Tribuna, 1988 (Anul 32, nr. 1-52)

1988-09-15 / nr. 37

(1656) ANUL XXXII 15 SEPTEMBRIE 1988 Învăț­ămînt, cercetare, producție începutul unui nou an școlar și universi­tar constituie pentru toți elevii, studenții și cadrele didactice ale țării un moment săr­bătoresc, prilej de mîndrie și satisfacție pen­tru condițiile minunate pe care școala româ­nească de azi le are­ începutul unui nou an școlar și universitar este totodată și un pri­lej de autoanaliză a muncii desfășurate de fiecare participant la acest proces complex, de mare responsabilitate socială. La acest început de nou an școlar și uni­versitar trebuie avută în vedere necesitatea ridicării calității și eficienței muncii desfă­șurate în școlile de toate gradele. Se poate aprecia că asigurînd o anumită pregătire profesională și cetățenească, de un anumit nivel, corespunzător unei durate de timp determinate, eficiența școlii este cu atît mai mare, cu cît durata de adaptare a tinărului absolvent la locul său de muncă *este mai scurtă, cu cît mai multe din cu­noștințele sale teoretice reușește să le aplice în producție într-o durată de timp mai mică, cu cît va reuși să acumuleze mai multe cu­noștințe prin autoînvățare din tezaurul știin­țific național și mondial. Autoanaliza care s-a făcut la toate nivelele organizatorice din cadrul Institutului Poli­tehnic a scos în evidență noi surse de per­fecționare a muncii noastre pe linie didac­tică, științifică și de educație, în pas cu noile cerințe de pregătire a tineretului pen­tru muncă și viață, cu noile sarcini rezul­tate din procesul complex de integrare a în­vățământului cu cercetarea și producția. Rolul științei, tehnicii și învățămîntului în societatea noastră de azi și influența lor asu­pra întregii vieți sociale economice au fost scoase în evidență din nou în expunerea tovarășului Nicolae Ceaușescu, secretar general al partidului, din 29 aprilie a.c., unde se spu­nea printre altele că: „întreaga dezvoltare de construcție socialistă nu se poate realiza decît pe baza celor mai noi cuceriri ale ști­inței și tehnicii, ale cunoașterii umane in general, a legării strînse a științei cu învă­­țămîntul și cu producția, a ridicării conti­nue a nivelului de cunoștințe tehnico-profe­­sionale ale tuturor oamenilor muncii“. Cu­­ inestimabilul aport științific, beneficiind de prețioasele orientări ale tovarășei academi­cian doctor inginer Elena Ceaușescu, pre­ședintele Consiliului Național al Științei și învățămîntului, știința a devenit astăzi într­­adevăr un puternic stimulent al dezvoltării forțelor de producție, un important factor de dinamizare a organizării și optimizării în­tregului proces de producție. Se știe că înnoirile în știință și tehnică se produc în ritm rapid. Acest aspect a fost arătat cu claritate de secretarul general al partidului în expunerea făcută la ședința comună a Consiliului Național al oameni­lor muncii și a Consiliului Național al agri­culturii, unde spunea că: „Este necesar să fie bine înțeles că perfecționarea, organizarea și modernizarea producției constituie o acțiune permanentă, zi de zi, lună de lună. Trebuie să avem permanent în vedere că puternica dezvoltare a științei și tehnicii necesită pe­riodic — cel puțin o dată la 5 ani — o îm­bunătățire radicală a structurii producției, a nivelului tehnic, care să pornească de la noile cuceriri ale revoluției tehnico-științifice". Poziția participantului la producție trebuie să fie deci cea de adaptare la nou, de parti­cipare la înnoiri, la noi descoperiri. Ținînd seama de învechirea rapidă a unor cunoș­tințe, și apariția altora noi, strict necesare pentru tehnica viitorului, apare evident că tineretului îi sunt necesare cunoștințe de bază care să constituie fundația pentru cunoștin­țele noi. Pe această bază s-au adus îmbu­nătățiri Planurilor și Programelor de învă­­țămînt la toate secțiile de specializare ale politehnicii, s-au organizat noi lucrări de laborator și s-au îmbunătățit în conținut cele existente, ridicîndu-se caracterul de investigare al acestora. S-a introdus pe scară largă tehnica de calcul electronic la toate secțiile de specializare atît în activita­tea didactică, cît și la cea de proiectare și cercetare. La pregătirea