Tribuna, februarie 1907 (Anul 11, nr. 25-47)

1907-02-01 / nr. 25

Pag. 2, celelalte partide sârbeşti şi de presa ma­ghiară. Astfel ziarele maghiare de ieri pu­blică un comunicat primit de la Carloviţ în care se spune, că şedinţele congresului au trebuit suspendate din cauză că prelaţii şi partidul moderat nu mai vor să asiste şi să dee congresului prilej de şedinţe ne­demne, iar nu cum respândiseră vestea ra­dicalii, că s’ar fi trimis adecă patriarhului vorbă, că sub prezidenţia lui nu mai ţin şedinţă. Simpatiile germanilor din Austria, pentru români. Dr. Schneider, deputat şi consilier comu­nal al Vienei, care se găseşte de câteva zile în Bucureşti a făcut unui redactor dela ziarul »Ţara« declaraţiuni importante, cu pri­vire la frumoasa impresiune ce au făcut la Viena reprezentanţii comunei Bucureşti. Din aceste declaraţiuni, comunicate sub formă de interview, extragem următoarele părţi semnificative pentru viitorul politic al popoarelor balcanice. »Ţinem să se ştie, că între germanii din Austria şi românii de pretutindeni există o legătură firească, mai puternică decât ori­ce alianţă. Nimeni nu se va putea atinge de români, fără a ne avea şi pe noi alături de dânşii. Cei din Budapesta cred, că pot face nepedepsiţi ori­ce în contra celor trei milioane de români şi să orienteze politica externă a Austriei după interesele lor. Ei bine, asta nu va fi, nici­odată nu. Elementul român este de o va­loare întreită pentru idealul nostru, al Au­­striacilor, decât elementul maghiar. Am ajuns să recunoaştem importanţa româ­nismului în Orient şi suntem hotărîţi ca politica noastră orientală s’o facem mână în mână cu România«. Dr. Schneider a ţinut să releveze un punct însemnat din politica de până acum a mo­narchiei vecine şi anume, că primirea entu­­siastă ce s’a făcut la Viena delegaţilor ro­mâni, a fost ca să risipească în mare parte mare. Ionel îi povesteşte lui Ciucu ce i­ s’a în­tâmplat acum vre-o câţiva ani, când Sanda încă nu era dşoara. Ţiganca asta i-a spart odată ca­pul cu un petrol, în grădina bisericei, şi când zăcea el în pat, bolnav, a apărut ca o nălucă în odaia lui şi l-a sărutat focos pe gură, privindu-l cu ochii ei mari. Vedeţi? Pe Sanda o ţine minte Ionel de atunci, după atâția ani de studiu prin Germania. Dar ce gândiţi? Numai pe Ionel la fermecat Sanda? Uite-l pe dl procuror cum îşi strânge pumnii de mânie. Preziceţi deja: o luptă pe viaţă, pe moarte pentru Sanda! Vă înşelaţi de credeţi, că Sanda e o simplă fată de ţigan. S’a ridicat fata. Mâine se va face nunta cu Aristide Notara, moşierul din Văleni, din ve­cinătatea Băneştilor. Omul ăsta, un slăbănog bătrân, a cerut-o de nevastă, ea şi-­a lăsat neamuri şi tot, pe tatăl ei nu vrea să-l mai cunoască — o arivistă, cum se poate mai bine. O mică parenteză. Am văzut în »Florika sze­relme« pe un ţigan înşelând un sat întreg ro­mânesc, — dar o dragoste de astea scâlciate, o goană nebună a trei boieri după o ţigancă — asta-i ceva nou de tot. »Manasse«­a lui Ronetti- Roman are groază de creştinii că o să-l ia pe Lia, tot o scârbă faţă de românii ăştia, dar, ve­deţi, dnul Brociner şi Ganghofer ne pun într’o societate mult mai aleasă — ce ţi-e ovreul faţă de ţigan ?! Şi vine şi Sanda pe scenă. Numai dantele şi numai miros de viorele. .O toaletă splendidă, â la Fedora, â la Dama cu camelii, â la Madame sans Gene sau cum vedeţi pe aproape toate eroinele lui Dumas firul şi Sardou. Prima scenă mare. «TRIBUNA» 1/14 Februarie 1907. impresiunile lăsate de politica duşmănoasă a contelui Golucowski în chestiunea româ­nească din Macedonia. Alegerea de la Bocşa. Dispoziţiuni în privinţa alegerii. Alegerea va