Tribuna, octombrie 1911 (Anul 15, nr. 215-238)
1911-10-01 / nr. 215
Anul XV. Arad, Sâmbătă, 1914 Octomvre n. 1911 Nr. 215 ABONAMENTUL Pe un an .28 Cor. Pe un luni. . 14 « Pe o lună . 2.40 « Numărul de zi pentru România şi străinătate pe an 40 franci. Telefon pentru oraş şi comitat 502. REDACŢIA şi ADMINISTRAŢIA: Strada Deák Ferenc Nr. 20 INSERŢIUNILE se primesc la administraţie. Mulţămite publice şi Loc deschis costă fiecare şir 20 fileri. Manuscripte nu să înape lăzi. Serbările de la Iaşi. Da Sextil Puşcăria. Iaşi, 12 Octomvrie. „Un popor care după atât de îndelungate lupte, izbit fiind de crîncenele lovituri ale sorţii, a putut să-şi păstreze fiinţa şi originalitatea sa neştirbită, un stat a cărui întâia faptă îndată după întemeiarea sa, a fost înfiinţarea unei Universităţi, stârneşte cu drept cuvânt admiraţia noastră a tuturora”. Cuvintele acestea frumoase le-a rostit cu ocazia şedinţei festive de sub preşidenţia M. S. Regelui Carol, celebrul orator, profesorul Waldeyer, delegatul Universităţii din Berlin. Şi e, într’adevăr, vrednică de cea mai vie admiraţiune grija marilor bărbaţi care au săvârşit Unirea Principatelor române de a fi dat noului Stat tot ce trebuia ca să-l ridice le importantul rang ocupat de el astăzi în Europa. Acei entuziaşti n’au fost în stare numai să învingă cea mai mare piedecă pentru desvoltarea naţională a Românismului, prejudecăţile seculare care au despărţit frate de frate, ci lor le revine meritul uriaş de a fi avut tăria să nu se oprească la întâiul pas, ci neobosiţi, au mers mai departe, tot mai departe, cercând aproape imposibilul: crearea unei Universităţi, într’o ţară în care cu mai puţin de o jumătate de veac în urmă limba românească încă nu se învăţa prin şcoli. Un semicentenar universitar în România este deci un simbol, arătând puterea poporului nostru de a păşi ca un element civilizator în estul îndepărtat al Europei, îndată după ce, prin tăria sa, a rupt landurile ce-l legau de ori opt. Şi iarăşi, nu poate fi socotit ca neînsemnător faptul că tocmai în vechea capitală a Moldovei se serbează acest semicentenar. Căci dacă astăzi, printr-o firească tendinţă de centralizare, Universitatea din Bucureşti ocupă locul întâi între instituţiile noastre culturale, strălucind prin numărul elevilor şi în parte prin numele profesorilor , bucurîndu-se în acelaş timp de o mai darnică dragoste din partea guvernelor, oraşului Iaşi îi revine meritul de a fi înfăptuit mai întâi ideia unei Universităţi. Căci aici trăiau marii vizionari, care voind să croiască viitorul poporului lor, au făcut ceea ce legenda minunată a poporului nostru spune că săvârşise Meşterul Manole când, spre a salva opera, şi-a îngropat ce avea mai scump pe lume în zidul mănăstirei, ceea ce ne spune basmul atât de simbolic al poporului despre Făt-Frumos, care ieşind din întunerecul celuilalt tărâm a tăiat o oca de carne din pulpa sa spre a hrăni pe scorpia ce avea să-l ducă la lumină, aici, în Iaşi, s’a adus jertfa, fără de care nu se poate imagina o faptă mare. Capitala Moldovei şi-a jertfit strălucirea sa, spre a putea face strălucitoare capitala Ţării româneşti. De aceea a fost o dovadă de dragoste, adevărat părintească ce o poartă Regele Carol ţării sale, când, încunjurat de întreaga familie regală, a descins în capitala marilor săi înaintaşi. Printr’o vorbire academică şi pătrunsă de o adâncă înţelepciune, de o răpitoare frumuseţe a limbei, El însuşi a ţinut să dea serbărilor strălucita însemnătate ce o merită. Şi în faţa lui, reprezentanţii celor mai mari Universităţi din Apus, cu Parisul, Viena şi Berlinul în frunte, au adus omagiile lor de admiraţie sinceră Universităţii din Iaşi. Şi, precum nu se putea altfel, între urările de bine pentru viitor, s’a auzit şi glasul duios al celor ce-şi aduceau aminte de profesorii de odinioară a acestei Universităţi. Intre cei dintâi s’a amintit numele profesorilor ardeleni. Aici au stătut Simeon Bărnuţiu, Petru Suciu, Ştefan Emilian, Ştefan Miele, Ion Pop, Aron Densuşianu ş. a., care au venit nu numai ca reprezentanţi ai ştiinţei, ci care au semănat în sufletul elevilor lor decenii de-a rîndul şi iubirea , învăpăiată şi fanatică de