Tribuna, iunie 1905 (Anul 9, nr. 102-121)

1905-06-25 / nr. 118

Nr. 118. Anul IX. Arad. Sâmbătă 8 Iulie (25 Iunie v.) 1905 ADMINISTRAȚIA terne, Deák Ferencs-u. Nr. A INSERTIUNII SEDACTI* \rmnA, DeAk Ferencx-u. Nr. 8b. ABONAMENTUL jwffsrfcr* Aattrc-Ungari* i im m m............_............ . ex M Ni u ............. ........ ti eo* iss “* «n -------------— ... 5 cor m o fee*............................• î c*t ft­ rt 4« Dsmb­ocA «»ci cof »taxii Eomnita *1 »trtlnâtctr « «s 40 ir«,ci SfaesuuMripta sa M t»»pe fiu* Wilim Mrtw «M M MH«<e SCftWii MiflHCSte Btt M (HfiSMC An ui IX. NUMER de DUMINECĂ Nr. 2ft Hoadete politicei rele. (R). Domnii din tovărăşia celor patru partide vorbesc şi scriu ca şi când în ţara asta întreaga suflare ar gândi şi simţi cu capul şi inima lui Andrássy, Kossuth, Ra­­kovsky şi Bánffy. In lupta ce o duc adecă împotriva Vienei, suslăudaţii domni vorbesc într'una în numele ţării... Ţara vrea co­manda ungurească în armata împărătească şi crăiască, zic el. Ear’ daca M. Sa mai întârzie să dee ceea­ ce vrea ţeara, chiar şi partidele cari stau până acum pe temeiul dela 1867, adecă voesc legătura dintre Au­stria şi Ţara­ Ungurească, se vor rosti împo­triva acestei legaturi şi vor trece în parti­dul 48-list, urmărind desfacerea de Austria. Aşa a vorbit mai zilele trecute chiar contele Zichy Aladár, preşedintele partidului poporal, partid despre care aşa se credea până acum, ca sa fereşte de a duce lu­crurile prea departe şi nici într’un chip n’ar fi în stare s’o rupă cu Viena. Tot zilele acestea a scris în felul ace­sta contele Andrássy Gyula (în « Budapesti Hírlap«, dela 2 Iulie). Ţara vrea comandă ungurească! Fără asta nici de vorbă nu stă nimeni din tovă­rășia kossuthistă-banffyană nici cu M. Sa, nici cu vre-un sfetnic al Coroanei. De fapt, căpeteniile tovărăşiei, chemate la sfat de baronul Fejérváry, întâiul şi cel mai credincios sfetnic al M. Sale, nici n’au vrut să se sfătuiască Sâmbăta trecută, ci s’au dus la Buda numai să-i spună lui Fe­jérváry că-l socotesc trimis cu sîla şi fără lege pe capu Ungurimei şi au trimis prin­­tr’însul vorbă M. Sale, că ţara vrea comandă ungurească în armată şi câ fără asta nu va fi pace nici înţelegere între ţară şi Coroană... [In neadevăr mai sfruntat nu s’a spus nici odată, un joc mai primejdios nu s a făcut de mult pe socoteala­­ ţării. Pentru­ că din ţara asta facem parte , noi Românii, apoi Sârbii, Croaţii, Slovacii şi Nemţii, dar ade­vărul e, că dintre toate aceste neamuri nici una nicăiri, nici odată, prin nici o vorbă n’au arătat dorinţa că în armata împără­tască şi crăiască să se facă schimbări după cum pofteşte Apponyi ori Kossuth. Şi chiar pe Unguri dacă i-am întreba, şi el ar răspunde că este mult mai folositor şi mai grabnic să se facă legi bune cari să mai uşureze sarcinile, să se scadă dările şi anii de slujbă în oştire, să se dee pământ celor lipiţi pământului, —­­ar nu de comanda ungureasca e dornică ţeara. . . E mare păcat însă câ nu-i cine s’o spună asta M. Sale Tista şi prietenii săi, cari au intrare la Curte, nu o spun pentru­ că deşi el sunt la cuţite cu tovărăşia kossutthistă-banffyană, la urma urm­elor în sutlerul lor şi el vor tot ce voieşte şi Kossuth, adicâ mai nainte de toate o stăpânire peste armată, ca apoi să ne poată juca şi pe noi, naţionalităţile, în dragă voie... S’o spună vlădicii noştri, nu îndrăz­nesc de teama furiei ce s’ar deslănţui asu­pra lor şi a bisericii din partea partidelor cari o s’ajungă, în cele din urmă, la putere. Şi apoi, la drept vorbind, nici nu este vre-un metropolit ori episcop român care să aibă trecere la Curte. Guvernele ungureşti, ce s’au perindat dela 1868 încoaci, au avut ele grije deosebită ca să ţină departe de Curte pe toţi păstorii noştri, după­ cum închis-au porţile Burgului şi dinaintea tuturor frunta­şilor noştri, pornind Împotriva lor proces până şi pentru­ că s’au dus, trimişi de po­por, cu Memorandul... Un alt râu a fost apoi, că de un şir lung de ani neamurile nemaghiare nu s’au învrednicit să trimită în Dietâ deputaţii fii d­e sînul