tinerilor studenți aplicăm cu mai mare intensitate concepția legării mai strînse a cercetării cu produc­ția. Mai mult decît pînă acum apreciem că faza aplicării în producție a unei cercetări este tot o cercetare. Pe această linie se merge la Politehnica clujeană în ultimul timp. Astfel, cercetările efectuate în domeniul metalurgiei pulberilor s-a dus pînă la realizarea de secții de pro­ducție în întreprinderi și microproducție în institut. Punîndu-se în funcțiune, în cadrul institutului, o instalație de elaborare a pul­berilor metalice, s-a reușit să se stabilească tehnologii optime de obținere a acestora pentru diverse utilizări. Cercetările efectuate pe tema elaborării unei tehnologii de fabri­care în țară a bacurilor de pretensionare a cablurilor folosite la fabricarea elementelor de beton armat precomprim­at au condus la organizarea unei linii de fabricație a aces­tora în cadrul institutului, unde se reali­zează aceste produse pentru toate întreprin­derile din țară, înlăturîndu-se complet impor­tul etc. Multe produse care au fost cercetate în institut au fost puse în fabricație în di­ferite întreprinderi ca de exemplu: motoare pas cu pas (întreprinderea de relee Mediaș), generatoare de vibrații (întreprinderea Me­talurgica Aiud), aparatură medicală (între­prinderea de electronică industrială și auto­matizări Cluj) etc. Sunt câteva din exem­plele care se pot da: Pentru mărirea eficienței muncii în insti­tutele de învățământ superior clujean, apreciez că se pot intensifica colaborările între co­lectivele de cercetare pe anumite probleme ca: știința materialelor, robotică industrială, criogenie, aparatură electronică etc. Sperăm că la rezultatele frumoase de pînă acum se vor adăuga altele noi care să ridice presti­giul științific al centrului nostru universitar, să crească nivelul pregătirii tuturor studen­ților din instituțiile de învățămînt clujene. Prof. dr. ing. Ioan Dragan, rectorul Institutului Politehnic din Cluj-Napoca „Fiecare trebuie sa înțelegem­­ că trebuie studiat, studiat continuu, trebuie învățat ..." I NICOLAE CEAUȘESCU j Sensul creator al practicii revoluționare Semnificația distinctă a Tezelor formulate în aprilie de tovarășul Nicolae Ceaușescu pentru plenara Comitetului Central al parti­dului din toamna acestui an poate și trebuie a fi revelată, desigur, din numeroase un­ghiuri de vedere și abordare. O amplă și sugestivă deschidere în acest sens ar oferi-o, bunăoară, un demers analitic în funcție de cel puțin următoarele criterii de referință: cel al conținutului sugerat prin însuși titlul Expunerii din 29 aprilie, cel al contextului intern și mondial în care a fost elaborat Și, nu în ultimul rînd, cel al înțelegerii Teze­lor ca parte organică din corpul unitar al valorilor cu care partidul nostru, secretarul său general au îmbogățit teoria și practica socialismului științific. Dacă avem în ve­dere titlul documentului „. . . cu privire la unele probleme ale conducerii activității­­ 4- economico-sociale, ale muncii ideologice și politico-educative, precum și ale situației in­ternaționale“ și momentul elaborării sale — aprilie a.c. — sensul și semnificația ideolo­gică a Tezelor se impun subliniate, cu atît mai mult cu cît în decembrie 1987, adică cu 4 luni în urmă, Conferința națională a partidului a realizat o amplă analiză asupra strategiei dezvoltării interne și mondiale a socialismului și a lumii în general. Așadar, asocierea celor trei d­menii: problematica conducerii activității economico-sociale, muncii ideologice și educative și a situației­­ internaționale trebuie înțelese în strînsa lor corelație și interdependență. Ceea ce este esențial în acest demers constă, printre al­tele, în faptul că partidul nostru, tovarășul Nicolae Ceaușescu, reanalizînd procesul in­tern și mondial al construcției socialiste din perspectiva celui mai nealterat și autentic raport dialectic dintre general și particular, național și internațional, al înțelegerii și aplicării creatoare a principiilor generale ale socialismului științific, pe de o parte, reafirmă și dezvoltă principiile și orientările noastre strategice, ale Programului pe ter­men lung al partidului, a programului ideo­logic și ale politicii