Tribuna, ianuarie 1909 (Anul 13, nr. 1-23)
1909-01-01 / nr. 1
Pag. 2 al unei păture mari dintre ungurii desmeteciţi deja — spre norocul şi al lor — de şovinismul ce se propagă d’atâta vreme între dânşii. S’au putut între noi auzi adesea, dela oameni mici de suflet, ori cu mintea numai până în vârful nasului, critice pentru atitudinea prea energică a deputaţilor noştri în parlament, şi se spunea că a fost o nenorocire activitatea noastră parlamentară, că s-a deslănţuit numai furia guvernelor asupra noastră şi că trebuie să ne moderăm. Ei bine, iată o desminţire strălucită, un succes pe care avem să-l datorim numai activităţii energice a deputaţilor noştri. Glasul de Justic este nu ecoul unor convingeri ale sale numai, ci rezonanţa unei conştiinţi publice răsărite din luptele mari şi neîntrerupte ce de trei ani de zile se petrec în Camera din Budapesta. Fără aceasta luptă n’am fi auzit de sigur acest glas ori chiar de ar fi resunat, el n’ar fi găsit alt răsunet. Nu vrem să exagerăm inportanţa cuvintelor dlui Justh. Nu le luăm drept ofert, nici ne închipuim că acum mâne se vor şi pune în practică. Importante sunt numai ca sinptom şi în sensul acesta le şi apreciăm. Un lucru se desprinde însă pentru noi de pe acum din ele: continuarea cu îndoite puteri a luptei. Prin luptă am ajuns până aci, prin lupte va trebui să răsbim d’aci înainte Şi cu cât aceste lupte vor fi mai mari, mai energice, mai bărbăteşti, cu atât isbânda va fi mai deplină şi mai aproape. Situaţie gravă în Portugalia. »Zeit« primeşte ştirea că în Portugalia situaţia e foarte gravă. Finanţele ţării sunt rău deranjate, tînărul rege se poate numai puţin ajută cu actualul guvern şi de aceea întreţine legături cu fostul primministrul Franco, din care cauză sunt nemulţumiţi actualii miniştrii. Se vorbeşte chiar de rechemarea lui Franco, cea ce cu siguranţă ar provocă grave tulburări.* Aranjamentul cu Turcia. Aranjamentul cu Turcia e perfect. O telegramă din Constantinopol anunţă că marele vizir a comunicat marchizului Pallavicini, ambasadorul Austro-Ungariei, că guvernul turcesc a acceptat propunerile Austro-Ungariei. Suma ce se va plăti Turciei este de 272 milioane de lire turceşti, adecă 54 la milioane de car. Suma aceasta nu o va plăti însă monarhia, ci se va înscrie în budgetul celor două provincii anexate, Bosnia şi Herţegovina. * Listele de alegători din Braşov. Comisiunea centrală pentru stabilirea listelor de alegători a oraşului Braşov şi-a isprăvit lucrările. In circumscripţia dintâie sunt 1983 de alegători, cu unul mai mult ca în anul trecut, în circumscripţia a doua 1176, în anul trecut 1049. Sporul este al ungurilor, cum ne asigură un ziar unguresc, pe când în circumscripţia întâie, cu element săsesc şi românesc, a rămas staţionar. Sporul total în amândouă circumscripţiile e de 128. După noua lege electorală a votului plural, comitatul Braşovului va avea cinci deputaţi, dintre cari două mandate vor fi ungureşti şi trei săseşti. Rezultă un fapt interesant. De frică de a nu pierde prin luptă mandatele cătră români, saşii cedează două ungurilor , de bună voie, lucitoare ale steluţelor ce ard tăcut şi blând pe înaltul cerului albastru şi dintr’acolo pogoară în tăria nopţilor senine pacea prea curată ce aşterne farmec duios, sufletului fără ură. Să uităm relele şi să ne scuturăm de toate îngrijorările; sol de pace să ne fie noul an pe care să ne fie în râvnă şi dor, ar inaugura cu acte frumoase, scopuri înalte, întru lumina şi