Tribuna, octombrie 1909 (Anul 13, nr. 212-236)
1909-10-24 / nr. 231
Anul XIII. Arad, Sâmbătă, 24 Odomvrez(6 Noemvre)-1909. Nr. 231. &SORAMENTUL *8 a* *n . 24 Cor. P« »8 ja®, , 12 * ss a isnă . 2 « îSrsI as Duminecă Fs sa an . 4 Cor. iessica Eomânia şl i^srSsa . . 10 Cor. Mml âa zi pentru Rostiul« s!itribnătate pe km 40 trand. REDACŢIA şl ADMINISTRAŢIA Deák Ferencz-utcza 20. INSERŢIUNILE se primesc la adramiz trafie. Mulţumite publice şi Loc deschis costă fiecare şir 20 fii. Manuscripte nu se îngoiază. Telefon pentru oraş fi comitat 502. Momente hotărâtoare. Din învălmăşeala îmbrânirilor desnădăjduite, a intuigelor şi meschinăiilor abjecte ce restrânge viaţa politică a partidelor ungureşti, par a se desprinde în sfîrşit mai distincte conturele adevărate ale situaţiei. Raportul de putere dintre partidele, fracţiunile şi clicele cari au încâlcit firele oricării soluţiuni în favoarea adevăratelor interese ale ţării, apare mai lămurit şi astfel factorii cari nu pot fi eliminaţi din problema soluţiunii, se arată după adevărata lor importanţă. Ei sânt aceiaşi, cari, vreme de peste patru decenii, au creiat stările înapoiate, pe toate terenele vieţii publice în ţara noastră. Sânt aceiaşi agenţi, cari au perpetuat şi în era numită, cu atâta sarcasm constituţională, dominaţiunea exclusivistă până la tirănie a intereselor claselor feudale, măgulind pentru o mai efectivă îngrijire a acestor interese orgoliul unui singur neam, al neamului poreclit alcătuitor de stat. Ei sânt aceiaşi factori, cari prin sistemul de prigoniri, violentări şi încălcări ale drepturilor celorlalte neamuri conlocuitoare, au făcut să pătrundă în toată lumea faima suferinţelor ce închide înlăuntrul ei temniţa Carpaţilor. Ei sânt aceiaşi factori cari au primejduit în trecut şi primejduiesc mereu din ce în ce mai mult interesele superioare ale monarchiei, săpând la temeliile existenţei ei fără încetare. Ei sânt aceiaşi factori, cari în urma politicei lipsite de energie a coroanei, şi-au smuls tot mai multe prerogative în ocârmuirea monarchiei şi astăzi s’au întărit atât de mult, încât în faţa lor bunăvoinţa târzie a monarchului, de a încerca o îndreptare a regimului în Ungaria, se sfarmă neputincioasă. Se simt tari şi hotărâtori azi aceşti factori, poate mai mult ca oricând. Instinctul lor de viaţă va covârşi sfâşierile şi uneltirile din sânul lor — căci acestea le înscenează doar numai ei de ei, pentru posedarea vremelnică a puterii de către oricare din ei şi cu excluderea absolută a altor factori — şi în faţa coroanei vor păşi uniţi şi solidari, deosebiţi poate numai în gradul lor de aroganţă şi temeritate. Oricare ar fi forma hotărârii ce vor lua şefii partidelor, întruniţi în consiliu de miniştri, fondul acestei hotărâri va fi acelaş, care se intreţese ca un fir roşu de-a lungul crizelor cronice din ţara noastră: noui garanţii pentru valoarea şi sporirea privilegiilor claselor dominante, garanţii înzorzonate cu artificii menite să măgulească orgoliul »rasei alcătuitoare de stat«. Ne pare deci mai frivolă, mai abjectă şi disgustătoare decât oricând priveliştea hărţuielilor dintre partidele ungureşti. Oricât se va trăgăna din partea lor o acţiune solidară şi în formele ei exterioare, ea poartă neîndoios caracterul unei stratageme concepute, până în cele mai disparente amănunte ale ei, unitar. Dacă în desfăşurarea ei stratagema aceasta e mai bogată şi variată în amănunte pasionate, e că resistenţa ce voieşte să învingă e mai mare, poate, ca în trecut. A fost remarcată cu o generală înviorare în ţara noastră, nota de o energie mai evidentă ce se desenare în atitudinea coroanei în timpul din urmă, datorită de noi, poate fără să ne amăgim, intervenţiei efetive a moştenitorului de tron în conducerea destinelor monarchiei. Energia aceasta s’a resimţit viu în sferele coaliţioniste dela Budapesta; ea a fost tălmăcită şi de ziarele devotate moştenitorului de tron şi s’a manifestat prea eclatant şi cu prilejul audienţelor acordate membrilor actualului cabinet. Solul ei a fost votul universal, făgăduit în mod atât de hotărît popoarelor din Ungaria. Solul vremilor mai bune n’a putut însă să străbată, prin