avea loc în 14 Februarie­­. în Bocşa-română Votarea se va face la 3 comisiuni. Presidentul alegerii şi al comisiei I de scruti­­niu este dl Sussich, notar public regesc în Ca­ransebeș, notar: Stich jun, vice-notar în Bocșa­­montană. President substitut al alegerii și presidentul co­­misiunei II de scrutiniu: Dr. Tabajdi, protonotar comitatens în Lugoj. Notarul comisiunei II: Dr. Kardhordó, practicant administrativ în Lugoj. President al comisiunei III de scrutiniu : Bene, inspector la Societatea căilor ferate a. u., în Ocna­­de-fer. Notar: Iser, cassar la Societatea căilor fe­rate a. u. în Ocna-de-fer. Presidenţi substituţi ai comisiunilor de scru­tiniu : Blaschuty, Ieronim Pascu şi Nestor Damşa. Notari substituţi: Novak, George Ondra și George Bărbos. Comunele vor vota în ordinea următoare: La comisiunea I: Bocşa-română, Königsgnade, Valeapai, Dulea, Valea-mare, Barbosa, Ramna, Ji­­dovin, Biniş. La comisiunea II: Dognecea, Ocna-de-fer, Lu­­pac, Clocotici, Vodnic, Raffnic, Gem­işte, Zabalcea, Dezeşti, Cuptoare-Secul, Doman, Ţerova, Câlnic şi Moniom. La comisia III: Bocşa-montană, Vasiova, Ver­­meş, Isgar, Iersig, Jurjova, Surduc, Dodin, Fizeş. Din România, MM. II. Regele şi Regina au făcut Sâm­bătă o preumblare prin oraş într’un automobil închis, care a fost comandat în străinătate şi a sosit zilele trecute. Aceasta e prima preumblare, pe care o face Maiestatea Sa Regele în oraş, de când s’a însă­nătoşit­ întrunirea liberalilor. Duminecă după ameazi partidul naţional-liberal a ţinut în sala Dacia o mare întrunire, în care s’a combătut îndeosebi politica economică a guvernului. A prezidiat dl D. Sturdza şi au vorbit d-nii M. Pherekyde, T. Stelian, dr. I. Radovici, D. I. Ghica, G. Panu şi D. Sturdza. Dela Academie, Academia Română a ţinut Vineri şedinţă ordinară. Dl Preşedinte I. Kalinderu, a anunţat încetarea din viaţă a lui Vincenţiu Babeş, stins în vârstă înaintată, la Budapesta. Domnia-sa regretă că din cauza depărtării mari, Academia n’a putut fi re­­presentată la înmormântare, ci a depus numai o coroană. A intervenit telegrafic pe lângă membrii Academiei, care erau mai aproape, dar din ne­fericire, atât dl Teclu, cât şi d-nii Marinescu şi Vulcanu sunt suferinzi. După aceea face o biografie amănunţită a re­gretatului academician, descriind lunga sa activi­tate ca ziarist, ca politician pe terenul biserico­­şcolar, cum şi ca membru al Academiei, pentru care avea o mare afecţiune. Sfârşind, dl Kalinderu zice, că Babeş trecând la cele veşnice, a avut de sigur mângâierea omului, care şi-a făcut pe deplin datoria. El a lăsat ur­maşi demni pe ogorul ştiinţei ca şi în sânul Academiei, pe vrednicul său fiu prof. dr. Victor Babeş, care prin activitatea şi meritele sale va perpetua memoria veneratului său părinte, lângă care a avut rara fericire, să stea în incinta Aca­demiei mulţi ani. Amintirea scumpului răposat, va trăi în inima colegilor săi şi­ în a tuturor românilor, pentru progresul cărora s’a străduit o viaţă întreagă. * Audienţă. A4. Sa Regele a primit Luni în au­dienţă pe dl AL Ciurcu, prim ajutor de primar, cu care s’a întreţinut timp de o oră şi jumătate despre diferite chestiuni de edilitate şi despre vizita la Viena a delegaţiunei consiliului comunal al Capitalei. Cu acest prilej dl Ciurcu a remis regelui un foarte frumos tablou religios alegoric, pe care Papa Piu­s a scris şi iscălit cu propria sa mână o binecuvântare şi care fusese predat domnului Ciurcu de marele editor din Viena, dl Nedo­­mansky, cu ocazia aflărei delegaţiunei române în capitala Austriei, spre a fi prezentat suveranului nostru. Papa Piu­s, a iscălit numai trei asemenea ta­blouri, din care unul pentru Francisc Iosif, unul pentru dr. Lueger şi unul pentru regele Carol I.