. El nu descrie Rusia, de­cât aşa cum a văzut-o cu ochii sei proprii, pe vremea sa. Şi Rusia lui Cehov seamănă cu acele masse aruncate toamna pe coastele mărilor informe, cu lungi braţe şi tentacule cari acaparează cu sgârcenie şi sug cu aviditate, şi a căror atingere pricinueşte o durere usturătoare şi care ne înspăimântă prin aspectul lor. Meduză se numeşte acest animal. Dar meduza nu are o şiră a spinărei. G. Brandes. TRIBUNA“ Gerbovec­ p. v. Bozovici; din parte-ne se vor evita pe cale ziaristică. Cu încredere în marinimositatea marelui public românesc, Semnăm cu stimă. Gél boveţ, la 9 August 1904. Nicolae Novacovici, preot; Ioan Jeuch, comer­ciant; Nicolae Bololub, econom; Nicolae Bo­­lolub, învățător ; Danila Ciartus, econom; Danii Surulescu, econom ; Danilă Pitic, econom; Iosif Novacoviciu, prim-codrean .­ Nicolae Străin, econom; Vasilie Lopotiţa, comerciant; loan George, econom; Damaschin Surulescu. Tokio in Aug. Agenţia Reuter anunţă, că la 10 c­­nainte de ameazi bateria japo­neză aşezată pe litoralul din apropierea por­tului a silit escadra rusă să părăsească por­tul. Admiralul Togo numai­decât a îndrep­tat atacul. Lupta a fost exarcerată şi a ţinut până noaptea. Mai târziu torpilorii ja­ponezi au îndreptat un şir nesfîrşit de ata­curi împotriva flotei ruse. După aceea flota japoneză s’a retras, lăsând în faţa portului un vas de resboiu pentru a ţine în evidenţă mişcările flotei duşmane. Ultima ştire din ? î­n Porth-Arthur vesteşte că Togo urmăreşte trei încrucişători ruşi, care alte vase au reu­şit să se reîntoarcă în port. Petersburg, 12 August. Ultimile ştiri de pe câmpul de răsboiu vestesc, că la Port- Arthur flota rusă a suferit mari perderi. Amănunte lipsesc. Petersburg 12 Aug. Din izvor autentic se vesteşte, că grosul armatei ruse s'a re­tras din Tin-tsu şi că Kuropatkin a fost din nou bătut. Raport despre perderî încă n’a sosit.* — Ştiri mărunte la resboiu. — ferată Haiceng-Liaoiang. „Matin“ mai spune că Ruşii au părăsit poziţiile ce aveau la 20 de klm. de Liaoiang şi că au fost urmăriţi cu înverşunare de Kuroki. In zadar s’au împotrivit trei diviziuni ruseşti cu artilerie însemnată, tot au trebuit să se retragă la Anping. La Sud, la Resărit, la Nord, cercul de fier format de japonezi se strânge tot mai mult. La Liaoiang, crede statul major, Ku­ropatkin o să caute a face dușmanului cele mai mari Mukden. Pesimiștii cred că aripa dreaptă a lui Kuroki caută să taie calea ferată la Nord de Liao­ang, ceea­ ce, în caz de înfrângere a Rușilor, ar fi î­ngrozitor. — Pentru Japonezi stăpânirea Inkaului are însemnătate, căci acolo se pot debarca oşti, mu­niţii şi merinde mai lesne şi mai aproape decât la Takusan sau Danny. Pe de altă parte la Inkau e un pod de piatră peste Liaoho, peste care Ruşii, la desnădejde, ar putea face un atac asupra co­municaţiilor japonezilor, violând neutralitatea Chinei, sub cuvânt că teritoriul între Liaoho și zidul cel mare, face parte din Mangiuria. E de crezut că oastea debarcată la Inkau va ocupa acest loc și-l va pune în stare de apărare. —­ Frontul japonez se întinde dela Gantsi­­nanpu la drumul de fier Haiceng-Liaoiang (la