Tribuna, iulie 1910 (Anul 14, nr. 136-161)
1910-07-22 / nr. 153
Hza Khuen n’o pot socoti ca serioasă. Sfatul ce-l dau politicianilor români e, să fim serioşi şi precauţi. Să nu ne lăsăm amăgiţi de Unguri şi apoi dezavuaţi de opinia publică românească, pentru că noi de bărbaţi cinstiţi, maturi şi independenţi mai avem trebuinţă mare. Iată şi concluziile mele. Ordinaţiunea ministerial alui Hieronymi trebuie revocată: preşedintele comitetului electoral român să convoce la o conferinţă pe delegaţii alegătorilor români ai turor cecurilor electorale, în cari alegătorii români alcătuiesc cel puţin a *15 parte dintre toţi alegătorii (cam 55—60 cercuri); în această conferinţă să se discute şi să se fixeze postulatele de drept politic naţional ale poporului român, — luîndu-se ca bază a discuţiilor programul nostru naţional-român; conferinţa să aleagă un comitet de cel mult 10—12 membri dintre fruntaşii noştri mai serioşi şi independenţi; acest comitet să redacteze în scris postulatele noastre naţionale prezintându-le contelui Khuen şi eventual şi altor factori hotărîtori şi să urmeze tratative cu dl ministrul-preşedinte prin un subcomitet ales din sânul comitetului. Numai aşa poate fi considerată acţiunea contelui Khuen ca o acţiune serioasă şi sinceră. Aniversara Majestăţii Sale şi România. Ziarul guvernamental »Secolul I din Bucureşti anunţă: »Sântem informaţi că M. S. Regele, din consideraţie cătră starea sănătăţii M. S. Regina, nu este încă hotărât asupra plecării Sale în străinătate. Este probabil că la inaugurarea statuei din Sigmaringen a principelui Anton de Hohenzollern, M. S. Regele va fi reprezintat de A. S. R. principele Moștenitor și tot A. S. R. va fi delegat de a prezintă împăratului Franz Iosif felicitările M. S. Regelui cu ocazia aniversări a 80 a a naşterei sale. Un alt ziar din Bucureşti e informat că mai mulţi fruntaşi politici din toate partidele au convenit să adune cât mai multe semnături pe o întimpinare ce va fi înmânată M. S. Regelui Carol şi prin care suveranul va fi rugat respectos să renunţe la călătoria ce urmează să facă la Ischl spre a vizita pe împăratul nostru. Această respectuoasă intervenire se va face avându-se in vedere modul neomenos cum am fost trataţi la alegeri. * Mitropolitul Meţianu la contele Zichy. I. P. S. Sa mitropolitul Ioan Meţianu a fost ieri la ministrul de culte contele Zichy, cu care a avut o consfătuire de o oră. I. P. Sfava s’a întors aseară la Sibiu. Din Viena ni se telegrafiază. Un redactor al ziarului »Neue Fr. Presse* a avut o întrevedere cu mitropolitul Meţianu, care între altele a spus: »Eu am fost întotdeauna şi sânt şi acum prieten al păcii şi voi stărui ca pacea tulburată în vremile din urmă să se restabilească. Lupta noastră împotriva eghemoniei ungureşti — cum o plănuiesc câteva capete sangvinice — e zadarnică*. Mitropolitul a spus apoi că până în Septemvrie nu se vor face alţi paşi. * Interview cu V. Mangra. Un redactor al ziarului „Az Est“ a avut o convorbire cu părintele Vasile Mangra, pe care a rugat să şi spună părerea despre tratativele de împăcare între Români şi Unguri. Mangra a dat un răspuns foarte evaziv. A confirmat ştirea că I. P. Sfava mitropolitul Meţianu a prezintat miniştrilor Khuen şi Zichy câte un memoriu, dar asupra cuprinsului lor n’a făcut nici o declaraţie. * Noi secretari de stat. Consilierul ministerial Dr. Némethy Károly a fost numit secretar general pe lângă ministerul de interne, consilierului Horváth Emil i s’a conferit titlul de secretar de stat. * Camera în preajma vacanţei, învinsă de dogoreala întârziatei verei, camera ungurească se va reslăţi in curând, după o activitate de aproape o lună şi jumătate. Eri s’a întrunit pentru cea din urmă oară In şedinţă meritorică, iar Sâmbătă va ţine numai o şedinţă formală, pentrua lua la cunoştinţă avizul camerei magnaţilor*. In şedinţa de ieri a adoptat şi in cea de a treia cetire proiectul despre prelungirea jurisdicţiunei consulare şi a votat câteva reparaţii şi inovaţii pentru desăvârşirea confortului luxos al clădirii parlamentului. Preşedintele a fost apoi învestit cu mandatul de a dispune cu privire la circumscripţiile ce eventual ar deveni vacante în cursul feriilor. „ De acum valurile politicei se vor retrage iarăşi în alina presei, lăsând în urmă le asupra terenului de luptă aburii celei mai depline nesiguranţe pentru viitor. * Criza croată. Tratativele urmate de banul Croaţiei cu fruntaşii coaliţiei sârbo-croate s’au terminat ieri — fără rezultat. Nici nu mai e nădejde să şi ajungă la o înţelegere paşnici şi banul va fi nevoit să propună Maj. Sale dizolvarea