Tribuna, 1965 (Anul 9, nr. 1-51)
1965-07-22 / nr. 29
Proletari din toate țările, uniți-vă, Anul IX, nr. 29 (442) 22 iulie 1965 12 pagini, 1 leu SAPTARANUAL de cultura PATRIA, PARTIDUL, VIITORUL! După cum limpezile izvoare tîșnite din tăria ft meilor isi adună apele, după cum rîurile ce taie masive, făurindu-și o albie largă, se intîlnesc, după cum în majestuosul lor drum se contopesc in marea cea mare, așa pulsul, încărcat de emoție, se concentrează intr-un unic flux spre inima caldă, generoasă, puternică a partidului, care, în aceste zile, în aceste ceasuri, în aceste clipe, în Capitala minunatei țBSS românești, se dăruiește, așa cum s-a dăruit întotdeauna, omului, vicii, luminii. De la singuraticul om, care undeva, pe cel mai înalt pisc, ghează în fața aparatelor, de la milioanele și milioanele ce topesc, modelează și dantelează oțelul, de la alte și alte milioane ce string spicele de aur ale holdelor înfrățite, pînă la marinarii de pe navele pavilion tricolor ce străbat oceanele, gîndurile se îndreaptă spre locul unde cei mai buni din cei mai buni dezbat marile probleme ale istoriei noastre de azi și de mîine. Ca intr-un focar, privirile lumii se concentrează spre București, unde Congresul partidului nostru, prin importanta sa, trezește și amplifică ecouri în conștiințele tuturor celor ce muncesc. Generație de azi, ai văzut, ai auzit cum, în memorabila zi de iulie, de la tribuna Congresului, în ovații, a fost adoptată denumirea de Partid Comunist Român, legînd prin aceasta și mai trainic firul unei neîntrerupte bătălii de clasă a generațiilor de ieri, cînd trăia doar încrederea în visul de fericire, cu victoria de astăzi, victoria definitivă a socialismului la orașe și sate, în România. Generație de azi, ai auzit glasul ferm, cu inflexiuni atît de emoționante, al primului secretar al Comitetului Central, tovarășul Nicolae Ceaușescu, vorbind, în Raporul de activitate, în numele fiecărui comunist, al fiecărui om din această patrie, despre munca împlinită, despre uzinele și orașele noi, despre viața satului nostru, despre munca savantului și a scriitorului, ai auzit glasul care schița imaginea de mîine, strălucită, a României. Fiecare cuvînt al Raportului acoperă munca entuziastă a milioane și milioane de oameni, înseamnă plan devenit fapt, înseamnă vis ce va deveni, cu certitudine realitate. „Izbinzile dobîndite in acești ani — spunea tot^Erășul Nicolae Ceaușescu în Raportul prezentat Congresului — sunt IKfl Mul muncii unite a muncitorilor, țăranilor, intelectualilor, a tuturor oamenilor muncii, fară deosebire de naționalitate, care infăptuiesc cu hotărire politica partidului. Liber și stăpin pe soarta sa, urmâind neabsorb călăuza sa încercată — partidul comuniștilor — poporul român își înalță patria tot mai sus, spre culmile socialismului, bunăstării și fericirii". Generație de azi, ai auzit cuvintele delegaților la Congres, ai auzit aprecierile reprezentanților partidelor frățești din alte țări, ai văzut, ai trăit momente pe care nu le vei uita, momente care vor trăi și In inima generațiilor viitoare. Ai trăit, ai văzut unitatea monolitica a poporului în jurul partidului, unitate ce-și are izvorul în faptul că pporul s-a convins, din experiență proprie, că politica partidului nostru u exprimă năzuințele și interesele lui vitale. . Generația de azi e mîndră că trăiește zilele în care cel de al IX- lea Congres al Partidului Comunist Român trasează drumul pe care poporul român îl va parcurge în următorii cinci ani, drumul vieții sale noi, spre piscurile înalte ale civilizației. Memorabile zile trăiește Capitala, Bucureștiul nostru iubit — bijuterie arhitectonică și grădină înflorită. Și-mi pare mai bogat in frumuseți și mai înflorit, căci înmănunchează acum cele mai alese flori ale țării — delegații Macons roșiii Partidului Comunist Român trup din trupul gloriosului nostru partid. De față fiind, simți cum îți crește inima de drag, pe încintare și satisfacție că, prin munca noastră neobosită, desfășurată sub steagul neînvins al partidului, țara a dobîndit înfățișare modernă, strălucire fără precedent. „L<isat-am în pămînt o comoară, zicea bătrînul către fiii săi, în povestea populară, căutați-o și bucurațivă de ea‘. Și au trecut veacurile, și s-au așternut generațiile in țărină din istorie, și comoara strămoșească numai în folosul nostru nu era . . . Și-au pierit în apărarea ei eroii și cu singe și i au plătit înaintașii durerosul loc sub soar . Și iată, virtuțile încercatului nostru popor adunate, lamură, in partidul comuniștilor, și iată comoara străbună valorificată înțelept, iată România socialistă, țară a muncii libere și a demnității. Sunt aoi luptători neînfricați împotriva tiraniei și exploatării capitaliste, eroii bătăliilor de clasă, purtătorii steagului libertății, constructorii patriei noi, într-o unitate de granit generațiile de constructori desfac zările spre viitor, trișează calea către piscurile înalte ale civilizației, se angajează să-și pună in continuare intreaga energie și capacitate in slujba patriei, a cauzei socialismului și comunismului. 