Tribuna, mai 1908 (Anul 12, nr. 96-120)
1908-05-01 / nr. 96
Pag. 2 Iar, potrivit legii lui Apponyi, pedepsit rămâne nu numai nenorocitul de învăţător şi familia sa ci şi şcoala şi satul, căci în şcoala a căreia învăţător a fost pedepsit, noi numai cu îngăduinţă ministerială putem pune alt învăţător, iar dacă de la aceeaşi şcoală au fost pedepsiţi doi învăţători, stăpânirea ne-o închide şi face dânsa şcoală ungurească. Aşa stăm cu şcoalele noastre româneşti. Cine nu înţelege oare, că prin osânda de ieri se porneşte marea prigonire a învăţătorilor români, cine nu vede, că astfel rămâne zadarnică orice jertfă din partea poporului şi orice apărare a consistoarelor noastre ?!... Trebuie să mai spunem anume, că din procesul de ieri ne-am convins despre bărbăteasca purtare a consistorului arădan, care a apărat cu înţelepciune pe învăţătorii luaţi la ţintă... împotriva suliţei jandarmilor nu se poate însă pune nici Episcopul! Iată de ce osânda de ieri trebuie nu numai să ne pună pe griji, ci să şi chibzuim şi bine să ne dăm seamă unde să suţinem şcoală şi cum să ne apărăm de primejdia ce se abate asupra apostolilor graiului şi scrisului românesc! Situaţia în Croaţia. Binul Rauch cel mult păţit se pregăteşte de proces. Cu o procedură de tribunal, care de bună seama va sfârşi neplăcut pentru el, ar voi să repună partidul sârbesc independent. Foaia partidului independent sârbSrbobrana scrie In numărul de Marţi că banul Intr’un mare proces cel va porni are de gând să demascheze »trădarea de patrie» şi alte fapte ale sârbilor Independenţi. Deja adună din greu materialul necesar pentru a dovedi aceasta; işi caută oameni, pe cari să i aducă de martori. câştige numai el când curtea e a noastră? Nu vezi D-ta, că ne inşeală ? — A văzut, că locul e bun şi-a cheltuit acolea câteva mii pentru prăvălie, ca să câştige îndoit şi întreit la vreme ce noi perdem timpul firă de nici un folos?« Băieţii trăgeau cu urechea, şi Nate zicea, că trece la şcoala comercială, eară Tache era cuprins din ce In ce mai mult de simţământul, că el ştie destul pentru ca să ducă negoţătoria chiar mai bine decât Barbu. Nu voia Cocoana Zinca, dar o apăsau nevoile, i se ridicau copiii ’n cap şi s’a dat in cele din urmă biruită. Pornită apoi odată, nu mai ţinea seamă de vorbele vecinelor şi ale cunoştinţelor şi ale rudelor şi nu numai şi a luat debit, dar vindea şi ea insaşi tutun şi chibrituri şi timbre şi mărci, ba toamna ar fi fost In stare să-şi deschidă şi grădina pentru muştărie, ca să vândă mititel şi fleici fripte la grătar. Iară Barbu te ’nvârtia toate domol şi chibzuit ca totdeauna, pleca fără de grijă când se ducea In piaţă şi nu se supăra de loc când lumea-1 lua drept slugă cu sâmbrie al Cocoanei Zinchii. De ce să se supere când şi el Insuşi se simţia slugă, cei drept, nu al cocoanei Zinchii, dar al copiilor ei. Nu mai umbla acum cu droaia de copii după ei, căci avea copiii lui. Cei mari ca cei mari, dar erau cele mici şi mai ales Tiţa, cea mai mică, abia de trei ani, care, prostuţă, cum era, nu ştia să facă deosebire Intre om şi om, ci se uita ’n ochii lui par’că ar fi ai unui împărat, şi ii şedea pe genunchi şi-l mângâia şi se lăsă s’o sărute, ba ii săruta şi ea del treceau fiorii şi i se umpleau ochii de lacrămi. Ce ia fost, Doamne, rânduit la bătrâneţele lui! (Va urma). »TRIBUNA« 14 Maiu n. 1008 ai» Bo»vila. Excursiunea Suveranilor pe Dunăre. Suveranii după cum am anunţat, vor părăsi Bucureştiul Joi Msiu, dimineaţa pentru a face o excursie pe Dunăre. Majestăţile Lor se vor duce până la Giurgiu cu automobilul. Suveranii vor fi însoţiţi de dl D. Sturzi, de mai mulţi din