Tribuna, octombrie 1911 (Anul 15, nr. 215-238)

1911-10-01 / nr. 215

Anul XV. Arad, Sâmbătă, 1914 Octomvre n.­ 1911 Nr. 215 ABONAMENTUL Pe un an .28 Cor. Pe un luni. . 14 « Pe o lună . 2.40 « Numărul de zi pentru Ro­mânia şi străinătate pe an 40 franci. Telefon pentru oraş şi comitat 502. REDACŢIA şi ADMINISTRAŢIA: Strada Deák Ferenc Nr. 20 INSERŢIUNILE se primesc la administraţie. Mulţămite publice şi Loc deschis costă fiecare şir 20 fileri. Manuscripte nu să înape lăzi. Serbările de la Iaşi. Da Sextil Puşcăria. Iaşi, 12 Octomvrie. „Un popor care după atât de îndelun­gate lupte, izbit fiind de crîncenele lovituri ale sorţii, a putut să-şi păstreze fiinţa şi originalitatea sa neştirbită, un stat a cărui întâia faptă îndată după întemeiarea sa, a fost înfiinţarea unei Universităţi, stârneşte cu drept cuvânt admiraţia noastră a tutu­rora”. Cuvintele acestea frumoase le-a rostit cu ocazia şedinţei festive de sub preşiden­­ţia M. S. Regelui Carol, celebrul orator, profesorul Waldeyer, delegatul Universi­tăţii din Berlin. Şi e, într’adevăr, vrednică de cea mai vie admiraţiune grija marilor bărbaţi care au săvârşit Unirea Principatelor române de a fi dat noului Stat tot ce trebuia ca să-l ridice le importantul rang ocupat de el as­tăzi în Europa. Acei entuziaşti n’au fost în stare numai să învingă cea mai mare pie­­decă pentru desvoltarea naţională a Ro­mânismului, prejudecăţile seculare care au despărţit frate de frate, ci lor le revine meritul uriaş de a fi avut tăria să nu se o­­prească la întâiul pas, ci neobosiţi, au mers mai departe, tot mai departe, cercând aproape imposibilul: crearea unei Univer­sităţi, într’o ţară în care cu mai puţin de o jumătate de veac în urmă limba româ­nească încă nu se învăţa prin şcoli. Un semicentenar universitar în Româ­nia este deci un simbol, arătând puterea poporului nostru de a păşi ca un element civilizator în estul îndepărtat al Euro­pei, îndată după ce, prin tăria sa, a rupt lan­durile ce-l legau de ori opt. Şi iarăşi, nu poate fi socotit ca neîn­­semnător faptul că tocmai în vechea ca­pitală a Moldovei se serbează acest semi­centenar. Căci dacă astăzi, printr-o fi­rească tendinţă de centralizare, Universi­tatea din Bucureşti ocupă locul întâi între instituţiile noastre culturale, strălucind prin numărul elevilor şi în parte prin numele profesorilor , bucurîn­­du-se în acelaş timp de o mai dar­nică dragoste din partea guverne­lor,­­ oraşului Iaşi îi revine meritul de a fi înfăptuit mai întâi ideia unei Universi­tăţi. Căci aici trăiau marii vizionari, care voind să croiască viitorul poporului lor, au făcut ceea ce legenda minunată a poporu­lui nostru spune că săvârşise Meşterul Ma­nole când, spre a salva opera, şi-a îngropat ce avea mai scump pe lume în zidul mă­­năstirei, ceea ce ne spune basmul atât de simbolic al poporului despre Făt-Frumos, care ieşind din întunerecul celuilalt tărâm a tăiat o oca de carne din pulpa sa spre a hrăni pe scorpia ce avea să-l ducă la lu­mină, aici, în Iaşi, s’a adus jertfa, fără de care nu se poate imagina o faptă mare. Capitala Moldovei şi-a jertfit strălucirea sa, spre a putea face strălucitoare capitala Ţării româneşti. De aceea a fost o dovadă de dragoste, adevărat părintească ce o poartă Regele Carol ţării sale, când, încunjurat de în­treaga familie regală, a descins în capitala marilor săi înaintaşi. Printr’o vorbire aca­demică şi pătrunsă de o adâncă înţelepciu­ne, de o răpitoare frumuseţe a limbei, El însuşi a ţinut să dea serbărilor strălucita însemnătate ce o merită. Şi în faţa lui, re­prezentanţii celor mai mari Universităţi din Apus, cu Parisul, Viena şi Berlinul în frunte, au adus omagiile lor de admiraţie sinceră Universităţii din Iaşi. Şi, precum nu se putea altfel, între ură­rile de bine pentru viitor, s’a auzit şi glasul duios al celor ce-şi aduceau aminte de pro­fesorii de odinioară a acestei Universităţi. Intre cei dintâi s’a amintit numele profe­sorilor ardeleni. Aici au stătut Simeon Bărnuţiu, Petru Suciu, Ştefan Emilian, Ştefan Miele, Ion Pop, Aron Densuşianu ş. a., care au venit nu numai ca reprezentanţi ai ştiinţei, ci care au semănat în sufletul elevilor lor decenii de-a rîndul şi iubirea , învăpăiată şi fanatică de