Tribuna, octombrie 1909 (Anul 13, nr. 212-236)

1909-10-24 / nr. 231

Anul XIII. Arad, Sâmbătă, 24 Odomvrez(6 Noemvre)-1909. Nr. 231. &SORAMENTUL *8 a* *n . 24 Cor. P« »8 ja®, , 12 * ss a isnă . 2 « îSrsI as Duminecă Fs sa an . 4 Cor. iessica Eomânia şl i^srSsa . . 10 Cor. Mml âa zi pentru Ro­stiul« s!­itribnătate pe km 40 trand. REDACŢIA şl ADMINISTRAŢIA Deák Ferencz-utcza 20. INSERŢIUNILE se primesc la adram­iz trafie. Mulţumite publice şi Loc de­schis costă fiecare şir 20 fii. Manuscripte nu se îng­­oiază. Telefon pentru oraş fi comitat 502. Momente hotărâtoare. Din învălmăşeala îmbrânirilor desnădăj­­duite, a intuigelor şi meschinăii­lor abjecte ce restrânge viaţa politică a partidelor un­gureşti, par a se desprinde în sfîrşit mai di­stincte conturele adevărate ale situaţiei. Ra­portul de putere dintre partidele, fracţiunile şi clicele cari au încâlcit firele oricării solu­­ţiuni în favoarea adevăratelor interese ale ţării, apare mai lămurit şi astfel factorii cari nu pot fi eliminaţi din problema solu­­ţiunii, se arată după adevărata lor impor­tanţă. Ei sânt aceiaşi, cari, vreme de peste patru decenii, au creiat stările înapoiate, pe toate terenele vieţii publice în ţara noastră. Sânt aceiaşi agenţi, cari au perpetuat şi în era numită, cu atâta sarcasm constituţională, dominaţiunea exclusivistă până la tirănie a intereselor claselor feudale, măgulind pentru o mai efectivă îngrijire a acestor interese orgoliul unui singur neam, al neamului po­reclit alcătuitor de stat. Ei sânt aceiaşi fac­tori, cari prin sistemul de prigoniri, violen­tări şi încălcări ale drepturilor celorlalte neamuri conlocuitoare, au făcut să pătrundă în toată lumea faima suferinţelor ce închide înlăuntrul ei temniţa Carpaţilor. Ei sânt aceiaşi factori cari au primejduit în trecut şi primejduiesc mereu din ce în ce mai mult interesele superioare ale monarchiei, săpând la temeliile existenţei ei fără înce­tare. Ei sânt aceiaşi factori, cari în urma politicei lipsite de energie a coroanei, şi-au smuls tot mai multe prerogative în ocâr­muirea monarchiei şi astăzi s’au întărit atât de mult, încât în faţa lor bunăvoinţa târzie a monarchului, de a încerca o îndreptare a regimului în Ungaria, se sfarmă neputin­cioasă. Se simt tari şi hotărâtori azi aceşti fac­tori, poate mai mult ca oricând. Instinctul lor de viaţă va covârşi sfâşierile şi unelti­rile din sânul lor — căci acestea le însce­nează doar numai ei de ei, pentru pose­darea vremelnică a puterii de către oricare din ei şi cu excluderea absolută a altor factori — şi în faţa coroanei vor păşi uniţi şi solidari, deosebiţi poate numai în gradul lor de aroganţă şi temeritate. Oricare ar fi forma hotărârii ce vor lua şefii partidelor, întruniţi în consiliu de mi­niştri, fondul acestei hotărâri va fi acel­aş, care se intreţese ca un fir roşu de-a lungul crizelor cronice din ţara noastră: noui ga­ranţii pentru valoarea şi sporirea privile­giilor claselor dominante, garanţii înzorzo­nate cu artificii menite să măgulească or­goliul »rasei alcătuitoare de stat«. Ne pare deci mai frivolă, mai abjectă şi disgustătoare decât oricând priveliştea hăr­ţuielilor dintre partidele ungureşti. Oricât se va trăgăna din partea lor o acţiune soli­dară şi în formele ei exterioare, ea poartă ne­îndoios caracterul unei stratageme concepute, până în cele mai disparente amănunte ale ei, unitar. Dacă în desfăşurarea ei stratagema acea­sta e mai bogată şi variată în amănunte pasionate, e că resistenţa ce voieşte să învingă e mai mare, poate, ca în trecut. A fost remarcată cu o generală învio­rare în ţara noastră, nota de o energie mai evidentă ce se desenare în atitudinea co­roanei în timpul din urmă,­­ datorită de noi, poate fără să ne amăgim, intervenţiei efe­tive a moştenitorului de tron în condu­cerea destinelor monarchiei. Energia acea­sta s’a resimţit viu în sferele coaliţioniste dela Budapesta; ea a fost tălmăcită şi de ziarele devotate moştenitorului de tron şi s’a manifestat prea eclatant şi cu prilejul audienţelor acordate membrilor actualului cabinet. Solul ei a fost votul universal, făgăduit în mod atât de hotărît popoarelor din Un­garia. Solul vremilor mai bune n’a putut însă să străbată, prin