Tribuna, iunie 1905 (Anul 9, nr. 102-121)

1905-06-11 / nr. 108

Pag. 2. rul român. Şoviniştii însă vor ajunge prin şovinismul lor un lucru, că numai două partide se vor alcătui în Ungaria: un partid maghiar la putere şi un partid puternic opo­­siţional de naţionalităţi. împrejurările vor da naştere fără îndoială acestor două mari formaţiuni de partide. Şi dacă va succede a unifica naţionalităţile într’un puternic par­tid de opoziţie faţă de şovinişti, atunci vom avea cauză câştigată, atunci vom de­veni factor de care trebue să se ţină cont, pentru­ că fără noi nu vor putea guverna ţeara. Spre scopul acesta din partea noa­stră să recere numai solidaritate, înţelegere, organizare şi deşteptare a poporului. Pen­tru­ că una să ne-o însemnăm: a câştiga şi a susţinea drepturi pe calea cerşitoriei nu se poate şi nici nu e de demnitatea unei naţiuni. Drepturile — faţă de ori-şi-cine — trebue să le eluptăm. Iar­ noi în luptele noastre numai pe propriele puteri nu ne putem rezima şi numai solidaritatea noastră şi jertfirea-ne de sine poate să ne mântuiască de primejdia ce s’apropie. Poporul român vrea să trâească şi in­teresul acesta înainte de toate! Congregaţiunea extraordi­nară a comitatului Arad. Congre­­gaţiunea comitatului nostru va ţinea în 28 l. crt. şedinţă extraordinară, cu mai multe obiecte la ordinea zilei. Deputatul Ioan Russu Şirianu intre alegătorii săi. — Raport special. — Duminecă şi Luni au fost zile de însufleţi­­toare serbări pentru comunele Fiiul mare şi F. Varşand. De sfintele serbători ale Rusaliilor s’a dus adecă între alegătorii săi deputatul loan Russu Şirianu şi aceştia au folosit prilejul să-şi dovedească într’un chip nespus de cald alipirea şi credinţa către iubitul lor deputat, însoţit, de redactorul „Tribune!“ Sever Bocu şi dl Cornel Grozda, deputatul Russu Şirianu cu motorul de dimineaţă soseşte la Otlaca. Plecăm imediat cu trăsurile ce ne aşteptau, spre Pil. Abia eşim din Otlaca, şi o avantgardă de călăreţi ne întimpină la o cotitură, înaintăm aşa până cam la mijlocul drumului unde aştepta deja mulţimea de trăsuri venite întru întâmpinarea de­putatului. In fruntea poporului a eşit aci preo­tul Pet­rovici, învăţătorul Ştefan Leucuţa, tinărul advocat Dr. Iustin Marsieu şi alţi fruntaşi. Pă­rintele Petrovici salută în termini foarte calzi pe deputatul Russu Şirianu, care răspunde emoţionat. Poporul aclamă pe deputat cu entuziasm. In Pil. Plecăm apoi în comună. Deşi se începuse slujba bisericească, mic cu mare din sat eşise în stradele pe unde trecea convoiul. Deputatul a mers deadreptul la sf. biserică unde veteranul părinte Mihai Raţ slujia sfînta liturghie. Am asistat cu toţii până la capât. După slujba bisericească a urmat darea de seamă a deputatului către alegători. Dl Russu a vorbit 17­ oră, ţinând în continuă însufleţire s­en­­sul public, bărbaţi, femei, tineri, bătrâni, cari-l întrerupeau mereu cu aclamaţiunile lor. Terminând darea de seamă, s’a servit prân­zul la ospitala casă a părintelui­ Petrovici, la care au participat v­re-o 30—-40 inşi. S’au rostit mai multe toaste. Stăpânul casei pentru deputatul Russu Şirianu, deputatul Russu Şirianu pentru părintele Petrovici, Sever Bocu pentru părintele Raţ, Dr. Marşieu pentru dame, Ştefan Leucuţa pentru co­legul său învăţător. Prânzul a durat mult şi în­tr’astea ţăranii se adunaseră în curtea şcolii exprimându-şi dorinţa să se mai întreţie cu deputatul lor. Am venit apoi aci. Rare sunt momentele aşa de frumoase în viaţă cum au fost acestea petrecute în mijlocul poporu­lui. În