internaționale a parti­dului și statului în noile condiții ale evo­luției mondiale, reafirmă valabilitatea și via­bilitatea structurilor, relațiilor și valorilor sistemului nostru social politic, economic și spiritual cristalizate după Congresul al IX-lea în țara noastră, perioadă distinctă în istoria patriei în care construirea multilate­rală a socialismului a fost așezată pe pro­priile ei baze economice, politice, de clasă și ideologice, pe consecventa respectare a su­veranității și independenței naționale, pe valorificarea întregului potențial creator al poporului nostru. Și, pe de altă parte, Tezele formulează implicit, fără polemică sau ten­dințe de amestec în treburile altor partide sau țări socialiste, poziția principială a parti­dului nostru față de frămîntările și căută­rile căilor de dezvoltare, în continuare, ale socialismului pe plan mondial, contextul în care „practic în toate țările socialiste se pun acum, într-un fel sau altul, problemele perfecționărilor pentru înlăturarea unor lip­suri sau greșeli, pentru asigurarea construc­ției pe mai departe a socialismului“. Faptul că în țara noastră partidul, secretarul sau general, au sesizat și soluționat asemenea probleme pe parcursul unui efort creator de căutări și soluționări de peste două de­cenii ce au urmat istoricului Congres al IX-lea, astăzi — arăta tovarășul Nicolae Ceaușescu — pentru noi nu se pune pro­blema unor modificări de structură ale sis­­t­m­ului și strategiei dezvoltării, ci de a asi­gura realizarea lor mai bună și de a lua măsuri pentru a perfecționa continuu activi­tatea. Prin urmare, Tezele ne situează pro­cesul de perfecționare multilaterală ca prio­ritate strategică definitorie a stadiului sau etapei pe care o parcurge construcția noas­tră socialistă. In contextul dat, conceptul strategic al perfecționării dobîndește, la rîn­­dul său, un conținut și un sens specific propriu realităților la care se referă. Proce­sul perfecționărilor (deci nu al restructură­rilor sau reformelor) este pe deplin justifi­cat istoric și logic deoarece structurile, prin­cipiile, normele, relațiile și valorile siste­mului nostru economic, politic, spiritual sînt produsele mutațiilor fundamentale ale pe­rioadei de după 1965, ele confirmîndu-și via­bilitatea în și prin practică. In al doilea rînd, procesul perfectibilității construcției socialiste a fost înscris în toate documen­tele de directivă ale partidului după Con­gresul al IX-lea fiind expresia creativității și dinamismului modului de a gîndi și ac­ționa, opuse inerției, anchilozării, dogmati­zării sau fetișizării unei realități date. In al treilea rînd, strategia perfecționărilor nu vizează doar imperfecțiunile, adică nume­roasele aspecte critice, disfuncționalități sau lipsuri manifestate în toate domeniile înce­­pînd cu activitatea de conducere și pînă la cea educativă ci are în vedere implicit pro­movarea în flux continuu a noului. Strate­gia perfecționărilor este astfel o componentă de substanță a proceselor caracteristice ac­tualei noastre etape cum sunt: continuitatea procesului revoluționar, trecerea de la ex­tensiv la intensiv, trecerea la o calitate nouă a muncii și vieții, trecerea României în rîn­­dul țărilor cu nivel mediu de dezvoltare economică ș.a. în al patrulea rînd, conținu­tul procesului de perfecționare stă sub in­cidența decisivă a doi factori de ordin su­biectiv. Primul îl constituie cerința dobîndirii în profil uman a unei reale și efective com­petențe tehnico-profesionale, pe care o poate da numai știința temeinic însușită, nealterată de impostură și fals, și al doilea factor de acest ordin determinant fiind atingerea unui înalt nivel al conștiinței individuale și so­ciale în toate componentele sau laturile ei care o definesc drept conștiință revoluțio­nară. De aici și accentul pus pe cele două mari și complexe procese ale dinamicii spi­rituale: rolul și acțiunea științei, a revoluției științifico-tehnice și, respectiv, cel al con­științei, al revoluționării modului de a gîndi și acționa al oamenilor. Mesajul de perfectibilitate pe care îl de­gajă spiritul și litera Tezelor din aprilie are, firește, nu numai o valoare teoretică, politică și ideologică deosebită