Tribuna, februarie 1907 (Anul 11, nr. 25-47)
1907-02-01 / nr. 25
Pag. 2, celelalte partide sârbeşti şi de presa maghiară. Astfel ziarele maghiare de ieri publică un comunicat primit de la Carloviţ în care se spune, că şedinţele congresului au trebuit suspendate din cauză că prelaţii şi partidul moderat nu mai vor să asiste şi să dee congresului prilej de şedinţe nedemne, iar nu cum respândiseră vestea radicalii, că s’ar fi trimis adecă patriarhului vorbă, că sub prezidenţia lui nu mai ţin şedinţă. Simpatiile germanilor din Austria, pentru români. Dr. Schneider, deputat şi consilier comunal al Vienei, care se găseşte de câteva zile în Bucureşti a făcut unui redactor dela ziarul »Ţara« declaraţiuni importante, cu privire la frumoasa impresiune ce au făcut la Viena reprezentanţii comunei Bucureşti. Din aceste declaraţiuni, comunicate sub formă de interview, extragem următoarele părţi semnificative pentru viitorul politic al popoarelor balcanice. »Ţinem să se ştie, că între germanii din Austria şi românii de pretutindeni există o legătură firească, mai puternică decât orice alianţă. Nimeni nu se va putea atinge de români, fără a ne avea şi pe noi alături de dânşii. Cei din Budapesta cred, că pot face nepedepsiţi orice în contra celor trei milioane de români şi să orienteze politica externă a Austriei după interesele lor. Ei bine, asta nu va fi, niciodată nu. Elementul român este de o valoare întreită pentru idealul nostru, al Austriacilor, decât elementul maghiar. Am ajuns să recunoaştem importanţa românismului în Orient şi suntem hotărîţi ca politica noastră orientală s’o facem mână în mână cu România«. Dr. Schneider a ţinut să releveze un punct însemnat din politica de până acum a monarchiei vecine şi anume, că primirea entusiastă ce s’a făcut la Viena delegaţilor români, a fost ca să risipească în mare parte mare. Ionel îi povesteşte lui Ciucu ce i s’a întâmplat acum vre-o câţiva ani, când Sanda încă nu era dşoara. Ţiganca asta i-a spart odată capul cu un petrol, în grădina bisericei, şi când zăcea el în pat, bolnav, a apărut ca o nălucă în odaia lui şi l-a sărutat focos pe gură, privindu-l cu ochii ei mari. Vedeţi? Pe Sanda o ţine minte Ionel de atunci, după atâția ani de studiu prin Germania. Dar ce gândiţi? Numai pe Ionel la fermecat Sanda? Uite-l pe dl procuror cum îşi strânge pumnii de mânie. Preziceţi deja: o luptă pe viaţă, pe moarte pentru Sanda! Vă înşelaţi de credeţi, că Sanda e o simplă fată de ţigan. S’a ridicat fata. Mâine se va face nunta cu Aristide Notara, moşierul din Văleni, din vecinătatea Băneştilor. Omul ăsta, un slăbănog bătrân, a cerut-o de nevastă, ea şi-a lăsat neamuri şi tot, pe tatăl ei nu vrea să-l mai cunoască — o arivistă, cum se poate mai bine. O mică parenteză. Am văzut în »Florika szerelme« pe un ţigan înşelând un sat întreg românesc, — dar o dragoste de astea scâlciate, o goană nebună a trei boieri după o ţigancă — asta-i ceva nou de tot. »Manasse«a lui Ronetti- Roman are groază de creştinii că o să-l ia pe Lia, tot o scârbă faţă de românii ăştia, dar, vedeţi, dnul Brociner şi Ganghofer ne pun într’o societate mult mai aleasă — ce ţi-e ovreul faţă de ţigan ?! Şi vine şi Sanda pe scenă. Numai dantele şi numai miros de viorele. .O toaletă splendidă, â la Fedora, â la Dama cu camelii, â la Madame sans Gene sau cum vedeţi pe aproape toate eroinele lui Dumas firul şi Sardou. Prima scenă mare. «TRIBUNA» 1/14 Februarie 1907. impresiunile lăsate de politica duşmănoasă a contelui Golucowski în chestiunea românească din Macedonia. Alegerea de la Bocşa. Dispoziţiuni în privinţa alegerii. Alegerea