Tribuna, mai-iunie 1940 (Anul 3, nr. 99-145)
1940-05-02 / nr. 99
Anul III. Mr. 99. Director: ION AGARBICEANU Redacţia: Cluj, str. Regina Maria nr. 10. Telefon: 11.06. Administraţia : Str. Iuliu Maniu 3. Telefon : 11.07. Sărbătoarea • • muncii Aş spune mai bucuros: sărbătoarea lucrului, pentru că lucrul e mai vechiu în limba noastră, decât munca. Cel dintâi de origină latină, e păstrat mi se pare într’o parte covârşitoare a teritoriului etnic românesc, ca şi în „cele şase zile de lucru, lucrătoare“, în opoziţie cu Dumineca. Nime nu spune nici azi, ,avem pe săptămână şase zile muncitoare“. E un cuvânt mai frumos, cu un cuprins mai senin decât acela de ,,muncă“, de origină slavă, care exprimă un lucru poruncit, implicând lipsa libertăţii lucrului, vizând sclavia sau iobăgia. Dar, de când cu creşterea numărului lucrătorilor dela oraş, din uzine şi fabrici, şi cu organizarea lor, s’a încetăţenit şi la noi tot mai mult cuvântul: muncă, şi, deci, şi ziua muncii. Socotesc că, dacă la temeiul protecţiei muncii şi a muncitorului, nu s’ar fi pus doctrina luptei de clasă, ca un ideal politic de viitoare organizare socială şi de stat, de către partidele socialiste — de atâtea nuanţe, — popoarele nu ar fi ajuns să socotească ziua muncii ca o sărbătoare exclusivă a clasei numită proletară. Pentru că lucrul, munca, nu e o prerogativă sau o osândă a unei clase sociale, ci este un element firesc şi necesar al vieţii. Nime nu poate trăi fără lucru decât spre propria sa degradare şi degenerare. Forţele trupeşti ca şi cele spirituale nu se pot desvolta în neactivitate. Sănătatea, însăşi materială şi morală, nu poate exista fără de activitate, fără de lucru. Bucuria supremă a vieţii pentru om e să-şi poată vedea lucrul mânilor sale sau a puterilor sale spirituale. Cine n’a ostenit cu trupul sau cu spiritul, — mai degrabă cu amândouă, — nu ştie ce este satisfacţia erei aţiei, nici odihna binemeritată. Orice om normal din oricare categorie socială, are dreptulsă prăznuiască ziua muncii. Lucrul e o avere comună şi o binecuvântare pentru om, nu un blestem. Pentru că numai prin activitatea, de multe ori încordată, a puterilor spirituale şi trupeşti a ajuns neamul omenesc — nu o clasă socială — să stăpânească pământul şi multe puteri ale naturii şi să te pună în slujba lui. Ea e motorul întregei culturi şi civilizaţii omeneşti. Savantul care lucrează o viaţă în laborator, — nu e mai puţin îndreptăţit să prăznuiască ziua muncii decât muncitorul din fabrică, calfa sau ucenicul din prăvălie sau atelier. Dar doctrine de învrăjbire sociala, cari şi-au fluturat lozincile mereu, şi le flutură încă, de cel puţin un veac, au voit să facă din ziua muncii un monopol penru o singură pătură socială. Lucrul munca, în realitate, e de esenţa noăşi a vieţii. Se spune la fel: lucrăm pentru ea să trăim, sau, trăim pentru a lucra. Nimic nu trăeşte în lume fără a realiza un lucru, fie în cadrele legilor materiei, fie în ale spiritului Munca numai în două cazuri se poate schimba din trio binecuvântare a vieţii într’un blestem al ei: când e peste puterile omului, sau când nu e răsplătită după vrednicie. Şi aceasta, nu numai în domeniul muncii manuale, materiale, ci şi în acela al muncii intelectuale. De aceea dela începutul infiltrării concepţiei creştine asupra, lumii şi vieţii în omenire, statul şi societatea nu au altă chemare mai nobilă şi mai fundamentală decât a opri munca peste puterile omului, şi a-i asigura rentabilitatea justă, şi nu numai justă, ci şi omenească şi frăţească. Fără o impunere a luptei de clasă fără ameninţările acesteia, statul şi societatea sunt datoare să dirijeze astfel activitatea claselor sociale, econ''ry.:" LONDRA, 1 (Rador). — Toată atenţia ziarelor engleze de Marţi dimineaţa se îndreaptă mai ales spre operaţiunile din regiunea Trondhjem şi a văilor dimprejur ,unde se va decide soarta Norvegiei centrale. Comunicatul britanic dă însă prea puţine detalii, aşa că apropiatele declaraţii ale dlui Chamberlain sunt aşteptate cu nerăbdare. Comentatorii ziarelor nu sunt tot