cultivarea noastră tot mai întinsă. Să fim uniţi în simţăminte şi să uităm orice vrăjmăşie, să ne fie gândul bun dor şi dragostea de aproape faptă, ca să muncim pentru fericirea neamului nostru întreg. De pe urmele anului ce se duce, să purtăm înainte încrederea ce ne-a însufleţit în ceasurile bune şi să ne întărim cugetele plini de curaj pentru orice vifor ne-ar aşteptă în viitor, de care să nu ne temem ori care ne-ar fi greul ce ni s’ar ridica în cale. Bunul Dumnezeu să ne dea puteri şi virtuţi ca să biruim patimile, iar noul an să ne fie într’un noroc! Anul literar în Ardeal. — Socoteală de Anul Nou. — îmi pare foarte r&a că îa cântărirea producţiei literare române din anul ce moare m-a viat pa dinainte dl M. Dragomirescu. Voiam să scriu şi ea mai pe la rg despre „mişcarea literară în 1908“, — iar acum nu mi rămâne deeftt sa vorbesc puţin despre cele acrise de da», îndreptând dup& plrerea noastră câţi oara, complectândi-l mai alea în partea privitoare la noi, cei de dincoace. Ciudaţi , Dragomirescu e un critic, la care joasă rol însemnat punctelede vedere (uneori a, b, o.., alteori I. NI. Iii..., şi iarâşi câteodată 1. 2. 3..), clasificările dipâ geaari, dapă şcoalele literare, dapă publicaţiile periodice, dapă editori, dapă caracterul miscn’ia sta femea în al rimei,... adecă, staţi puţin, mi-sa para că dapă această notă da distincţie na, dar sunt atât de multe şi uneori neînţelese aceste puncte da vedere ale dnni Dragomirescu Mihailă, încât nicea ta descarci din ele, şi te miri chiar ea drept cuvânt pentrace n’a considerat aşadară literatura şi după ţinuturile locuite de români, — la care stilai e greoia şi tonul e monoton, de o seriositate şi obiectivitate ca ţipare suprapământeană. Prin urmare este un critic foarte răbdarin şi imperturbabil, ale cărei articole se cetesc ca anevoie şi — pa cât mi-aduc aminte tnonul acesta la apna şi dl Bogdan Doică — se cetesc ca sentimente foarte varii. Veşnica cumpănire a anei lucrări literara din consideraţii ce nu i se pot aplica de multe ori, poate chiar şi grija părintească pentru revista sa, îl fac să ne vorbsiscă de scriitori cari nu exişti, — dacă nu socotim autoriacul drept de calitate da scriitor romfta. Pentru aceea veţi gări — uneori ruşinaţi oarecum de nepriceperea voastră, cetitorilor, — veţi întâlni între scriitorii „formaţi“ pe dnii G. Moldovanu şi I. Dragoslav, iar între începători, adecă în straşnicul pomelnic al începătorilor, an larg şir de domni Smoliky şi L. Ferara şi alţii M. N. O. P. . Dar mi-sa pare că am şi început a complecta pe dl Dragomiresco, car&otarizâaia-l, — căci dia, diatr’o modestie ce se poate latslsge cu oarecare greutate, — s’a treeut ca vederea (iar s’a amintit îa frânte» criticilor). Ea tisă nu vreau să-l complectez îa părţile ce privesc literatura din regat, nici să arăt câteva mimate greşeli de fapt, nici să-l ţin de rău că pe scriitorii bucovineni îi ignorează ca desăvârşire, — ci să arăt cetitorilor da la noi o noutate literară ne-a dat anal — să-i zicem trecut. In primul rând ar trebui să insistăm asupra poeziilor dini O Goga, destul de numaroase şi de laaltă valoare ca artă şi gândire. Cian lasă ni s’a figuduit că nu peste mult vom avea an non voium al poetului, cu titlul „Ne cheamă pământul“, — aici 11 amintim namai. Asemenea ţi pe dl. Agărbişeanu, care îşi di da obiceiu, cele mai bune navele revistelor din România, şi data care ls aşteaptă să’şi strângă lucrăriie ceie mai bune la voiam, ca să poată fi