va avea loc în 14 Februarie. în Bocşa-română Votarea se va face la 3 comisiuni. Presidentul alegerii şi al comisiei I de scrutiniu este dl Sussich, notar public regesc în Caransebeș, notar: Stich jun, vice-notar în Bocșamontană. President substitut al alegerii și presidentul comisiunei II de scrutiniu: Dr. Tabajdi, protonotar comitatens în Lugoj. Notarul comisiunei II: Dr. Kardhordó, practicant administrativ în Lugoj. President al comisiunei III de scrutiniu : Bene, inspector la Societatea căilor ferate a. u., în Ocnade-fer. Notar: Iser, cassar la Societatea căilor ferate a. u. în Ocna-de-fer. Presidenţi substituţi ai comisiunilor de scrutiniu : Blaschuty, Ieronim Pascu şi Nestor Damşa. Notari substituţi: Novak, George Ondra și George Bărbos. Comunele vor vota în ordinea următoare: La comisiunea I: Bocşa-română, Königsgnade, Valeapai, Dulea, Valea-mare, Barbosa, Ramna, Jidovin, Biniş. La comisiunea II: Dognecea, Ocna-de-fer, Lupac, Clocotici, Vodnic, Raffnic, Gemişte, Zabalcea, Dezeşti, Cuptoare-Secul, Doman, Ţerova, Câlnic şi Moniom. La comisia III: Bocşa-montană, Vasiova, Vermeş, Isgar, Iersig, Jurjova, Surduc, Dodin, Fizeş. Din România, MM. II. Regele şi Regina au făcut Sâmbătă o preumblare prin oraş într’un automobil închis, care a fost comandat în străinătate şi a sosit zilele trecute. Aceasta e prima preumblare, pe care o face Maiestatea Sa Regele în oraş, de când s’a însănătoşit întrunirea liberalilor. Duminecă după ameazi partidul naţional-liberal a ţinut în sala Dacia o mare întrunire, în care s’a combătut îndeosebi politica economică a guvernului. A prezidiat dl D. Sturdza şi au vorbit d-nii M. Pherekyde, T. Stelian, dr. I. Radovici, D. I. Ghica, G. Panu şi D. Sturdza. Dela Academie, Academia Română a ţinut Vineri şedinţă ordinară. Dl Preşedinte I. Kalinderu, a anunţat încetarea din viaţă a lui Vincenţiu Babeş, stins în vârstă înaintată, la Budapesta. Domnia-sa regretă că din cauza depărtării mari, Academia n’a putut fi representată la înmormântare, ci a depus numai o coroană. A intervenit telegrafic pe lângă membrii Academiei, care erau mai aproape, dar din nefericire, atât dl Teclu, cât şi d-nii Marinescu şi Vulcanu sunt suferinzi. După aceea face o biografie amănunţită a regretatului academician, descriind lunga sa activitate ca ziarist, ca politician pe terenul bisericoşcolar, cum şi ca membru al Academiei, pentru care avea o mare afecţiune. Sfârşind, dl Kalinderu zice, că Babeş trecând la cele veşnice, a avut de sigur mângâierea omului, care şi-a făcut pe deplin datoria. El a lăsat urmaşi demni pe ogorul ştiinţei ca şi în sânul Academiei, pe vrednicul său fiu prof. dr. Victor Babeş, care prin activitatea şi meritele sale va perpetua memoria veneratului său părinte, lângă care a avut rara fericire, să stea în incinta Academiei mulţi ani. Amintirea scumpului răposat, va trăi în inima colegilor săi şi în a tuturor românilor, pentru progresul cărora s’a străduit o viaţă întreagă. * Audienţă. A4. Sa Regele a primit Luni în audienţă pe dl AL Ciurcu, prim ajutor de primar, cu care s’a întreţinut timp de o oră şi jumătate despre diferite chestiuni de edilitate şi despre vizita la Viena a delegaţiunei consiliului comunal al Capitalei. Cu acest prilej dl Ciurcu a remis regelui un foarte frumos tablou religios alegoric, pe care Papa Pius a scris şi iscălit cu propria sa mână o binecuvântare şi care fusese predat domnului Ciurcu de marele editor din Viena, dl Nedomansky, cu ocazia aflărei delegaţiunei române în capitala Austriei, spre a fi prezentat suveranului nostru. Papa Pius, a iscălit numai trei asemenea tablouri, din care unul pentru Francisc Iosif, unul pentru dr. Lueger şi unul pentru regele Carol I.