curte, pe lângă mese lungi stăteau bătrânii, în fruntea lor deputatul, jur împrejur tinerii, la o parte era ’ncinsa hora, în altă parte boeţii de şcoală, cari ne-au delectat cu mai multe cântece naţionale, însufleţirea era la culme. Deputatul li-a mai vorbit şi de două ori, iar dînşii erau cu adevărat transportaţi. Până seara am petrecut aşa în dulce înfrăţire cu poporul şi nu vom uita-o noi, dar nu va uita-o mai ales poporul această fru­moasă şi bogata zi. . . ■ , In Varsand. A doua zi a sfintelor Rusalii am plecat la Vârşand. Ne-au petrecut mai mulţi din Pil. Vâr­­şandul a ţinut să-şi primească cu deosebită pom­pă deputatul. O întreagă companie de călăreţi un banderiu şi un cortegiu impozant de trăsuri au întâmpinat pe deputat. Toţi erau împodobiţi cu verdeaţă. Trăsura deputatului şi a noastră a fost primită în mijloc. Răsuna câmpul de strigătele de „traiască­‘. Două drăgălaşe fetiţe, d-şoara Pantoş, fiica preotului, şi d-şoara Lucaciu, fiica învăţătorului, îi întinde două buchete de flori. Unul era menit pentru d-na Russu, care însă n a putut veni de astădată. Se desface apoi dintre mulţime Vichentie Pantoş, adresându-se deputatului cam cu urmă­toarele cuvinte: Magnifice domnule deputat! Fiii mei sufleteşti ca mic cu mare au ieşit întru întâmpinarea Ta să-ţî aducă prinosul dra­gostei şi alipirea sale. Ne simţim foarte fericiţi că aşa iute ai ţinut să-ţi împlineşti făgăduinţa făcută înainte de alegere, că Te vei înfăţişa mai des între noi să ne cunoşti lipsurile, ne­cazurile, durerile şi dorurile ce ne stăpânesc. Fii binevenit intre noi. Dumnezeu Te ţină întru mulţi ani spre binele şi fericirea alor Tăi şi al ştiu! Să traeştî la mulţi ani! (Tunete de aplauze). Russu Şirianu răspunde mişcat până la la­­crămî. Se pune apoi măreţul convoi în mişcare. Când ajungem în comună, salve de treascuri cu­tremură văzduhul. O mare de oameni este adu­nată lângă biserică unde deputatul îşi ţine darea de seamă. Vorbeşte o oră întreagă. Ţăranii îl întrerup mereu cu aprobările şi cu protestările lor împotriva nedreptăţilor şi nă­cazurilor pricinuite de stăpânire. Sfirşindu-se vorbirea, se serveşte o bogată masă la casa ospitală a părintelui Pantoş, unde sunt găzduiţi toţi oaspeţii. Se ţin şi aici mai multe toaste. Primul e al stăpânului casei pentru depu­tatul Russu. Al doilea al deputatului pentru preoţii locali Ciobriş şi Pantoş, du­i apostoli un adevărat înţeles evangelic şi naţional. Pe când ţinea masa ajung din Giula o de­legaţie a Românilor de acolo, în frunte cu pă­rintele Biberea şi învăţătorul Ivan, vre-o 20 de trăsuri, cari crezând că darea de seamă se va ţinea dup’ameaz, au ajuns târziu. Târziu mai ales, că spre marea părere de rău a deputatului şi a noastră n’am­ putut nici să mai stăm împreună, deputatul având a pleca la Budapesta, a trebuit să gră­bească la calea ferată din Otlaca. Aşa am petrecut aceste două frumoase zile cari vor rămânea lungă vreme neşterse din su­fletul poporului. Prinţul Leopold de Hohenzollern şi România. Sub acest titlu «V. Naţională» scrie: Fratele M. S. Regelui, tatăl A. S. R. Prin­cipelui moştenitor al României a avut drept la iubirea şi la jalea Românilor, nu numai în te­meiul legăturei de sânge cu Regele de astăzi, cu Regele viitor şi cu toata dinastia noastră, ci şi prin sprijinul ce a dat ţarei noastre în tim­purile grele şi viforoase prin cari am avut a trece. Numai alunei ne îmbrăcăm ieftin şi bine. o dacă materia pentru haine bărbăteşti o cumpă-­­ răm din magazinul de postavuri K I Z materie = pentru un costum întreg din postav de lână cu­­rată, negru și colorat fl. 6*—30. 