miniştrii, de dnele Bengescu şi Poenaru dne de onoare, de dnii general Mavrocordat mareşalul palatului, colonel Graţoski aghiotant regal, colonel Brodner, Ion Kalinderu şi mai mulţi alţi invitaţi. Sosirea la Giurgiu e fixată pentru orele II a. ra. De aici MM. II. vor pleca la amiazi spre T. Severin. La orele 3 p. m., se vor opri la Zimniceş, iar cătră 6 p. m., la Turnul-Măgurele. Vineri la orele 2 pactul regal va sosi la Turnu- Severin, unde Suveranii se vor omi 3 sferturi de oră, pentru a pleca apoi spre Porţile de Fer. Pe la orele 6 vechiul regal va trece prin faţa T.Severinului şi va sosi la Gruia la orele 11 seara, de unde va porni a doua zi la orele 8 dimineaţa. La orele 11 a. m., se vor opri la Calafat, la orele 7 seara la Corabia, iar la lp. m., va sosi la Zimnicea unde va sta toată noaptea. Duminecă 4 Main MMN. II. vor pleca la orele 4 dimineaţa, vor trece prin faţa Giurgiului fără a se opri. La orele 9 şi jumătate dimineaţa Suveranii vor ajunge la Olteniţa, unde se vor opri o oră. La ora 1 p. m., vor ajunge la Gura Borcei, unde se vor îmbarca pe vaporul »Dîmboviţa Florica« pentru a se duce la Călăraşi. De acolo se vor reîntoarce la Gura Borcei, pentru a se reimbarca pe »Yachtul Ştefan-cel- Mare«. La orele 6 jumătate seara vor fi la Cernadova şi oprirea la Hârşova la orele 11 a. m. La orele 4 p. m. sosirea la Brăila unde Yachtul regal se va opri trei sferturi de oră. La 5 şi 45 p. r., sosirea la Galaţi unde va fi o oprire de 1 oră. La orele 9 seara sosirea la Isaccea unde Yachtul va poposi noaptea. Marţi 6 Mai, orele 9 dim. Suveranii vor sosi la Tulcea unde vor sta 3 ore. La orele 3 şi jumătate p. ra. Yachtul regal va sosi la Salina unde Majestăţile Lor vor sta până a doua zi. Suveranii vor pleca din Salina Miercuri 7 Maiu des de dimineaţă şi vor merge fără să se oprească până la Giurgiu, unde vor ajunge joi 8 Maiu la orele 10 dim. Yachtul regal «Ştefan cel Mare« va fi pus sub comanda dlui Şerbu sub inspectorul N. F. R. şi va fi insoţit nu de flotila de războiu după cum s’a spus, ci de mai multe vase ale navigaţiei fluviale române. N’avem un atelier pentru ornate şi Icoane bisericeşti, încât industriaşi necreştini şi străinii ni-au corcit in mod ruşinos pentru noi bisericile noastre strămoşeşti. N’avem o fabrică pentru facerea luminilor de ceară, prescrise in biserici noastră. N’avem cuvenitele mijloace băneşti pentru retipărirea tuturor costisitoarelor cărţi rituale, a unei biblii pentru popor şi a unei biblioteci religioase. N’avem suma de lipsă pentru întemeierea unei şcoale de cântări, cari au un rol atât de important In viaţa noastră religioasă. Mal presus de toate, n’avem puterea de a susţinea laşine şcoalele noastre primare din parohii şi de a salariza catiheţii noştri dela diferitele institute străine. Cu un cuvânt, ne copleşesc o mulţime de lipse. Astfel se face, că poporul nostru e mai înapoiat şi nu poate înainta cu aceeaşi iuţeală ca şi credincioşii celorlalte biserici din ţară. Drept aceea, considerând aceste indispensabile trebuinţe, dela împlinirea cărora atârnă viitorul bisericei şi al credincioşilor ei, considerând îndatorirea ce o impune sinodului epahial punctul 8 di §. 