neam, aşa cum o supseseră ei acasă la sânul maicelor lor, şi cum nu le-a fost dat s’o predice de pe catedră în ţara care i-a născut. Căci pentru ei Universitatea nu trebuia să se asemene soarelui ce apare pe orizont în zilele de iarnă, mare şi luminos, dar fără putere de a încălzi, ci soarelui din dricul verii, care cu lumina împreună dă şi căldura îmbelşugată. La început, mai ales această căldură era trebuitoare, pentru ca Universitatea din Iaşi să fie ceea ce au vrut întemeietorii ei: întâia şcoală înaltă naţională a Românilor. FOIŢA ZIARULUI „TRIBUNA” Cuvântarea delegatului universităţii din Berlin, prof. W. Waldeyer, la şedinţa solemnă a jubileului din Iaşi. (In traducerea corespondentului nostru special) O scurtă privire asupra istoriei Românilor ne aminteşte cuvântul poietului roman: „Tantae molistrat Romanam condere gentem”. Veacuri după veacuri se păr îndară de când luptele lui Traian cu vitejii Daci au pus temeia istoriei româneşti, în cursul tuturor acestor secole, ţării şi poporului român nu-i fu dat să-şi vină în fire. Situaţia geografică a ţării, pe drumul larg dunărean care ducea din orient spre inima Europei, purta pe aici pe toate popoarele migratoare de la est spre vest, — o pornire care şi azi dăinueşte şi pare a fi o moştenire a locuitorilor pământeşti: soarele doar însuşi călătoreşte pentru ochii noştri în fiecare zi pe acelaş drum! Şi mai târziu, când puvoiul de noroade se potoli, nu a venit liniştea dorită, căci popoarele ce se aşezară jur împrejur, îşi întindeau unul după altul mâinile lor însetate de nădejdii cuceritoare asupra ispititorului pământromânesc. Abia dacă a trecut o jumătate de veac de când cele două din ţările locuite de Români, Moldova şi Muntenia au fost împreunate sub un sceptru. Şi care a fost unul din cele dintâi roade ale independenţei câştigate şi a păcii, care veni ? A fost întemeiarea unei instituţiuni pentru ajungerea celor mai înalte probleme ale culturei omeneşti, înfiinţarea unei universităţi pe acest pământ! Noi toţi am venit astăzi, şi în fruntea noastră înaltul suveran al acestei ţări, stimat de întreaga lume civilizată, spre a aduce acestei universităţi urările noastre pentru viitor, dorindu-i să se desvolte mai departe printre surorile ei mai bătrâne, spre fericirea ţării, spre progresul ştiinţei şi spre gloria ei. Dar nu numai acestei universităţi a Iaşilor sânt adresate felicitările noastre, ci întregului popor românesc. Un popor, care după atât de îndelungate lupte, izbit fiind de crâncenele lovituri ale sorţii a putut să-şi păstreze fiinţa şi originalitatea sa neştirbită, un stat a cărui întâia faptă, îndată după întemeiarea sa, a fost înfiinţarea unei universităţi, stârneşte cu drept cuvânt admiraţia noastră, a tuturora. De aceea felicitările noastre se îndreaptă azi şi ţării şi poporului românesc. Amintindu-ne ziua întemeierii universităţii din Iaşi, putem zice: Accipiebamus omen! Căci o naţiune care se îndreaptă spre cultivarea celor mai înalte bunuri, după ce abia şi-a câştigat neatârnarea, poartă cu sine un omen norocos, precum a şi dovedit-o de atunci istoria României. De acea putem zice astăzi, din mijlocul serbărilor jubiliare, privind asupra României: Accipimus omen! Ca reprezentant al universităţii din Berlin, trebuie să mai adaug câteva cuvinte. Cuvinte de mulţumire: Când anul trecut, universitatea din Berlin se pregătea să serbeze centenarul său, sora mai tânără din Iaşi a cedat celei mai mari locul. Pentru acest fapt, precum şi pentru invitarea la serbările de astăzi vă exprim, în numele universităţii regale Friedrich-Wilhelm cele mai călduroase mulţumite. Raporturile între universităţile României şi a celei din Berlin sânt de mult prieteneşti. Mulţi dintre tinerii români au venit la noi; ei ne vor fi şi de aci înainte totdeauna bineveniţi. Să dea D-zeu ca aceste raporturi bune să rămână şi pentru viitor şi să se întărească şi mai mult! Să dea Dumnezeu ca universitatea din Iaşi să se desvolte atât de mult, ca în viitor să vedem studenţi germani primind învăţătură în sălile de curs şi în institutele ei! O sinceră urare de bine tinerei Alma mater a Moldovei! Biblioteca Judeţeană ASTRA 24948P Ek9tf.