atât de optimişti ca în săptămâna trecută, în urma succeselor navale, dar ei subliniază voinţa fermă şi unanimă a aliaţilor de a duce războiul până la victorie. „Daily Herald“ rezumă situaţia în termeni foarte bine aleşi, spunând că situaţia este vădit îmbunătăţită, înaintarea germanilor este stăvilită pe cele trei direcţii. Aliaţii primesc trupe de întărire. Opinia publică aşteaptă fast fi evenimente de ordin diplomatic, în afară de informaţii de ordin militar. Evenimentele diplomatice sunt aşteptate mai ales în ceia ce priveşte Rusia şi în special Italia. Numirea dlui Dino Alfierri ca ambasador al Italiei la Berlin este socotită drept un serios indiciu despre politica italiană. Presa britanică crede în general că operaţiunile din Norvegia trebuesc duse cu energie pentru a influenţa opinia ţărilor neutre şi pentru a evita constituirea unei baze aeriene importante în Norvegia pentru aviaţia germană, de unde ar putea porni apoi atacuri aeriene contra Marii Britanii. Presa britanică scrie Situaţia din Norvegia s-a îmbunătăţit 9 — Aliaţii vor împiedeca Germania să-şi instaleze aeriene în Norvegia — baze De la începutul ostilităţilor din Norvegia au fost scufundate 28 de vase de transport germane Hidroavionul »Sunderland" a german PARIS, 1 (Rador). —■ Ziarele apărute Marţi dimineaţa acordă mare importanţă operaţiunilor militare din Norvegia şi relevă că în general germanii sunt opriţi de forţele aliaţilor în toate punctele. Comunicatul Ministerului de război britanic confirmă informaţiunile oficioase sosite din ţările neutre. Presa publică la loc de frunte comunicatele oficiale ale Amiralităţii britanice,prin care se anunţă că de la începutul ostilităţilor de pe frontul norvegian, au fos scufundate 28 vapoare de transport germane şi că Luni a fost scufundat un submarin german de către hidroavionul britanic de tipul „Sunderland“, în fiordul norvegian, doborând totodată un avion german de vânătoare de tipul „Messer Schmidt“, „Le Journal“, sub semnătura generalului Duval, scrie că nimeni nu se putea aştepta ca actuala campanie din Norvegia să fie uşoară, dat fiindcă o acţiune dusă departe de ţară este totdeauna de lungă durată şi greu de purtat. Nimeni nu trebue să se aştepte la evenimente fulgerătoare. Operaţiunile trebuesc duse metodic, aşa cum procedează aliaţii. Primul pas ce trebue făcut este organizarea unor baze solide şi întinse pentru debarcări. „Le Statin“ într-un articol semnat de Jean Fabry declară că este de admirat manevra aliaţilor cu ocazia debarcării trupelor la Namsos şi apoi în alte fiorduri, atunci când Namsos a fost distrus cormală, cererea şi oferta, încât muncitorul de oricare categorie să lucreze numai între marginile puterilor sale şi să câştige mncjoacele existenţei. Şi nu ale unei existenţe pur materiale, de prelungire a vieţii de azi pe mâine, ci de a da lucrătorului posibilitatea de a se cultiva şi de a se bucura de mijloacele civilizaţiei, fie că lucrează într’un atelier, fie într-un oficiu. " ^"ducerile înţelegătoare ale statelor plect de aviaţia germană. Ziarul termină arătând că se primesc tot mai multe cereri de trimiterea pe frontul din Norvegia decât pot fi satisfăcute. „L’Epoque“ sub semnătura lui Henrry de Kerillis accentuiază faptul că germanii renunţând la invadarea Suediei, se lipsesc astfel de posibilitatea de a trimite rapid trupe numeroase în contra aliaţilor şi deci renunţă la o victorie fulgerătoare. Pe de altă parte continuă ziarul ruşii îşi dau seama că germanii odată instalaţi în Scandinavia nu vor mai pleca. Ruşii ştiu însă că aliaţii nu vor face în Scandinavia decât o incursiune temporară, impusă de desfăşurarea ostilităţilor. Nu este deci greu de închipuit că înaintarea germanilor în Scandinavia riscă să fie stânjenită din cauza dificultăţilor de tot felul. scufundat un submarin Biblioteca Judetem ASTRA *P 24915* postă»£I5B®1K ------j A v m aprobării Dir. Geh. P.T.T. Nr. 80.521/1953. \ t 22 MDF*H Xorchistm 1» Trib. Gini Jir. ifliytaat. i I SOJ / Director executiv: IOAN PETRUCA Prim-redactor : LIVIU HULEA