504 O o o IN PROVINCIE se TRIMET MUSTRE o o o = LEICHNER si FLEISCHER. == i o o ARAD, Szabad­ágtér Yl. = PÉCS, Király 11­1 o o o "i R I B U N A“ Nr. 103 Aşa, prinţul Leopold a fost sfetnicul şi sprijinitorul lui Ion Bratianu şi al lui M. Co­­gălniceanu în timpul negocierilor de la Berlin, când se legau de recunoaşterea neatârnărei noastre condiţii umilitoare şi primejdioase. Intr’o scrisoare a prinţului Carol Anton de Hohenzollern, tată! M. S. Regelui, se di principelui Leopold titlul de reprezentantul nostru al tuturor şi în deosebi, ar fi putut zice, al României. După cum a luat partea noastră în vre­murile de grea cumpănă, tot astfel­­iposatul s’a bucurat cu M. S. Regele în zilele de triumf şi de răsplată pentru munca uriaşă pusă la în­­temeerea României moderne. Iată de ce toţi acei cari au urmărit de aproape şi cunosc mai adânc epopea trezirea poporului român şi meritele celor ce au lucrat pentru el, au ţinut să ia parte la doliul Fam­­ilei Regale şi să-şi arete recunoştinţa celui care a pus în sprijinul ţărei inima şi mintea sa v ie în Dietă, Budapesta, 21 iunie. (*) Ceea­ ce s’a petrecut azi în Dietă este curată revoluţie. . . Adevărat, au revoluţie cu vărsare de sânge, ci în care lupta o de­cide cuvântul şi­­ votul. Azi s’a înfăţişat adică în Dietă noul minister, în frunte cu baronul Fejérváry. Au fost primiţi nu ca sfetnici al M. Sale, ci ca nişte făcători de rele. Şi pentru întâia oară, de când se pomeneşte, Dieta n'a vrut să dea îndată ascultare unei preaînalte hotărîrî, ci când li-a plăcut kossuthiştilor ; şi tot în­tâia oară s’a întâmplat, că după­ ce M. Sa amână Dieta, deputaţii (kossuthişti, disidenţi, banfîyşti şi poporali) set ma­i stea în şedinţă şi să se ridice împotriva făptuirilor craieşti. Dar să luăm lucrurile pe rînd. N­ lintea deschiderii Dietei. Interesarea ce s’arată in capitala întreagă, la cluburile politice şi îndeosebi în Dietă faţă de noul guvern, este nespus de mare. Nu s’a mai văzut de mult, în faţa palatului şi în lăuntrul Dietei, atâta lume. Legele şi galeriile sunt ticsite, dar cine n’a putut s’ajungă la bilet, s’a bucurat dacă prin vre-o protecţie mare a ajuns pe cori­doarele Dietei, unde sunt mai ales dame multe. La 9­/2 sala de şedinţe este plină. E o miş­care cum n’a mai fost. Presidentul Dietei, Justh Gyula întră în sală în mijlocul aplauzelor partidelor kossuthist, la orele 101­... Secretarul Hammersberg­ citeşte procesul şedinţei din urmă a Dietei. Dar nimeni nu-i as­cultă, ci e ult sgomot in Dietă, încât presidentul trebue să sune de mai multe ori. Dintre Români sunt de faţă toţi afară de Dr. Mihali şi V. Damian. Intre rapoartele depuse este cel privitor la verificarea mandatului lui Tisza (căruia liberalii îi fac ovaţiune) şi a nimicirii mandatului lui Per­­czel, fostul president al dietei. Intrarea în Dietă a guvernului. La orele 117* membrii noului guvern, în frunte cu Fejérváry, întră în sala de şedinţe. Toţi sunt îmbrăcaţi în haine simple negre, car’ nu în haine ungureşti de gală. Intendentul Toth János n’a vrut să-l conducă el în sală, cum s’a făcut până acum cu toate guvernele, ei un slujbaş de rând i-a vestit când pot întră. Nici n’au ajuns să se aşeze însă bine pe scaune şi s’aude un glas p­uternic : — Mişeilor ! — Hoch ! Hoch ! — şi alte cuvinte de batjo­cură şi înjurături ce nu se pot pune pe hârtie, sboară spre noii miniştri, cari stau galfezi şi tăcuţi. Presidentul Justh abea poate linişti par­tidele din stânga, cari sunt ca o mare viforoasă.

Next