Tribuna, octombrie 1911 (Anul 15, nr. 215-238)

1911-10-01 / nr. 215

Pag. 2 In acest sens serbăm cu toţii astăzi aniversarea ei de cincizeci de ani, urîndu-i un viitor strălucit. anunţă că regele Petru a promis Ţarului să mărească contingentul armatei cu 50,000 oameni şi contingentul de răsboi cu 100,000 oameni, iar la deschiderea Scupcinei va depune un proiect pentru reorganizarea armatei. Ziarele sârbe, după cum aflăm, publică aceste informaţii fără comentar. Contele Tisza în Arad. Am anunţat că contele Ştefan Tisza, care e deputat al Aradului, va veni la 19 a lunei curente în Arad, spre a ţine o dare de seamă alegătorilor. Partizanii săi fac pregătiri întinse pentru a-i pregăti o primire, nu mai puţin însă se pregătesc şi socialiştii şi kossuthiştii, pentru o contra demonstraţie. In program este luată şi o visită la P. S. S. Episcopul I. Papp.# O nouă criză de guvern în Austria? Guvernul baronului Gautsch pare a fi de durată mai scurtă precum se nădăjduia. Evenimentele din urmă, tulburările sângeroase şi atentatul din Reichsrath, au sguduit mult poziţia baronului Gautsch, pentu că amândouă stau în strânsă legătură cu scumpetea traiului şi lipsa de carne. Partidele politice, aproape fără deosebire, sunt nemulţumite cu actualul ministru-preşedinte pentru că n’a fost destul de energic în tratativele sale cu guvernul unguresc, dela care n’a putut obţine învoirea la un nou import de carne din Argentinia. Audienţa de om a lui Dilinski, fost ministru şi preşedintele Clubului Cehilor, e viu comentată şi considerată ca un semn vădit că noua criză de guvern a ajuns într’o fază acută. Nu este exclusă posibilitatea ca în cel mai scurt viitor Austria să aibă un nou ministru-preşedinte. » Obstrucţia continuă... Preşedintele Camerei, Berzeviczy Albert, a continuat şi azi tratativele cu şefii partidelor opoziţioniste. S-a întreţinut vreme mai îndelungată cu contele Zichy Aladár şi Rakovszky István, fără a putea ajunge la înţelegere asupra preţului împăcării. Tot mai mult se învederează că tratativele vor rămânea fără orice rezultat şi guvernul va avea să se gândească la alte mijloace pentru înfrângerea obstrucţiei. In şedinţa de azi a Camerei deputaţilor obstrucţia din nou a fost la ordinea zilei. De la început până la sfârşit s’au făcut numai votări nominale.* Achitarea ziarului „A Nap”. Numărul de la 18 August al ziarului de sensaţii „A Nap” din Budapesta a fost confiscat, la ordinul procuraturei, pentru articolul „Véres emlékek”, în care procuratura a descoperit crima de laese majestatis. In acelaş timp, primăria Budapestei a oprit vânzarea ziarului pe stradă. Măsurile aceste au fost viu discutate de presa întreagă, care a văzut în ele violarea libertăţii presei. Opoziţia a adresat guvernului repetite interpelări, a ţinut şedinţe intime, fără ca să fi putut obţine revocarea măsurilor. Autorul articolului în chestiune Dr. Kalmár Antal, a fost tras azi la răspundere de curtea cu juri din Budapesta. Jurii au adus însă verdictul că articolul nu cuprinde nici o ofensă la adresa Maj. Sale, iar tribunalul, pe baza verdictului acestuia, l-a achitat. Achitarea a făcut o penibilă impresie mai ales în cercurile guvernamentale, căci se ştie, că astfel de injurii grosolane la adresa Monarhului, nu s’au mai scris nici chiar în presa ungurească. Dar, asta-i sinceritatea „loialităţii ungureşti! ” * O convenţie secretă ruso-sârbă. Se anunţă din Sofia. Ziarul „Vecerna Posta” află din Petersburg, că regele Petru al Serbiei, cu ocaziunea vizitei sale la Ţarul, a semnat o convenţie secretă rusosârbă, care ar garanta interesele comune ale Serbiei şi Rusiei în Balcani. Ziarul mai „TÜIÜUMA* 14 Octomvre n 1911 Congrese religioase. De Dr. Oaîilfor Ghibu. Sibiiu, 12 Octomvrie. In zilele trecute s’a deschis la Sebeşulsăsesc seria conferinţelor învăţătoreşti din arhidieceza ortodoxă română a Transilvaniei. Rînd pe rînd se vor desfăşura aceste însemnate adunări ale învăţătorilor din cele 34 de protopopiate, timp de peste o lună de zile. Am dat totdeauna importanţa cuvenită adunărilor învăţătoreşti, ori unde s’ar fi ţinut ele, pentru că suntem în dar cu rolul cel mare pe care îl au modeştii apostoli ai satelor, cari odată pe an se întrunesc pe două zile ca să-şi mai împrospăteze şi lărgească cunoştinţele şi ca să-şi mai întărească sufletul la rădăcina căruia sapă atâţia, cu gând hain. De data aceasta vom insista şi mai mult ca de obiceiu asupra conferinţelor din chestiune, din motiv că ele se prezintă în condiţiuni cu totul speciale. Dacă aruncăm o privire asupra programelor conferinţelor învăţătoreşti, două lucruri ne bat îndeosebi la ochi. Mai întâi marea — prea marea — variaţie a punctelor din program şi a doua prea multele chestiuni administrative şi prea multele formalităţi (primiri, delegaţi etc.) Un fel de ex omnibus aliquid din care, desigur, că participanţii nu se aleg cu cât s’ar putea alege dacă la alcătuirea programelor s’ar purcede după puncte de vedere mai înalte. Programele acestea nu ţin cont de principiul înţelept al lui Plinius :non multa sed multum; ele jertfesc partea a doua a maximei pentru cea dintâi. In acest punct conferinţele din arhidieceza Transilvaniei prezintă o deosebire fundamentală, începând cu anul acesta ele au primit o organizare nouă în fond. „Cum deocamdată nu e cu putinţă să organizăm cursuri de vară pentru învăţători, în care să se desbată temeinic părţile singuratice ale noului Plan de învăţământ — zice circulara consistorială Nr. 1846—1911 — am aflat de bine a organiza conferinţele învăţătoreşti în forma unor cursuri metodice cari să desbată şi să adâncească rînd pe rînd, toate materiile de învăţământ, atât teoretic cât şi practic. — Fiind în şcoalele noastre obiectul cel mai însemnat Religiunea, în anul acesta se va trata în conferinţe acest obiect de învăţământ”. Programul conferinţelor a fost, în consecinţă, stabilit din partea consistorului în mod unitar pentru toate conferinţele, cari, toate, vor avea să desbată metodic aceleaşi teme din aceleaşi puncte de vedere. Avantagiile acestei organizări sunt de mai multe feluri şi nu e locul ca să le amintim aici. Ceea ce ne interesează de astădată e că în toate cele 34 de conferinţe ale anului acestuia se vor desbate prin cei 800 de învăţători şi 250 de catiheţi, învăţământul religios, ca, mijloc pentru educaţia religioasă. Prin participarea obligătoare a catiheţilor şi prin cea facultativă a preoţilor, aceste adunări se prefac în adevărate congrese religioase. In Germania ele s’ar numi Religionstag-uri şi ar interesa nu numai pe preoţi şi pe învăţători, ci şi pe părinţii elevilor cari sunt daţi pe mâna acelora spre a fi educaţi. Conferenţele acestea s’ar putea ţinea acolo numai pe lângă o mare asistenţă a publicului, care ar cere şi el cuvânt în discuţii şi care ar da expresiune, multor convingeri demne de luat în seamă. De o vreme încoace se accentuiază în întreaga noastră viaţă publică tot mai mult o problemă mare: educaţia religioasă a clasei noastre culte. Aceasta s’a adus în discuţie şi cu prilejul relevării ca explicare şi pentru multele anomalii din viaţă şi preocupările „inteligenţei” noastre care sufere, în parte mare, de lipsa unei educaţii religioase potrivite. Vrem o credinţă! au fost cuvintele cari au răsunat de pe buzele unui om de valoare al nostru, care a rămas surprins de ravagiile pe cari le face în societatea noastră intelectualul desrădăcinat sufleteşte. In acelaş timp oamenii bisericei accentuiază tot mai mult scăderea simţului religios în poporul de la ţară. Sectele, pe de-o parte, emigranţii întorşi din America, pe de alta, fac ca temeliile vechei credinţe creştineşti să se clătine şi să se înstăpânească tot mai mult şi la ţară spoiala celei mai dureroase pseudo-culturi. Nici nu s’ar putea ca credinţa ţărănimei să nu slăbească, îndată ce conducătorii şi intelectualii, nu mai au o credinţă religioasă. Până acum câteva decenii conducătorii „satelor” noastre erau „preoţii” păstrători ai credinţei, era o turmă ş’un păstor cari una credeau. Ajungând, pe lângă preoţi, alţi conducători în fruntea poporului şi nemai având ei o credinţă, era firesc ca poporul să simtă şi el vântul care i-a desfigurat pe conducători. In chipul acesta am apucat cu toţii spre o destrămare căreia biserica oficială singură nu e în stare să-i pună zăgaz. Iată că acum Biserica cere ca şi fiica ei, Şcoala, să intre şi ea mai conştientă în luptă! Conferinţele învăţătoreşti, convinse de importanţa chestiunei de la ordinea de zi, vor discuta amănunţit principiile şi mijloacele de îndreptare a educaţiei religioase cu ajutorul şcoalei primare. Ele vor aprofunda învăţământul religios şi vor cere, ca acest învăţământ să fie primit numai ca un simplu mijloc pentru producerea educaţiei religioase. Nu de oameni cari să ştie din scoarţă în scoarţă Catehismul are nevoie Biserica şi neamul nostru, ci de suflete străbătute de sentimente şi convingeri religioase cari să săvârşească fapte morale. Dacă cei peste o miie de participanţi la aceste congrese, cari sunt conferenţele din chestiune, căutând cu toată dragostea şi cu toată răbdarea, vor şi găsi modul cum să facă din cei daţi în grija lor oameni în adevăr religioşi — conferenţele acestea vor însemna o adevărată piatră din capul unghiului a vieţii noastre.