furtuna ce a provocat prin simpla lui apariţie în perspectiva viitorului. Asupritorii noştri îşi tem de moarte privilegiile feudale şi lansarea votului universal a revoluţionat în gradul suprem. Tot rostul sbuciumărilor desperate de azi se reduce la groaza ce i-a cuprins de trezirea enormelor forţe ce zac robite în cătuşele tirăniei lor de rasă. Farsa ce se joacă cu banca autonomă şi pretenţiunile militare, e menită să perpetueze starea de nesiguranţă până la ivirea unor conjuncturi politice favorabile scopului lor suprem: abaterea primejdiei votului universal. Conjuncturile aceste favorabile s’au ivit în sfârşit prin isbucnirea crizei şi în Austria — şi astfel vedem cum mersul crizei în Ungaria a devenit pe neaşteptate precipitat. Pe neaşteptate chipul tulbure al sfâşierilor de la Rapesta începe să se limpezească, serie însemnată, plăcută şi folositoare ţerilor noastre, un roman des moers, un soiu de Jerome Paturot românesc şi îndată am gândit la tine, iubite Chiţigoiule. Această scriere, ce bate în moravurile şi în defectele societăţii noastre din Bucureşti, este menită a trage luarea aminte a tuturor cetitorilor şi, în urmare, cred că nu poate figura mai bine aiurea decât în »Bucovina«. Mă îndatoresc dar a-ţi trimite peste puţin partea întâi şi te îndemn a o tipări regulat în foiletonul gazetei taie. Prietenul meu ce doreşte a păstra anonimul pentru toţi, afară decât pentru tine, îţi este cunoscut bine, căci numele lui este Ion Ghica. Destul e să cunoşti numele autorului, pentru ca să judeci meritul operei sale... El aşteaptă hârtiile sale dela Bucureşti şi îndată ce le va primi, eu însumi ţi oi expedui partea întâie a scrierii de care am vorbit mai sus.8) Totodată, dacă cumva mi-aduce oarece hârtiele mele de la Iaşi, ţi-oi trimite şi ceva din poeziile populare, pe care tu ştii a le preţui atât de bine. Eu doresc ca foaia Bucovinei să devie cel mai bun organ a răspândirei ideilor frumoase printre români şi-ţi făgăduiesc a lucra cu aceiaş rîvnă cu care am lucrat pentru »Propăşirea«. Acum să venim puţin la politică. Generalul Grabbe a fost în Constantinopoli cu o misie secretă în privirea provinciilor noastre şi, pe cât am putut afla, el a isbutit a încheia o convenţie cu Poarta ce cuprinde următoarele condiţii: 3) Romanul n’a apărut. Asupra acestei scrieri a lui Ion Ghica vezi articolul Eugeniei Carcalechi »Despre două scrieri necunoscute ale lui Ion Ghica« în »Arhiva» nr. 1 din 1906. Im amurg. Stau la pârleaz, Apune 'n rarişti soarele — Şi peste văi privesc în zări Cum cade-amurgul pe cărări îmbujorând răzoarele. Pârae curg, Pe supt arini ducându-se — Şi ’n vălurele murmurând Se duc fără de nici un gând In văi adânci sbătându-se. Se-aud tălăngi, Dând viaţă depărtărilor — O doină rătăceşte în văi Pierzându-se pe alte căi In nesfârşitul zărilor. Se-aud chemări In zborul călătoarelor — Şi când facii s'aprind pe cer Atâtea imnuri mândre pier In lumea căutătoarelor!... Trec mândre 'n sat Pe drumul larg pierzându-se Şi luna trece pe supt nori Ca o domniţă printre flori Spre alte lumi ducându-se.. Vin umbre 'n şir Pe supt grădini chemându-mă — Şi toată noaptea stau prin crâng, Şi dorm în fân. — Ca un nătâng Pe braţe moi visăndu mă, Const A. Giulescu. Scrisorile lui V. Alexandri. ui. Lui Al. Hurmuzachi. Constantinopol, 12 Mai 1849. *) Iubite Alecule. Am cetit cu multă plăcere rindurile ce mi ai scris și drept răsplată îţi făgăduiesc In curând să-ți trimit bogată materie pentru foiletonul Bucovinei8). Aici am descoperit, la un prieten al meu, om cu duh şi cu judecată. 6) Asupra seriei de scrisori către familia bucovineană Hurmuzachi vezi articolul meu din »Convorbiri Literare« pe 1906 p. 585 şi foiletoanele mele din »Voinţa Naţională« 1904, numerele 6868-5890. 8) Ziarul »Bucovina« apare la Cernăuţi, la 14 oct. 1848, în româneşte şi nemţeşte. Oh. Hurmuzachi, directorul gazetei, făgăduieşte în program colaboraţia mai multor »scriitori de talent«, vizând desigur şi pe Alecsandri, care în vara aceluiaş an, împreună cu refugiaţii politici moldoveni, petrecuse în sânul familiei Hurmuzachi. Totuș Alecsandri își începe colaborarea în No. 1 din 1849 al numitei gazete.