neam, aşa cum o supseseră ei acasă la sânul maicelor lor, şi cum nu le-a fost dat s’o predice de pe catedră în ţara care i-a născut. Căci pentru ei Univer­sitatea nu trebuia să se asemene soarelui ce apare pe orizont în zilele de iarnă, mare şi luminos, dar fără putere de a încălzi, ci soarelui din dricul verii, care cu lumina împreună dă şi căldura îmbelşugată. La început, mai ales această căldură era trebuitoare, pentru ca Universitatea din Iaşi să fie ceea ce au vrut întemeietorii ei: întâia şcoală înaltă naţională a Româ­nilor. FOIŢA ZIARULUI „TRIBUNA” Cuvântarea delegatului universi­tăţii din Berlin, prof. W. Waldeyer, la şedinţa solemnă a jubileului din Iaşi. (In traducerea corespondentului nostru special) O scurtă privire asupra istoriei Românilor ne aminteşte cuvântul poietului roman: „Tan­­tae molis­trat Romanam condere gen­tem”. Vea­curi după veacuri se păr îndară de când luptele lui Traian cu vitejii Daci au pus temeia istoriei româneşti, în cursul tuturor acestor secole, ţării şi poporului român nu-i fu dat să-şi vină în fire. Situaţia geografică a ţării, pe drumul­ larg du­nărean care ducea din orient spre inima Europei, purta pe aici pe toate popoarele migratoare de la est spre vest, — o pornire care şi azi dăinueşte şi pare a fi o moştenire a locuitorilor pământeşti: soarele doar însuşi călătoreşte pentru ochii noş­tri în fiecare zi pe acelaş drum! Şi mai târziu, când puvoiul de noroade se potoli, nu a venit li­niştea dorită, căci popoarele ce se aşezară jur îm­prejur, îşi întindeau unul după altul mâinile lor însetate de nădejdii cuceritoare asupra ispititoru­lui pământ­­românesc. Abia dacă a trecut o jumă­tate de veac de când cele două din ţările locuite de Români, Moldova şi Muntenia au fost împre­unate sub un sceptru. Şi care a fost unul din cele dintâi roade ale independenţei câştigate şi a păcii, care veni ? A fost întemeiarea unei instituţiuni pentru ajun­gerea celor mai înalte probleme ale culturei ome­neşti, înfiinţarea unei universităţi pe acest pă­mânt! Noi toţi am venit astăzi, şi în fruntea noas­tră înaltul suveran al acestei ţări, stimat de în­treaga lume civilizată, spre a aduce acestei uni­versităţi urările noastre pentru viitor, dorindu-i să se desvolte mai departe printre surorile ei mai bătrâne, spre fericirea ţării, spre progresul ştiin­ţei şi spre gloria ei. Dar nu numai acestei universităţi a Iaşilor sânt adresate felicitările noastre, ci întregului popor românesc. Un popor, care după atât de în­delungate lupte, izbit fiind de crâncenele lovituri ale sorţii a putut să-şi păstreze fiinţa şi origina­litatea sa neştirbită, un stat a cărui întâia faptă, îndată după întemeiarea sa, a fost înfiinţarea u­­nei universităţi, stârneşte cu drept cuvânt admi­raţia noastră, a tuturora. De aceea felicitările noastre se îndreaptă azi şi ţării şi poporului ro­mânesc. Amintindu-ne ziua întemeierii universi­tăţii din Iaşi, putem zice: Accipiebamus omen! Căci o naţiune care se îndreaptă spre cultivarea celor mai înalte bunuri, după ce abia şi-a câşti­gat neatârnarea, poartă cu sine un omen norocos, precum a şi dovedit-o de atunci istoria României. De acea putem zice astăzi, din mijlocul serbări­lor jubiliare, privind asupra României: Accipi­­mus omen! Ca reprezentant al universităţii din Berlin, trebuie să mai adaug câteva cuvinte. Cuvinte de mulţumire: Când anul trecut, universitatea din Berlin se pregătea să serbeze centenarul său, sora mai tânără din Iaşi a cedat celei mai mari lo­cul. Pentru acest fapt, precum şi pentru invitarea la serbările de astăzi vă exprim, în numele uni­versităţii regale Friedrich-Wilhelm cele mai căl­duroase mulţumite. Raporturile între universită­ţile României şi a celei din Berlin sânt de mult prieteneşti. Mulţi dintre tinerii români au venit la noi; ei ne vor fi şi de aci înainte totdeauna bi­neveniţi. Să dea D-zeu ca aceste raporturi bune să rămână şi pentru viitor şi să se întărească şi mai mult! Să dea Dumnezeu ca universitatea din Iaşi să se desvolte atât de mult, ca în viitor să ve­dem studenţi germani primind învăţătură în să­lile de curs şi în institutele ei! O sinceră urare de bine tinerei Alma mater a Moldovei! Biblioteca Judeţeană ASTRA 24948P Ek9tf­.

Next