accesibile ori cai. Adecă scriitorii cari s’au afirmat şi recunoscut anii trecuţi (In şirul cărora latră şi dra Cuntan, dl Ciura), precum şi lucrările cele mai noni ale onor autori cu reputaţia veche, cam e dl I. Slavici (nu „Tribuna“ şi „Familia română“) şi cei originari „da dincolo“ (dan Sandu, Sadoveaaa, Adim), ie amintesc numai, constatinla-şi că cei doi dintâia şi-au crescat meritele. Boalek secrete! scurgerea, arderea, atât la bărbaţi cât şi la femei, după cara o dovedesc scrisorile de recunoştinţă se vindecă foarte repede prin medicamentul „Gonotol“. Acest medicament se bea. Preţul unei sticle 6 cor. comandele de 3 sticle ca 12 cor. se expediază franco. Sa — — —■ — capătă pe lângă cea mai mare discreţiune de la Faim.Aicia Salvatoria Bonta nr. 1 (Slavonia). — — — — »T RI BU N A« Cu discul! (R) In ziua de Crăciun epitropii bisericei dreptmuritoare răsăritene din Căpruţa au strâns cu Iasul bani pentru, ajutorarea nenorociţilor noştri fraţi din Italia, peste cari a dat cea mai înfiorătoare urgie a firii. N’au strâns te miri ce samă mare, pentru că nu era de unde, fiind Căpruţa una dintre cele mai mici coarne de pe valea Murăşului şi săracă, încât tot ce au sătenii în casă şi pe dânşii ar încape poate pe un car cu patru boi. Dar nici nu mărimea sumei e de a se lua aici în seamă, ci dragostea şi mila profundă care a îndemnat pe credincioşi să-şi dea fiecare banul, agonisit cu trudă, pentru uşurarea unei nefericiri fără seamăn. Mărturisim că am şi rămas adânc înduioşaţi de toate semnele de iubire şi compătimire ce poporul nostru a arătat faţă de jertfele din Sicilia şi Cabria. In şcoala (ca la Foeni) elevii, în biserici (ca la Topa, Căpruţa şi Păuliş) toţi creştinii, în alte părţi (ca la Abrud) câte o româncă inimoasă aduni pentru italieni şi nu-i zi în care să nu străbată fiorul pe toţi românii gândindu-se la ceea ce au pătimit fraţii din leagănul strămoşesc... Miniştrii unguri abia mişcau, când până şi în cele mai sărmane văi româneşti adună cu Iasul. Un cuvânt mai mult, ca prelaţii celor două biserici române, chiemaţi fiind de stăpânire să ia parte la manca asta de ajutorare, să caute a-şi desfăşura puterea nu subt aripile lui Kossuth, ci adunând şi trimiţând ajutoare în numele naţiunei române, la un joc cu »Tribuna«, care s’a gândit atâia oară la ajutorarea aceasta. Din punct de vedere al intereselor naţionale este mai înălţător să fim una... Cel puţin în afaceri de milă creştinească. Dacă deputaţii, aleşii poporului, au putut şi au grăbit să dea obolul lor în Iaşul ce poartă »Tribunal, nu înţelegem de ce păstorii bisericeşti s’ar reţine să pună şi ei aurul lor într’un disc cu mila credincioşilor ?! Mai ales cu acest prilej trist şi mare noi trebuie să ne manifestăm ca naţiune deosebită, ca români, şi nu într’un cazan cu credincioşii lui Vaszary şi cu ai lui Kossuth! Ori dacă au cuvinte pentru cari nu pot face asta, să constituie înalţiii noştri prelaţi un comitet românesc, subt prezidenţia celor doi mitropoliţi, şi noi cu plăcere le trimitem banii ce am adunat şi vom mai adună, dar banii dela români să meargă cra dreptul şi în numle românilor! • Graba şi dragostea ce s'a arătat din partea românilor cu acest prilej simt însă nu numai dovezi neîndoioase despre inima bună a poporului, ci şi o încurajare pentru viitor. Un popor, care după îndemnul unui singur ziar îşi deschide inima şi jertfeşte pentru nefericiţi, când va fi îndemnat de toate ziarele şi de toţi fruntaşii, desigur că 14 ian.a 1909