1| ||| || Fiecare Congres al Partidului Comunist Român a fost un eveniment istoric pe drumul de loc ușor către Zilele de azi. Al IX-lea Congres — subliniază tovarășul Nicolae Ceaușescu — rămîne înscris cu litere de aur in istoria României, căci marchează victoria de răsunet a poporului român — triumful socialismului în patria noastră — și deschide perspectiva strălucită spre societatea comunistă. Congresul al Ix-lea continuă drumul de glorioase înfăptuiri obținute de poporul nostru sub conducerea partidului, hotărește direcțiile de dezvoltare a României socialiste."Destinele larii sînt în mîinile noastre și mîinile ne sînt neobosite, energia clocotitoare, nestinsă, iar priceperea, așabogățită de experiența, verificată prin ani. E entuziasm și avînt creator la Congres, entuziasm și avînt creator în toată țara. Din adîr.ul pămîntului, scormonit de mineri ,pînă în semeția munților, de-a lungul și de-a latul țârii — din margine în margine —, auzi freamătul muncii ca o cîntare închinată acestui colț de lume fermecat, pe care durăm edificiul binelui și fericirii. La Congres, cu chibzuință de gospodari încercați, se hotărăsc destinele patriei. Lucește imaginea aceasta în ochii tuturor. O vedem intr-adevăr — împlinire a visului strămoșesc, fericire a vieții noastre. DJ TMUPÎ 7 MTROFA DUMITRU MIRCEA Aici, in marea sală a Palatului Republicii, unde se aude cuvîntul ferm, nepieritor și de supremă înțelepciune a patriei noastre moderne — cuvîntul Partidului — aici se intîlnesc unitar cele trei mari dimensiuni ale istoriei. Visurile pentru care eroii gloriosului trecut al țării au suferit martiriul, idealurile lor cele mai generoase își trăiesc acum și aici — sub străvechile constelații ale patriei — împlinirea. Paginile de început ale istoriei României moderne, socialiste, au fost scrise — și ele sunt indisolubil legate de lupta clasei muncitoare pentru cucerirea puterii politice și făurirea noii societăți. Ne aparține integral prezentul, ne aparține — plin de speranțe și luminos — viitorul. Ctitorim, acum acest viitor, drumul său aflîndu-se trasat în Raportul Comitetului Central al Partidului Comunist Român prezentat de tovarășul Nicolae Ceaușescu în fața celui de al IX-lea Congres, în fața poporului. Din fiecare rînd al Raportului răzbate o poezie aspră, de frumusețe bărbătească — proprie împlinirilor care solicită cutezanță modestă, clarviziune, hărnicie răbdătoare, înțelegere profundă a lumii, a societății, a omului. Toate problemele fundamentale privind viața României prezente și de mîine sînt cercetate în Raportul pe care cu toții l-am ascultat cu mîndrie și încredere, și tuturor acestor probleme li se dau răspunsurile cele mai mature, cele mai realiste. Mi-e greu să scriu în aceste clipe, spontan, sub lava emoțiilor imediate, cât de complexe sunt sentimentele pe care le trăim cu toții. Și, poate, nu voi izbuti niciodată — nici după ce se vor fi decantat și sedimentat marile emoții acum trăite — să redau îndeajuns de luminos intensitatea acestor zile. Voi spune, deci, acele cuvinte care, pieritoare chiar, pot, totuși, contura ceea ce simt: ascultînd Raportul, am contemplat cu ochii minții chipul României viitoare și știu, așa cum știm cu toții, că imaginea aceasta sublimă se va împlini zi de zi, fără abatere, fără erori, prin munca tenace a întregii patrii, sub conducerea Partidului Comunist Român. Ascultați-le ecourile puternice, citind cu glas tare aceste cuvinte: Partidul Comunist Român — Republica Socialistă România. Rostind aceste cuvinte, plecați-vă urechea spre pămîntul patriei, spre nepieritoarea ei inimă, și, neîndoios veți auzi — schimbată în cint fericit — plîngerea apusă a Mioriței și a tragicului Manole, neîndoios veți auzi, împăcat, glasul Bălcescului și al Horii, neîndoios veți auzi cuvîntul, mereu al nostru, rostit de comuniștii intrați în neuitarea istoriei. Plecați-vă urechea spre inima pămîntului nostru străvechi și veți auzi glasul fericit al patriei, care cheamă un viitor mai fericit. Și ascultați cu supremă încredere acest glas — căci el este al Partidului Comunist Român, al poporului. București, 20 iulie 1965. AL. CAPRARIU TEOFIL BUȘECAN București, 20 iulie, 1965