ci, în ace­lași timp, una practică, transformatoare, cri­teriu dintotdeauna valabil pentru confrun­tarea aspirațiilor, a proiectului cu realitatea. Andrei Sida Școala — eterna aulă a spiritului Trăim acum cu vie emoție, nemărturisită nostalgie, cu înaltă răspundere și mereu noi întrebări și căutări, clipele cînd, în aula eternă a spiritului — școala — se deschide cel mai benefic și mai generos dialog al lumii, cel dintre dascăli și elevi! Fascinant și veșnic acest dialog, este însăși inima care dă viață vieții. Dascălul împărtășește și să­dește boli cu bol tezaurul științei și al cul­turii, punînd exemplul și fapta sa chezășie statornică spuselor sale. Elevul adună, asi­milează creator focul sacru al gîndirii și cuceririlor umane, săvîrșite nu­ o dată prin jertfa de sine, pentru ca mîine să poată aduce contribuția lor la civilizația contem­porana. Reluat cu pasiune și credință­­ mi­stuitoare în fiecare toamnă acest dialog este mereu un început, o nouă piatră de hotar în istoria lumii. Un început, dar de pe o altă treaptă a urcușului necontenit al omu­lui spre cunoaștere, spre perfecțiune. Elevi și dascăli, din băncile cele dintîi ale școlii pînă în cele din urmă ale facultăților, duc astfel mai departe patrimoniul spiritului universal, luminîndu-i și îmbogățindu-l continuu. Iată, deci, de unde și de ce nevoia acută a aces­tui dialog care se bazează pe respectul pentru cultură și știință, pe iubirea față de om, pe sacrificiul nobil necesar afirmării sau apărării cunoașterii, a adevărurilor funda­mentale ale existenței noastre, pe setea ar­­zîndă pentru nou și progres. Școala a rămas de-a lungul mileniilor candela care a ținut mereu vie speranța, lumina, rațiunea. Mulți dintre noi sîntem azi sau vom fi mîine cum au fost dascălii noștri ce ne-au vegheat gîn­­dul și cuvîntul. A avea dascăli buni e un privilegiu, dar și o imensă obligație mo­rală de a răsplăti truda lor. A avea elevi buni este o mare șansă pentru țară, căci ea va fi slujită mîine de oameni ce-i vor dă­rui idei și fapte neprețuite. Aflată sub grija și atenția statornică a partidului și statului nostru, școala are me­nirea formării și educării temeinice, pentru muncă și viață, a specialiștilor de mîine ai economiei, științei și culturii românești. Oraș al breslelor, înconjurat de trainice și străvechi ziduri de apărare, Clujul a d­eve­­nit cu timpul un leagăn de carte, un izvor de înțelepciune și lumină, un port la ocea­nul tinereții. Căci an de an mii și zeci de mii de tineri, elevi și studenți, vin aici ca o irezistibilă și tulburătoare primăvară, așe­­zînd pe diminețile și pe amurgurile bătrî­­nului și mereu tînărului oraș de pe Someș zîmbetul și optimismul, energia și curajul nestăvilit al celei mai frumoase vîrste. Acum, cînd o nouă generație se angajează în dialogul dătător de viață și adevăr, deslu­șind pe a de mână și a de tipar, cînd cele­lalte urcă un an, parcă ne pregătim și noi pentru un nou început. Chiar dacă au rămas de mult în urmă anii de școală, fie că vrem fie că nu, dialogul continuă. Căci fiecare avem atîtea de învățat, de făcut pentru ca glia noastră străbună să dobîndească acea mult rîvnită calitate a muncii și a vieții. Viorel Cacoveanu Din nou toamnă Să trecem încă o dată Această oră de chihlimbar, un templu suind foșnet aprins De alămuri Ruguri sub tălpi, în miez de noapte. Felii de lună plină. Suind amfiteatrul în veșmînt autumnal Sub ploape descopăr străvechiul poem. Al dragostei de tot ce-i al meu Din tricoloră simțire. In catedrala de aur sînt: Cer și pămînt înmoi penița în arămiul colind Scriind poemul meu și-al tău. Adorm în crepuscul Cu cel mai dulce alint pe buze, Pămînt românesc. Melancolie Se-mprăștie din nou semințe Sub aripa cu zbor subțire. Din depărtări sosesc miresme Umplînd pămîntul de uimire. Nu se mai poate sta pe plajă. Cicoarea palidă se-nclină. Din cerul ei arzînd în flăcări Zbură o ultimă albină. Pe la ferestrele înalte Trecu un puf de păpădie. Ducea cu el povestea verii In tril încins de ciocîrlie. . fnvgșmîntat în horn de flaut Să gînt­a corn vînătoresc Eternitatea stelei care t­r^ulsează-n țărmul românesc. loan Mangu județeană în lumina Tezelor pentru Plenara C.C. al P.C.R. /editorul /i/PGCh/á

Next