* Infrumseţarea Bucureştilor. Dl M. Cantacuzino, primarul Capitalei, are intenţia de a înfiinţa în jurul lacului Herăstrău un parc, care să aibă o întindere de 500 de pogoane. Acest teren a fost cerut ministerului de domenii, în schimbul terenului ocupat de parcul de la Filaret, care va fi cedat de primăria Capitalei, ministerului dedomenii. Ionel recunoaşte pe Sanda. Se poate altfel? ea nu l-a uitat. Şi ochii ei îl caută. Trempile, vorbe spuse cu jumătate de glas — pe cari le-aţi auzit de zece, de sute, de mii de ori, la scriitorii dramatici francezi şi la urmaşii lor, la Sudermann, la Lindau, etc., etc. Sanda asta-i cu draci în ea, nu se dă cu una cu două învinsă. In zadar protestează Ionel, visătorul, idealistul, poetul, ea îl dă gata cu o privire. Şi vine, după ce a plecat Sanda, Ciucu, (o, nume adorabil!) şi-i spune lui Ionel: Să nu te uiţi la Sanda ! Bagă de seamă ! O să ai de lucru cu mine! Când îl întreabă Ionel mirat: Dar cum, te gândeşti la ea, acum, când se va mărita mâne? Ciucu râde cu un aer de bonvivant: E bătrân şi prost, vezi tu ? Dar are bani, şi Sandei îi trebuiesc bani. Cearta se înteţeşte, în culmea disputei Ciucu ridică pânzătura de pe masă şi-i zice: Vezi, n’ai dreptul să te ţii atât de sus. Aici e pecetia, vi s’a pus secuestru pe toate din casă — vă are jidanul în mână. Şi tu, tu trebuie să te căsătoreşti cu d-şoara Lia, ca să capeţi milionul zestre, căci de nu, e vai şi amar de voi!« Tablou. Ionel e sdrobit. »Ei, ce zici acum?« »Voiu luă de nevastă pe Lia!« Desigur vă năpădesc şi pe D-voastră năduşelile de spaimă şi curiozitate. Nu-i aşa? Şi mai vine şi o deputăţie de ţărani. Sunt trimişi de cele 80 de familii de pe moşia boerului Notara. Cei de la Dşorul, care a venit din străini să le vină într’ajutor, să-i apere de dl Notara, care-i ţine rău. Şi Ionel le întinde mâna, — strigăte de bucurie şi aplauze. Actul al doilea. Ar fi o muncă îngată să urmăresc întreagă acţiunea din piesă. Am făcut-o în actul întâi să aveţi ideia în ce spirit e scrisă. Mă mărginesc să amintesc diferitele etape de mai târziu. Nunta în Văleni. Muzică, societate aleasă, mirele hodoroagă bătrână, mireasa un boboc de mireasă, cu voal alb, lung, cu rochie de atlas, cu lămâiţă pe cap. E de faţă tot ce are împrejurimea, mai de frunte: fostul ministru, Bogdan, cu familia prefectul, deputaţi, familia Fortunat şi mulţi, alţii. Sanda e nenorocită. Nenorocită în ziua nunţii, nu se uită Ionel la ea. Ciucu ţine un discurs maliţios la adresa tinerei perechi. Ionel vorbeşte duios şi se amorează de Lia, ingenua piesii. E spre sfârşitul petrecerii, inchipuiţi-vă, bătrânul mire — dl Aristide Notara! — joacă cărţi în odaia vecină, joacă ca turbat. Cărţi în noaptea de nuntă! Die Brociner, aici n'ai dreptate ! De aş putea, ţi-aş aduce înainte pe toţi mirii din ţeara românească, de la cei mai tineri, până la cei mai bătrâni, ţi i-aş pune în faţă, ca un regiment lung, lung şi dia i-ai întreba: »Ai jucat cărţi ?« Răspunsul va pleda pentru mine. O, dar atunci unde rămâne efectul scenic, prea stimabile?! par’că aud, că se scuză dl Brociner. Bine... — asta-i numai o singură boacănă. Ascultaţi mai departe. Vine Ciucu, mult stimatul dl Ciucu. A câştigat de la mire, face faţa lui Romeo şi vorbeşte ca Falstaff. Aţi înţeles. O, dar Sanda-i respinge cu oroare. Şi-acum, acum e a doua scenă mare, scene a faire. Sanda plânge părăsită, în haina de mireasă, în odaie în penumbră vine tatăl ei, Barbu, Barbu — lăutarul, şi o blastemă. Ştiţi pentru ce? pentru că şi-a