lor, n’a fost deci cine să vorbească şi în numele nostru, ci atât Curtea, cât şi lu­mea mare s’a obicinuit cu gândul că parti­dele conduse de­­Bánffy şi Kossuth sunt în­săşi — ţara... Tot aşa de adevărat este insă şi faptul că Viena poartă şi ea o parte — şi încă mare — din responsabilitate. A lăsat adicâ ţara pe mânile lui Tisza şi d’alde Bánffy, cari pe nemaghiari i-au slăbit într’una. Iar într’aste partidul Kossuthit s’a întărit grozav: din 7 deputaţi, câţi erau la 1868, iată-i, acum sunt 167 şi atât de îndrăzneţi, încât nu se lasă nici chiar în luptă cu Viena, ci de luni de zile se trag în degete cu M. Sa, întăritând în aceaşi vreme şi pe celelalte partide, aşa câ azi — în luptă faţă de Viena — nu mai e nici o deosebire între fiul lui Kossuth de la 1848 şi între fiul lui Andrássy care la 1867 împăcase pe Unguri cu M. Sa. Ceea­ ce este rodul nu numai a pornirii firei ungureşti, ci şi a slăbiciunei cârmacilor de la Viena. Atâta i-a tot desmierdat şi atâtea li-a îngăduit Viena fruntaşilor partidelor şo­­viniste, până ce în cele din urmă i-au cres­cut peste cap ş’au împins lucrurile acolo, că azi stau resturb­ate toate nu numai în Ţeara Ungurească, dar şi în Austria, şi faţă cu străinătatea s’au încurcat iţele aşa fel, încât om să fie cine sâ le descurce. Şi t°arnâ ni­e că nici nu se vor putea descurca decât după re li­ s’a făcut pe voie desmeticilor... Şi toate pe socoteala noastră!... Rezistenţa pasivă. Până acum numă­rul oraşelor şi comitatelor, cari au hotărît rezistența pasivă a sporit în chipul următor: Comitate: 1. Pest Pilis-Solt-Kiskun. 2. Jász-Nagykun-Szolnok. 3. Mosony. 4. Abauj- Torna. 5. Csanád. 6. Bács-Bodrog. 7. Arad. 8. Veszprém. 9. Vas. 16. Sáros. Orașe: 1. Budapesta. 2. Kecskemét. 3. Alba-regală. 4. Cinci­bis. 9. H.-M.-Vásárhely. 10. Seghedin. 11. Szentes. 12. Turda. 13. Makó. 14. Vîrşeţ. 14. Szabadka. 16 Zom­­bor. 17. Eperjes. 18. Mátészalka. 19. Fiume. Puterea armată a Japonezilor în Mancijuria. Ziarul rus «Russki Invalid» publică ni­­ște date foarte interesante privitor la starea armatelor japoneze. Din datele acestea se vede, câ numărul lor e cu mult mai mare, decât cum l’au socotit chiar specialiştii. După foaia rusă cele 6 armate japo­neze numără 19 divisiuni şi nu mai puţin de 22 brigade de infanterie. Numărul complect al batalioanelor e între 888 şi 404, ceea­ ce înseamnă 430.000 până la 450.000 luptători. Cavaleria lăsând la o parte formaţiunile de reserva are 17 regimente. Singuraticile armate se impart în chipul următor: Armata 1. (general Kuroki) formează aripa dreaptă a grosului japonez şi constă din 8 divisiuni şi 6 brigade de reservă, precum şi 2 divisil din nou formate, cu to­tul 104 până în 108 batalioane cu 115.000 până la 120.000 baionete. Armata 2. (general Ocu) e la aripa stângă şi constă din 4 divisil 2 divisil din nou for­mate şi 5 brigade de rezervă. In totul 100 până la 104 batalioane cu 110.000 până la 115.000 baionete. Armata 3 (general Nogi) la capătul ari­pei stânge : 3 divisil, o divisie nou fată și 4 brigade de reservă. Peste tot 76 până la 80 batalioane cu 85.000 până la 90.000 baionete. Armata 4­ (general Nodzu) în centru: 2 divisil și 2 brigade de reservă. Total 40 batalioane cu 45.000 baionete. Armata 5. (general Cavamina), numită i­ institut de asigurare mutuală pe viaţă in Viena — s’a fondat In anul 1839, din partea unul grup de bărbaţi nobili — este cel mai vechi institut mutual de asigurare pe viaţă " pentru Austro-Ungaria. VtoriStrada- Agentura generală pentru Ungaria de sud în Timişoara-Fabrik 4221 „Janus Se basează pe legile mutualităţii, In puterea cărora acei­ Premii eftilce dentul capitalului anual trece In favorul celui asigurat. .. Condiţii de asigurare favorabile. Imprescriptibilitatea poliţelor după 3 ani Plătirea In caz de duel şi sinucidere după 5 ani. — Asigurare gratuită pentru caz de răz­boi — Fără timbru de poliţă şi taxă de stat.­­ Plătirea la moment Starea de asigurare 111.000.000 cor. Sumele de asigurare plătite până acum 50.000.000 ,, Averea institutului 31.000.000 ..

Next