Tribuna, ianuarie-iunie 1971 (Anul 15, nr. 1-25)

1971-04-22 / nr. 16

PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE. UNIȚI-VĂ! Fotografie de Ion Miclea-Mihale Hotelul Intercontinental — București din cuprins PERPESSICIUS — inedit MIRCEA MALIȚA: Glose despre inteligență ADRIAN MARINO: Poeții români descoperă pe Baudelaire Estetica industrială: o nouă știință (dezbatere) Victor Felea ^Palaiel Cu șoaptele ierbii numele tău îl rostesc Și mă cufund în noianul istoriei tale Fericit ca într-o mare albastră Din care veșnic mă-ntorc luminat de nădejdi E sub tălpile mele un plai fermecat E în inima mea o iubire străveche Trupul meu e ofranda cenușa Sufletul Ia rădăcinile tale sfinte lucrează înaltă și gravă privirea pădurilor Te ține în brațe un șef roditor De mult eu îți dărui și fapta și visele Tu-mi dai tinerețea destinului tău 50 P.C.R. 50 Estetica industriala Politica profund științifică a Partidului Comunist Român, fiind garanția progresului și prosperității țării, ne conduce spre noi succese în dezvoltarea unei industrii puternice, diver­sificate și competitive pe plan mondial. Produsele industriei românești satisfac în măsură crescîndă ne­cesitățile interne ale țării asi­­gurînd în același timp participa­rea României la circuitul econo­mic mondial. Industrializarea puternică lumii contemporane creează me­a­reu obiecte noi, fără de care nu ne mai putem imagina viața. Strungul, locomotiva Diesel, tabloul de comandă, frigiderul, televizorul, îmbrăcămintea, mo­bilierul și alte produse ale in­dustriei fac parte integrantă din ambianța noastră zilnică. Aceste produse, indiscutabil sunt create pentru a fi utilizate în anumite scopuri. Utilitatea, funcționalitatea, economicitatea produsului industrial se între­gesc întotdeauna cu aspectul estetic al acestora. Creatorii din industrie, proiec­tanții, tehnologii sunt sau vor fi puși în situația de a răspunde la cîteva întrebări legate de aspec­tul estetic al produselor conce­pute. In primul rînd este nece­sar să se vadă dacă este cazul să acordăm o atenție sporită es­teticii în domeniul produselor industriale și cu ce scop? Cred că răspunsul la această întrebare este categoric pozitiv, deoarece dacă un produs satisface o ce­rință utilitară el trebuie să se încadreze și într-un mediu care să satisfacă simțul estetic al o­­mului. Nu putem face abstracție nici de faptul că atît pe piața internă, cît și pe cea externă dintre două produse cu caracte­ristici tehnice și prețuri similare se preferă de obicei cel care sa­tisface în măsură mai mare gus­tul consumatorului. Este deci ne­cesar să privim problema este­ticii produsului industrial atît sub aspectul satisfacerii nevoii de frumos a omului, cît și sub aspectul de element al competi­tivității produselor industriale românești. Dar să atacăm și o altă latură a problemei. Trebuie să accep­tăm un raport între criteriile de utilitate, funcționalitate, econo­micitate și criteriul estetic? Este necesar să acceptăm de la înce­put că criteriul estetic nici în­­tr-un caz nu poate veni în con­tradicție cu criteriile pînă în pre­zent unanim acceptate. Dimpo­trivă, consider că prin abordarea problemei produsului industrial și din punctul de vedere al es­teticii putem găsi noi soluții mai economicoase, mai simple și mai eficiente. Modernizarea produse­lor, în ideea unei abordări com­plete și competente a problemei cred că poate și trebuie să ducă la găsirea unor soluții tehnice mai ieftine și mai eficiente. Pa­ralel cu mărirea gradului de sa­tisfacere a unor nevoi de ordin estetic, reproiectarea trebuie să concure la o mai bună utilizare a materialelor de care dispunem, la reducerea consumului de me­tal și lemn, la utilizarea mai lar­gă a maselor plastice, la proiec­tarea unor forme mai simple și mai economicoase, care implicit duc la micșorarea costurilor de fabricație și creșterea utilității produsului. Viabilitatea și spectiva esteticii industriale per­în economia noastră socialistă se bazează într-o măsură mare toc­mai pe aceste considerente. Dacă acceptăm ideile de mai sus, nu putem neglija nici as­pectul de ordin social al proble­mei. Mediul estetic de muncă și de viață poate fi considerat, fă­ră nici o exagerare, ca fiind un element al educației omului con­temporan. Un loc de muncă de exemplu, dacă este conceput ți­­nîndu-se seama de criteriul es­tetic obligă oarecum la o purtare civilizată, la respectarea semeni­(Continuare în pag. a 15-a) Ing. SOOS MANEA CAROL Secretar al Comitetului jude­țean Cluj al P.C.R.

Next