Tribuna, iulie 1910 (Anul 14, nr. 136-161)

1910-07-22 / nr. 153

Hz­­a Khuen n’o pot socoti ca serioasă. Sfatul ce-l dau politicianilor români e, să fim se­rioşi şi precauţi. Să nu ne lăsăm amăgiţi de Unguri şi apoi dezavuaţi de opinia pu­blică românească,­­ pentru că noi de băr­baţi cinstiţi, maturi şi independenţi mai avem trebuinţă mare. Iată şi concluziile mele. Ordinaţiunea ministerial alui Hieronymi trebuie revocată: preşedintele comitetului electoral român să convoce la o conferinţă pe delegaţii alegătorilor români ai turor ce­curilor electorale, în cari alegătorii români alcătuiesc cel puţin a *15 parte dintre toţi ale­gătorii (cam 55—60 cercuri); în această conferinţă să se discute şi să se fixeze postulatele de drept politic naţional ale po­porului român, — luîndu-se ca bază a dis­cuţiilor programul nostru naţional-român; conferinţa să aleagă un comitet de cel mult 10—12 membri dintre fruntaşii noştri mai serioşi şi in­dependenţi; acest comitet să re­dacteze în scris postulatele noastre naţio­nale prezintându-le contelui Khuen şi even­tual şi altor factori hotărîtori şi să urmeze tratative cu dl ministrul-preşedinte prin un subcomitet ales din sânul comitetului. Numai aşa poate fi considerată acţiunea contelui Khuen ca o acţiune serioasă şi sinceră. Aniversara Majestăţii Sale şi România. Ziarul guvernamental »Secolul I din Bucureşti anunţă: »Sântem informaţi că M. S. Regele, din consideraţie cătră starea sănătăţii M. S. Regina, nu este încă hotărât asupra plecării Sale în străi­nătate. Este probabil că la inaugurarea statuei din Sigmaringen a principelui Anton de Hohenzol­­lern, M. S. Regele va fi reprezintat de A. S. R. principele Moștenitor și tot A. S. R. va fi dele­gat de a prezintă împăratului Franz Iosif felici­tările M. S. Regelui cu ocazia aniversări a 80 a a naşterei sale. Un alt ziar din Bucureşti e informat că mai mulţi fruntaşi politici din toate partidele au con­venit să adune cât mai multe semnături pe o întimpinare ce va fi înmânată M. S. Regelui Carol şi prin care suveranul va fi rugat respectos să re­nunţe la călătoria ce urmează să facă la Ischl spre a vizita pe împăratul nostru. Această re­spectuoasă intervenire se va face avându-se in vedere modul neomenos cum am fost trataţi la alegeri. * Mitropolitul Meţianu la contele Zichy. I. P. S. Sa mitropolitul Ioan Meţianu a fost ieri la ministrul de culte contele Zichy, cu care a avut o consfătuire de o oră. I. P. Sfa­va s’a întors aseară la Sib­iu. Din Viena ni­ se telegrafiază. Un redactor al ziarului »Neue Fr. Presse* a avut o întrevedere cu mitropolitul Meţianu, care între altele a spus: »Eu am fost întotdeauna şi sânt şi acum prie­ten al păcii şi voi stărui ca pacea tulburată în vremile din urmă să se restabilească. Lupta noa­stră împotriva eghemoniei ungureşti — cum o plănuiesc câteva capete sangvinice — e zadar­nică*. Mitropolitul a spus apoi că până în Septem­vrie nu se vor face alţi paşi. * Interview cu V. Mangra. Un redactor al ziarului „Az Est“ a avut o convorbire cu părin­tele Vasile Mangra, pe care­­ a rugat să şi spună părerea despre tratativele de împăcare între Ro­mâni şi Unguri. Mangra a dat un răspuns foarte evaziv. A con­firmat ştirea că I. P. Sfa­va mitropolitul Meţianu a prezintat miniştrilor Khuen şi Zichy câte un memoriu, dar asupra cuprinsului lor n’a făcut nici o declaraţie. * Noi secretari de stat. Consilierul ministe­rial Dr. Némethy Károly a fost numit secretar general pe lângă ministerul de interne, consilie­rului Horváth Emil i s’a conferit titlul de secre­tar de stat. * Camera în preajma vacanţei, învinsă de do­­goreala întârziatei verei, camera ungurească se va reslăţi in curând, după o activitate de aproape o lună şi jumătate. Eri s’a întrunit pentru cea din urmă oară In şedinţă meritorică, iar Sâmbătă va ţine numai o şedinţă formală, pentru­­a lua la cunoştinţă avizul camerei magnaţilor*. In şe­dinţa de ieri a adoptat şi in cea de a treia cetire proiectul despre prelungirea jurisdicţiunei con­sulare şi a votat câteva reparaţii şi inovaţii pentru desăvârşirea confortului luxos al clădirii parlamentului. Preşedintele a fost apoi învestit cu mandatul de a dispune cu privire la circum­scripţiile ce eventual ar deveni vacante în cursul feriilor. „ De acum valurile politicei se vor re­trage iarăşi în alina presei, lăsând în urmă le asupra terenului de luptă aburii celei mai depline nesiguranţe pentru viitor. * Criza croată. Tratativele urmate de banul Croaţiei cu fruntaşii coaliţiei sârbo-croate s’au terminat ieri — fără rezultat. Nici nu mai e nă­dejde să şi ajungă la o înţelegere paşnici şi ba­nul va fi nevoit să propună Maj. Sale dizolvarea