Sud) până la un punct a drumului dela Liaoiang la Sihoian, şi e de 50 60 de klm. Armatele lui Nodzu şi Oku se află la 30 klm. de poziţia cen­trală rusească, iar a lui Kuroki la 10 klm. Ar­mata lui Kuroki se află deci pe câmpul unde o să se petreacă lupta cea mare, iar ale lui Oku şi Nodzu mai au de­sfărmat împotrivirea armatei dela Sud, care se luptă pentru a se putea retrage în regulă. După știrile din urmă se pare că lupta s’a început odată la Sud, la Sud Ost şi Ost de Liao­ang. Dar dacă s’au început lupte pe tot fron­tul, asta nu înseamnă că lupta cea hotărîtoare se dă. Japonezii o vor, dar nu e sigur de o vroesc şi Ruşii. Kuropatkin îşi cunoaşte acum oştile ce are sub mână şi ştie de poate sau nu primi lupta. Hotărîrea lui atîrnă de starea morală a armatei: aceasta e barometrul ce va trebui să consulte. Mai de crezut e că lupta se va petrece ca şi toate cele de până acum şi vor fi lupte de arier­gardă, menite a îngădui retragerea cât se poate mai în regulă. — Prințul Uhtomski, vorbind cu un ziarist japonez, la Saint-Louis (St.-Unite) ar fi dat vina pe Germania, care a împins pe Rusia să pună mâna pe o parte din China. Dacă Rusia învinge, va lua Mangiulia, iar Coreea va fi stat independent: dacă învinge Japonia, Rusia va urma răsboiul tot înainte; căci după cea dintâiu jumătate de mi­lion de oameni pierduţi, va trimite altă jumătate şi aşa mai încolo. E de crezut că Uhtomski se înşală, căci să ia Mangiuria nu o vor lăsa alţii, iar dacă va fi învinsă Rusia, nu se vede cum va putea aduce jumătăţi de milioane, una după alta. De altfel America a luat dispoziţie ameninţătoare contra Rusiei, stăruind a face pe Turcia să se lege a nu mai îngădui trecerea vaselor flotei volun­tare ruse prin Dardanele. — Ca totdauna înainte de loviturile cele mari rapoartele japoneze tac, ale ziarelor ruseşti îşi sporesc limbuţia. Aşa „B. V.“ vorbeşte de 10—13000 de japonezi căzuţi la Hutsiadsy, dar nu poate să mărturisească, totuşi, că Ruşii s’au retras. Nu e de crezut că, în adevăr, Kuropatkin ar fi primit poruncă de la Petersburg să ia ofen­siva spre Sud. Ar însemna să se arunce de bună voie în cursa din care nu mai e scăpare. — „Echo de Paris“ dă, din Petersburg, şti­rea că ţarul ar fi ordonat lui Kuropatkin să atace în persoană pe Oku şi Nodzu iar generalii Ku­­şevski şi Bilderling să ţie în şah pe Kuroki. Hutin, corespondentul, zice că Kuropatkin se plânge că i­ se trimit rezervişti de la 35—40 de ani şi că ar fi răspuns că soldaţii greci, siberieni, nu sunt buni pentru lupte în ţinuturi muntoase, apoi că oştile sunt rupte de oboseală şi slăbite de căl­duri, că-i lipseşte artileria de câmp. Hutin mai zice: „Singur am fost faţă la plecarea rezervişti­lor. Era ceva de plâns să vezi cum se răpeau aceşti oameni de la femeile şi familiile lor, când în Rusia nu e doar lipsă de bărbaţi tineri“. — „Kreuzzeitung“ zice: „Trebuie să con­statăm că ştirile ruseşti, sunt foarte pe jos în pri­vinţa adevărului faţă cu cele japoneze. Un lucru e neîndoios: trupele ruseşti n’au reuşit până acum nicăieri să ţie piept atacului japonezilor. Con­centrarea Ruşilor tot înapoi ţine înainte“. Nr. 145.

Next