dietei şi publicarea de alegeri noi. In cercurile politice din Agram se afirmă că, dizolvarea se va face la începutul lui Septemvrie. * Un apel de necrezut. Ziarele ungureşti publică ştirea că în «Viitorul» din Bucureşti ar fi apărut un fel de apel la adresa deputaţilor noştri naţionali, în care aceştia sunt invitaţi să intre în partidul guvernamental. Cum n’avem putinţa să controlăm această ştire fiindcă «Viitorul» e oprit să intre în Ungaria, ne mărginim deocamdată să înregistrăm această ştire de necrezut a ziarelor ungureşti, mente, a căror complicată arhitectură constitue viaţa de oraş. De alta cunosc scriitorii noştri din viaţa de Bucureşti, decât ostenelele de a plasa un manuscris, supărările pricinuite de cutare editor cu tendinţe de exploatare, mişcarea grupărilor din jurul revistelor literare, cu toate deliciile şi cu toate hărţuielile lor, — apoi, farmecul, care se poate lega de viaţa de boemi, şi la urmă, refugiul în cutare colţ liniştit de cafenea, unde, ca Intr’un ultim loc de scăpare, caută să şi liniştiască susufletul în preajma unui sfarţ fierbinte. Mai departe, nu pot cunoaşte nimic. Oricât le am cere scriitorilor noştri să se inspire de viaţa de oraş, ei n’o pot face, fiincă în clipa de faţă le cerem o imposibilitate. Structura lor sufletească îi împiedecă să pătrundă in toate misterele unei vieţi, în mijlocul căreia nu sânt decât veşnic străini. Va veni un timp însă, când scriitorii noştri, printr’o atentă analiză a propriului lor suflet, vor izbuti să ne redea psihologia dureroasă a «desrădăcinatului», psihologia acelora care în fiecare an se desprind din sânul satelor noastre şi pornesc spre Capitală, unde aşteaptă sau o cădere sau o ridicare. C. Ş. Făgeţel. Şimin Nac Dédéche a marii. Era căţelul duduel şi iubiam cu toţii. Ştia să se ghemuiască oriunde, şi chiar pe mese, părea că doarme în fundul unui cuib. Înţelesese că nu ne plăcea să ne lingă cu limba, şi nu ne mai mângia decât cu laba, pe obraz, încetinel. Era de ajuns să ţii ochii închişi. Rîdea. Multă vreme am crezut cu toţii că rîsul lui era un fel de strănut, dar în cele din urmă ne-am dat seama că rîdea cu adevărat. Deşi n’avusese dureri prea mari, ştia să plângă, adică să geamă din fundul gâtului pe când o picătură de apă curată îi strălucea în colţul ochilor. I se întâmpla câteodată să se rătăcească şi să se întoarcă acasă singur cu atâta inteligenţă încât la strigătele noastre de bucurie căutăm să adăugăm oarecari semne de stimă. Desigur, nu putea să vorbească, cu toate silinţele noastre. Degeaba ÎI îndemna duduia: »Dacă ai vorbi şi tu oleacă». El o privea lung, vioi, mirat ca şi dânsa. Dădea din coadă, deschidea gura, dar fără să latre. Gâcea el că duduia aştepta dela dânsul ceva mai mult decât un lătrat, şi vorbele îi apăsau inima, gata să-i vină pe limbă şi pe buze. Ar fi sflrşit poate să vorbească, dar era încă prea tânăr! Intr’o seară fără, lună, la ţară, pe când Dédéche îşi căuta prieteni pe marginea drumului, un câne de stână, necunoscut prin partea locului, îl apucă de mijloc, îl scutură, II strânse, II aruncă cât colo și pieri în noapte. Ah! dacă dudnea ar fi putut să pue mâna pe blestematul acela de câne, cum ar fi învățat ea minte să mai muște altădată. Dédéche s’a vindecat de rănile primite, dar la rămas la rărunchi o slăbiciune dureroasă. începu să se ude pretutindeni. Afară făcea pipi în toate colţurile, cât putea de mult, vesel că scăpa de o grijă, dar cum intra în casă îl apuca iarăşi nevoia. Cum îi întorceau spatele, el şi întorcea pe al lui la picioarele unei mobile, şi duduea veşnicul ei semnal de alarmă: »Un burete! apă! aduceţi de grabă!« Toţi ne răsteam la dânsul, îl certam ridicând glasul, îl băteam cu gesturi violente cari nu-l atingeau, şi privirea lui fină ne răspundea: »Văd şi eu, dar ce să fac?«. Era tot drăgălaş şi blând, dar câteodată se ghemuia ca şi cum ar fi simţit pe spinerii dinţii cânelui de stână. 4 August n. III! „împăcarea“ ca Ungarii. — Un interview cu dl Dr. luliu Maniu. — Presa ungurească consacră articole lungi tratativelor de »împăcare« ce se urmează între guvern şi anumiţi fruntaşi ai vieţii noastre publice. Articolele aceste nu spun însă nimic nou şi nu contrbuie cu nimic la lămurirea chestiunii naţionalităţilor şi nici nu o apropie de o soluţie serioasă şi definitivă. Mai mare parte sânt numai un rezumat al ştirilor publicate de ziarele româneşti despre audienţa la ministrul-preşedinte alui Dr. I. Mihu şi I. P. S. Sale mitropolitul Ioan Meţianu. FABRICA DE OBLOANE 1JALUSINEDE ESSLINGEN CONTRA RAZELOR SOLAR SI STORURI ===== ZABELLA= UTCZA 47. == TELEFON 23-45.= " dig&F"