dietei şi publicarea de alegeri noi. In cercurile politice din Agram se afirmă că, dizolvarea se va face la începutul lui Septemvrie. * Un apel de necrezut. Ziarele ungureşti publică ştirea că în «Viitorul» din Bucureşti ar fi apărut un fel de apel la adresa deputaţilor noştri naţionali, în care aceştia sunt invitaţi să intre în partidul guverna­mental. Cum n’avem putinţa să controlăm această ştire fiindcă «Viitorul» e oprit să intre în Ungaria, ne mărginim deocamdată să înregistrăm această ştire de necrezut a ziarelor ungureşti, mente, a căror complicată arhitectură constitue viaţa de oraş. De alta cunosc scriitorii noştri din­ viaţa de Bucureşti, decât ostenelele de a plasa un manus­cris, supărările pricinuite de cutare editor cu ten­dinţe de exploatare, mişcarea grupărilor din jurul revistelor literare, cu toate deliciile şi cu toate hărţuielile lor, — apoi, farmecul, care se poate lega de viaţa de boemi, şi la urmă, refugiul în cutare colţ liniştit de cafenea, unde, ca Intr’un ultim loc de scăpare, caută să şi liniştiască su­­sufletul în preajma unui sfarţ fierbinte. Mai de­parte, nu pot cunoaşte nimic. Oricât le am cere scriitorilor noştri să se inspire de viaţa de oraş, ei n’o pot face, fiincă în clipa de faţă le cerem o imposibilitate. Structura­ lor sufletească îi îm­piedecă să pătrundă in toate misterele unei vieţi, în mijlocul căreia nu sânt decât veşnic străini. Va veni un timp însă, când scriitorii noştri, prin­­tr’o atentă analiză a propriului lor suflet, vor iz­buti să ne redea psihologia dureroasă a «desră­­dăcinatului», psihologia acelora care în fiecare an se desprind din sânul satelor noastre şi pornesc spre Capitală, unde­­ aşteaptă sau o cădere sau o ridicare. C. Ş. Făgeţel. Şi­min Nac Dédéche a marii. Era căţelul duduel şi­­ iubiam cu toţii. Ştia să se ghemuiască ori­unde, şi chiar pe mese, părea că doarme în fundul unui cuib. Înţelesese că nu ne plăcea să ne lingă cu limba, şi nu ne mai mângia decât cu laba, pe obraz, încetinel. Era de ajuns să ţii ochii închişi. Rîdea. Multă vreme am crezut cu toţii că rîsul lui era un fel de strănut, dar în cele din urmă ne-am dat seama că rîdea cu adevărat. Deşi n’avusese dureri prea mari, ştia să plângă, adică să geamă din fundul gâtului­ pe când o picătură de apă curată îi strălucea în colţul o­­chilor. I­ se întâmpla câteodată să se rătăcească şi să se întoarcă acasă singur cu atâta inteligenţă încât la strigătele noastre de bucurie căutăm să adău­­găm oarecari semne de stimă. Desigur, nu putea să vorbească, cu toate si­linţele noastre. Degeaba ÎI îndemna duduia: »Dacă ai vorbi şi tu o­leacă». El o privea lung, vioi, mirat ca şi dânsa. Dă­dea din coadă, deschidea gura, dar fără să latre. Gâcea el că duduia aştepta dela dânsul ceva mai mult decât un lătrat, şi vorbele îi apăsau inima, gata să-i vină pe limbă şi pe buze. Ar fi sflrşit poate să vorbească, dar era încă prea tânăr! Intr’o seară fără, lună, la ţară, pe când Dédé­che îşi căuta prieteni pe marginea drumului, un câne de stână, necunoscut prin partea locu­lui, îl apucă de mijloc, îl scutură, II strânse, II aruncă cât colo și pieri în noapte. Ah! dacă dudnea ar fi putut să pue mâna pe blestematul acela de câne, cum­­ ar fi învățat ea minte să mai muște altădată. Dédéche s’a vindecat de rănile primite, dar la rămas la rărunchi o slăbiciune dureroasă. începu să se ude pretutindeni. Afară făcea pipi în toate colţurile, cât putea de mult, vesel că scăpa de o grijă, dar cum intra în casă îl apuca iarăşi nevoia. Cum îi întorceau spatele, el şi­­ întorcea pe al lui la picioarele unei mobile, şi duduea veşnicul ei semnal de alarmă: »Un bu­rete! apă! aduceţi de grabă!« Toţi ne răsteam la dânsul, îl certam ridicând glasul, îl băteam cu gesturi violente cari nu-l atingeau, şi privirea lui fină ne răspundea: »Văd şi eu, dar ce să fac?«. Era tot drăgălaş şi blând, dar câteodată se ghemuia ca şi cum ar fi simţit pe spinerii dinţii cânelui de stână. 4 August n. III! „împăcarea“ ca Ungarii. — Un interview cu dl Dr. luliu Maniu. — Presa ungurească consacră articole lungi tratativelor de »împăcare« ce se urmează între guvern şi anumiţi fruntaşi ai vieţii noastre publice. Articolele aceste nu spun însă nimic nou şi nu contrbuie cu nimic la lămurirea chestiunii naţionalităţilor şi nici nu o apropie de­ o soluţie serioasă şi defi­nitivă. Mai mare parte sânt numai un re­zumat al ştirilor publicate de ziarele româ­neşti despre audienţa la ministrul-preşedinte a­­lui Dr. I. Mihu şi I. P. S. Sale mitro­politul Ioan Meţianu. FABRICA DE OBLOANE 1JALUSINEDE ESSLINGEN CONTRA RAZELOR SOLAR SI STORURI ===== ZABELLA= UTCZA 47. == TELEFON 23-45.= " dig&F"

Next