* Infrumseţarea Bucureştilor. Dl M. Canta­­cuzino, primarul Capitalei, are intenţia de a în­fiinţa în jurul lacului Herăstrău un parc, care să aibă o întindere de 500 de pogoane. Acest teren a fost cerut ministerului de do­menii, în schimbul terenului ocupat de parcul de la Filaret, care va fi cedat de primăria Capi­talei, ministerului de­­domenii. Ionel recunoaşte pe Sanda. Se poate altfel? ea nu l-a uitat­. Şi ochii ei îl caută. Trempile, vorbe spuse cu jumătate de glas — pe cari le-aţi auzit de zece, de sute, de mii de ori, la scriitorii dra­matici francezi şi la urmaşii lor, la Sudermann, la Lindau, etc., etc. Sanda asta-i cu draci în ea, nu se dă cu una cu două învinsă. In zadar protestează Ionel, visă­torul, idealistul, poetul, ea îl dă gata cu o privire. Şi vine, după ce a plecat Sanda, Ciucu, (o, nume adorabil!) şi-i spune lui Ionel: Să nu te uiţi la Sanda ! Bagă de seamă ! O să ai de lucru cu mine! Când îl întreabă Ionel mirat: Dar cum, te gân­deşti la ea, acum, când se va mărita mâne? Ciucu râde cu un aer de bon­vivant: E bătrân şi prost, vezi tu­­ ? Dar are bani, şi Sandei îi trebuiesc bani. Cearta se înteţeşte, în culmea disputei Ciucu ridică pânzătura de pe masă şi-i zice: Vezi, n’ai dreptul să te ţii atât de sus. Aici e pecetia, vi­ s’a pus secuestru pe toate din casă — vă are jida­nul în mână. Şi tu, tu trebuie să te­ căsătoreşti cu d-şoara Lia, ca să capeţi milionul zestre, căci de nu, e vai şi amar de voi!« Tablou. Ionel e sdrobit. »Ei, ce zici acum?« »Voiu luă de nevastă pe Lia!« De­sigur vă năpădesc şi pe D-voastră nădu­­şelile de spaimă şi curiozitate. Nu-i aşa? Şi mai vine şi o deputăţie de ţărani. Sunt trimişi de cele 80 de familii de pe moşia boerului Notara. Cei de la Dşorul, care a venit din străini să le vină într’ajutor, să-i apere de dl Notara, care-i ţine rău. Şi Ionel le întinde mâna, — strigăte de bucurie şi aplauze. Actul al doilea. Ar fi o muncă îng­ată să ur­măresc întreagă acţiunea din piesă. Am făcut-o în actul întâi să aveţi ideia în ce spirit e scrisă. Mă mărginesc să amintesc diferitele etape de mai târziu. Nunta în Văleni. Muzică, societate aleasă, mi­rele hodoroagă bătrână, mireasa un boboc de mireasă, cu voal alb, lung, cu rochie de atlas, cu lămâiţă pe cap. E de faţă tot ce are împre­jurimea, mai de frunte: fostul ministru, Bogdan, cu familia prefectul, deputaţi, familia Fortunat şi mulţi, alţii. Sanda e nenorocită. Nenoro­cită în ziua nunţii, nu se uită Ionel la ea. Ciucu ţine un discurs maliţios la adresa tinerei perechi. Ionel vorbeşte duios şi se amorează de Lia, in­genua piesii. E spre sfârşitul petrecerii, inchipuiţi-vă, bă­trânul mire — dl Aristide Notara! — joacă cărţi în odaia vecină, joacă ca turbat. Cărţi în noaptea de nuntă! Die Brociner, aici n'ai dreptate ! De aş putea, ţi-aş aduce înainte pe toţi mirii din ţeara românească, de la cei mai tineri, până la cei mai bătrâni, ţi i-aş pune în faţă, ca un regiment lung, lung şi dia i-ai întreba: »Ai jucat cărţi ?« Răspunsul va pleda pentru mine. O, dar atunci unde rămâne efectul scenic, prea stimabile?! par’că aud, că se scuză dl Brociner. Bine... — asta-i numai o singură boacănă. Ascultaţi mai departe. Vine Ciucu, mult sti­matul dl Ciucu. A câştigat de la mire, face faţa lui Romeo şi vorbeşte ca Falstaff. Aţi înţeles. O, dar Sanda-i respinge cu oroare. Şi-acum, acum e a doua scenă mare, scene a faire. Sanda plânge părăsită, în haina de mireasă, în odaie în penumbră vine tatăl ei, Barbu, Barbu — lău­tarul, şi o blastemă. Ştiţi pentru ce? pentru că şi-a

Next