Exploratorul Byrd era să cadă victima unui accident de automobil SANTIAGO DE CHILI, 1 (Rador). — Cunoscutul explorator polar Byrd era să cada victima unui accident de automobil pe când mergea cu mașina sa prin localitatea Antofagasta. Un automobil a lovit puternic mașina amiralului Byrd. Cu toate că ciocnirea a fost foarte puternică, amiralul a scăpat neatins, au înţeles, mai ales în deceniile din urmă, să aducă legi multiple pentru a feri pe lucrător de cele două elemente cari fac din muncă o osândă. La noi prin împroprietărirea ţăranilor, prin cele mai avansate legi de ocrotire a muncii, a muncitorului şi a rentabilităţii muncii, s’au înlăturat motivele cari ar fi putut alimenta o luptă de clasă, iar prin noua aşezare constituţională s’a pus ca temelie Statului principiul BUENOS AIRES, 1 (Rador). — In urma intervenţiei ministerului Norvegiei, guvernul Argentinei a decis să trimită în Norvegia pe bordul vapoarelor norvegiene ancorate la Buenos Aires 20.000 de tone de grâu, plătibil într’un termen nedeterminat muncii obligatorie pentru toți, și armonizarea intereselor tuturor claselor producătoare, în muncă. De aceea sărbătoarea muncii poate fi socotită la noi ca o sărbătoare naţională,n care lozinci şi directive străine nu au a căuta, — noi înţelegând din bună vreme să ne înfrăţim în mod real în aceeaşi nuntă productivă şi ordonată, în interesul superior al ţării. I. Agărbiceanu Joi, 6 mai 1940 „Este o poruncă şi un comandament al demnităţii naţionale să dăm acestei Ţări ce face îi treime ! ARME, SĂNĂTATE ŞI TRĂINICIE PENRU APĂRAREA FRONTIERELOR". Mitică Constantinescu Ministrul Finanţelor Rusia a răspuns la propunerea britanică de a intensifica schimburile comerciale rusoengleze Ambasadorul rus Maisky, în audietifu d. Halifax LONDRA, 1 (Rador). — D. Maisky, ambasadorul Rusiei a făcut Luni după amiază o vizită dlui Halifax. Ambasadorul U. R. S. S. a remis ministrului de externe o comunicare din partea guvernului sau un răspuns la comunicarea prin care guvernul britanic anunţă că acceptă în anumite condiţiuni reluarea coversaţiilor comerciale cu Rusa Sovietică. Conducătorii Ilarei Britanii voiau să se reducă în măsura posibilităţilor exportul sovietic către Germania, sporindu-se astfel schimburile anglo-sovietice. Este locul să se creadă că asupra primului punct guvernul din Moscova ar fi dat un răspuns negativ, declarând că ar fi gata să discute asupra celui de-al doilea punct. ’ „Italia nu are să se teamă de nimic din partea aliaţilor..." — scrie presa franceză — PARIS, I (Rador). — O parte din presa franceză de Marţi examinează atitudinea eventuală a Italiei în actuala situaţie internaţională. „Excelsior“ scrie că Italia nu are să se teamă de nimic din partea aliaţilor. Italia ştie dealtfel că atât în timp de pace cât şi de război ea nu are nimic de aşteptat de la Germania, care până acum nu a lăsat-o să câştige decât prea puţin de pe f urma acţiunilor sale bazate pe forţă. Ziarul se întreabă dacă Italia înţelege să se sacrifice pentru realizarea ambiţiilor germane. Italia, scrie „Excelsior“ are la conducere oameni cumpăniţi şi hotărâţi, care nu înţeleg să lase să li se forţeze mâna„L’Ordre“, sub semnătura lui Pertina. Subliniază că evoluţia politicei fasciste reţine toată atenţia cercurilor internaţionale. Această evoluţie se exprimă prin două fapte: Cuvântarea adresată Duminecă de d. Alisaldo armatei italiane şi numirea lui Dino Aifieri, partizan fanatic al pactului de oţel ca ambasador al Italiei la Berlin. „L’Ordre“ vede în aceste fapte în special în numirea lui Dino Aifieri o accentuare a politicei italiene în favoarea Reichului. Această accentuare însă nu trebuie să împiedece pe aliaţi de a continua expediţia lor în Norvegia cu multă vigoare. Forţa navală a aliaţilor este atât de mare încât ea poate să se desfăşoare atât la Nord cât şi la Sud în mod simultan şi cu o eficacitate satisfăcătoare. Atitudinea Italiei este dictată în marimăsură de evenimentele ce se desfășoară în apropierea regiunei polare. Argentiua trimite în Norvegia 20-600 tone erau