furtuna ce a provocat prin simpla lui apariţie în perspectiva vii­torului. Asupritorii noştri îşi tem de moarte privilegiile feudale şi lansarea votului uni­versal­­ a revoluţionat în gradul suprem. Tot rostul sbuciumărilor desperate de azi se reduce la groaza ce i-a cuprins de tre­zirea enormelor forţe ce zac robite în că­tuşele tirăniei lor de rasă. Farsa ce se joacă cu banca autonomă şi pretenţiunile militare, e menită să perpetueze starea de nesigu­ranţă până la ivirea unor conjuncturi poli­tice favorabile scopului lor suprem: abaterea primejdiei votului universal. Conjuncturile aceste favorabile s’au ivit în sfârşit prin isbucnirea crizei şi în Austria — şi astfel vedem cum mersul crizei în Ungaria a de­venit pe neaşteptate precipitat. Pe neaşteptate chipul tulbure al sfâşie­rilor de la Rapesta începe să se limpezească, serie însemnată, plăcută şi folositoare ţerilor noa­stre, un roman des moers, un soiu de Jerome Paturot românesc şi îndată am gândit la tine, iubite Chiţigoiule. Această scriere, ce bate în moravurile şi în defectele societăţii noastre din Bucureşti, este menită a trage luarea aminte a tuturor cetitorilor şi, în urmare, cred că nu poate figura mai bine aiurea decât în »Bucovina«. Mă îndatoresc dar a-ţi trimite peste puţin partea întâi şi te îndemn a o tipări regulat în foiletonul ga­zetei taie. Prietenul meu ce doreşte a păstra anonimul pentru toţi, afară decât pentru tine, îţi este cuno­scut bine, căci numele lui este Ion Ghica. Destul e să cunoşti numele autorului, pentru ca să ju­deci meritul operei sale... El aşteaptă hârtiile sale dela Bucureşti şi îndată ce le va primi, eu însu­mi ţi oi expedui partea întâie a scrierii de care am vorbit mai sus.8) Totodată, dacă cum­va mi-aduce oare­c­­­e hârtiele mele de la Iaşi, ţi-oi trimite şi ceva din poeziile populare, pe care tu ştii a le preţui atât de bine. Eu doresc ca foaia Buco­vinei să devie cel mai bun organ a răspândirei i­deilor frumoase printre români şi-ţi făgăduiesc a lucra cu aceiaş rîvnă cu care am lucrat pentru »Propăşirea«. Acum să venim puţin la politică. Generalul Grabbe a fost în Constantinopoli cu o misie se­cretă în privirea provinciilor noastre şi, pe cât am putut afla, el a isbutit a încheia o convenţie cu Poarta ce cuprinde următoarele condiţii: 3) Romanul n’a apărut. Asupra acestei scrieri a lui Ion Ghica vezi articolul Eugeniei Carcalechi »Despre două scrieri necunoscute ale lui Ion Ghica« în »Arhiva» nr. 1 din 1906. Im amurg. Stau la pârleaz, Apune 'n rarişti soarele — Şi peste văi privesc în zări Cum cade-amurgul pe cărări îmbujorând răzoarele. Pârae curg, Pe supt arini ducându-se — Şi ’n vălurele murmurând Se duc fără de nici un gând In văi adânci sbătându-se. Se-aud tălăngi, Dând viaţă depărtărilor — O doină rătăceşte în văi Pierzându-se pe alte căi In nesfârşitul zărilor. Se-aud chemări In zborul călătoarelor — Şi când facii s'aprind pe cer Atâtea imnuri mândre pier In lumea căutătoarelor!... Trec mândre 'n sat Pe drumul larg pierzându-se Şi luna trece pe supt nori Ca o domniţă printre flori Spre alte lumi ducându-se.. Vin umbre 'n şir Pe supt grădini chemându-mă — Şi toată noaptea stau prin crâng, Şi dorm în fân. — Ca un nătâng Pe braţe moi visăndu mă, Const A. Giulescu. Scrisorile lui V. Alexandri. ui. Lui Al. Hurmuzachi. Constantinopol, 12 Mai 1849. *) Iubite Alecule. Am cetit cu multă plăcere rin­­durile ce mi ai scris și drept răsplată îţi făgă­duiesc In curând să-ți trimit bogată materie pen­tru foiletonul Bucovinei8). Aici am descoperit, la un prieten al meu, om cu duh şi cu judecată. 6­­) Asupra seriei de scrisori către familia bucovineană Hurmuzachi vezi articolul meu din »Convorbiri Literare« pe 1906 p. 585 şi foiletoanele mele din »Voinţa Naţională« 1904, numerele 6868-5890. 8) Ziarul »Bucovina« apare la Cernăuţi, la 14 oct. 1848, în româneşte şi nemţeşte. Oh. Hurmuzachi, directorul ga­zetei, făgăduieşte în program colaboraţia mai multor »scrii­tori de talent«, vizând de­sigur şi pe Alecsandri, care în vara aceluiaş an, împreună cu refugiaţii politici moldoveni, petrecuse în sânul familiei Hurmuzachi. Totuș Alecsandri își începe colaborarea în No. 1 din 1849 al numitei gazete.

Next