96 al »Statutului organic«, care înşiră între agendele sinodale şi: »îngrijirea de a afla mijloacele spre înaintarea culturii şi a creşterii tinerimei şcolare şi pentru delăturarea piedeciior In această privinţă,« considerând, că biserica noastră, atât de la centrul arhidiecezei, cât şi din singuraticele parohii, are un capital, ce atrage milioane, plasat pe la diferitele institute de credit şi economii, unde — fructificând in favorul bisericei proprietare numai cu 4—5 proc. — formează un mijloc puternic pentru sporirea dividendei acţionarilor particulari , considerând, că câştigul acelor bănci, respective al acţionarilor lor, pe urma capitalelor bisericeşti încredinţate lor, calculat d. e. şi numai pe 10 ani, să urcă la suma de mai multe sute de mii, cari — dacă s’ar vărsa In cassa eparhială a bisericei — ar putea servi la acoperirea unor însemnate trebuinţe bisericeşti culturale, considerând, că — oricât ar fi de ideale scopurile urmărite de biserică — fără a ne folosi şi noi de mijloacele ce ni le oferă progresul ştiinţei financiare, cu greu vom putea da înainte pe calea spre cele ideale. Eu aflu de cel mai real mijloc pentru sporirea venitelor bisericeşti, mijloc pe care II putem crea fără opintiri fantastice, ci numai pe lângâ oarecare bunăvoinţă şi însufleţire pentru binele nostru obştesc, a întemeia o mare Bancă culturală, cu un capital social, procurat de la toţi fruntaşii bisericei noastre, cari cu considerare la misiunea sublimă a acestui institut, ar avea să se mulţumească cu o dividendă minimală de 4—5%, iar celalalt câştig să se pună la dispoziţia superiorităţii bisericeşti spre întemeierea unui fond, sau pentru acoperirea curentă a trebuinţelor ei culturale. Sediul băncii ar fi unul din oraşele, care s’ar afla mai potrivit pentru aceasta. Eventual s’ar putea preface una din băncile existente In bancă culturală. Avlnd in vedere, că In cele rotund 1000 comune din arhiepiscopia Transilvaniei, cu o mulţime de preoţi, învăţători, advocaţi, medici, profesori, industriaşi, comercianţi şi alţi fruntaşi, s’ar putea cu oarecare stăruinţă procura întreg capitalul social de lipsă, chiar şi până la 1 milion coroane; având In vedere, că bisericile — ca atari — n’ar risca nimic, decât ar încredinţa capitalul depus azi la alte bănci, la banca culturală, care operează la favorul lor şi care — având o conducere cât se poate de solidă — ar sta sub controlul mai nemijlocit al superiorităţii bisericeşti; având in vedere, că o bancă analogă din nemijlocita noastră apropiere, cu un capital social de abia 10.000 cor. a ajuns a da anual pentru scopuri culturale 2—3000 coroane; având In vedere, că o asemenea instituţiune cu scop atât de măreţ pentru ridicarea morală şi culturală a unei părţi insemnate din cetăţenii ţării ar reprezenta o misiune din cele mai patriotice şi deci trebue să intimpine cea mai largă bună- Bancă culturală. In şedinţa de Sâmbătă a sinodului arhidiecezan, deputatul dr. Miron E. Cristea a propus înfiinţarea unei bănci mari culturale. Ideea a fost primită cu aprobări generale din partea sinodului şi propunerea a fost predată consistorului spre studiare. Textul propunerei e următorul: Biserica noastră dreptcredincioasă română din patrie—in urma greutăţilor, cu cari a avut să lupte In cursul veacurilor, — n’a fost In stare să creeze pe sama credincioşilor ei toate acelea instituţiuni culturale, umanitare şi de filantropie, prin cari să-şi împlinească in măsură mai simţită Inalta-i misiune, indicată in cuvintele evangelice ale lui Christos, că pe cel gol să-l îmbrăcăm, pe cel flămând să-l săturăm, pe cel bolnav să 1 cercetăm, pe cel tăios să 1 adăpăm cu apa vie a credinţei, pe cel rătăcit să-l întoarcem la calea cea dreaptă a mântuirii, pe cel cuprins de besna Intunerecului să-l aducem la lumina cunoştinţei, etc. In întreaga mitropolie cu preste 1 milion şi 700.000 suflete abia avem 3 seminarii, un liceu, o şcoală reală şi comercială, un singur gimnasiu, şi nici un internat de băieţi, nici un institut de creştere pentru orfani, nici un spital. In arhidieceză n’avem nici o mănăstire.